luni, 13 august 2012

Victore, ai cacarisit-o! Opreste-te, inainte de a fi prea tarziu!

Pamflet Victore, baiatule, esti tanar, ai tot viitorul inainte! Ce ti-a trebuit sa te incardasesti cu alde Antonescu si Voiculescu? I-auzi ce scrie domnul acesta aici: „scurtcircuitarea mecanismului de control judiciar si decapitarea puterii judiciare inainte ca aceasta sa se mai poata pronunta asupra eventualei nelegalitati ori neconstitutionalitati a unui act emis de puterea executiva ori legislativa (ex.: revocarea unor judecatori constitutionali inamovibili, schimbarea post-factum a legii de organizare a unui referendum, inlocuirea procurorului general inainte de expirarea mandatului etc.) reprezinta anularea efectiva a statului de drept”. Ori faptele acestea se incadreaza foarte bine la: ART. 166-1 (Cod Penal) Acţiuni împotriva ordinii constituţionale Întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.” Pai asta iti trebuie tie, Victore, mai baiatule, ca ai copii de crescut? Pe Daciana ai intrebat-o daca este de acord cu ce faci tu? Vezi ca „prietenii” de la ICCJ au dat avize de ascultare a telefoanelor, posibil si pentru cele utilizate de tine. Astia nu se joaca de-a democratia si statul de drept. Il mai puse necuratu pe unu sa declare ceva despre „grup infractional organizat” la nivel inalt, iar pe Ioan Rus ca „nu vrea sa-si petreaca batranetile in puscarie”. Iti dai seama ce nasol a sunat asta in urechile procurorilor? Ca astia sunt numai urechi. Mai vorbirati cevasilea, prostii penale? Ca acusica ajung in presa! Te-a pus necuratu si i-ai scris la misto lui Barroso. Ca nu are toate informatiile. Adica il facusi prost. Pai se poate? Cum nu are toate informatiile? Ce, ei n-au servicii de astea speciale, care afla toate cele? L-ai jignit Victore, asta mai trebuia, ca in rest, de la plagiat incepand, si-o fi facut impresia cu cine are de-a face... Pe urma, tot timpul umbli cu fofarlica. Ba ca nu faci mini-recensamant, dar semnezi memorandum, de rasu lumii, cu aia inghesuiti prin case, divortati, amanti, casatoriti, plecati la munca, pai se poate? Ce are asta cu CNP-ul si dreptul de a vota? Azi spui una, maine alta, de nu mai stie lumea cand esti tu si cand e Crin. Te facusi de ras, sa-i faci pe plac lui Crin. Tu nu vezi unde te duce asta si sleahta lui de puscaribili? Na, ca ma luai si eu dupa Basescu! Da cam asa e! Pana si CSM te-a lasat din brate. A sesizat Inspectia Judiciara ca vorbesti vrute si nevrute. Pe langa lege, adicatelea. Te luara si astia in vizor, asta-ti mai lipsea! Victore, nu vreau sa fiu pisalog, dar ai apucat-o pe carari murdare. Si penale. Te pacalira astia, alde Sova, Zgonea, Voiculescu, care se cred mari destepti. Sa scoti tu castanele din penal in locul lor. Esti procuror, ce naiba, n-ai destula minte sa vezi unde te duce drumul indicat de astia? In fine, daca vrei sa asculti de unu mai in varsta, bine, daca nu, e treaba ta. Pacat de tineretile tale! Semnat Un bunic, ceeace iti doresc si tie!

duminică, 12 august 2012

Doamnelor si Domnilor judecatori de la CCR: nu va jucati cu focul!

A trecut suficient timp pentru a avea o imagine clara relativ la recentul referendum. Chiar daca repet ce s-a mai spus, tabloul general este cel descris in continuare. Pana in 30 iulie nimeni n-a ridicat vreo obiectie asupra cadrului de derulare a referendumului. Initiatorii erau convinsi ca 80% din populatie va veni la vot sa-l alunge pe Basescu. Aceasta a si fost premiza constructiei scenariului de suspendare a presedintelui. Numarul total al alegatorilor a fost anuntat in cateva randuri de catre ministrul de interne, care l-a si mentinut, inclusiv prin demisie si prin declaratia „nu vreau sa-mi petrec batranetile in puscarie”. Desfasurarea referendumului s-a facut in aceste date si cadre. Decizia alegatorilor, de a vota DA sau NU, de a sta acasa, a depins esential de aceste date, daca existau altele, decizia ar fi fost, posibil, alta. A schimba datele jocului dupa desfasurarea sa reprezinta o abatere grosolana de la cele mai simple reguli, nu numai democratice, dar si legale si de „fair” elementar. Pe 11 iulie listele electorale permanente au fost batuta in cuie, legal si formal. In zilele urmatoare referendumului exista cadrul legal, necesar si suficient, ca judecatorii CCR sa se pronunte, inclusiv documentatia inaintata de BEC, Biroul Electoral Central. N-au facut-o pentru ca o parte dintre judecatori au fost imediat blocati in decizia lor de patronii politici care i-au trimis la CCR, pe 16.000 lei pe luna, timp de 9 ani. Si care si-au cerut „drepturile”. Ce-a urmat se stie. Romania a fost aruncata in haos si incertitudine. -A inceput o lupta oarba si infractionala pentru schimbarea datelor electorale si statistice ale referendumului, inclusiv prin crearea unui „grup infractional” la nivelul guvernului, cum rezulta din stenograme; -Demisii si punere sub cercetare penala a unor inalti demnitari ai statului roman; -Pierderi uriase de credibilitate pe pietele financiare, de investitii si economice, europene si internationale; -Interventii repetate ale oficialitatilor europene si americane, siderate de derapajele grosolane de la democratie si principiile statului de drept ale puterii de la Bucuresti; -O stare de insecuritate, nesiguranta si incertitudine in randul populatiei; -Pierderi economice importante, din cauza reactiilor negative ale cercurilor de afaceri si de investitii; -Aparitia, odata cu publicarea (partiala deocamdata) a stenogramelor, a unor evidente elemente de periclitare a securitatii nationale, de la cel mai inalt nivel politic si guvernamental. („grup infractional organizat”, „nu vreau sa-mi petrec batranetile in puscarie”, etc.) -Posibilul precedent creat in acest mod si care va fi folosit in viitor pentru calcarea in picioare a regulilor si legilor democratiei si statului de drept. In aceste conditii, actiunea si deciziile unor judecatori de la CCR pot sa constituie elemente de agravare a situatiei politice si economice a Romaniei. Se va evalua in viitor, la nivelul institutiilor specializate ale statului, daca este, sau nu, cazul si cadrul unor astfel de elemente. Asa cum se vad lucrurile acum, revenirea la normalitate politica, sociala si economica este este esentiala, limitarea pierderilor economice si de credibilitate, de asemenea. Singura instanta care poate decide acum revenirea la normalitate, sau dimpotriva, este CCR. Increderea populatiei, sau pierderea ei, in institutia fundamentala a statului roman, depinde acum de rapiditatea deciziei judecatorilor CCR. Oricare ar fi aceasta. Doamnelor si Domnilor judecatori ai CCR, nu va jucati cu focul!

marți, 7 august 2012

Cinismul judecatorului Ion Predescu

Multe lucruri ciudate se intampla la CCR in ultimele zile. Prima intamplare neclara: de ce au plecat doua adrese cu continut diferit, aceea plecata spre MAI cere premierului Victor Ponta, „să dispună măsurile necesare pentru actualizarea listelor electorale permanente la data de 29 iulie 2012 şi să transmită Curţii Constituţionale numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente". Adresa care a si dus la inceputul organizarii unui minirecensamant, care sa insemne scoaterea mortilor, bolnavilor psihici, a persoanelor care in urma unor hotarari judecatoresti au drepturile electorale suspendate. Pe 6 august, in urma unei dezbateri largi in opinia publica, CCR revine cu o adresa si spune: „Plenul Curţii Constituţionale a solicitat Guvernului listele electorale permanente, actualizate conform dispoziţiilor art. 17 alin. 2 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, liste în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui României, domnul Traian Băsescu". Trecem peste faptul ca aceste liste nu sunt la guvern ci la AEP (Autoritatea Electorala Permanenta) si era o treaba de cateva ore sa le obtina. Ca sa faca ce, cu ele, sa numere inca odata toti cei 18,3 milioane de cetateni romani cu drept de vot? Deci nu-i vorba de niciun minirecensamant, dar Victor Ponta nu recunoaste aceasta a doua adresa a CCR si o tine langa cu minirecensamantul populatiei, in 2 saptamani, cu majoritatea functionarilor si cetatenilor plecati in concediu. Dar cu nea Vasile Popescu in comisiile de recenzare. A doua ciudatenie: uite paragraful, nu e paragraful. Este vorba de „„În speţă, însă, sunt aplicabile dispoziţiile legale ale art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.370/2004 privind alegerea preşedintelui şi ale art.17 din Legea nr.3/2000 privind referendumul". Paragraful nu apare in comunicatul CCR publicat in Monitorul Oficial si a fost adaugat doar in forma afisata pe site-ul institutiei, cu mentiunea ca este vorba de o eroare materiala. Eroarea ca eroarea, numai ca acest paragraf modifica esential cvorumul de la referendum, pentru ca face referire la legea de alegere, (prin simetrie de demitere), a presedintelui, care stabileste cvorumul format din totalitatea cetatenilor romani cu drept de vot, orinde s-ar afla. Partea grava abia urmeaza. Judecatorul CCR, Ion Predescu, explica termenul de 14 septembrie dat initial pentru solutionarea spetei referendumului, astfel: "unul dintre judecători avea bilet de tratament într-o staţiune, un altul îşi rezervase deja biletul de avion, altul pleca în concediu în străinătate". Pana la proba contrarie nu avem motive sa nu-l credem. Adica, nu conteaza ca o criza politica majora a aruncat Romania in haos, cursul de schimb se prabuseste zilnic, pleaca sume mari de bani din tara, investitorii straini si-au stopat investitiile, cei din tara se gandesc sa-si mute afacerile, titlurile de stat romanesti sunt vandute in panica. Nu conteaza ca o seceta majora afecteaza in proportie de 90% recolta de anul acesta. Nu conteaza ca scumpirile preconizate arunca in jos nivelul de trai al cetatenilor romani. Nu conteaza ca in UE se prefigureaza evenimente dramatice, posibil iesirea Greciei din zona euro, cu tot cortegiul de consecinte, inclusiv asupra Romaniei. Nu conteaza ca troica FMI-BM-UE se afla in tara, pentru a constata seriozitatea cu care guvernul intentioneaza, sau nu, sa se respectele clauzele contractuale care ne permit accesul la credite ieftine. Nu conteaza ca Romania trebuie sa imprumute anul acesta 16,3 miliarde de euro, daca va avea de unde. Daca nu are, intra in incapacitate de plata. Toate acestea si altele nu conteaza. Conteaza concediile in strainatate, intr-o statiune, o rezervare de bilete de avion. Si asta pe lefuri de 16.000 lei, platite din taxele si impozitele luate de la noi, cetateni obisnuiti. Si tot judecatorul Ion Predescu se supara pe presa si jurnalisti: „Mulţi mincinoşi, oameni incorecţi, care au apărut la televizor şi concluzii greşite trase în presă". Stiu ca nu toti judecatorii de la CCR judeca si se comporta in acest fel. Dar sa pui concediile personale inaintea intereselor unei tari, care a luat foc la propriu si la figurat, mi se pare o atitudine de un cinism fara margini.

duminică, 5 august 2012

USL si CCR arunca tara in haos

Toate discutiile si comentariile din ultimele zile tind sa limpezeasca ce s-a intamplat in zilele de dupa referendum. Iata filmul derularii evenimentelor si ce perspective se deschid in continuare. In primul rand cateva cifre. Daca la cele 18,3 milioane de alegatori, inscrisi pe listele electorale, adaugam persoanele cu varsta sub 18 ani, circa 3,7 milioane, ajungem la o cifra, groso-modo, de 22 milioane de cetateni ai Romaniei, domiciliati in tara sau in strainatate. Mentionam ca in listele electorale intra automat cetatenii care fac 18 ani, indiferent de domiciliul lor in acel moment, prin efectul datelor cuprinse in CNP. Si sunt scosi, prin intermediul primarilor, cei care au decedat, si-au pierdut drepturile electorale in urma unor condamnari sau sufera de anumite boli psihice care le afecteaza discernamantul. Recensamantul ne-a aratat circa 19 milioane de locuitori, pentru ca nu i-a prins pe aceia care nu erau acasa in momentul recenzarii, erau fie in strainatate, fie in alte localitati. Presupunand si pentru acestia o cifra aproximativa de 3 milioane, ajungem tot la 22 milioane, numar de cetateni romani. Discutia care se poarta acum este daca in listele electorale permanente intra toti cetatenii romani, indiferent de domiciliu si din cine se compune cvorumul necesar validarii referendumului. Sa vedem ce spune legea 35/2008: Art. 25. – Listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral. Ele sunt permanente sau suplimentare. Art. 26. – (1) Listele electorale permanente pentru subdiviziunile administrativ-teritoriale de pe teritoriul naţional se întocmesc de către primarul comunei, oraşului sau municipiului ori al sectorului municipiului Bucureşti, după caz, pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în Registrul electoral şi comunicate primarului de către biroul teritorial al Autorităţii Electorale Permanente care funcţionează la nivelul judeţului pe teritoriul căruia se află localitatea. Listele electorale permanente ce cuprind cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate se întocmesc de către Autoritatea Electorală Permanentă şi vor sta la baza delimitării secţiilor de votare ce vor fi organizate în străinătate. Mai mult, chiar Guvernul Romaniei spune in comunicatul din 3 august: „Cine nu se află pe listele electorale nu înseamnă ca nu are drept de vot. Clarificarea acestei situaţii este necesară pentru a răspunde solicitărilor primite din partea Curţii Constituţionale din România. Din punctul de vedere al Guvernului României, în conformitate cu legea, toţi cetăţenii români au drept de vot şi trebuie incluşi în calculele privind cvorumul, alături de cei din listele electorale permanente, Curtea Constituţională fiind cea care va decide cu privire la acest lucru.” Adica, ce sa decida CCR, daca legea spune ca „Listele electorale permanente ce cuprind cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate se întocmesc de către Autoritatea Electorală Permanentă şi vor sta la baza delimitării secţiilor de votare ce vor fi organizate în străinătate” ? In traducere libera, listele electorale permanente cuprind toti cetatenii romani cu drept de vot, indiferent de domiciliu, in tara sau in strainatate. Pe cale de consecinta, tot conform legii, cvorumul pentru validarea referendumului este dat de numarul total al alegatorilor din listele electorale permanente, indiferent de domiciliu, in tara sau in strainatate. Unde s-a petrecut blocajul care a aruncat Romania in haos? La CCR. Parte dintre judecatorii acestei institutii, ajutati de adresa trimisa in 2 august de un secretar de stat de la MAI, prea importanta sa nu fi avut acordul ministrului Ioan Rus, au facut de ras institutia in ochii romanilor si, mai grav, in ochii partenerilor europeni. In seara zilei de 1 august existau toate datele legale, oficiale, pentru ca referendumul pentru demiterea presedintelui sa fie invalidat. Comform legii, listele electorale se actualizeaza pana la 31 martie, dupa care datele obtinute sunt cadrul de referinta pentru toate procesele electorale. Ele sunt dinamice, nu pot fi actualizate zi de zi. Doar ca scorul in urma votului judecatorilor CCR a fost de 5-4 in favoarea invalidarii referendumului si era necesar 6-3. Desi toate sesizarile fusesera respinse, nu existau alte motive pentru blocaj. Nici discutiile din 2 august n-au dus la niciun rezultat, asa ca salvarea a venit de la adresa (posibil „comandata” de CCR ?), prin care MAI s-a declarat nesigur de acuratetea listelor electorale, deci a cvorumului. Colacul de salvare pentru judecatorii CCR, care au amanat pronuntarea pentru 12 septembrie, aruncand tara in haos. In mod normal, adresa din 2 august, trimisa de MAI, trebuia pur si simplu ignorata de catre judecatorii CCR, conform legilor acestei tari. Asa se intampla cand judecatorii CCR raman legati ombilical de partidele care i-au propus si le asculta ordinele. Si aici trebuie schimbata Constitutia, pentru a iesi din acest blocaj extrem de periculos: lupta politica intinsa ca o ciuma in toate institutiile statutului, inclusiv in CCR. Cererea CCR de a fi actualizate listele dupa care s-a votat la 29 iulie este ridicola si contrar legii. In primul rand, iata ce observa Joseph Daul, liderul PPE: „Sunt uimit de ceea ce suţine Uniunea Socialist-Liberală. Mă întreb cum este posibil ca într-un stat membru al UE un minister să publice cu câteva săptămâni înainte de referendum documentul oficial care arată numărul de alegători, în această săptămână să reafirme aceleaşi date, dar ieri să arate că nu poate susţine numărul de oameni de pe listele electorale permanente? Cum este posibil să fie confirmate alegerile din iunie (locale) şi doar o lună mai târziu electoratul de pe liste să nu mai fie valid? Pentru mine, acest guvern arată încă odată că este gata să schimbe orice: legi, liste, reguli care nu servesc interesului partidelor lor”, a precizat Daul. “Românii au plătit un preţ mare pentru reforme economice dificile. Este regretabil să vezi că acest guvern are propria agendă doar pentru propriile interese. Toate realizările din ultimii ani ar putea fi spulberate dacă actualul Guvern nu pune în aplicare, fără întârzieri şi abateri, angajamentele asumate faţă de partenerii internaţionalo ale României, inclusiv FMI. Sper pentru o soluţionare rapidă a acestui impas politic”, a mai transmis liderul PPE. Adica, nu reiei socotelile post-factum, dupa derularea referendumului. „Actualizarea” listelor din 29 iulie este o aberatie, imposibil de realizat intr-un timp asa de scurt si cu rezultate nesemnificative. Diferentele dintre intratii pe liste si iesitii din ele, chiar daca n-au fost realizate de unele primarii pana la, atentie, 31 martie, cum spune legea, nu pot conduce la diferente mai mari de 0,1% din cvorumul stabilit inainte de referendum. La ce sa ne asteptam de la viitoare intalnire a judecatorilor CCR? Fie vor „inghiti” nada intinsa de Victor Ponta, si vor decide ca alegatorii cu domiciliul in strainatate nu participa la realizarea cvorumului de la referendum, îi vor scadea din cvorum care va coborâ pana la o cifra convenabila astfel incat sa declare referendumul validat, cu demiterea presedintelui Basescu. Fie, vor spune ca nici dupa „minirecensamant” lucrurile nu sunt clare si vor da guvernului, eventual la cererea acestuia, inca o luna pentru a clarifica cifrele. Cu posibilitatea repetarii cererii. In ambele cazuri consecintele pentru economia Romaniei vor fi dramatice. Instabilitatea politica creata de alegerile prezidentiale, simultan cu cele legislative (oare, nu si acesta a fost motivul amanarii cu o luna a deciziei CCR?), va adanci falia creata in populatia Romaniei, pe de o parte si aceea dintre cetateni si clasa politica pe de alta parte. Cel mai mare risc si-l asuma guvernantii actuali, care vor achita nota scaderii accentuate a nivelului de trai, generata de prabusirea cursului de schimb, cu intreg cortegiul de consecinte, si de suspiciunile clasei politice si de afaceri europene, cu consecinte la fel de dramatice asupra beneficiilor participarii noastre la UE. Haosul va guverna Romania inca mult timp, iar responsabilii principali trebuie cautati la judecatorii CCR si la guvernul USL. Iar suferintele se revarsa asupra cetatenilor de rand, care sunt chemati la urne in noiembrie. Inclusiv riscul de a nu putea fi platite pensiile si salariile in ultimele luni ale anului. Sper ca alegatorii sa nu uite de unde li se trag suferintele.

vineri, 3 august 2012

Solicitarea CCR, misiune imposibila

Solicitarea CCR, motivul pentru care nu s-a pronuntat asupra referendumului, suna astfel: „Având în vedere datele contradictorii care au fost transmise Curţii Constituţionale în legătură cu numărul persoanelor aflate pe listele electorale permanente de către autorităţile publice implicate, Curtea Constituţională a solicitat Guvernului României ca, pâna la data de 31 august 2012, să transmită listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012”. Aceasta cerere este imposibil de indeplinit din motivele pe care le voi arata mai jos. Sa nu fi anticipat si judecatorii toate piedicile insurmontabile ce apar in realizarea acestei cereri? Ba bine ca nu. Dar nu acesta era scopul, aflarea numarului exact de alegatori, ci presiunile uriase politice exercitate asupra lor si carora au gasit de cuviinta sa le raspunda in acest mod. USL a cazut, pentru a cata oara, in propria capcana. Cand a transmis CCR ca nu e sigur pe listele existente, nu s-a asteptat sa primeasca o misiune imposibila. De care nu se va putea achita, facandu-se iarasi de ras. CCR a cerut un lucru cvasi-imposibil. In orice caz, nu intr-un timp asa de scurt. Cine si cu ce forte poate reconstitui, cu exacitate, persoanele cu drept de vot in data de 29 iulie? Asa ceva este aproape imposibil. Listele electorale au o dinamica de nestavalit. Alegatorii mor, fac 18 ani, pleaca in strainatate, le pierzi urma, dar ei exista, la o adica se pot prezenta la ambasada si sa-si ceara dreptul de a vota. Deci contribuie la cvorumul cerut de legea referendumului. Pentru acest motiv legea spune ca listele electorale se actualizeaza permanent, dar situatia de la 31 martie ramane batuta in cuie un an de zile, si reprezinta cadrul de referinta pentru toate procesele si actiunile in care este necesara. Pe aceasta situatie avea obligatia sa se pronunte CCR. Asa spune legea. N-a procedat asa cum era legal din cauza presiunilor politice carora nu le-au facut fata din lasitate. Cum va proceda guvernul? Isi trimite functionarii primariilor din poarta in poarta, desi acestia nu sunt subordonati guvernului, n-au astfel de atributii, si nu sunt obligati sa raspunda ordinelor venite de la guvern. Mai ales ca in luna august sunt de regula concediu si nu mai raspund la telefon. Dar sa trecem peste acest amanunt. Cati cetateni sunt la domiciliu in luna august? Nu mai multi de 50-55%, dupa cum arata statisticile, sunt plecati in concediu sau la tara la rude, asa ca nu are cine sa dea relatii in trei secunde, cum zice Ioan Rus. Dar „fotografia” din 10-15-20-25 august nu coincide cu aceea din 29 iulie. Cate persoane decedate in luna august erau in viata in 29 iulie? Dar cati tineri care au acum 18 ani, nu aveau aceasta varsta, de la care devin alegatori, in 29 iulie? Sunt calificati toti salariatii primariilor, mai ales in rural, sa tina cont de toate aceste amanunte? Se duc prin cimitire sa ceara relatii? Daca persoanele nu se afla la domiciliu, sunt valabile datele furnizate de vecini, prieten sau dusmani, sau pur si simplu nu cunosc situatia exacta a familiilor vecine? Cel mai complicat lucru este sa „inventariezi” persoanele plecate la munca in strainatate. Sau in concediu. In data de 29 iulie, nu in august. Si nu neaparat posesoare de pasaport, adica cele 480.000 de pasapoarte eliberate, ca in Europa te poti duce si doar cu buletinul de identitate. Si acestea trebuie adaugate la listele electorale, pentru ca au drept de vot, dar cine sa dea relatii despre ele, mai ales daca sunt plecate familii intregi? Dai crezare doar la ce spun vecinii si rudele? De unde stii ca nu mint? Se duc recenzorii prin Italia, Spania, Germania, dupa ele, sa le identifice? Nu le-ar pica rau o excursie pe banii statului, dar sunt circa trei milioane, cum sa le vizitezi in trei saptamani? Pentru a ilustra greutatile insurmontabile si dinamica listelor, persoanele care au murit in 29 iulie, pot fi trecute pe listele electorale, in ce conditii? Iata la ce probleme trebuie sa raspunda guvernul Ponta in zilele urmatoare. Si totul plecand de la o hartie, semnata de un secretar de stat de la MAI, prin care declara nesigure listele trimise CCR. La care judecatorii au zis: bine, atunci aduceti altele, mai sigure. Nu ma indoiesc ca, oricum ar fi reconstituite, listele vor fi oricum contestate de opozitie, de presa, de oamenii care inteleg ca un „minirecensamant” nu poate fi operat in trei saptamani. Cred ca Ioan Rus isi blesteama clipa cand a avut ideea nefericita de a-si renega propriul numar de alegatori, spus cu cateva zile inainte. In locul lui as incerca sa retrag de la CCR adresa buclucasa, care m-a bagat intr-o dandana si mai mare. Orice ar face si oricum ar face, guvernul Ponta va iesi si mai sifonat decat a intrat in afacerea listelor electorale. Ca sa nu mai vorbim de actiunea procurorilor care ar putea ajunge pana la unii baroni locali cu procente ametitoare de prezenta la vot, actiune declansata tot de cererea CCR, sa nu mai vorbim de prabusirea cursului de schimb si a pierderii credibilitatii in ochii partenerilor europeni, de haosul instalat in tara si recunoscut si de Victor Ponta. Ziua si gafa, aceasta e soarta guvernului Ponta. Dar de, fiecare guvern pe prostiile lui piere.

joi, 2 august 2012

Ce inseamna un stat modern, functional?

Este momentul să redefinim concepte importante legate de existența unui stat modern, funcțional. Contextul economic mondial nu mai permite funcționarea unui stat neadaptat necesităților și constrângerilor de tot felul, stadiului de dezvoltare a economiei, infrastructurii, sistemelor sociale importante, alianțelor externe asumate, proiectelor de modernizare și eficientizare absolut necesare. Alegerile parlamentare din noiembrie trebuie să constituie un important prilej pentru redefinirea conceptelor și paradigmelor, pentru o altă înțelegere și consensualizare a șanselor de reușită a unui popor, dincolo de promisiunile și lozincăria pe care electoratul nu le mai ia in seama. 1. Cauza neîmplinirilor și a situației în care ne găsim Pe scurt, identificare politicului cu statul. Politicienii din tot spectrul politic au înțeles, clamat și acționat conform lozincii: „statul suntem noi”. Corolarul acestei poziții a fost dat de subordonarea, încălecarea, grajdanizarea instituțiilor statului, obligate să funcționeze exclusiv în vederea obiectivelor legate de îmbogățirea politicienilor din resursele și averea statului. S-a mers până la distrugerea separației și echilibrului puterilor în stat, esența democrației, ilustrată de celebra, de acum, directivă: „nu avem TOATĂ puterea, până nu luăm și justiția”. Asta au înțeles politicienii români. Subordonarea totală a statului, pentru a-i fura resursele și averea. Din multele „încălecări”, politizări, ale instituțiilor de stat, din ultimele trei luni, să amintim doar Avocatul Poporului, Monitorul Oficial, Consiliul Național de Etică (care l-a și scos nevinovat de plagiat pe Victor Ponta), Institutul Cultural Român, Arhivele Naționale, Inspectoratul de Stat în Construcții (pentru a contribui la „salvarea” lui A. Nastase), incercările de intimidare ale CCR, CSM, judecătorilor și procurorilor. Din fericire putem consemna și instituții scăpate de subordonarea politicului: • DNA, ANI, ICCJ, chiar CSM, diferite parchete și entități legate de justiție; • Cele două Comisii de Etică Universitară care au constatat plagiatul lui Victor Ponta, una dintre ele, CNATDCU, desființată între timp; • Instituțiile legate de organizarea a trei bacalaureate corecte, în ultimul an. • Instituții media, cu excepția celor subordonate financiar și politic (trustul Inatact și, de curând, subordonarea TVR și SRR-Societatea Română de Radiodifuziune). Posibil sa mai fie și altele, dar acestea sunt cele mai importante. Instituțiile media sunt, majoritar private, dar subordonarea lor de către politic se producea prin alocarea de bani în publicitate. Recenta lovitură de stat, inițiată de parlament, prin inițiative legislative de anihilare a celorlalte puteri ale statului, în special a puterii judecătorești, arată exact pericolul mortal ce pândește orice societate care ignoră principii democratice esențiale. În acest caz, încercarea puterii legislative, Parlamentul, de a anihila, confisca, subordona, celelalte puteri ale statului, oprită, din fericire, de reacția violentă a partenerilor europeni. Politica, partidele, trebuie să rămână instanțe de definire pe termen mediu și lung a strategiilor si direcțiilor majore de acțiune, locuri unde viziunea și informația își dau mâna pentru a desena arhitectura și proiectul de țară de succes, care să ofere tuturor cetățenilor șanse de a-și valorifica potențiale talente, înclinații, resurse personale, fiecare în masura în care le are. Concluzie. Întărirea și eliberarea instituțiilor din chingile politicului trebuie să continuie, este o miză principală a viitoarei guvernări și necesar a fi explicată în viitoarea campanie. Reprezintă o garanție a funcționării democratice a unui stat, prin sepatația, echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat. 2. Statul să se întindă „cât îl ține plapuma” Este aberant pentru un stat să se împrumute pentru propria funcționare. Ca și în cazul unei familii, un stat nu poate cheltui mai mult decât este în stare să „producă”, prin colectarea de taxe și impozite. Este în stare să creeze un cadru propice dezvoltării producțiilor de bunuri și servicii vandabile, cu valoare adăugată mare, își creează și resurse de venituri la buget. Nu este în stare, sufocă agenții economici prin taxe și impozite nejustificate de propria performanță, ma devreme sau mai târziu toată societatea este sufocată. Exemplul Greciei este arhicunoscut, poate fi un studiu de caz, care ne scutește de alte, multe, explicații și comentarii. Nici imprumuturile, forțarea consumului, nu mai reprezintă variante de luat în seamă, în contextul crizei datoriilor suverane ale statelor. Pur și simplu s-a ajuns la limita superioară a cheltuirii de bani doar pentru o „funcționare” ineficientă, politizată, de mituire a electoratului. Trebuie schimbată această paradigmă, alternativa fiind implozia, colapsul economic al statelor care nu înțeleg acest lucru simplu. Statul român n-a înțeles, până acum, această situație nouă. Există ministere inutile: • Ministerul Comunicațiilor, care nu este în stare să elibereze cetățeanul de obținerea a tot felul de acte și aprobări, cazier fiscal și judiciar, integrarea sistemelor informatice existente, etc. • Ministerul Agriculturii, cu direcții agricole județene, când toată agricultura este privată. Ce să facă, este suficienta o agenție precum APIA • Ministerul Culturii, nu are obiectul muncii, de conservarea patrimoniului se poate ocupa un departament cu cativa salariați • Ministerul Economiei, păstorește și ține in viață agenți falimentari, buni doar pentru pușculițe de partid, motiv pentru care nici managementul privat, cerut de FMI nu este pus în operă. Entitățile economice viabile pot funcționa și singure, privatizate, fără amestecul statului. • Ministerul Muncii (de fapt al Nemuncii), cu numeroase agenții județene, își suprapune activitatea cu Casa Națională de Pensii, cu alte instituții care distribuie ajutoare sociale, nu-și justifică existența. • Există, în continuare, în mod aberant, Direcții Județene de Sport și Tineret, care nu se ocupă nici de sport nici de tineret, ci doar de obținerea de venituri negre pentru partide, prin exploatarea unor baze sportive rămase din regimul comunist. • De ce este nevoie de un Minister al Dezvoltării și Turismului, când turismul este în întregime privat, iar de lucrări mari de infrastructură se pot ocupa instituții precum CNADNR, iar de investiții mici, precum săli se sport și patinoare, administrațiile locale. • Există numeroase primarii cu aparat propriu, care deservesc până la 3.000 de locuitori, și care, fără să genereze resurse financiare proprii, apeleaza la transferurile de la bugetul central, alocate pe criterii clientelare si electorale; • De ce statul trebuie să fie un intermediar financiar, prost și furâcios, între beneficiarii și furnizorii de servicii educaționale și de sănătate, de exemplu, când aceștia pot fi puși în contract direct, să-și ceară calitatea și standardele pentru care plătesc. Iar funcția de solidaritate socială poate fi asigurată de stat prin intermediul voucherelor educaționale, repsectiv pentru sănătate, doar pentru acei cetățeni și tineri, care, din motive obiective, nu și le pot asigura. S-ar economisi adtfel sume importante, susceptibile de a fi fraudate prin contracte și funcții publice. Aceste câteva exemple arată importanța reanalizării tuturor entităților de stat, aportului lor la o funcționare eficienta și funcțională a statului. Statul trebuie să-și păstreze funcțiile de reglementare și control al legalității și calității bunurilor și serviciilor aflate pe piață, a ordinii și liniștii publice, a îndeplinirii actului de justiție, a securității naționale, a politicii externe, a emiterii de legi și acte normative pentru un cadru legislativ echitabil onest, egal pentru toți, să asigure competiția economică și în alte domenii sociale. Concluzie. Nu există nicio justificare a activității economice a statului, destinată profitului (nu poate fi competitor și arbitru în același timp), a ingerinței sale în competiția economică generând arbitrariul, a intermedierii intre beneficiari și furnizori de servicii sociale esențiale. Nu controlul strict al achizițiilor și cheltuielilor de stat este soluția, acest lucru este o utopie, nu se poate realiza, ci retragerea statului din majoritatea proceselor de achiziții, restrângerea la cele esențiale. Pentru marile lucrări de infrastructură, plătite din bani publici, negocierea, controlul și monitorizarea ar putea fi externalizate către firme de consultanță internaționale care au dovedit competențe și performanță în domeniu. 3. Redimensionarea aparatului bugetar Dacă statul român funcționa în 2004 cu doar 850.000 de bugetari, nu există niciun motiv ca astăzi, când aplicațiile informatice au luat o amploarea de neimaginat în urma cu 10 ani, statul să nu funcționeze cu 6-700.000 de bugetari. Dacă sistemele de educație și sănătate, ineficiente și de proastă calitate în prezent, ies din sistemul bugetar, dacă proceduri întregi trec din sistemul manual în cel informatic, obiectivul este posibil de atins. Salarizarea după grade și vechime trebuie înlocuită de alocarea globală a resurselor bugetare, după criterii transparente (numar dosare, numar de contribuabili, numar de cetățeni, etc.), iar instituțiile să fie obișnuite să aplice politica sănătoasă a mediului privat: mai puțini salariați, mai multă muncă, salarii mai mari. În acest fel se diponibilizează forța de muncă pentru mediul productiv, nu birocratic, al economiei, se reduc cheltuielile de funcționare ale statului. Reorganizarea administrativă a statului, care funcționează în parametrii existenți în comunism, spargerea clanurilor conduse de baronii locali, ce au drept scop al existenței sifonarea bugetelor publice către buzunare proprii. Concluzie. Redimensionarea aparatului bugetar la nevoile reale ale statului, la posibilitatile pe care le are, este absolut necesara si perfect posibila acum, in era informaticii. Va urma Stefan Vlaston este membru al Presedintiei Partidului Noua Republica Ce înseamnă un stat modern, funcțional? (II) Motto: Un stat este puternic nu prin cata putere detine, ci prin cata putere cedeaza. 4. Proiectul de țară Programele politice și de guvernare ale unui partid sau ale alianțelor electorale trebuie să se constituie în veritabile proiecte de țară, cu principii, valori, ținte, obiective, căi și mijloace de atingere a acestora, pe termen scurt, mediu și lung. Acest proiect de țară, validat de alegători la începutul ciclului electoral, apoi de Parlament, devine „biblia” guvernării, are variante de iesire din posibile situatii critice, este sursa actului de guvernare, inclusiv a functionarii legislativului, care nu are voie sa paraseasca cadrul trasat de alegatori. Din toate intamplarile ultimelor luni trebuie trase concluzii si consecinte cand se va pune problema modificarii Constitutiei. Desi cadrul constitutional a fost destul de solid, daca a ferit Romania, impreuna cu pavaza UE, de o lovitura de stat abia mascata, expertii constitutionalisti pot degaja mecanisme si prevederi constitutionale care sa faca si mai improbabile, in viitor, asemenea derapaje de la democratie. Noua Constitutie ar trebui sa cuprinda si prevederi privind pierderea automata a postului de parlamentar in cazul condamnarii definitive, eliminarea imunitatii parlamentare in fata legii, posibilitatea ca electorii sa retraga, printr-un referendum local, mandatul dat unui parlamentar care nu mai reprezinta alegatorii care i-au dat votul. Concluzie. Chiar daca proiectele UE sunt si ale noastre, specificitatea si interesele noastre, ca natie, pot sa se constituie intr-un proiect national, parte a proiectului european. 5. Contract de management de tara Tot in directia institutionalizarii relatiei Parlament-Guvern, ar fi posibil ca la investirea guvernului, Parlamentul sa formalizeze un tip de contract de „management de tara”, care sa cuprinda etapizarea si nivelul de atins pentru tintele si obiectivele din „Proiectul de Tara” (programele politice si de guvernare). In cazul neindeplinirii tintelor, masurate la intervale de un an, fara scuze intr-un context international dramatic, fara catastrofe naturale, guvernul ar urma sa fie demis de parlament prin motiune de cenzura, indiferent de sustinerea sa in parlament. Daca nu prin prevederi constitutionale, simpla mentionare in contractul de management de tara a acestei prevederi, ca Hotarare a Parlamentului, ar face posibila demiterea guvernului fara alte tergiversari. S-ar rezolva astfel problema mentinerii unui guvern neperformant, doar din interese politicianiste, a unor migrari, dintr-o parte in alta a spectrului politic, doar pentru salvgardarea intereselor personale. Problema traseismului politic ar trebui si ea transata intr-un fel sau altul. Concluzie. Este necesara formalizarea responsabilitatilor guvernului, parlamentului, privind actul de guvernare si atingerea tintelor pe care le promit politicienii in alegeri, si care, de regula, sunt uitate la putin timp dupa castigarea puterii. 6. Descentralizare, subsidiaritate, cedarea puterii Este clar acum ca o societate nu are cum sa functioneze cu un singur motor central, si acela supus influentelor politicianiste si ca preferabila este functionarea a mii de motorase locale. Subsidiaritate inseamna ca decizia este cu atat mai eficace cu cat este luata de cei pe care ii afecteaza, acestia nu isi vor face rau cu propriile maini. In Polonia, pentru a da un exemplu, unitatile scolare au primit dreptul sa-si defineasca propria identitate educationala, functie de interesele locale, regionale, ale membrilor comunitatii, in absenta unui curriculum national. In felul acesta sunt servite mult mai bine interesele celor care suporta prin taxe si impozite salariile si costurile serviciilor educationale. In Romania, altele sunt interesele educationale ale zonei turistice Bran-Moeciu, comparativ cu ale litoralului, nu pot fi reglementate prin organizare si curriculum national, in mod unitar, de la Bucuresti. Asa s-a ajuns la aberatia ca pe litoral sa existe licee tehnologice de prelucrarea lemnului! Rolul statului ramane acela de a veghea asupra legalitatii producerii si calitatii bunurilor si serviciilor aflate in piata, pentru ca nu este rolul unui cetatean obisnuit sa verifice calitatile unui medicament, aliment, sau combustibil. Prin reducerea unitatilor administrative la cele opt regiuni de dezvoltare, se reduc si eficientizeaza cheltuielile de administrare ale comunitatilor, regiunile de dezvoltare primesc in administrare doar proiectele mari de infrastructura, care depasesc granitele administratiilor locale. O analiza a separarii definitive a bugetelor locale de bugetull central, cu unitati administrative care sa depaseasca 10.000 de locuitori, fara transferuri de la bugetul de central, ar reprezenta motorul preluarii sarcinilor de guvernare locala. Guvernarea participativa poate reprezenta si ea motorul stimularii conducerii eficiente si in folosul oamenilor la nivel local. Este vorba inclusiv de posiblitatea organizarii de referendumuri locale pentru retragerea mandatelor unor alesi locali, inclusiv primari, in cazul in care majoritatea simpla (sau calificata?) a cetatenilor constata ca acestia nu-si indeplinesc mandatul pentru care au fost alesi. Concluzie. Este imposibil ca o mana de oameni, guvern si parlament, sa stie si sa sustina multitudinea de interese locale, regionale, ale comunitatilor. Alesii locali trebuie obisnuiti sa „guverneze” la nivel local, fara interventia masiva a centrului, existenta pana in prezent din motive politicianiste si electorale, de cumparare de voturi. 7. Integrare si cedare de suveranitate Adevarul este ca Romania este in castig din integrarea, fiscala, monetara, chiar politica, a UE. Nu ajungem, cu forte proprii, la stadiul de tara civilizata, stabila politic, economic si social, cu nivel de trai cel putin decent, fara aceasta „fortare” a istoriei. De la tari precum Germania, Danemarca, Finlanda, Austria, avem de invatat, in primul rand refacerea cultului muncii si al lucrului bine facut. Debuseul pietei muncii unite, europene, a salvat deja Romania de la un nivel de somaj dramatic, dupa 2007. Banii „capsunarilor” au constituit si constituie un balon de oxigen pentru finantele tarii. Investitiile straine, in masura in care Romania prezinta incredere si predictibiliate, constituie un motor al dezvoltarii economice si transferului de tehnologie ilustrat de Loganul produs la noi si vandut in mai toate tarile lumii. Fara o productie de marfuri si servicii de buna calitate, vandabile si cu valoare adaugata mare, Romania nu are nicio sansa sa supravietuiasca economic intr-o lume cu piete tot mai globalizate. Ori, inapoierea tehnologica nu poate fi surmontata decat prin integrare. Raman obiectiile privind pierderile de suveranitate, si riscul sa devenim mai degraba o piata de desfacere, nu de productie. Depinde doar de politicile inteligente aplicate de guvernanti, pentru a folosi la maximum prilejul integrarii, care poate fi o centura de siguranta intr-o lume nesigura si dominata de riscuri majore. Putem lua exemplu de la tarile care nu sunt afectate de criza, au reusit sa absoarba fondurile europene, isi deseneaza un drum in istorie legat de UE dar cu protejarea intereselor proprii. Acest lucru este pe deplin posibil, daca politicienii inteleg provocarea si oportunitatea uriasa pe care o avem in fata. Concluzie. Romania este in situatia de a primi, mai degraba decat de a da, competente de guvernare, principii si valori democratice, capacitati tehnologice, locuri de munca bine platite, iesirea din anonimat si provincialism. Va urma Stefan Vlaston este membru al Presedintiei Partidului Noua Republica

miercuri, 1 august 2012

Consecinte politice ale invalidarii referendumului

Decizia CCR, previzibila de altfel, pune capat incertitudinii. Traian Basescu revine la Cotroceni. Mai interesant de analizat ce consecinte va avea acest deznodamant pentru clasa politica romaneasca. Plecarea lui Crin Antonescu din politica Este 99% sigura, fiind o chestiune de ore pana sa fie anuntata. Din secunda doi, PNL are o mare problema, fiind decapitat. Actuala echipa de conducere nu mai are nicio credibilitate, ea fiind partasa la esec, iar exemplul capului PNL ar trebui urmat de tot Biroul Permanent al partidului. In orice caz, deja personalitati importante, precum dl Chiliman, asteapta ceasul socotelilor. Circumstanta agravanta, timpul extrem de scurt ramas pana la alegerile din noiembrie, in care PNL trebuie sa se prezinte cu o echipa noua, credibila, nepatata de esecul lamentabil al unei actiuni ghidonate de Dan Voiculescu. Imbratisarea, contra doctrinei politice a PNL, a politicilor de stanga din cadrul USL, ar trebui repusa urgent in discutie. Totusi, 10,5 milioane de alegatori n-au agreat-o, de moment ce nu i-au dat girul. In plus, Victor Ponta are trei mari ghiulele atarnate de gat: esecul referendumului, plagiatul si respingerea, cvasi unanima, de catre clasa politica europeana. A risca sa te lasi antrenat intr-o opozitie sigura, doar pentru amintirea cuplului Ponta-Antonescu, ar fi o mare lipsa de viziune a fruntasilor PNL, atatia cati mai sunt lucizi si nepatati de ultima perioada in care au condus PNL. Ar fi posibila o reorientare de ultim moment catre dreapta autentica, sau traversarea solitara a perioadei electorale. Grea decizie, pentru ca mostenirea ultimelor trei luni de guvernare este cumplita: aventuri politice, lovitura de stat, discreditare in ochii partenerilor europeni. In politica exista o regula de aur: esecul se plateste. Problemele lui Victor Ponta Sunt mari cat casa. Ca si Mircea Geoana odinioara, dupa 2-3 spatamani de batista pe tambal, sau chiar mai repede, va trebui sa dea socoteala. Si-a pus in cap: elita intelectuala romaneasca, din cauza plagiatului nerecunoscut si nu numai, clasa politica europeana care l-a umilit chemandu-l la ordine, presa romaneasca neaservita si presa internationala. A devenit un paria in lumea politica interna si internationala. A dat dovada de aroganta extrema, de lipsa de competenta in actul guvernamental, habar nu are sa comunice cu elitele politice de la Bruxelles, pe care le acuza ca se lasa intoxicate de presa si opozitia din Romania, a calculat gresit miscarile din planul lui Voiculescu si a ajuns sa piarda lamentabil. Acuza in nestire faptul ca Basescu a fost demis de 7,4 milioane de cetateni, ignorandu-i pe cei 10, 8 milioane care n-au dat curs propunerii USL de a-l demite pe presedinte. A atacat in mod nedemn institutii fundamentale ale statutului, atunci cand nu le-a putut supune, cum a facut cu CCR, DNA, ANI, ICCJ, iar Avocatul Poporului, Monitorul Oficial, Consiliul national de Etica, CNATDCU, ICR, le-a incalecat fara drept de apel. N-a inteles ca democratie inseamna separatia puterilor, echilibru si controlul reciproc al puterilor statutului, nu incalecarea de catre legislativ a celorlalte institutii fundamentale, pentru aplicare directivei voiculesciene: „pentru a avea toata puterea, trebuie sa luam justitia”. Victor Ponta s-a erijat in exponentul puscariabililor, al parlamentarilor aflati in diferite faze de judecata sau cercetare penala, pentru a-i face scapati de bratul justitiei. Economia si credibilitatea Romaniei au avut enorm de suferit in ultimele trei luni, intr-un context economic mondial oricum turbulent si extrem de periculos. Acest lucru a fost inteles si neiertat de catre cei 10,8 milioane de electori care nu s-au prezentat la vot. Mult mai multi, comparativ cu cei 7,4 milioane care au votat pentru demiterea presedintelui Basescu. Pentru toate aceste lucruri Victor Ponta trebuie sa raspunda. Mai intai in fata propriului partid, care are in fata un esec de proportii daca-l mentine in functie, de-ar fi doar acuzatia de furt intelectual, de care nu se mai indoieste nimeni. Apoi in fata institutiilor statului roman. Care nu se mai intimideaza in fata politicienilor. Timpul scurt ramas pana la alegeri, destramarea tandemului Ponta-Antonescu, foarte probabila destramare a USL, face si mai grea si mai rapida decizia forului de conducere al PSD. Dar cu cat extirpa cangrena mai devreme, cu atat vindecare se produce mai repede, diminuand pierderile formidabile pentru scrutinul din toamna. Fortele de dreapta Au un nesperat, pana acum cateva luni, culoar pentru a castiga alegerile. Daca vor sti sa transforme refluxul USL, in propria renastere si coagulare pe principii doctrinare moderne. Daca vor sti sa accepte si sa se supuna Codului de Integritate foarte dur adoptat de Congresul Partidului Noua Republica. Daca vor lasa in urma persoane compromise si vor sti sa scoata in fata persoane precum Monica Macovei, Mihail Neamtu, Adrian Papahagi, MRU, neuzate si necompromise de afaceri necurate cu statul. De rapiditatea cu care se regrupeaza si coaguleaza fortele de dreapta, profitand de momentul spalarii rufelor murdare in USL, de posibila regrupare pe dreapta a unor segmente importante din PNL, exista, cum spuneam, o sansa importanta ca dreapta sa castige la un scor categoric alegerile din toamna. Timpul ramas este prea mic pentru vindecare ranilor, regrupare, inlocuire de lideri, refacere doctrinara, asa incat USL va plati prostia monumentala, izvorata din orgolii, lipsa de realism politic, de a veni la guvernare cu sase luni inainte de alegerile parlamentare, in loc sa astepte linistita in tribune erodarea dreptei. Unde nu-i minte, e rost de opozitie! Iar vinovatii trebuie sa plateasca!