sâmbătă, 20 aprilie 2013

„Nastase a platit pentru noi toti”





Sincera si plina de semnificatii declaratia lui Liviu Dragnea la Congresul PSD. Recunoaste ca toata conducerea PSD are pe constiinta fapte reprobabile, multe si ilegale, dar magareata a picat doar pe Adrian Nastase. Pe care n-au reusit sa-l  apere de „justitia lui Basescu”.

Declaratia aduce in memorie o alta zicere celebra a lui Victor Ponta: „masinaria lor (de furat voturi) a functionat mai bine”. Sau „sa nu fim ipocriti, toate partidele umbla cu bani negri”! Excese de sinceritate necontrolata.

Alaturi de declaratii precum „Adrian Nastase este un reper moral” (Ion Iliescu), este pentru noi un „simbol”, primirea pe muzica din „Oda Bucuriei”, aplauzele, uralele, ovatiile, toate la un loc demonstreaza un lucru: PSD nu da doi bani pe justitia independenta, care le condamna oamenii, inclusiv conducatorii la varf. 

Pentru ei justitia care-i acuza si condamna, desi sunt la putere, reprezinta o aberatie, o institutie contra naturii. N-au depasit faza doctrinara si filosofica  conform careia, in tara ta si cu partidul tau la putere esti imun in fata justitiei, indiferent cate magarii ai face.
Sunt convins ca Adrian Nastase este sincer cand spune ca e nevinovat. Ce a facut in „Trofeul Calitatii”, este ceva normal, „sa nu fim ipocriti”, vorba lui Victor Ponta. Si ce mare scofala?

E drept, Victor Ponta isi aduce aminte uneori ca nu „nu te poti duce la club in blugi”, cand regula e alta. Spre deosebire de Ion Iliescu, a inceput sa inteleaga exigentele UE, dar cum sa spui toate astea lui Nicusor Constantinescu, Oprisan,  Mazare sa si inteleaga?

Suntem in plina evolutie a procesului de castigare a independentei justitiei de sub cizma politicului. Cu opinteli, cu greutati, cu impotrivirea masiva a baronilor. Care spun de la obraz conducerii PSD: „vreti sa va aducem bani si voturi, nu lasati justitia sa ne aresteze cand facem ce stim sa facem cu banii publici. Rezolvati problema asta, altfel adio bani”!
Ajungem astfel la provocarile care stau in fata lui Victor Ponta. 

Sa-si multumeasca activul de partid, dar riscul actiunii procurorilor asupra lor este inca imens. Iar reincalecarea justitiei se va lovi de reactia dura a UE, care a trecut la faza „bisturiu”. Nu mai admite nimic, opereaza.

Sa le dea bani de la bugetul de stat, cum cerea Nicusor Constantinescu, dar bani nu mai sunt, iar dupa experimetul din Cipru tot sistemul bancar european sta pe un butoi cu pulbere. 

Sa le dea satisfactie liberalilor, care vor privatizari (Vosganian), desfiintari de directii sanitare judetene (Nicolaescu), directori la CFR din clientela (Fenechiu), cand FMI cere manageri privati. Care privati, ca fug toti mancand pamantul cand vad ce li se cere si ce gasesc la fata locului.

Economia sufera din cauza impredictibilitatii legislative, investitiile directe au ajuns la minimum, bancile mama nu-si mai asuma fluxurile de capital catre subsidiarele din Romania. Productia agricola sta la mila lui Dumnezeu si activul PSD nu este dus la biserica, sa se roage si sa dea acatiste pentru ploi. 

Si pe deasupra, exigentele „clubului” UE si FMI, care vor exact ce nu vrea activul si clientela politica a PSD. Cum sa-i impaci pe toti? 

Acusi expira acordul cu FMI, care ne da imprumuturi cu 3% dobanda. Sa inchei un nou acord, cand nu ai indeplinit conditiile din cel anterior, este aproape exclus. Iar alte surse de credite inseamna dobanzi duble sau triple. S-au fript si altii, care dau acum din colt in colt. A inteles si Victor Ponta, care a devenit „pisic” in relatiile cu UE si America.

Sa le dai cu tifla, cum a facut asta vara, ar functiona daca ai avea bogatia unei tari din Golf, unde traiesc toti ca belferii din petrol. Pana se termina si asta. Dupa aceea, incepa sa vanda ce au acumulat. 

Grea misie sa fii premier in Romania. „Voi imi cereti mie, dar eu unde sa ma duc sa cer?”,  spunea cu obida Victor Ponta baronilor sai.

Economia romaneasca si, intr-o masura  economiile unor tari din UE, sunt in situatia economiei britanice cand a venit la putere Margaret Thatcher. Care a salvat Marea Britanie de pe buza prapastiei, spunand sindicatelor care conduceau tara: nu, nu, nu!.
Din pacate, nici Victor Ponta, nici alti conducatori europeni, cu exceptia poate a dnei Merkel, nu se ridica la inaltimea dnei de fier a politicii britanice. Nu avem norocul unui alt conducator de fier, care sa ne salveze. 

Cand vom intelege, va fi prea tarziu.



joi, 11 aprilie 2013

Interesul national si clivajul pro si anti Basescu

Ultimele evenimente legate de numirea procurorilor sefi au avut o consecinta neasteptata: ziaristi, politicieni si societatea civila activa s-au pozitionat in doua tabere, pro si contra intelegerii dintre Ponta si Basescu. 

Criticile sau sustinerea s-au indreptat catre presedintele Basescu, miscarea facuta de Ponta starnind si ea reactii si controverse violente, mai cu seama in USL.

Trebuia Traian Basescu sa mearga cu refuzul compromisului „toxic” pana la capat? Pana la ce capat? Sa nu renunte cu niciun chip la Daniel Morar? 

Si atunci, care ar fi fost evolutia ulterioara? Un ministru voiculescian la justitie, care sa propuna sefi de parchete mereu refuzati de catre presedinte, pana cand? Pana la un nou proces de demitere, pana la acuzatia ca blocheaza mersul justitiei?

Intr-un context economic cum nu se poate mai rau.

 Sidex Galati si Dacia-Renault ameninta sa-si inchida portile si/sau sa relocheze activitatea. Incasarile la buget sunt din ce in ce mai mici. Firme romanesti (Oltchim) si straine, Mechel, sunt in faliment si se pregatesc si altele. 

Cutremurul financiar din Cipru, urmat de avertismentele UE catre Slovenia si Spania ca ar putea sa urmeze la rand a turnat si mai mult gaz pe focul social, si asa ajunsa la valvataie.

In acest context, rabdarea UE a ajuns la capat. Nu mai suporta derapaje de la criteriile de eficienta economica, de respectare a principiilor si valorilor statului de drept.

Este ce a inteles si Victor Ponta cand a preluat interimatul la justitie, pentru a sparge nuca tare a numirii sefilor de parchete. L-a costat increderea partenerilor din USL, care sunt prea „habotnici” pentru a intelege evolutia situatiei UE. Si probabila rupere a USL, pentru ca partenerii lui Ponta nu inteleg si nu accepta ca „jos Basescu” nu poate fi un proiect de tara.

Ajungem la interesul national al Romaniei si la faptul ca presedintele Basescu reprezinta  si in Constitutie si in tot ce a facut in ultimii ani aparatorul interesului national. E suficient sa comparam situatia actuala cu epoca Nastase, 2001-2004, sa ne dam seama ca ceva s-a schimbat, cel putin in justitie, daca nu si in economie. Altfel n-ar fi ajuns insusi tarul Nastase dupa gratii. 

A contribuit presedintele Basescu la eliberarea institutiilor statului de sub cizma politicului? Fiecare sa-si raspunda dupa propria constiinta. Si nu numai in justitie. Ramane antologica decizia Senatului Universitatii Bucuresti de a consemna plagiatul premierului Ponta, in ciuda retorsiunilor posibile din parte Ministerului Educatiei.
Atunci, de ce n-a mers pana la capat cu refuzul trocului in problema numirii sefilor de parchete, cum il acuza intransigentii?

Ne raspunde foarte bine Andrei Cornea intr-un recent articol:

„Președintele-erou s-ar fi pus pe sine într-o situație imposibilă, apă­rând ca inamic al stabilității; ar fi pier­dut susținerea Occidentului (de vre­me ce acesta „se bucură“ de com­pro­misul obținut); ar fi justificat o nouă suspendare. Or, indiferent de re­zul­ta­tul referendumului, Ponta și An­to­nes­cu ar fi avut timp să facă toate nu­mirile la parchete. Demis ori nu, pre­ședintele ar fi fost apoi salutat de o mână de entuziaști; dar efectele unui astfel de gest absolut nepolitic ar fi fost dramatice: planul lui Voiculescu de a acapara justiția ar fi fost în­de­pli­nit total. Asta își doresc „radicalii“ noștri?”

Si totusi, in ciuda acestei evidente  in societatea romaneasca se adanceste falia pro/anti Basescu.

In loc sa dovedim intelepciunea de a ne ocupa de probleme intr-adevar grave ale economiei, sa ne pregatim pentru o eventuala rupere a USL si cadere a guvernului Ponta care trebuie inlocuit, cu cine?, ne certam de doua saptamani daca si unde a gresit Basescu. Ne scoatem ochii pe forumuri, argumentam la infinit ce bun era Morar la Parchetul General. 

Indiferent cat de bun era, numirea o face ministrul justitiei, nu presedintele Basescu, care doar o consfinteste. Ce-i  asa greu de inteles? 

O intelegere intre mininstrul justitiei, CSM si presedintele tarii, pe aceasta speta,  este cea mai buna dovada ca ne-am maturizat, ca stim sa ne promovam interesul national dincolo de aversiuni, incrancenari, false sau autentice „radicalisme” politico-doctrinare.
Daca se va intampla acest deziderat, vom creste in ochii UE si ai investitorilor, care vor deduce ca Romania s-a schimbat in bine, nu mai e prizoniera luptelor politice canibalice, de tipul „care pe care”, la sfarsitul carora adunam mortii pe campul de lupta, reprezentat de toata Romania.

In concluzie, cei aflati de o parte sau alta a baricadei trebuie sa-si raspunda, inainte de a continua razboiul, la doua lucruri: care este alternativa la intelegerea Basescu-Ponta, si care este interesul national. 

Iar dupa aceea sa continuie, sau nu, lupta.

luni, 8 aprilie 2013

Parlamentul Romaniei nu da doi bani pe statul de drept




O situatie de o gravitate maxima s-a petrecut azi in Senatul Romaniei. 


Cu votul majoritatii parlamentare USL, la solicitarea senatorului PNL, Sorin Rosca Stanescu, plenul Senatului a dezbatut proiectul infiintarii comisiei privind interceptarile convorbirilor telefonice, pe mandat de siguranta nationala, ale judecatorului CEDO Corneliu Barsan si l-a aprobat cu 103 voturi "pentru", 15 "impotriva" si 9 abtineri, termenul pentru finalizarea anchetei fiind 30 iunie. Obiectivele urmarite de comisia speciala de ancheta, sa stabileasca de ce exista, daca exista, diferente semnificative intre inregistrarile ca atare si stenogramele realizate de DNA, exced competentele comisiei de supraveghere a activitatii SRI si nu pot fi indeplinite de aceasta.


Direct spus, Parlamentul Romaniei stabileste o comisie de ancheta care sa ancheteze anchetatorii DNA, adica un amestec brutal in activitatea puterii judecatoresti, incalcand, la fel cum a facut si vara trecuta, separatia puterilor statului, valoare esentiala a democratiei si statului de drept.

Activitatea comisiei presupune amestecul brutal in dosare ale DNA si in deciziile judecatoresti privind autorizatiile de interceptare ale unor persoane banuite a incalca legea.

Justitia are propriile organe de ancheta, Ministerul Public, CSM,  indrituite de lege sa-i ancheteze si sanctioneze pe magistrati, nu este menirea unei alte puteri a statului, puterea legislativa, sa se amestece in problemele interne ale puterii judecatoresti. 


Potrivit legislaţiei procurorii sunt subordonaţi ierarhic în cadrul Ministerului Public. Singurele instituţii care pot trage la răspundere procurorii sunt Inspecţia Judiciară. CSM şi secţia de procurori din Departamentul Naţional Anticorupţie fac parte din autoritatea judecătorească, alături de instanţele judecătoreşti, iar Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Potrivit legislaţiei, persoanele care se consideră vătămate prin măsuri ori acte de urmărire penală pot să adreseze o plângere procurorului ierarhic superior, instanţei de judecată, respectiv Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 275 – 2781 din Codul de procedură penală ori art.97 din Legea nr.303/2004, modificată "


O mentiune aparte merita seful comisiei Senatului, Sorin Rosca Stanescu, care fost trimis în judecată de procurori în dosarul Rompetrol alături de Dinu Patriciu. În acest dosar Sorin Roşca Stănescu este acuzat de utilizare a informaţiei privilegiate şi de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat. Pe fond Tribunalul Bucureşti a decis achitarea lui Roşca Stănescu şi a lui Patriciu, dar dosarul este judecat în recurs la Curtea de Apel Bucureşti. 


Sa pui un senator sa ancheteze procurori, desi este trimis in judecata de aceeasi procurori, reprezinta culmea cinismului si refuzului de a respecta principiile statului de drept de care da dovada USL, conducatorii acestuia, Victor Ponta si Crin Antonescu.


Cum spunea intr-un recent interviu Victor Ponta,  cand faci parte dintr-un club select, UE,  trebuie sa te porti dupa regulile acelui club.


Nu ca un golan, pentru ca esti dat afara imediat din acel club.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

A fost „blat” Basescu-Ponta?





A fost. Dar un „blat” pozitiv, de tipul „win-win”. In care a castigat si interesul national. 

Context

Numirea  procurorilor sefi nu putea intarzia la infinit, dupa o amanare de aproape un an. Scartaia eficienta si decizia, daca sefii nu aveau un mandat clar si pe o perioada bine definita, si  nu se angajau la decizii grele si de perspectiva.

Ideea ca se putea merge cu interimatul mult si bine nu sta in picioare. Nu asa functioneaza institutiile grele si cu responsabilitati uriase.

In plus, oficialii europeni dadeau si ei semne de nerabdare ca nu se mai rezolva odata cu sefia parchetelor.

Dupa mandatul esuat al dnei Pivniceru, caruia i-au pus cruce convorbirile cu Vivian Reding  (Antonescu: „dna Pivniceru a gresit cand a luat in serios discutiile de la Bruxelles”), convorbirea Basescu-Ponta avea sa contureze un plan de actiune si un compromis:
Vine Ponta ministru interimar la justitie, propune sase procurori din 21 cu mandatele expirate, nu Daniel Morar la Parchetul General, dar da Codruta Kovesi la DNA. O garantie ceruta de Ponta, ca Morar iese din joc, s-a concretizat imediat prin numirea sa la CCR, incepand din 6 iunie 2013.

Morar a iesit public de doua ori cerand sef la DNA din interiorul directiei, si apoi, suparat ca nu i s-au respectat indicatiile si-a luat jucariile si a demisionat si de la Parghetul General, unde era sef interimar.

Deal-ul acesta a aruncat in disperare si critici furibunde la adresa Presedintelui Basescu pe sustinatorii sai, din presa si societatea civila, care s-au dezis de el si l-au facut cu ou si cu otet,  tradator, ticalos, las,  si cum le-a mai venit la gura. Fara sa analizeze alternativa si ce marje de manevra avea la dispozitie, cu o putere de 70% in parlament.

Ce alternativa avea Basescu?

Sa astepte linistit un ministru voiculescian la Justitie, sa-i propuna acesta sefi la parchete, pe care i-ar fi respins in mod repetat. Cu ce riscuri? In cel mai rau caz se punea suspendarea pe masa de catre aripa PNL-Voiculescu a USL, iar in cel mai bun caz prelungirea interimatului la sefia parchetelor mult si bine. Ambele paguboase si generatoare de pericole, mergand pana la o noua suspendare. Intr-un context economic cum nu se poate mai prost, Romania fiind dependenta de imprumuturi si un nou acord cu FMI-BM-UE.

Cand esti sef de stat si ai in grija soarta a 22 de milioane de locuitori nu actionezi numai dupa principii si valori morale maximaliste, ridicandu-i statuie lui Morar. Faci ce se poate pentru a minimaliza riscurile si crizele, in contextul in care puterea are 70% in parlament. Cei de pe tusa, ziaristi si comentatori, nu resimt raspunderea enorma pentru 22 de milioane de suflete, isi pot permite sa fie maximalisti in cerinte si opinii.

Procedura transparenta de concurs si selectie

Nu este in lege, a fost ceruta de UE pe vremea cand Mona Pivniceru facea jocurile, ca masura suplimentara de siguranta ca nu ajung in functii de conducere procurori propusi de penali, precum Voiculescu sau Fenechiu. Procedura a esuat, si datorita faptului ca nu s-au inscris oameni de valoare, nici Morar si nici Kovesi. Desi, apriori, n-aveau de unde sa stie cum decurg lucrurile, adica nu prea transparent.

Am mari dubii ca si intr-o procedura de selectie presupus transparenta, condusa de Ponta, s-ar inghesui multi procurori de valoare, stiind ca viata profesionala dar si civila le va fi scormonita seara de seara la antenele patriei. Plus ca era mancatoare de timp si numirile  sunt urgente. 

Presupun ca ziaristii si societatea civila erau avizi sa contribuie la arbitraj, dandu-si cu parerea, avizata sau nu, tocandu-i felie cu felie pe candidatii din procesul de selectie, dar nu aceasta era garantia ca vor fi alesi cei mai buni. Se pare ca de aici si marea suparare.
Caracterul unui procuror nu se vede pe ecran, la interviu, ci mai degraba in rapoartele serviciilor si lista dosarelor solutionate. Care nu poate fi publica, totusi, fara riscuri mari pentru respectivul procuror.

Asa ca, fiind vorba de o asumare tripartita, Ponta-CSM-Basescu, permisa de lege, lucrurile au luat-o pe acest fagas. 

In scrisoarea din 1 octombrie 2012, adresata de Traian Basescu catre Mona Pivniceru se propune clar si aceasta varianta:

Alternativ, în cazul în care modificarea criteriilor de selecţie, în vederea asigurării transparenţei procesului de selecţie, nu vă este convenabilă şi având în vedere urgenţa numirii în funcţiile de Procuror General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Procuror Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca urmare a expirării mandatelor acestora, vă propun respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 303/2004, în scopul găsirii unor soluţii acceptate de Ministrul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedinte, sens în care consider oportună o consultare prealabilă între aceste autorităţi. Astfel, urmând această cale legală, este posibilă o soluţie care ar permite asumarea responsabilităţii numirii în cele două funcţii de conducere, în scopul continuării eficiente a activităţii Parchetului General şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie.”
Un paragrav cu continut similar se afla si in documentele trimise de UE Romaniei.

Ce a castigat/pierdut Traian Basescu?

·       A impus accelerarea procedurii de numire a sefilor de parchete, in virtutea Pactului de Cooperare cu premierul.
·       A securizat conducerea DNA cu Laura Codruta Kovesi.
·       A bagat „mortu” in casa USL, relatia lui Ponta cu PNL-Voiculescu a ajuns aproape de rupere.
·       A oprit varianta proasta, cu un ministru PNL-ist, caruia sa-i respinga propunerile si  sa deschida astfel calea spre suspendare.
·       A dovedit ca detine in continuare controlul scenei politice.
·       A dovedit UE ca este capabil de compromisuri pentru a mentine stabilitatea politica.
·       A pierdut aproape intrega sustinere a societatii civile si a presei de dreapta.


Victor Ponta a realizat in aceasta iarna ca toate usile UE i s-au trantit in nas. Respingerea aderarii la Schengen, declaratia ministrului de interne german, scrisoare celor patru ministri de externe ale unor tari UE, votul din CAG, Consiliul pentru Afaceri Generale, toat ei-au spus ca e persona non grata in UE. 

In special Germania, nu numai ca n-a revenit la sentimente mai bune fata de Victor Ponta, dar a si ridicat gradul de ostilitate, dupa cum s-a vazut.

In aceste conditii, cum guvernarea USL risca sa duca Romania in faliment in absenta finantarii cu bani ieftini de la FMI si UE, Victor Ponta a inteles sa schimbe macazul, cu riscul ostilizarii aripii Voiculescu-PNL, si chiar al ruperii USL, ceeace arata gravitatea situatiei financiare a Romaniei, incepand din momentul incetarii acordului cu FMI.
A inteles ca doar Traian Basescu mai poate deschide usi la UE si FMI (SUA), asa ca a trecut la cooperarea propriu zisa. Asa se explica „blatul” Basescu-Ponta.

Ce a pierdut/castigat Victor Ponta:

·       A pierdut colaborarea si solidaritatea PNL-Voiculescu, fragilizand USL pana aproape de rupere.
·       A pierdut simbolul luptei anti Basescu, daca a renuntat la PNL in favoarea cooperarii cu Basescu
·       Penalii din PSD ar fi dorit incalecarea justitiei, nereusita pentru care il fac vinovat pe Ponta
·       A castigat in ochii UE meritul de a conlucra cu Presedintele Basescu in interes national
·       Nu mai apare ca-si apara penalii, daca l-a propus sef pe procurorul care a instrumentat cazul Constantin Nicolescu de la Arges

Ce urmeaza

Nu este clar ce se intampla cu propunerile care obtin vot negativ in CSM, cel mai important fiind exemplul lui Tiberiu Nitu. Il va desemna, totusi, Traian Basescu, drept sef la Parchetul General? Dar celelalte propuneri? Ii va spune Traian Basescu lui Victor Ponta, sa nominalizeze pe altcineva?

Ideal ar fi ca doar la convergenta in apreciei a celor trei actori principali, Ponta, CSM si Basescu, sa intervina si numirea efectiva in functiile importante. Daca se abate de la aceasta cutuma simbolica, morala si de bun simt, Traian Basescu nu prea mai are multe de explicat. Iar Victor Ponta sa faca bine sa negocieze si cu CSM-ul numele procurorilor sefi, nu doar cu Traian Basescu.

In concluzie, interventiile ambasadelor Americii si Marii Britanii confirma si ele ca este benefica cooperarea premier-presedinte, ca numirea procurorilor sefi se afla pe un drum corect.

Actiunea  promovata de Traian Basescu este una proactiva, nemaiasteptand pericolele rezultate dintr-o relatie cu un alt ministru voiculescian la justiei, instabilitatea politica fiind principalul efect cu daune incalculabile in plan economic. 

Este de remarcat schimbarea la fata a lui Victor Ponta care, intre banii europeni si americani (FMI) si PNL-Voiculescu, a ales prima varianta.

Cei care, multi, nu contenesc sa critice alegerea lui Traian Basescu in aceasta imprejurare, sa faca bine sa se gandeasca la ce pun pe masa milioane de romani in cazul unui conflict politic, care sa duca la convulsii economice, intr-un mediu economic european si mondial oricum bulversat si traversat de crize majore. Cand ai in grija viata a 22 de milioane de romani, alegerile sunt altele, comparativ cu situatia in care stai pe canapea cu laptopul in fata si cu traiul zilnic asigurat.