Traian Băsescu şi profesiunea sa de credinţă, adevărul

Traian Băsescu nu se dezminte. Face de 10 ani acelaşi lucru, spune românilor adevărul, în orice ocazie şi cu orice risc.

Într-o ţară minţită şi înşelată, cotropită de corupţie şi hoţie, antibioticul cel mai bun e adevărul.

Dacă România e pe drumul de vindecare, cu o justiţie care muşcă adânc din hoţi şi corupţi, e şi datorită acestui medicament, administrat fără încetare de către Traian Băsescu.

Că multora nu le convine, că în liniştea iliesciana se putea atenta la bugetul şi averea ţării, fără frica de consecinţe, e o altă paradigmă, la care Băsescu nu a achiesat.

Acum, pe ultima sută de metri, Băsescu face ce a făcut mereu. Spune românilor adevărul, de  la înălţimea funcţiei şi a accesului la informaţii de care se bucură un şef de stat.

În această cheie trebuie înţeleasă furtuna de evenimente din ultimele 24 de ore, legată de Ponta, ofiţer acoperit. Sau securist, mai pe scurt.

Ce vor face românii cu aceste informaţii? Treaba lor, dar preşedintele Băsescu nu-şi poate reproşa că le-a ascuns un adevăr pe care-l ştia, necesar alegătorilor pentru a vota în cunoştinţă de cauză.

Unii vor ţine cont de aceste dezvăluiri, alţii nu.

Informaţiile legate de încălcarea legii de către un magistrat, Victor Ponta, care a fost în acelaşi timp şi securist, nu pot fi trecute cu vederea. Ba cu plagiatul, ba cu masteratul din Catania, minciuni de tot felul, acum şi încălcarea Constituţiei din 2001.

Dacă electorii nu-l vor sancţiona la vot   vor trăi în lumea având drept model pe Victor Ponta, preşedinte.

Mai este şi informaţia că un şef de serviciu de informaţii, Melescanu, şi-a permis să ascundă de preşedinte, contrar legii, unele informaţii vitale, la care preşedintele avea dreptul. Un precedent periculos, dacă n-ar fi fost devoalat la timp de către președintele Băsescu.

Toate implicaţiile externe şi interne sunt discutate şi rasdiscutate în emisiuni tv, nu e cazul să le reiau aici.

Susţinerea lui Traian Băsescu pentru Elena Udrea

În paralel cu aceste dezvăluiri, Traian Băsescu şi-a reiterat susţinerea pentru Elena Udrea, anunţată în urmă cu două luni.

Băsescu are o preferinţă pentru candidatul la prezidenţiale. Toţi avem una.

Experienţa politică, cei 10 ani petrecuţi în cea mai înaltă funcţie în stat, realizările sale  pe plan intern şi internaţional,  dau anumită greutate acestei sutineri. Pe care electorii sunt liberi să şi-o asume, sau nu. Nimeni nu-I obligă să aibă aceeaşi opţiune cu preşedintele în funcţie.

Şi atunci,  de unde iureşul de imprecaţii şi acuzaţii, de tipul “urât sfârşit de mandat”? N-are voie omul Băsescu să aibă o preferinţă electorală?

De ce atâtea procese de intenţii, iraţionale şi generate de o ura viscerală? Îi poate obliga pe alegători să-i urmeze propria preferinţă? Nu.

Băsescu se bazează în aceste aprecieri pe participarea lui Ponta şi Iohannis la lovitura de stat din 2012, pe asocierea acestora cu Voiculescu-Grivco, pe echivocul acţiunilor lor viitoare în privinţa consolidării independenţei justiţiei, pe faptul că se menajează cât pot de mult în campania electorală. Iar Marian Petrache, numărul doi în PNL, a declarat că Iohannis şi Ponta vor coabita 100%.

Şi atunci, e normal să-şi îndrepte susţinerea către Elena Udrea, pe care o cunoaşte de 10 ani, care a avut rezultate notabile în funcţia de ministru, a last în urmă sa peste 6000 de proecte,  şi care declară că-i va continua proiectele.

Unde este  eroarea lui Băsescu?

Este regretabil şi de neînţeles procesele de intenţii malefice, pe care ziarişti şi comentatori de dreapta le fac preşedintelui.

Aşa cum ei au dreptul să susţină pe cineva, pe Monica Macovei, bunăoară, la fel preşedintele Băsescu are dreptul la o preferinţă, alta decât a comentatorilor din presă. Să construieşti de aici o întreagă dramă, o telenovelă fără limite, este de neînţeles pentru oameni inteligenţi.

Vom vedea la alegeri cine, ce a înţeles, din iureşul de evenimente. Democraţie înseamnă majorităţi, pe care le vom respecta, indiferent că ne convin sau nu.