Romania la rascruce

Scadenta vine intotdeauna. Este o lege nescrisa, o axioma. Nu poti merge la infinit impotriva cursului firesc, normal, al vietii si evolutiei.

De exemplu, nu poti consuma la infinit mai mult decat produci, prefacandu-te ca nu observi ca sacul s-a golit. 

Asa au procedat grecii si inca alte cateva state, care s-au vazut inglodate in datorii pana la gat si acum nu stiu incotro s-o apuce.

Criza financiara din Cipru, care pare fara rezolvare, ilustreaza perfect aceasta stare de lucruri.

Chiar si cei care propovaduiesc suprematia pietelor, uita ca si acestea trebuie reglementate, ca nu traim, totusi, in jungla. Si asa de bine au fost reglementate ca Uniunea Europeana se afla in pragul colapsului.

Un nivel de trai la fel de bun pentru toti europenii, dar cu munca si obiceiurile stramosesti, iata ca nu este posibil. Cei care si-au imaginat asta, au gresit.

Nemtii, englezii, alte popoare cu economii performante din munca asidua si creativa nu mai vor sa plateasca factura lenesilor si profitorilor. Au ajuns si ele la capatul rabdarii.

Romania trebuie sa-si reinventeze viitorul. Sa-si construiasca un plan B, in cazul in care Uniunea Europeana isi modifica politica si viitorul. 

Sunt posibile doua variante. 

Ori toate tarile din UE accepta limitari drastice de suveranitate, un „guvern” comun, politici fiscale, monetare, bugetare, comune, ori se va sparge in doua, o uniune a tarilor performante, care stiu, vor si pot sa munceasca si sa-si sustina nivelul de trai,  si una a celorlalte, care vor fi puse sa-si vada soarta verde in fata, asa cum este. Sa traiasca exact din ce produc, nici mai mult nici mai putin. Cu moneda proprie, cu piete mai mult sau mai putin restranse.

Este tot mai probabila  „inevitabila dezintegrare, caz în care fiecare ţară va merge pe drumul său şi va consuma exact atât cât poate produce.  După cum arată astăzi lucrurile, a doua variantă devine pe zi ce trece tot mai plauzibilă”,declara si profesorul Valentin Naumescu.

Toate avantajele rezultate din actuala organizare a UE, fonduri nerambursabile imense, din care cine a stiut (Polonia) a profitat din plin, investitii cu bani, tehnologii, management performant si piete, globalizarea pietei muncii, mobilitatea persoanelor si marfurilor, multe altele, vor disparea peste noapte.

Grecia se va intoarce la moneda proprie, lucratorii romani din strainatate (trei milioane) se vor intoarce in tara, circulatia marfurilor se va intoarce la taxarea la granite, mobilitatea studentilor, turistilor, specialistilor, cercetatorilor se va intoarce la ce era inainte de aderare. Ai bani, circuli, nu ai bani, stai acasa.

Mai este exact un pas pana sa revenim la ce am fost inainte de aderarea la UE.

In aceasta noua situatie, ce trebuie sa faca Romania?

In primul rand sa aiba o conducere realista, cinstita si corecta. Care sa explice clar populatiei, fara minciuni care sa escamoteze realitatea, ce ne asteapta. Ce optiuni avem. Indiferent cat de crude si grele ar fi ele. 

O conducere care sa fie ea mai intai, exemplu de corectitudine si sinceritate. Care sa nu aiba in spate un trecut pacatos, pentru care sa dea socoteala electoratului. Sa nu fie obligata sa explice coruptia, fraudele, furtul din banii publici. Cel mai bine sa nu fi fost la guvernare pana in prezent. 

Electoratul, si cel care a stat acasa si cel care a fost la vot in decembrie 2012, ar trebui sa inteleaga ca a gresit. Tara se scufunda in datorii, incapacitate manageriala, taxe si impozite marite, companii de stat sau private care esueaza si intra in faliment.

Si toate astea in conditiile asistentei financiare si investitiilor straine. Dar cand aceste vor inceta?

In noul context, din ce in ce mai probabil, al destramarii Uniunii Europene, se impun, cred, alegerile anticipate, care sa aduca la lumina guvernarii o clasa politica noua, nepatata, cu idei simple si clare a ce trebuie sa faca Romania sa traiasca pe propriile picioare.  

Nu de lut, ci ale muncii, cinstei, corectitudinii, meritocratiei, libertatii economice, dreptatii,  sinceritatii, adevarului, beneficiilor personale legate doar de munca si creativitate.

O noua conducere care sa fie in stare sa ne ofere un nou proiect de tara, adecvat noului context, un drum spre o viata buna, construita doar pe munca proprie, pe interesul national si binele comun.

Depinde doar de intelepciunea noastra daca vom ajunge la acest deziderat lin si inteligent, sau cu traume si sacrificii imense, dupa traversarea purgatoriului.