joi, 25 noiembrie 2010

Romania optimista

Ma incapatanez sa remarc si lucrurile bune din societatea si economia romaneasca, pentru ca isteria prabusirii si dezastrului total sa nu acapareze spatiul public in totalitate. Pentru ca nu este asa. Nu suntem intr-o situatie mai proasta decat multe alte tari. Ne place insa sa ne vaicarim si sa plangem unii pe umerii altora, sa dam vina mereu pe ceilalti pentru neimplinirile si necazurile proprii. Niciodata pe noi insine.

Care ar fi atuurile pe care poate conta Romania?

1. Sistemul bancar stabil. Nu trebuie sa fii cine stie ce specialist sa vezi ca statul roman n-a trebuit sa pompeze bani in banci pentru a le salava de la faliment. Nu-i vorba, nici nu avea de unde. Bancile mama n-au retras bani din filialele romanesti, ba in ultimul timp le-au si recapitalizat cu sume importante. Rezervele minime obligatorii, controlul strict impus de BNR asupra bancilor, ne-a ferit de surprizele de care au avut parte Irlanda, Grecia, in curand Portugalia si, posibil, alte state. Care acum au nevoie de ajutoare uriase de la UE si alte organisme, pentru a se salva si, odata cu ele si moneda euro. Noi n-am cerut ajutoare de acest nivel.
2. Gradul redus de indatorare al tarii. Spre deosebire de alte tari, un grad de indatorare de sub 40% din PIB este departe de limita de pericol, mai ales comparativ cu tari ca Grecia, Portugalia, Irlanda, Italia, Spania, care au un nivel de indatorare mult mai ridicat. Ar putea fi un atu pentru reorientarea investitorilor straini spre tara noastra, mai stabila economic, bancar si financiar.
3. Presedintele si Guvernul stiu problemele reale ale tarii. Nu numai ca le stiu, dar si spun adevarul despre ele, in gura mare, pe toate canalele media, ceeace este o noutate pentru Romania. Spun si drumul de urmat: restructurarea si reformarea statului, pentru a avea disponibilitati financiare pe care sa le indrepte spre infrastructura, spre modernizare, informatizare. Ramane sa intelegem cu totii aceste adevaruri, chiar dureroase, sa actionam cu totii in directia cea buna. Si sa ignoram cantecele de sirena care ne promit sa castigam mai mult pentru munca mai putina. Din parte unei opozitii pentru care accesul la mierea bugetara si bazinul de functii publice e mai important decat viitorul tarii.
4. Gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar. Spre deosebire de Grecia, romanii nu au iesit masiv in strada, sa se bata cu fortele de ordine, pentru ce? Ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu poate da. In timp ce grecii blocau propriul sistem de transport, in plin sezon turistic, taindu-si, practic, o importanta sursa de venituri, sindicatele noastre n-au reusit sa scoata in strada mai mult de 30-40.000 de protestatari. Care au manifestat aproape pasnic, fara incidente grave, fara morti si raniti, cum s-a intamplat in Grecia. In anii de crestere economica s-au produs, totusi, acumulari, cel putin in vile, case, terenuri, autoturisme, bunuri de folsinta indelungata, depozite la banci. Care demonstreaza ca aceia care au muncit, in tara sau in strainatate au prins cheag si au pus si ceva deoparte pentru zile negre. Altii n-au procedat la fel si acum tipa sa le dea statul ajutoare. Au fost obisnuiti prost. Nu le ramane decat sa se intoarca la realitatea economica si la munca.

5. Stabilitatea politica. Pana in prezent, in ciuda campaniilor de presa si a amenintarilor cu daramarea guvernului, motiunea de cenzura a avut o sustinere mai slaba decat precedenta. Semn ca multi parlamentari au inteles aventura la care ne impingeau PSD+PNL. Fara un minim program comun, fara un premier previzibil, cu programe politice si economice total incompatibile, cu intepaturi si atacuri abia voalate, inainte de a accede la putere, ce s-ar fi intamplat dupa preluarea puterii? Un scandal perpetuu, pe resurse si functii publice. Cineva propunea la un post de radio sa iesim in strada si sa blocam tot. Si? Care ar fi rezultatul? Incepe sa ploua cu bani din cer? Ca Parlamentul functioneaza schiopatand, este adevarat. Trebuie sa ne obisnuim sa nu depindem de Parlament si de politica. Ar fi ideal.
6. DNA si DIICOT isi fac treaba si fac arestari pe banda rulanta. Fara timorari si ezitari, fara sa para ca se tem de importantele personaje carora le pun catuse. Lista celor arestati e prea lunga si este cunoscuta. Unii sunt si condamnati, altii sunt in asteptare. Doar daca o comparam cu lista din anii 2000-2004 ne dam seama de saltul impresionant produs.
7. Romanii care lucreaza afara. 3 milioane de romani au invatat ce inseamna munca adevarata, constiincioasa si bine platita. Este de presupus ca o data cu reluarea cresterii economice in tarile dezvoltate ale UE si fluxurile de bani trimise in Romania vor creste, contribuind la redresarea balantei de plati si la cresterea consumului, cu efectele pozitive stiute.
8. Din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine de prestigiu, utilizand oportunitatile oferite de nivelul taxelor, acelasi pentru toti cetatenii europeni. Contactul cu lumea stiintifica si cercetarea internationala este un castig cert, atunci cand vor reveni, cel putin in parte, in tara.
9. Societatea civila si presa. Exista mii de ONG-uri care activeaza in diferite zone ale societatii, uneori suplinesc statul in asistenta sociala, fac radiografii si aduc critici severe politicilor publice. Presa, la randul ei, afla si da publicitatii, prin mijloace specifice, aproape orice (cazul Catalin Tolontan vs Monica Ridzi). Institutii media importante ofera spatiu ONG-urilor si criticilor, cu exceptia televiziunilor mogulilor. Alianta pentru Romania Curata continua o activitate de cativa ani in zona monitarizarii actelor de coruptie.
10. Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie. Incepand de la anul UE va initia mecanisme de monitorizare, control si sanctiuni asupra bugetelor, deficitelor, dezechilibrelor structurale, etc. Fiind patita cu Grecia, Irlanda si, posibil, alte tari, UE s-a trezit la realitate si va pune piciorul in prag. Aceasta posibilitate va pune in garda si guvernantii romani care nu mai pot face ce vor, in goana dupa voturi.
11. Productia de porumb a fost anul acesta 9 milioane de tone, un record in istoria tarii, plasand Romania in Top 10 mondial. Fara interventie politica, a presei, a guvernului. Doar cu munca responsabila a celor multi din agricultura. Prin exporturi, o importanta resursa financiara se va reintoarce la producatori, ajutandu-i sa-si dezvolte in continuare afacerile.
12. S-a luat decizia de principiu pentru asfaltarea a 10.000 km de drumuri comunale. Cine a vazut comunele asfaltate din jurul Bucurestiului isi da seama de diferenta uriasa pe care o reprezinta iesirea din glodul si praful mioritice. Ce investitori ar risca sa-si intepeneasca pantofii si masina pe ulitele preistorice, in latrat de caini comunitari? Sigur, pana la implementare mai sunt studii de oportunitate, de fezabilitate, de impact, mediu si cate si mai cate. Dar bine ca s-a gandit cineva la asta. Iar pana la finantare apar si banii, inclusiv europeni. Daca reducem bugetarii si punem in locul lor computere, care nici nu gresesc, nici nu cer spaga.


Sunt convins ca exista o fereastra prin care sa iesim la liman si apoi sa mergem pe drumul modernizarii, progresului si bunastarii.

Depinde doar de noi sa aducem contributia fiecaruia la binele general, care sa se transforme mai tarziu in binele personal.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Legea Educatiei Nationale. Ce alegem, modernizare sau democratie?

Aici am ajuns. Sa alegem intre modernizare si democratie. Dupa 20 de ani de “democratie” originala, romaneasca, suntem pe ultimul sau ultimele locuri in Europa la eficienta economica, nivel de trai, infrastructura, educatie, sanatate, natalitate, agricultura si multe altele. Ca rezultat al activitatii institutiilor esentiale ale democratiei: Parlament, Executiv, Justitie.

Am detaliat in articolul Ce inseamna interesul national? rezultatele activitatii Parlamentului de 20 de ani. Reiau doar partea relativa la educatie:

“A dat legi pentru functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, operatie in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori la aceste fabrici. In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, astfel incat toti elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Chiar daca economia are nevoie de muncitori calificati”.

Epopeea Legii Educatiei Nationale ilustreaza acelasi lucru. Pentru a nu deranja duduiala fabricilor de diplome, nu suntem in stare, de 10 ani, sa elaboram o Lege a Educatiei, adecvata noului context economic si social, care sa modernizeze si reformeze sistemul.

Ca si cel de sanatate, sistemul educational inghite bani cu nemiluita, dar nu ofera societatii servicii pe masura banilor investiti. Ca de lipsa de educatie nu moare nimeni. Cel mult pleaca la cules capsuni in Spania.

Acum s-a iscat un scandal pe tema angajarii raspunderii guvernului pe Legea Educatiei sau trecerea ei prin proceduri parlamentare obisnuite. Decizia de vineri a Curtii Constitutionale incurca si mai mult lucrurile, cu pozitii distincte ale judecatorilor pe aceeasi speta. (dovedind, de la cel mai inalt nivel, ca in stiinta juridica 2+2 fac si 4, dar si 5 sau poate 3).

Sigur ca normal ar fi ca Legea Educatiei sa fie rezultatul mecanismelor si activitatii parlamentare, pentru a avea stabilitate si a da predictibilitate sistemului, cel putin 10-15 ani.

Doar ca este greu de crezut ca prevederile dure pe care le contine legea in forma angajata de guvern, in privinta apucaturilor, intereselor si potlogariilor, uneori de esenta mafiota, (n-o spun eu ci Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential), din invatamantul superior, vor fi acceptate, in aceasta forma, tocmai de aceia pe care ii afecteaza. Rectori si profesori universitari: Ecaterina Andronescu, Mihail Hardau, Andrei Marga, Nicolae Robu, Dumitrescu Cristian, Anghel Stanciu si altii.

Deja acestia si altii acuza si clameaza pe toate canalele ca le este afectata autonomia universitara, paravanul in spatele caruia si-au acordat salarii bugetare uriase, prin cumuluri ilegale de functii, speculand naivitatea platitorilor de taxe si fraudand bugetul de stat.

Cum sa treaca prin Comisia de Invatamant a Senatului prevederi precum:

• Pensionarea la 65 de ani si parasirea, la data aparitiei legii, a functiilor de conducere pentru aceia care au implinit varsta de pensionare. Probabil mai mult de jumatate dintre rectori si decani sunt in aceasta situatie, sau se apropie de varsta de pensionare (Andronescu, Hardau, Marga, sunt doar cateva exemple pentru aceasta categorie).

Pentru amuzament, sa mentionam ca in motiunea de cenzura pregatita pentru cazul in care guvernul si-ar fi angajat raspunderea este invocat si argumentul:

“Învatamântul superior românesc va fi decapitat ca urmare a aplicarii art. 289:”Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la împlinirea vârstei de 65 de ani”. ... Aceasta situatie risca sa genereze, pe lânga emigrarea elevilor, studentilor si licentiatilor de vârf, o emigrare a profesorilor universitari performanti”.

Adica, profesorii de peste 65 de ani, unii scoliti la Stefan Gheorghiu, specializati in ode cantate cuplului Ceausescu, fara sa stapaneasca limbi straine, vor emigra? Unde? Cine ii va primi, universitatile din top 500? Ca banc e savuros, dar prezenta argumentului in motiunea de cenzura descalifica autorii.

Si uite de ce, atunci cand tineri absolventi, cu doctorate la universitati de prestigiu, nu cumparate pe bani sau influenta politica, bat la usile universitatilor romanesti li se spune: nu avem locuri.

• Cum sa treaca articolul referitor la alegerea rectorilor prin concurs, deschis oricui, inclusiv pentru cetateni europeni, cu o comisie avand jumatate din membri din afara universitatii, adica nelegati de candidati prin bani, interese, secrete bine pazite, afaceri de tot felul, astfel incat sa voteze cum le spune clanul?
• Cum sa treaca articolul referitor la incompatibilitati, prin care se interzice cumulul de norme si de functii, prin care se interzice ca persoanele aflate in raport de rudenie, pana la gradul III, sa functioneze in aceeasi universitate, in cazul in care una dintre ele indeplineste si functie de conducere?
• Cum sa treaca articolul referitor la abilitare, prin care se incearca o separare a “graului de neghina”, adica persoanele care doresc sa acceada in functi de conducere sau la calitatea de conducator de doctorat, trebuie sa sustina un examen de “abilitare”, care sa dovedeasca daca si-a cumparat sau nu titlurile si diploma sau chiar cunoaste domeniul pe care doreste sa-l pastoreasca?
• Cum sa treaca articolul referitor la plagiat, prin care se prevede ca toti cei dovediti de plagiat, confirmat de o Comisie Nationala, isi vor pierde instant functiile si posturile? Sa ridice piatra impotriva acestui articol de lege acela care sustine ca nu a plagiat macar o data!

Sigur, interventia ministrului in suspendarea rectorului poate insemna si amestecul politicului in managementului universitar. Desi o poate face doar dupa avizul unei Comisii Nationale privind managementul si etica universitara. Dar cine altcineva, daca nu statul, trebuie sa fie jandarmul si garantul legalitatii, calitatii sau macar nenocivitatii serviciilor si bunurilor aflate in piata?

Ca organismele de breasla, de tipul ARACIS, am vazut cum isi fac treaba. Doua treimi din universitatile romanesti sunt “perfecte”, au “grad ridicat de incredere”, cel mai inalt calificativ pe care il poate da ARACIS. Desi niciuna nu se afla in Top 500 Shanghai, in care Polonia are 3, Cehia 2, Ungaria o universitate. Pentru ca membrii staffului ARACIS sunt din start in conflict de interese, intrucat provin si sunt salariati in continuare de universitatile pe care le controleaza. Adica se controleaza pe ei si intre ei!

Si atunci, cine trebuie sa acopere zona de control, ancheta si sanctiune administrativa? Statul, adica ministrul, cine altcineva.

Personal sunt acum in dilema, sa aleg intre modernizare si democratie. Sunt atasat si principiilor si idealurilor democratice, dar dupa 20 de ani de asteptare nu mai am rabdare. Imi doresc o rapida reformare a educatiei si formarii profesionale, pentru ca stiu ca altfel nu progresam. Batem pasul pe loc si ne imprumutam, in lipsa unei economii competitive si a unei productii de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Si cerem guvernului sa dea, sa dea, ce sa dea si de unde sa dea, nu prea ne intrebam. Ca tiparnita de bani o tine incuiata Isarescu si nu vrea sa dea cheia guvernantilor. Ca stie ca explodeaza inflatia si iar ajungem la bancnote cu n zerouri.

Asa ca, pana la urma, as alege angajarea raspunderii pe Legea Educatiei. Daca se mai poate, asa cum se lauda premierul Boc.

joi, 11 noiembrie 2010

Crin Antonescu si mintea cea de pe urma

Asa cum am criticat o parte din actiunile PNL si ale presedintelui Crin Antonescu se cuvine acum sa salutam initiativa sa de a opri razboiul politic.

(“Razboiul politic impiedica identificarea si aplicarea, prin efort comun, a masurior de natura sa genereze depasirea crizei economice grave in care se afla Romania”)

Chemarea la incetarea razboiului ar trebui sa aiba ecoul cuvenit. Cei care clameaza interesul national nu pot ignora orice sansa, cat de mica, de a salva acest interes.

(“consideram ca, in fata realitatii crunte a Romaniei de azi, fortele politice trebuie sa inceteze razboiul politic, chiar daca le aduce castiguri”)

Intr-o situatie delicata se afla Emil Boc si PD-L. Dupa ignorarea de catre PNL a moratoriului propus de Presedintele Basescu si boicotarea mesajului prezidential din Parlament, Emil Boc trebuie sa inghita acum o broasca raioasa. Cu inclinarea spre dialog si impacare pe care i-o stim, probabil o va face, cu argumentul ca nicio ocazie nu trebuie ratata pentru rezolvarea situatiei dificile in care ne aflam.

Locul ales pentru intalnire, Palatul Parlamentului si nu sediul central al PNL, este menit sa atenueze ascendentul autorului invitatiei asupra participantilor.

In mare incurcatura este si Victor Ponta. Mai ales dupa criticile din ultimele zile ale lui Crin Antonescu la adresa PSD si a liderilor sai. Initiativa ar fi trebuit sa-i apartina, daca se considera liderul opozitiei. Dar i-a luat-o inainte celalalt lider, Crin Antonescu. Ce va face Victor Ponta? Dublat de scandalul sexual din propriul partid, un refuz al acestei invitatii ar pune pe jar stafful PSD si media ostila acestui partid.

Neinvitarea UNPR pune probleme lui Emil Boc. Acesta trebuie sa aleaga intre a se solidariza cu partenerii de coalitie, “tradatori” si “fugari” politici si incercarea de a reinnoi punti de legatura cu PNL, inclusiv in vederea viitoarelor alegeri din 2012. Daca UNPR conditioneaza sustinerea guvernului de neparticiparea PD-L la aceasta intalnire, va fi foarte greu de ignorat acest avertisment.

In rest, numai de bine. Invitatie conchide:

„Avem convingerea ca impasul Romaniei de azi nu poate fi depasit decat prin dialogul real intre putere si opozitie, dialog care sa genereze un plan comun pentru iesirea din criza economica si institutionala”.

Corecta concluzie, dar asta cu criza institutionala n-am inteles-o. Nu avem nicio criza institutionala. Daca se refera la activitatea Camerei Deputatilor trebuia sa initieze procedurile de cercetare si sanctionare specifice acestui for. Comisia de imunitati si disciplina, eventual o comisie speciala. Nimeni nu poate veni din afara sa faca ordine in interiorul Parlamentului, cea mai inalta putere in stat. Doar Parlamentul insusi.

In concluzie este cel putin interesanta initiativa presedintelui PNL, ea trebuie tratata cu seriozitate si buna credinta de partenerii politici.

Perspectivele sumbre generate de iesirea din acordul cu FMI, urmata de posibilitatea neplatii pensiilor si salariilor datorita opririi finantarii externe, uriasele suferinte la care ar fi supusa o parte importanta din populatia tarii, se pare ca i-au adus lui Crin Antonescu mintea cea de pe urma.

Salutam schimbarea macazului si-i dorim succes.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Ce inseamna interesul national?

Aud atat de des aceasta sintagma in ultimul timp incat imi propun sa detaliez intelesul acestui concept.
Emil Hurezeanu spune ca Parlamentul, ca institutie fundamentala a democratiei, este chemat sa defineasca interesul national. Sa vedem cam ce “interese nationale” a definit aceasta institutie in ultimii 20 de ani.
• A privatizat, uneori prin lege, a supervizat oricum, privatizarea celor mai importante active ale economiei comuniste. Si ne-am ales cu 150 km de autostrada. Unde s-a dus restul de bani? In comisioane pentru autorii privatizarilor si in pomeni electorale, pentru cumparat vouri.
• A aprobat, prin lege, ajutoare sociale, marirea salariilor si pensiilor la nivele nesustenabile economic, asa ca acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a le plati. Fara a stimula munca si activitatea creativa, antreprenoriala.
• A aprobat, prin legi speciale, salariile si pensiile “nesimtite”, acordate clientelei politice si politicienilor aflati la putere.
• A dat legi pentru functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, operatie in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori la aceste fabrici. In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, astfel incat toti elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Chiar daca economia are nevoie de muncitori calificati.
• A dat legi prin care aparatul bugetar, cu functiile de conducere politizate, a ajuns sa sufoce economia, sa castige salarii duble comparativ cu mediul privat.
• Banii de investitii au disparut ca apa in nisip si datorita reglementarilor date de Parlament. Adica, s-a furat cu legea in brate.
• Deprofesionalizarea segmentului de decizie si ocuparea lui cu politruci, inclusiv prin legi date de Parlament.
• Blocarea actuala a activitatii Parlamentului prin majoritatea opozitiei in birourile permanente ale celor doua Camere si in unele comisii de lucru.
Acesta a fost “interesul national” promovat de Parlament in ultimii 20 de ani. De fapt, ce nu inseamna interes national.
Ce inteleg eu prin interes national?
• Refacerea si pastrarea cu sfintenie a echilibrelor structurale, in bugetul de stat, de pensii, pentru somaj, in balantele de plati, etc.
• Folosirea imprumuturilor si a excedentelor furnizate, eventual, de cresterea economica, pentru dezvoltarea infrastructurii, a sistemelor de educatie, sanatate, etc.
• Alocarea banilor doar in sisteme reformate si modernizate (educatie, sanatate, justitie, ordine publica, administratie publica centrala si locala), care sa returneze societatii exact serviciile pe care aceasta le asteapta si pe care le plateste. In caz contrar nu se justifica alocarea de bani suplimentari acestor sisteme.
• Reducerea aparatului bugetar si informatizarea tuturor serviciilor susceptibile de aceasta transformare.
• Construirea unui mediu fiscal, legislativ, stabil si predictibil, necontaminat de coruptie, care sa atraga investitorii straini ce vin cu bani, tehnologie, management performant si piete de desfacere. Incurajarea unei economii bazate pe productie de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare.
• Profesionalizarea managementului in sistemele de stat si eliminarea politrucilor.
• Salarizarea in sistemul bugetar doar in functie de performanta, rezultatele muncii si contributia la functionarea institutiei.
• Retragerea statului din sisteme pe care le gestioneaza financiar prost. De exemplu, din educatie si sanatate. Statul colecteaza fonduri prin taxe si impozite, pe care le redistribuie apoi in cele doua sisteme, dupa ce le dijmuieste prin furt sau deturnare spre alte capitole (fondul de pensii). Normal ar fi ca beneficiarii si fie in relatie contractuala directa cu furnizorii, iar statul sa supravegheze doar legalitatea, calitatea si nenocivitatea acestor servicii.
• Adoptarea unui cadrul constitutional si legislativ prin care sa se separe complet activitatea politica de aceea de afaceri.
• Transparentizarea tuturor cheltuielilor, veniturilor si intereselor in institutiile publice sau care utilizeaza bani publici.
• Privatizarea ultimelor active aflate in proprietatea statului, care nu genereaza profit ci doar pierderi si functii pentru clientele.
• Concesionarea constructiei de infrastructura pe care Romania nu e in stare s-o realizeze, pentru atragerea de investitii straine.
• Investitii pentru stimularea ecoagriculturii si turismului.
Acestea sunt principalele directii, care insa nu epuizeaza conceptul.
Ce sa facem sa ajungem la promovarea acestui interes national?
Un cititor scrie urmatorul comentariu la un alt articol al meu:
”Cred ca cea mai mare problema a Romaniei este actuala clasa politica care trebuie concediata. Cu cat criza va fi mai profunda cu atat sansele ca Romania sa renasca sunt mai mari. Stiu ca suna ca odata cu apa murdara se arunca si copilul, dar cred ca este singura solutie. Va ramane un popor care va fi capabil sa faca fata urmatoarei crize. Vom avea sansa sa redevenim un popor. Cred ca incet incet involuam spre statutul de populatie. Romania va avea sansa sa aiba politicieni adevarati pentru simplul motiv ca populatia s-a “vaccinat” de actualul tip de politicieni. Si in anii 90 ne-am temut sa luam masuri radicale, celebra fiind zicala “nu ne vindem tara”. Zicala a avut rolul de a conserva puterea nomenclaturii comuniste. (Paul)
S-ar putea sa aiba dreptate. Daca nu incheiem acordul cu FMI ni se reduce drastic accesul la pietele de credit internationale. Daca nu vom fi in stare sa platim pensiile si salariile, fie si pentru cateva luni, cum ne avertizeaza si Presedintele Traian Basescu, vom fi la un moment de cotitura.
In care se vor alege apele. Poate e mai bine asa.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Legea Educatiei destrama coalitia de guvernare

Marko Bela a dat coalitiei un ultimatum: ori gaseste solutii in cateva zile pentru promovarea Legii Educatiei in varianta Funeriu, varianta care satisface pretentiile UDMR, ori se retrage de la guvernare.

Acum este mai limpede cum s-au derulat evenimentele recente. UDMR a pus sula in coasta guvernului Boc, obligandu-l sa-si angajeze raspunderea pe Legea Educatiei, in varianta in care satisfacea in cel mai inalt grad doleantele sale. E drept ca ministrul Funeriu a introdus si prevederi extraordinar de dure impotriva clanurilor si potlogariilor universitare, fapt de natura a atrage simpatiile tinerilor universitari care prefera meritocratia in locul gerontocratiei.

S-au facut si calcule. Cei patru judecatori, considerati pro coalitie, plus judecatorul maghiar ar fi dat un scor de 5-4 la votul final.

Doar ca socoteala de la guvern nu s-a potrivit cu aceea de la Curte. Un judecator, din cei considerati a fi loiali puterii, a fost convins de rectorul universitatii la care preda ca nu e bine asa, ca mai util pentru domnia sa si pentru toata lumea universitara ar fi sa voteze contra angajarii raspunderii. Circula zvonuri si despre numarul de zerouri ale argumentului, dar fara dovezi nu putem afirma nimic.

Cert este ca astazi, sambata, Marko Bela a anuntat maximum o saptamana de gratie, pentru rezolvarea problemei, dupa care pleaca de la guvernare. Nu avem motive sa nu-l credem, UDMR a fost intotdeauna ferm. Ce a spus, a si facut.

Ce solutii are guvernul? Niciuna.

Din cele doua decizii ale CCR pe aceasta speta rezulta ca niciun guvern, nu doar acesta, nu-si va putea angaja raspunderea pe Legea Educatiei si nici emite Ordonante de urgenta. Si chiar daca, dupa publicarea argumentelor Curtii, s-ar putea continua angajarea raspunderii, totul este in zadar. Ca si anul trecut, angajarea a fost deja declarata neconstitutionala. Trecerea rapida prin Senat a Legii, in varianta asumata de guvern este cu totul improbabila, data fiind majoritatea precara a puterii (doar 2 senatori) si opozitia unor senatori chiar din coalitie, universitari, care fie spun ca legea trebuie dezbatuta (tergiversata) temeinic in Comisie, fie se vor impotrivi pe fata la votul final. Iar la Comisia Senatului se dezbate in continuare varianta iesita de la Camera Deputatilor, nu aceea agreata de UDMR la angajarea raspunderii.

Scadente sunt si cele trei Legi cerute de FMI, ca o conditie sine qua non pentru ramanerea in acord (Legea pensiilor, a salarizarii bugetarilor si a bugetului pe 2011), asa ca doar un miracol ar face ca toate aceste 4 legi sa treaca prin votul Parlamentului, cu Roberta Anastase contestata, opozitia avand majoritate in multe comisii (printre care comisia de invatamant de la Senat) si in birourile permanente ale celor doua camere parlamentare, pana la vacanta parlamentara, peste 5 saptamani.

In concluzie, lucrurile sunt cat se poate de sumbre. Fara Legea Educatiei promovata de guvern (dar nu are cum s-o faca), UDMR pleaca de la guvernare, fara o coalitie majoritara este greu, daca nu imposibil, sa fie trecute legile cerute de FMI. Fara acordul cu FMI exista probabilitatea incetarii finantarii deficitului bugetar de catre banci, in contextul crizei acute a datoriilor suverane ale statelor europene.

Ne asteapta vremuri grele, instabilitate politica, urmata de una economica si sociala.

Si totul s-ar rezolva daca opozitia ar intelege care este imperativul momentului: mentinerea acordului cu FMI. Dar nu intelege, opozitia duce un razboi absurd si inexplicabil impotriva Romaniei si romanilor. Pentru a-si satisface umorile viscerale de tipul “jos Basescu, jos Boc”. Cum s-a vazut din programele de guvernare, lucru confirmat de experti de toate categoriile, opozitia nu are solutii la actuala situatie economica si sociala a tarii. Are doar vendete si polite de platit, pe seama poporului roman, in capul caruia se vor sparge toate oalele luptei politice.

Dar fiecare popor are conducatorii pe care ii merita.