joi, 21 martie 2013

Romania la rascruce





Scadenta vine intotdeauna. Este o lege nescrisa, o axioma. Nu poti merge la infinit impotriva cursului firesc, normal, al vietii si evolutiei.

De exemplu, nu poti consuma la infinit mai mult decat produci, prefacandu-te ca nu observi ca sacul s-a golit. 

Asa au procedat grecii si inca alte cateva state, care s-au vazut inglodate in datorii pana la gat si acum nu stiu incotro s-o apuce.
Criza financiara din Cipru, care pare fara rezolvare, ilustreaza perfect aceasta stare de lucruri.

Chiar si cei care propovaduiesc suprematia pietelor, uita ca si acestea trebuie reglementate, ca nu traim, totusi, in jungla. Si asa de bine au fost reglementate ca Uniunea Europeana se afla in pragul colapsului.

Un nivel de trai la fel de bun pentru toti europenii, dar cu munca si obiceiurile stramosesti, iata ca nu este posibil. Cei care si-au imaginat asta, au gresit.
Nemtii, englezii, alte popoare cu economii performante din munca asidua si creativa nu mai vor sa plateasca factura lenesilor si profitorilor. Au ajuns si ele la capatul rabdarii.
Romania trebuie sa-si reinventeze viitorul. Sa-si construiasca un plan B, in cazul in care Uniunea Europeana isi modifica politica si viitorul. 


Sunt posibile doua variante. 

Ori toate tarile din UE accepta limitari drastice de suveranitate, un „guvern” comun, politici fiscale, monetare, bugetare, comune, ori se va sparge in doua, o uniune a tarilor performante, care stiu, vor si pot sa munceasca si sa-si sustina nivelul de trai,  si una a celorlalte, care vor fi puse sa-si vada soarta verde in fata, asa cum este. Sa traiasca exact din ce produc, nici mai mult nici mai putin. Cu moneda proprie, cu piete mai mult sau mai putin restranse.
Este tot mai probabila  „inevitabila dezintegrare, caz în care fiecare ţară va merge pe drumul său şi va consuma exact atât cât poate produce.  După cum arată astăzi lucrurile, a doua variantă devine pe zi ce trece tot mai plauzibilă”,declara si profesorul Valentin Naumescu.
Toate avantajele rezultate din actuala organizare a UE, fonduri nerambursabile imense, din care cine a stiut (Polonia) a profitat din plin, investitii cu bani, tehnologii, management performant si piete, globalizarea pietei muncii, mobilitatea persoanelor si marfurilor, multe altele, vor disparea peste noapte.

Grecia se va intoarce la moneda proprie, lucratorii romani din strainatate (trei milioane) se vor intoarce in tara, circulatia marfurilor se va intoarce la taxarea la granite, mobilitatea studentilor, turistilor, specialistilor, cercetatorilor se va intoarce la ce era inainte de aderare. Ai bani, circuli, nu ai bani, stai acasa.

Mai este exact un pas pana sa revenim la ce am fost inainte de aderarea la UE.
In aceasta noua situatie, ce trebuie sa faca Romania?

In primul rand sa aiba o conducere realista, cinstita si corecta. Care sa explice clar populatiei, fara minciuni care sa escamoteze realitatea, ce ne asteapta. Ce optiuni avem. Indiferent cat de crude si grele ar fi ele. 

O conducere care sa fie ea mai intai, exemplu de corectitudine si sinceritate. Care sa nu aiba in spate un trecut pacatos, pentru care sa dea socoteala electoratului. Sa nu fie obligata sa explice coruptia, fraudele, furtul din banii publici. Cel mai bine sa nu fi fost la guvernare pana in prezent

Electoratul, si cel care a stat acasa si cel care a fost la vot in decembrie 2012, ar trebui sa inteleaga ca a gresit. Tara se scufunda in datorii, incapacitate manageriala, taxe si impozite marite, companii de stat sau private care esueaza si intra in faliment.
Si toate astea in conditiile asistentei financiare si investitiilor straine. Dar cand aceste vor inceta?

In noul context, din ce in ce mai probabil, al destramarii Uniunii Europene, se impun, cred, alegerile anticipate, care sa aduca la lumina guvernarii o clasa politica noua, nepatata, cu idei simple si clare a ce trebuie sa faca Romania sa traiasca pe propriile picioare.  

Nu de lut, ci ale muncii, cinstei, corectitudinii, meritocratiei, libertatii economice, dreptatii,  sinceritatii, adevarului, beneficiilor personale legate doar de munca si creativitate.

O noua conducere care sa fie in stare sa ne ofere un nou proiect de tara, adecvat noului context, un drum spre o viata buna, construita doar pe munca proprie, pe interesul national si binele comun.

Depinde doar de intelepciunea noastra daca vom ajunge la acest deziderat lin si inteligent, sau cu traume si sacrificii imense, dupa traversarea purgatoriului.

vineri, 15 martie 2013

Banii sau penalii





Este un „sau” exclusiv. Ori banii, ori penalii. Cam asta ne-a spus UE in ultimele doua sapatamani.

Mai intai a fost declaratia ministrului german de interne privind veto-ul in privinta admiterii Romaniei in spatiul Schengen, apoi scrisoarea celor patru ministri de externe, german, olandez, danez, finlandez, care cer o monitorizare atenta si sanctionare a tarilor din UE care nu respecta principiile si valorile democratiei si statutului de drept. Si asta in ciuda vizitelor premierului in Danemarca, Franta si a intalnirilor cu omologi din UE. Exceptand Germania, care ii inchide usa in nas.

In fine, lunea trecuta, in CAG, (Consiliul de Afaceri Generale al UE), toti cei 26 de ministri de externe ai tarilor UE, inclusiv socialistul francez Laurent Fabius, au votat o recomandare adresata Romaniei in care ne cer sa scapam de penalii din conducerea statului. Si nu doar de cei trimisi in judecata. Si de cei asupra carora planeaza doar suspiciuni de coruptie, din guvern si parlament.

Prezumtia de nevinovatie, invocata mereu de oficialii romani, nu se aplica demnitarilor. Pentru ca stau cu mainile pana la coate in banii publici. Tot invocata achitare finala, dupa ce va fi fost distrusa cariera impricinatului, are doua mari hibe. De ce o cariera doar in calitate de demnitar al statului? Mai sunt multe alte domenii. Dar cel mai grav, si daca este gasit vinovat de coruptie, inseamna ca a fost in functii de decizie importante, cu bani publici pe mana, corupt pana in maduva oaselor?

Este un adevarat ultimatum. 

Pentru ca se vorbeste tot mai mult despre un mecanism de control si sanctiune impotriva statelor care nu respecta valorile UE in privinta democratiei. Primele vizate ar fi Romania, Bulgaria, Polonia.

Romania este intr-o situatie economica precara, fapt ilustrat de multimea de impozite si taxe menite a salva, cat de cat, cheltuielile bugetare. Si de restructurarile vizate in institutii si companii de stat, prin reducerea cu 15% a cheltuielilor.

 Pur si simplu, incasarile bugetare nu fac fata cheltuielilor din sanatate, educatie, administratia centrala si locala. Asa se explica si reactia baronilor USL care i-au cerut premierului Ponta capul ministrului Voinea. 

Premierul i-a lamurit: „voi imi cereti mie bani, eu unde sa ma duc sa cer?”
Problema arieratelor, venita dintr-un dispret suveran pentru echilibrele macroeconomice, se razbuna acum. Rezolvarea ei este o conditie esentiala impusa de FMI pentru incheierea cu succes a actualului acord. 

Soarta viitorului acord cu troica creditoare, FMI-BM-UE, atarna de un fir de par si de vointa politica, a oficialilor romani, europeni si americani.
Daca autoritatile romane ignora multitudinea de semnale venite de la, inca, partenerii nostri si nu scapa urgent de penali, daca nu respecta conditionalitatile impuse de FMI,  adio bani. 

Mai ales ca exemplul Greciei este inca o rana deschisa in corpul UE. E tinuta pe perfuzii, fiind in zona euro, dupa ce si-a batut joc de echilibrele macroeconomice si principiile statului de drept. Acum afla si grecii cati corupti le-au adus tara in halul in care este acum. A permite unei sau altor tari, sa repete tregedia greaca, ar fi o sinucidere si pentru UE.

In afara presiunii externe, iata ca procurorii pun si ei o presiune formidabila pe penali. Cazul celor doua judecatoare, arestate vineri, este edificator. Nici sectia de judecatori a CSM, nici alte zone de influenta nu le-au scapat de arestare pe 29 de zile. Poate nu intamplator una dintre cele doua judecatoare se afla in completul care instrumenteaza dosarul ICA al lui Dan Voiculescu.

Ministrul Mona Pivniceru a renuntat, se pare, sa propuna sefi de parchete obedienti puterii. Dupa convorbirile cu Viviane Reding si-a dat seama ca nu are loc de intors si vrea sa plece la CCR. Sa lase pe altcineva la Ministerul Justitiei.
Urmeaza hotarari importante in cauze penale ajunse spre final de judecata, la ICCJ si alte instante superioare.

In concluzie, daca vrea sa nu fie complet izolata in UE si fara bani de pensii si salarii bugetare, actuala putere trebuie sa faca o alegere: banii sau penalii.