vineri, 31 decembrie 2010

Pleaca Boc dupa Anul Nou?

In mediile jurnalistice circula zvonuri insistente conform carora Emil Boc ar intentiona sa demisioneze dupa anul nou.

Care ar fi argumentele?

1. Misiune indeplinita. Odata cu trecerea importantului pachet de legi, conditie a ramanerii in acordul cu FMI, Boc poate raporta misiune indeplinita. Miscarile de strada au fost putine si neimportante, opozitia a pierdut absolut toate bataliile politice, inclusiv cele legate de sesizarea Curtii Constitutionale. Salvarea tarii de la “scufundarea ca o barca” este un titlu de glorie pe care si-l asuma, probabil pe buna dreptate, Emil Boc. Este greu de gasit un alt moment mai bun de retragere, cand poate raporta tarii si capitanului suprem : misiune indeplinita.
2. PD-L deconteaza costurile crizei. Toate semnalele arata ca n-a trecut criza. Cel putin nu in Romania. Chiar ignorand crizele mondiale, printre care criza datoriilor suverane este de departe cea mai grava, reluarea cresterii economiei romanesti se produce cu un decalaj de 6 luni-un an, sau chiar mai mult, fata de momentul in care tarile UE ies din criza. Dupa cum remarca multi analisti, 2011 este departe de a fi un an macar suportabil, din punct de vedere al veniturilor populatiei si nivelului de trai. Pana la declansarea campaniei si pregatirilor pentru alegerile locale mai sunt 12-14 luni, timp extrem de scurt pentru toate pregatirile umane si materiale. Este posibil ca evenimente ca acela legat de Adrian Sobaru sa escaladeze, sa devina mai dramatice, sa se sparga in capul lui Emil Boc si al PD-L. In plus, perspectiva de a fi sacul de box al opozitiei nu este de loc roza.
3. Reformarea PD-L. O misiune extrem de dificila. Pare sa fie viitorul proiect al lui Emil Boc. Lucrurile par sa se deterioreze grav in interiorul PD-L, pana la limita in care ar putea deveni incontrolabile. Recentele voturi in Parlament, in cazul Ridzi si CSM confirma aceste lucruri. La care se adauga critici virulente din partea unora precum Cristian Preda sau Monica Macovei. Nu exista un alt lider suficient de “curat” si respectat, care sa incerce sa duca partidul in proiectul « Alba ca Zapada ». Riscul de a inregistra in 2012 un esec rasunator este imens, iar timpul pana la viitorul Congres al PD-L curge inexorabil. Mai sunt doar cateva luni.
4. Presedintele Basescu nu vrea populism. Exista riscul major ca odata cu apropierea perioadei electorale partidele aflate la putere sa inceapa sa arunce cu bani in populatie, pentru a-si mari sansele electorale. Inceputul a fost facut. Marirea cu 15% a salariilor bugetare de la 1 ianuarie nu are nici o sustinere economica, este menita sa dea bine la bilantul de retragere a PD-L si premierului Boc. Nivelul de indatorare redus al Romaniei ar putea fi folosit pentru mituirea electorala a populatiei, nu pentru imprumuturi destinate infrastructurii.
5. Presedintele Basescu si Emil Boc au refuzat sa confirme continuitatea la guvernare pana in 2012. In mai multe randuri, ultimul marti seara la TVR, premierul a refuzat sa confirme ca actualul guvern va fi in functie pana in 2012. Iar presedintelui i-a scapat porumbelul cand a explicat ca au fost situatii in care “lui Boc ii venea sa-si ia campii”. Trebuie luat in considerare si uzajul fizic si moral al premierului Boc, care este de departe campion la incasat injuraturi, reprosuri si acuze. Unele nedrepte, pentru ca situatia mostenita de la guvernarea Tariceanu nu i-a dat nicio sansa.
6. Opozitia nu are de ce sa nu agreeze un astfel de aranjament. Pe asta si mizeaza Presedintele Basescu. In perioada preelectorala si electorala prezenta la butoanele bugetului de stat si ale bazinului de functii publice constituie un evident atu al puterii aflate la guvernare.

Si care ar fi alternativele?

Cum un alt premier provenind din PD-L nu prea exista, singura varianta ramane un guvern de tehnocrati, cu sustinerea parlamentara a actualei coalitii, cu un premier care sa accepte drumul trasat de Guvernul Boc si care sa incaseze toate nemultumirile populatiei in contextul economic dificil care se anunta. Nu exista riscul derapajelor la care ar fi tentat noul guvern, pentru ca actuala majoritate il poate demite oricand prin motiune de cenzura. Adica va juca cum zice actuala coalitie si va primi in plina figura reprosurile populatiei, in locul coalitiei. Nici ca se putea un aranjament mai bun.

Exista oameni dispusi la un astfel de sacrificiu? Probabil ca da. La ora cand scriu aceste randuri, daca scenariul se adevereste, jocurile sunt deja facute. Nu este stilul Presedintelui Basescu sa intre intr-o astfel de “lovitura”, fara sa aiba toate amanuntele puse la punct.

Va fi mai bine, va fi mai rau? Vom vedea.

vineri, 24 decembrie 2010

Ce intelegem prin modernizarea Romaniei?

Exista o dezbatere publica, regasita in multe institutii media, despre ce ar trebui sa intelegem, specialisti sau simpli consumatori de productii media, prin sintagma
“modernizarea Romaniei”.

Multa lume isi da cu parerea, mai mult sau mai putin avizat, in domenii pe care le cunoaste sau nu le cunoaste.

Incerc sa fac un rezumat, o sinteza, din ce am reusit sa parcurg pana acum, considerand tema atat de importanta incat nicio contributie nu este de neglijat.

Propun cititorilor HotNews.ro sa contribuie sau macar sa semnaleze articole interesante cu acest subiect, pe care le vom aduna pe site-ul proaspat infiintat, www.proiectdetara.ro . Aici gasiti deja opinii pertinente ale unor specialisti de marca. Le adresez rugamintea sa contribuie in continuare cu articole avand aceasta tema.

Exista opinii, unele de la cel mai inalt nivel (Presedintele Basescu, de exemplu), din care rezulta ca nu este necesar un proiect de modernizare propriu Romaniei, ca este suficienta proiectia “Europa 2020” cu cele 7 initiative programatice (“O Uniune a inovării”, “Tineretul în mișcare”, “O agendă digitală pentru Europa”, “Folosirea eficientă a resurselor în Europa”, “O politică industrială pentru era globalizării”, “Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, “Platforma europeană împotriva sărăciei”). Nu sunt de aceeasi parere. Tarile UE au caracteristici aparte, puncte de pornire distincte, istorii diferite, unele cu traume adanci in mentalul colectiv, provocate de regimuri precum cel comunist sau nazist.

Asa stand lucrurile, un efort continuu de a ne proiecta viitorul pornind de la realitatile noastre, nu ale altora, este o intreprindere cat se poate de intemeiata si justificata. Avand in vedere si crizele in curs sau pe cale sa izbucneasca.

Care ar fi principalele repere ale unui astfel de proiect ?

1. Reprofesionalizarea Romaniei

Tema este extrem de importanta, exista si un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) avand exact acest subiect.

Importanta reprofesionalizarii Romaniei rezulta din faptul ca in ultimii 20 de ani, “logica” electorala, ca parte a logicii politice, a impus in administratia centrala si locala sponsori de partid, politruci, lipitori de afise, un popa director la Caile Ferate si iata, un ultim exemplu, o experta in antiterorism ca directoare la ... Biblioteca Centrala Universitara.

Se amana, deloc dezinteresat, decizia legislativa cuprinzand lista de functii ce se ocupa politic la fiecare schimbare de regim. Restul posturilor se ocupa prin concurs, nefraudat, presa si societatea civila avand acces la toate etapele de organizare si derulare a concursurilor.

Specialistii de prim rang refuza posturi intr-o administratie dominata de politruci. Iata exemplul lui Mircea Miclea, seful Comisiei Prezidentiale care a elaborat strategia pentru educatie. Domnia sa refuza cu obstinatie postul de ministru al educatiei in guverne politice, pentru ca isi respecta principiile, pentru ca nu vrea sa “stea cu fata la partid”, in loc sa promoveze interesele sistemului de invatamant.

Este si motivul pentru care cred in continuare ca este nevoie de un guvern de tehnocrati pentru urmatorii 2 ani, printre altele pentru a curata administratia centrala si locala de politruci si oameni de partid.

Cei 150 de specialisti, scoliti in strainatate pe banii Guvernului Romaniei, nu si-au gasit loc in administratia publica. Si nu exista vreun plan de readucere in tara a elitelor care au plecat aiurea, sa-si valorifice talentele. Este chiar asa de greu de a gasi modalitati de atragere, prin prime de instalare consistente, functii si responsabilitati inalte in stat, cu salarii pe masura competentei, pentru a inlocui politrucii si sponsorii de partid?

Conform prof. Dr. Florin Colceag, in lucrarea Modelul de Tara, urmatoarele etape sunt esentiale:

-atragerea creierelor experimentate in programele curente sau viitoare
-deschiderea si consolidarea retelelor de expertiza
-transferul de bune practici interne sau internationale
-promovarea valorilor profesionale curente sau a valorilor culturale
-crearea de aliante profesionale
-formarea si consolidarea sistemului de invatare pe tot parcursul vietii conform cu normele UE

2. Infrastructura Romaniei

De precizat ca este vorba de infrastructura de transporturi, informationala, institutionala, educationala, sanitara, agrara, etc. Adica de un subproiect al Proiectului de Tara, care sa etapizeze, proiecteze, sa prevada resursele pentru 20-30 de ani de eforturi sustinute in aceasta directie.

Ce-am facut in ultimii 21 de ani? Am directionat fondurile din privatizare spre “statul social”, in fapt momeala partidelor de stanga, pentru a castiga voturi si alegeri, pentru a avea apoi acces la bugetul de stat si bazinul de functii publice. Ne-am ales din vanzarea activelor economiei comuniste cu 150 km de autostrada iar acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a plati pensii si salarii, acordate nu din productivitatea economiei ci doar din considerente electorale.

Suntem in continuare o tara de mana a doua, care nu prea conteaza in ochii bogatilor lumii. Nu avem drumuri asfaltate, scoli cu toalete civilizate, spitale curate. Nu intamplator statele “nesociale”, bogate, au inlocuit functionarii cu calculatoare. La noi este de cateva ori mai importanta aceasta inlocuire: computerele nu cer salarii, nu gresesc, nu mint, nu cer spaga, n-au sindicate care sa ameninte guvernul. Suntem inca in situatia, la 30 de ani de la infiintarea internetului, sa obtinem adeverinte de cazier juridic sau fiscal stand la coada la ghisee, ignorati de functionari care-si savureaza cafeaua de dimineata. Nu mai vorbesc de corvoada la care ne supune statul cand e vorba sa-i platim taxele si impozitele.

O parte importanta a acestui proiect ar fi stabilirea prin lege a proportiei din bugetul de stat destinata investitiilor in infrastructura, cheltuielilor cu salarii, cu bunuri si servicii. De asemeni, proceduri transparente de atribuire a contractelor de tot felul, la care sa aiba acces presa si societatea civila.

3. O noua paradigma economica.

Economia cu piete globalizate nu mai asculta de guverne. Asa ca este utopic sa pretindem guvernelor, oricare ar fi ele, masuri de “relansare economica”.

Tot ce poate face un guvern, daca are bani, sa actioneze prin parghii fiscale, in sensul reducerii fiscalitatii si investitii in infrastructura. Ca nu poate sa dea ordine multinationalelor si bancilor care sunt dirijate de banci “mama”, aflate in afara tarii.

O politica inteligenta, coerenta si consecventa ar duce investitiile in cateva “nise”, asa cum Olanda s-a specializat in flori, Belgia in bere si ciocolata, etc.

Exista, cred, un consens ca trei ar fi zonele de interes in care ne-am putea dirija investitiile: ecoagricultura, turismul si industria de IT.

Milioanele de hectare de teren agricol, partial necultivat, cu un bazin de forta de munca de 2-3 milioane de oameni, care fac agricultura de subzistenta in rural, asteapta investitii romanesti si straine pentru a redeveni ce am fost odata: granarul Europei. In loc sa hranim pe altii, importam 70% din mancare, dezechilibrand balantele de plati. Statul trebuie sa investeasca in infrastructura, sosele si ulite asfaltate, sisteme de irigatii pe principiul caderii gravitationale, viabilizarea comunelor mari cu gaze, asfalt, apa curenta, canalizare.

Turismul si industria de IT nu fac decat sa exploateze oportunitatile naturale si inteligenta cu care ne-a daruit natura. Statul le poate doar sprijini prin investitii in sosele asfaltate spre obiectivele turistice, facilitati pentru campusuri de creativitate si inovatie.

Accesarea fondurilor europene este o solutie la indemana tuturor, nu in primul rand a Guvernului, cum ne place sa aruncam cu vinovatii in stanga si in dreapta. De ce nu fac administratiile locale, institutiile publice proiecte care sa fie si eligibile? Pentru ca se tem de controalele foarte dure ale institutiilor europene ? Pentru ca nu stiu sa scrie proiecte ? Atunci sa nu se planga si sa stea cu mana intinsa la guvern.


4. Reproiectarea sistemelor de educatie si formare profesionala.

Dincolo de faptul ca productivitatea si atractivitatea economiei depind esentialmente de calitatea sistemelor de educatie si formare, miza este mult mai mare: refacerea infrastructurii mentale a unei natiuni traumatizate de experiente istorice nefericite.

Am pierdut cultul muncii si al lucrului bine facut, (ma iluzionez ca le-am avut candva), am pierdut sentimentul de solidaritate sociala, de respect al valorilor, in schimb ne-am “manelizat” cultura, educatia, civilizatia strazii.

Ne-am transformat invatamantul in “fabrici de diplome” pe care, in curand, nimeni nu le va lua in seama. Nu mai dam economiei muncitori specialisti, calificati, pentru ca parintii isi doresc pentru odrasle o viata de “boier”, la birou, conducand o firma, ceva, ca destul au tras ei la saiba. Structura sistemului educational a fost conceputa astfel incat majoritatea, daca se poate toti tinerii, sa ajunga sa cotizeze la universitati, spre indestularea baronilor si clanurilor universitare.

Legea Educatiei angajata de Guvern face un prim pas necesar de asanare si curatare a structurilor educationale. Daca nu este validata de Curtea Constitutionala se va intoarce in Senat, care va proceda cum a facut-o cu CSM-ul: la vremuri noi, tot ei: Lidia Barbulescu, Lupascu &co.

Investitia in capitalul uman, in educatie, cercetare, inovare este cea mai rentabila investitie. Cu o conditie. Sa se reformeze mai intai aceste sisteme, sa nu dispara banii investiti ca apa in nisip. Sa avem mecanisme de evaluare si audit, de raportare post finantare, astfel incat responsabilii de cheltuirea fondurile investite sa dea socoteala pana la ultimul leu cheltuit. Abia dupa aceea vor merita sa primeasca fonduri mari de investitii.

Tot din lucrarea prof. Dr. Florin Colceag citata anterior, etapele importante sunt:

-cercetare aplicata, modele de sustinere a acesteia si de utilizare a rezultatelor
-platforme de colaborare de tip cerere-oferta pe noi tehnologii sau solutii manageriale
- programe de aplicare a inventicii ce corespunde la nevoi curente sau viitoare
-venture capital sau angel capital care sprijina dezvoltarea de linii de productie sau crearea de prototipuri
-punerea pe piata a produselor
-capitalul de start-up a unor initiative

5. Reproiectarea arhitecturii institutionale

Este vorba de reproiectarea Constitutiei Romaniei, pentru a da o mai mare flexibilitate, functionalitate si potential de dezvoltare proprii sistemelor mari ale tarii.

Un exemplu curajos. De ce nu s-ar retrage statul din postura de intermediar financiar incompetent si furacios, intre furnizorii de servicii educationale si sanitare si beneficiarii acestora, lasandu-i in contract direct. Pentru functionarea unei minime solidaritati, statul acorda in continuare un minimum de finantare, pentru aceste sisteme, prin vouchere cu destinatie precisa, burse sociale, in rest fiind problema furnizorilor si beneficiarilor sa-si stabileasca relatia contractuala.

Sau in materie de salarizare bugetara. De ce sa stabileasca statul salarii unitare prin care salarizeaza functii, nu performante, un anacronism ramas de la comunisti si sa nu faca alocari globale a fondurilor de salarii, dupa criterii transparente, sa lase managerilor si Consiliilor de Aministratie sa aplice principiul capitalist sanatos, care exista si in sistemul privat: mai putini salariati, mai multa, munca, salarii mai mari. Sunt doar doua exemple, exista multe altele.

Problema justitiei este doar partial rezolvata, anume in domeniul de activitate al procuraturii si DNA. Ramane sa vedem cum se poate eficientiza si curata de coruptie partea care tine de judecatori. Cum se poate tranforma CSM-ul in ceeace se asteapta de fapt de la el. Un jandarm necrutator al activitatii justitiei, nu un bunic intelegator care sa ascunda sub pres prostiile si hotiile nepotilor.

Etapele, in viziunea Prof. Dr. Florin Colceag:

-politici publice din societatea civila
-managementul crizelor
-programe structurale, raspuns la fonduri externe si cereri de fonduri pe directii locale de program
-mecanisme de interventie
-transparentizarea deciziilor
-optimizarea relatiilor de coparticipare si rentabilizarea actiunilor sau produselor optinute


6. Avem si motive de optimism?

Da, nu putine, ilustrate aici. Sistemul bancar stabil, gradul redus de indatorare al tarii, gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar (nu am avut demonstratii cu morti si raniti ca in Grecia), romanii care lucreaza afara, activitatea procuraturii (DNA, DIICOT), somajul de 8% este sub media europeana de 10% si departe de cel al Spaniei de 21%, din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine, societatea civila si presa, Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie pentru a preveni derapaje in deficitele structurale, productii record in agricultura (9 milioane de tone porumb), politicile si legislatia comunitara, valabile, volens-nolens si in Romania.

Concluzii.

Un subiect important este cine trebuie sa accelereze procesul de modernizare a Romaniei. Trebuie sa asteptam sa se formeze o masa critica in randul cetatenilor constienti de necesitatea modernizarii natiunii noastre? Este rezonabila aceasta asteptare?

Sau e preferabila, ca de atatea alte ori si locuri in istorie, o modernizare cu “sabia”, realizata de vizionari, de “dictatori luminati”, care sa nu astepte masa critica ci sa traga dupa ei popoarele, care mai tarziu le vor multumi pentru asta? Exemplul polonezului Leszek Balcerovicz este concludent. Aproape ca a fost gonit cu pietre pe strazi, iar dupa 10 ani i s-a ridicat statuie.

Si alte intrebari. Face actualul regim si Presedintele Basescu ceeace trebuie pentru modernizarea Romaniei? O sa le multumim candva, ca ne-au pus pe sine, chiar daca acum ii hulim?

Poate opozitia sa faca mai mult decat face actualul regim? De ce ar trebui s-o credem? Pe ce se bazeaza, ca din programele si ideile prezentate deja nu reiese nimic. Protectie sociala din ce venituri, cu ce pret, al sacrificarii infrastructurii si viitorului tarii?

Este corect si moral sa lasam viitoarelor generatii sa plateasca traiul nostru actual, bun sau prost, pentru ca ni-l asiguram doar prin imprumuturi foarte mari?

Este rezonabil ca partidele politice sa lase locul, pentru un timp, specialistilor si profesionistilor, in functiile din esaloanele inferioare? Sa-si rezerve doar functiile de ministri si secretari se stat, asa cum se propune de multa vreme? Cine le poate convinge de aceasta necesitate absoluta?

Este, cum spuneam mai sus, un guvern temporar de tehnocrati, o solutie pentru depolitizarea structurilor administratiei centrale si locale?

Intrebari, intrebari. Cum raspundem si cum ne raportam la ele?

Sper sa starnesc o dezbatere, ca in alte ocazii in trecut, din care sa aflam macar o parte din raspunsuri.

E facil si nerealist sa plasam toata vina pe actualul regim, ca nu pocneste de inteligenta astfel incat sa transforme economia in bici, intr-un an sau doi. Daca ar fi fost posibil ar fi facut-o altii, necondusi de Boc si Basescu.

Sunt multe alte idei, dar spatiul unui articol este limitat. Mai multe idei, propuneri, studii, pe www.proiectdetara.ro

Esti portocaliu?

Este intrebarea-acuza care ma plesneste cel mai des. Nu mai pot dormi noaptea de cosmaruri portocalii. Am dat de pomana tot ce aveam portocaliu prin garderoba: camasi, cravate, pulovere. Sa nu fiu “recunoscut” pe strada si luat la suturi.

O parte dintre comentatorii articolelor mele ma iau la sigur. “Esti vandut lui Basescu si Boc”. “Te-ai dat cu aia”. “Astepti un ciolan si de-aia latri p-acilea”. “Cu cat te platesc?”

Astea sunt comentariile civilizate, pe celelalte, cu injuraturi, nu le pot reproduce, unele nici n-au fost admise de moderator.

N-am iesit din paradigma « de ce parte esti » Tii cu Iliescu sau cu taranistii ? Cu Nastase sau cu liberalii ? Cu Tariceanu sau cu Basescu ? Cu potocaliii sau cu opozitia ?

Tot timpul trebuie sa fii intr-o tabara. Din doua. Macar la fotbal sunt mai multe echipe.

Nu sunt dom’le portocaliu. Sunt doar roman. Am fost candva liberal dar m-au dat afara. Ca spuneam ce gandeam, altceva decat politica oficiala. Acum n-au de unde sa ma dea afara.

Am propria apreciere asupra ce inseamna salvarea Romaniei din groapa in care am intrat, din prostie. Cred ca nu exista alternativa la actualele masuri de austeritate, care sa aduca cheltuielile la nivelul veniturilor. Cred ca expertii internationali care se ocupa de noi au dreptate. Ce interes ar avea Uniunea Europeana sa intram in faliment? Iar FMI are acelasi interes cu noi: sa nu cheltuim mai mult decat producem, sa putem da imprumuturile inapoi.

Nu vreau ca nepotii si copiii mei sa plateasca zeci de ani de acum inainte datoriile pe care le-am facut noi. Si nici ca tara sa stea fara autostrazi inca 50 de ani.

Nu cred ca Guvernul trebuie sa fie responsabil pentru soarta fiecarui cetatean, chiar si pentru aceia care stau cu burta la soare si nu vor sa munceasca. Sau vor slujbe de birou. Cand jumatate din suprafata agricola a tarii sta parloaga. Si e suficient sa plantezi un bob si rodeste o suta.

Am mostenit de la comunisti ce e mai rau: credinta ca altii sunt responsabili pentru soarta noastra si a familiei. Nu capul familiei si consoarta. Avem acum o piata a muncii imensa, aceea a Uniunii Europene, de care au si profitat 3 milioane de romani. Au si ajutat tara prin sumele trimise acasa. Asa au facut dupa razboi turcii, italienii, iugoslavii.

Nu cred ca Guvernul poate lua masuri de relansare economica. Asta se intampla in economia comunista, planificata prin CSP (Comitetul de Stat al Planificarii). In economia cu piete globalizate, multinationalele si bancile cu “mame” in strainatate nu asculta de guverne, sunt dependente de starea economiei mondiale. Guvernul are doar doua parghii, mari si late: fiscalitatea si investitiile in infrastructura. Daca ar avea bani. Dar nu are, ca-i da pe ajutoare sociale si salarii bugetare. Ca suntem un stat social, dar cu pantalonii rupti in fund.

Spania are somaj de 21% si nu este condusa de Boc si Basescu. Si e urmatoarea pe lista tarilor cu mari probleme in privinta datoriei suverane, dupa Grecia si Irlanda. Si sunt atatea alte tari, cu productii importante de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare, care totusi strang cureaua.

O vina are si Guvernul Boc. Nu asigura solidaritatea si echitatea. Adica, daca e de suferit, sa suferim cu totii la fel. Si clientela si sponsorii partidului. Aici nu are nici o scuza.

Vad ziaristi economisti care le stiu pe toate. Ce-ar face ei la o adica. Daca ar fi ministri de finante. In doi timpi si trei miscari ar rezolva criza. Ar da bani la populatie cu gramada, sa creasca consumul si s-ar rezolva totul. Care bani, de unde i-ar lua? Aici se asterne tacerea. Americanii tiparesc dolari si exista semne de revenire a crizei si la ei. Noi ce sa tiparim? Ca ne-am invatat minte ce inseamna inflatie de 300%.

Daca si actualul guvern mergea pe politica iresponsabila a liberalilor, sa functionam fara FMI si cu deficite oricat de mari, la cat de “subtire” este economia noastra, ajungeam urgent in situatia Greciei sau chiar mai rau.

Cei care stau si tipa dupa ajutor ar face bine sa caute de lucru in spatiul acesta imens. Nu e usor, dar e oricum mai productiv decat sa stai sa blestemi portocaliii si regimul Basescu- Boc. Oricum nu ies bani din blesteme.

Si n-am inteles un lucru. Toata discutia publica se poarta ca si cum Guvernul ar avea banii necesari, ascunsi pe undeva prin pesteri, dar de-ai dracului ce sunt nu vor sa-i imparta la populatie. Toate comentariile de la anumite tv-uri asta spun. Nu vor sa dea sau nu sunt in stare sa faca rost de bani. Daca am veni noi la guvernare, zice opozitia, in cateva luni ar incepe sa curga din cer lapte si miere pe capetele romanilor. Vom avea grija de cei saraci. Eternul cantec de sirena. Cat de naiv poti fi sa crezi asa ceva? Ei de unde ar lua banii necesari? Din vraji?

In concluzie, nu sunt nici portocaliu, nici rosu, nici albastru.

Sunt doar roman.

Iar pentru comentatori. Nu va obositi cu acuzele portocalii. Nu ma impresioneaza.

vineri, 17 decembrie 2010

DECLARATIE-APEL ADRESATA JUDECATORILOR CURTII CONSTITUTIONALE A ROMANIEI

Deciziile anterioare luate de CCR in privinta Legii Educatiei Nationale sunt corecte si normale intr-o tara normala.

Din pacate nu traim intr-o tara normala.

Parlamentul si parlamentarii, parte dintre acestia rectori si profesori universitari, dupa 21 de ani de cand conduc tara si invatamantul romanesc ne-au condus la urmatoarele rezultate:

• Au transformat universitatile romanesti in fabrici de diplome.
• Clanuri universitare conduc universitatile ca pe propriile feude, la adapostul autonomiei universitare.
• Baronii universitari castiga averi si salarii bugetare uriase speculand naivitatea studentilor si fraudand fondurile publice.
• Clasamentele internationale ne plaseaza constant pe ultimul loc intre tarile Uniunii Europene.
• Productivitatea si atractivitatea economiei romanesti sunt afectate de precaritatea sistemelor de educatie si formare profesionala.
• Toate alocarile bugetare, inclusiv pentru cercetare, se cheltuiesc fara ca cineva sa dea socoteala asupra rezultatelor acestor cheltuieli.

Proiectul Legii Educatiei Nationale angajat de Guvernul Romaniei incearca sa puna ordine in aceasta stare de lucruri deplorabila si intolerabila.

Prin opozitie, Proiectul de Lege elaborat de Comisia de Invatamant a Senatului, sub conducerea rectorului Ecaterina Andronescu, are urmatoarele prevederi:

• Profesorii universitari raman in functie pana la plecarea naturala.
• Rectorii sunt alesi de aceleasi gasti care conduc acum universitatile.
• Se mentin cumulurile de functii si salarii, inclusiv cu demnitati publice, care au dus si duc la fraudarea bugetului de stat si pervertirea legislatiei in sensul servirii intereselor ilegitime ale profitorilor educatiei.
• Managerii pot indeplini functii de conducere in partide politice, fapt ce transforma depolitizarea intr-o lozinca incarcata de o demagogie ordinara.
• Nepotismul, plagiatul, refuzul de a angaja tineri si alte tare ale invatamantului superior, raman in continuare nepedepsite.

Pe scurt, varianta Andronescu a Legii Educatiei Nationale este conceputa pentru a conserva puterea, privilegiile si banii baronilor universitari, la adapostul unei autonomii universitare nedublata de responsabilitate publica.

In aceste conditii, dupa 20 de ani de incremenire in modelul descris mai sus, este momentul sa se ofere o sansa de reformare si modernizare a sistemelor noastre de educatie si formare profesionala, pentru a parasi pozitiile rusinoase pe care le ocupam in clasamentele internationale.

Doar in acest context special, va solicitam, doamnelor si domnilor Judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei, sa validati forma Legii Educatiei Nationale angajata de Guvernul Romaniei.

Dati o sansa acestei tari!

1.1. Prof. Stefan VLASTON, Presedintele Asociatiei EDU CER
2. Avocat Ana BIRCHALL, dr. in drept, Yale Law School
3. Prof. Univ. Dr. Gigel MILITARU, Universitatea din Bucuresti, membru fondator EDU CER
4. Prof. Univ. Dr. Corina IONESCU, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
5. Cercetator Principal Corneliu SARBU, membru EDU CER
6. Prof. Univ. Dr. Bogdan MURGESCU, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Istorie
7. Sef lucrari dr. Ioan TANTAU, Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Biologie si Geologie.
8. Prof univ dr Liviu Drugus, Universitatea George Bacovia din Bacau, membru fondator EDU-CER, vicepresedinte al International Society for Intercommunicating of New Ideas, Boston, USA
9. Conf. dr. Costel SARBU, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Opozitia noastra autista, suparacioasa si increzuta

Inteleg tot mai putin scopurile si mesajele opozitiei noastre. In comparatie cu legislaturile trecute este tot mai in afara jocului democratic. Isi propune si solicita lucruri pe care nu le intelege, nu are variante alternative de guvernare, doreste doar sa marcheze puncte electorale exploatand situatia economica nenorocita in care ne aflam, suferintele unei parti a populatiei. Fapt ce poate fi usor caracterizat drept cinism politic. Si se face ca uita ce a lasat in urma guvernareaTariceanu.

Prima obsesie: evacuarea Presedintelui Basescu

Nu este de inteles cum sefi de partide ce se considera democrate isi doresc “gonirea” presedintelui in functie, la un an dupa ce a fost ales prin vot popular. Si nu in conditiile mentionate in Constitutie (“În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie”). Nu se mai asteapta savarsirea acelor fapte grave, necesar a fi calificate astfel inclusiv de Curtea Constitutionala. Ci oricum, numai sa plece. Curat democratie, coana Opozitie!

Iata cateva declaratii.

Crin Antonescu: “Iar aceasta solutie globala e suspendarea presedintelui, care e o amenintare la sanatatea acestei tari". “observam o doza de sadism incepand cu momentul anuntului taierilor”.

Victor Ponta: "Domnul Traian Băsescu este cel care a instituit minciuna ca politică de stat. Este ultimul din cei peste douăzeci de milioane de români care are dreptul să vorbească despre minciună sau despre presupusele minciuni ale altora".
“Eu am senzaţia că Băsescu va pleca de la Cotroceni cu elicopterul ca în 1989. Nu-l văd făcând alt lucru” . “Traian Băsescu este un om corupt, un hoţ şi are o comportare tipică de securist". “Atunci, era mincinos, acum este iresponsabil".

Singurul responsabil pentru situatia economica in care ne aflam este considerat presedintele Basescu, care, nu-i asa, conduce tara de 6 ani. Ceeace este o tampenie, care face parte din arsenalul de intoxicari a populatiei. Ce decizii economice poate lua un presedinte al Romaniei, oricare ar fi el? Niciuna. Poate doar sa influenteze Guvernul si Parlamentul. Daca poate, ca pe Tariceanu nu l-a influentat de loc. Au fost la cutite aproape tot timpul.

A, ca a oprit privatizarile prin CSAT, in 2005, asta da motiv de suparare, pot sa inteleg. Dupa ce privatizaseram majoritatea activelor economiei comuniste si ne-am ales cu 150 km de autostrada.


A doua obsesie: Guvernul Boc trebuie sa plece

Lupta politica, lupta politica, dar totul are o limita. (Victor Pona se lupta tot timpul, parca ar fi la razboi). Adica nu guvernarea Tariceanu e de vina, ca ne-a lasat cu pantalonii jos in fata crizei, ci pompierul Boc, ca nu mai poate stinge incendiul.

Guvernul Nastase, care n-a trecut de cuvantul specialistului Mihai Tanasescu, a lasat la plecare 800.000 de bugetari si un deficit bugetar de 1,5% din PIB. Guvernarea Tariceanu, sustinuta si santajata de PSD, (mai ales dupa 2007), a lasat 1.400.000 de bugetari si o gaura de 5,5% din PIB, dupa o crestere economica de 8%. Plus dinamitarea si aruncarea in balarii a echilibrelor structurale. Plus arierate de 1,5 miliarde euro. Asta da performanta economica, realizata de inginerul Tariceanu, secundat de poetul si muzicianul Vosganian. Pe ce v-ati bazat domnilor? Pe banii de la ultimele privatizari (BCR), banii trimisi de capsunari, exporturi si pe fluxurile financiare avand drept obiect speculatiile imobiliare. Iar pentru absorbtia fondurilor europene n-au fost in stare, timp de doi ani, 2007-2008, sa acrediteze la Comisia Europeana unitatile de management ale proiectelor cu finantare europeana.

Cum cele 4 surse de finantare au incetat la sfarsitul lui 2008, odata cu criza mondiala, a incetat si “bunastarea” anilor 2005-2008, care nu s-a bazat pe o productie masiva de bunuri si servicii vandabile, cum au tari serioase ca Germania, Japonia, Anglia. Si chiar si ele au fost obligate sa ia masuri de economisire si eficientizare.

Si atunci, care este vina guvernului Boc? In 2009, cu jumatate de guvern PSD, a fost blocat sa ia masurile care se cuveneau. Ne amintim doar scandalul pe codul educatiei mosit de Andronescu. Si “lupta” contra evaziunii si criminalitatii economice dusa de Dan Nica la interne, de ajunsese si Marian Vanghelie sa aiba acces la dosarele secrete ale DGIPI.

Opozitia sustine ca sunt bani, nu trebuiau taiati de la populatie, dar ii fura clientela PD-L.

In primul rand tot acest repros cuprinde si o anumita invidie, ca nu sunt ei la furat. In al doilea rand, se fura bineinteles si acum. Numai ca nu prea mai e ce sa se fure. Se fura masiv de la contractele cu infrastructura, ori acum statul n-a mai platit nici facturile restante, ca n-are de unde. Se fura cu milioane sau zeci de milioane de euro si ne imprumutam, datorita prostiei guvernarii Tariceanu, cu 10 miliarde de euro pe an, pentru a plati pensiile si salariile. E o diferenta de trei ordine de marime. Nu in posetele si pantofii Elenei Udrea sta sursa banilor pentru pensii si salarii. Chiar daca Elena Udrea, Emil Boc, tot guvernul si toti PD-L-istii ar merge numai in tenisi si tot nu s-ar rezolva problema banilor de pensii si salarii!

Si atunci, de ce sa plece guvernul Boc, ca face ce trebuie pentru repararea echilibrelor structurale demolate de Tariceanu? Are si guvernarea Boc multe pacate, le-am enumerat in alte articole. In primul rand pacatul originar, PD-L e construit tot in paradigma: dai banu’ la partid, primesti contracte cu statul si functii publice.
Dar ce ne promite opozitia?

Oferta opozitiei

In absenta resurselor conjuncturale de care a beneficiat guvernarea Tariceanu, PNL ne propune, prin vocea presedintelui Antonescu, o guvernare fara asistenta FMI, cu micsorarea fiscalitatii, (”sa lasam banii la oameni si la firme”), un stat minimal dar si cu protectie sociala. Adica, n-ai bani de pensii si salarii, dar micsorezi fiscalitatea! Nu se poate decat daca functionezi cu deficite uriase, ca grecii si irlandezii, si ajungi tot ca ei. Ca nu exista un Dumnezeu al datoriilor, sa te ierte de ele cum te iarta de pacate. Si poate ne dau afara si din UE ca depasim deficitele prevazute in acordul de aderare!

Are PNL in programul sau, (are si guvern, dar sta la umbra, la racoare, nu s-a mai auzit nimic de el), o rezolvarea a deficitului structural al fondului de pensii. Fiecarui salariat i se pune pe un card contributia la fondul de pensii si nu se atinge nimeni de acesti bani pana ajunge omul la pensie. Fenomenal de simplu! Dar pana atunci de unde platim pensiile aflate acum in plata? Asta se numeste autism economic.

Despre oferta PSD, numai de bine. In afara impozitarii progresive si a redistribuirii saraciei (ca bogatie ioc), adica sa ia de cei care au, sa dea la cei care stau, nu mai stiu nimic altceva. Decat ca tot pleaca unii si altii. Au plecat Cristian Diaconescu, Valeriu Steriu si Marian Sarbu, specialisti valorosi. Se pregateste Mircea Geoana cu alta serie de parlamentari, nu ca ar fi o paguba, dar nu vad cum sa mai faca o opozitie unita, cu, nu-i asa, transfugi, tradatori de neam si de partid. Daca tradatorii si PC fac o “uniune consensuala” cu liberalii, ce face PSD? Ca nu mai are loc in pat!

Dar raman Iliescu, Nastase, Ponta, Vanghelie, Aura Vasile. La trecutu-ti mare, mandru viitor!

In concluzie, exista o diferenta si discrepanta vecine cu nesimtirea si nerusinarea intre pretentiile si actiunile opozitiei in Parlament si in spatiul public si oferta sa autista, in spatele careia se afla o singura dorinta, sincera de data asta: sa-si aduca clientela la guvernare, la mierea bugetara si bazinul de functii publice, ca de prea mult post pleaca spre alte zari, la alte partide.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Absenta unui nou Curriculum scolar a devenit intolerabila

Se implinesc in curand 2 ani de cand avem o noua putere politica si un an cu noul ministru al educatiei, Daniel Funeriu.

In societatea civila au fost multe discutii pe aceasta tema, eu insumi am scris cateva articole, dintre care acesta a starnit 300 de comentarii si 11.000 de accesari, dovada a interesului masiv in opinia publica pentru aceasta tema.

In tot acest timp nu s-a reusit elaborarea unui nou Curriculum scolar, adecvat contextului economic si social actual, cerintelor pietei muncii, intrarii in Uniunea Europeana, politicilor educationale din UE, intereselor locale si regionale de dezvoltare. In 2009, din initiativa ministrului Andronescu, s-a adaugat o coloana la continuturile din programele scolare, in care s-au improvizat niste competente derivate din continuturi, cand de fapt procesul este exact invers!

Absenta Legii Educatiei nu reprezinta un impediment major, deoarece principiile constructiei curriculare, descentralizarea acestuia in proportie de 20-30% la nivelul scolii si 25% la nivelul profesorului nu sunt contestate in discutiile din Parlament.

Abia in toamna acestui an, (de ce asa tarziu?), ministrul Funeriu a infiintat o Comisie pentru elaborarea noului Curriculum condusa de Firuta Tacea, cu o componenta necunoscuta, fara un site de prezentare, o adresa de primit propuneri, observatii, discutii. Nu se stie ce lucreaza acesti oameni, ce-au facut in 4 luni de la infiintare. Se verifica astfel zicerea inteleapta: cand vrei sa ingropi o problema, faci o comisie.

Explicatia ministrului Funeriu, “ma grabesc dar nu ma pripesc”, nu este acceptabila. Perioada ramasa pana la inceperea anului scolar viitor nu mai este suficienta pentru lansarea, formarea profesorilor, pentru noi manuale si auxiliare curriculare, astfel incat nici dupa 21 de ani de la schimbarea de regim nu vom avea un nou Curriculum scolar.

Ministerul Educatiei are resurse umane si mai ales financiare deosebite, un Institut de Stiinte ale Educatiei care nu se stie pentru ce ia salarii, daca de 20 de ani n-a fost capabil sa elaboreze un nou Curriculum scolar, astfel incat elevii invata dupa aceleasi tipare, discipline si continuturi anterioare anului 1990.

Si nici nu era cine stie ce sarcina dificila. Exista sisteme educationale si de formare profesionale de succes in Finlanda, Danemarca, Japonia, Singapore si multe altele, unele in foste tari comuniste, Slovenia, Polonia, care puteau fi luate de exemplu pentru construirea noului Curriculum. Nu trebuie sa inventam noi roata.

Daca resursele umane ale Ministerului Educatiei nu sunt capabile sa duca la bun sfarsit aceasta munca, se putea apela la specialistii din societatea civila sau/si din alte tari, pentru ca lipsa de calitate si competitivitate a educatiei vine de aici, in primul rand: din absenta unui Curriculum scolar adecvat realitatilor in care traim. Iar lipsa unor sisteme de educatie si formare profesionala performante are impact negativ asupra productivitatii economiei si atractivitatii ei in ochii investitorilor straini. Care fac studii in piata muncii, inainte de a investi miliarde sau sute de milioane de euro in Romania.

Promovarea unei noi Legi a Educatiei este un factor secundar. Un nou Curriculum poate fi promovat prin Ordin de Ministru, iar principiile constructiei sunt date inca de acum 3 ani in documentele Comisiei Miclea si acceptate de fortele politice.

De fapt, care sunt etapele de parcurs?

Mai intai partea de principii. In afara adecvarii la noile realitati economice, sociale si politice, principiile trebuie sa includa cei patru piloni ai educatiei, pe care noi ii ignoram: a invata sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna. Educatia noastra tine cont doar de primul pilon, a invata sa stii.

Tot la principii trebuie mentionate cele 4 arii componente ale noului Curriculum: teoretica-conceptuala, aplicativa, interdiciplinara, de generare a competentelor de formare continua.

Curriculumul are astazi o singura varianta, anume aceea maximalista. Ca si cum toti elevi trebuie sa fie buni la 12-16 discipline. Ceeace este o aberatie. Curriculumul ar trebui sa aiba trei variante, pentru fiecare disciplina: minima, medie si de aprofundare si fiecare invata cat poate si cat ii place la o anumita disciplina.

In sfarsit, calitatile unui Curriculum modern sunt: flexibilitatea, adecvarea la piata muncii si particularitatile de varsta, atractivitatea, accesibilitatea, digitalizarea, evaluarea adaptata la competentele asteptate, deschiderea spre educatia informala si nonformala, etc.

Urmeaza apoi etapa stabilirii-listarii competentelor. Pe etape de scolarizare si pe materii de studii. Adica, sa raspundem clar si fara echivoc ce dorim sa stie si sa faca absolventii unui ciclu de invatamant. Aceasta etapa este fundatia pe care se construiesc apoi programele scolare. Cate ceva s-a realizat si in anii trecuti, dar sporadic, fara coerenta disciplinara pe orizontala si verticala.

De precizat ca mult invocatele competente inseamna: continuturi, abilitati-aptitudini-capacitati si atitudini. Nu doar cunostinte teoretice si conceptuale, cuprinse in “continuturi”, asa cum este astazi. Circa 20-25% din cohorta de elevi reusesc sa treaca singuri de la cunostinte la competente, dar restul?

Scoala generala, gimnaziala, mai ales daca se va extinde pana la 16 ani, 10 clase cu clasa pregatitoare, ar urma sa fie perioada achizitiei unei culturi generale in sens actual, adica formata din competente de comunicare, inclusiv in limbi straine, in matematica si stiinte, in informatica, tehnologie, comportament social, educatie pentru viata si mediul inconjurator, sensibilitate artistica.

Liceul, 16-19/20 ani, ar urma sa fie o etapa de preprofesionalizare, care ar permite absolventilor sa intre in piata muncii, romanesti sau europene, in conditii de salarizare decente.

Scoala profesionala, reintrodusa in Legea Educatiei, dupa lungi si grele negocieri, ar urma sa dea economiei muncitorii calificati, de care are atata nevoie. Lungi si grele negocieri pentru ca interesul celor care au condus educatia era ca majoritatea, daca se poate chiar toti elevii, sa ajunga sa cotizeze la universitatile de stat sau particulare, pentru indestularea materiala a universitarilor.

Modularizarea continuturilor, desi hulita de unii, poate ajuta sa ne apropiem de idealul educational: un traseu individual de invatare pentru fiecare elev. Adica, un exemplu: de ce sa invete elevul in liceu toata fizica, cand ar putea invata doar acele module care ii vor folosi in specializarea pentru care se pregateste.

Exemplul american: din 32 de discipline liceale, elevii isi aleg cate 6 discipline anual, in functie de specializarea urmata.

La gimnaziu este necesara introducerea unor discipline integratoare, (educatie pentru societate, stiintele mediului, stiintele vietii), astfel incat numarul disciplinelor si inclusiv a orelor petrecute la scoala sa scada considerabil.

Nu este acceptabil sa nu fim in stare, in 20 de ani, sa concepem un Curriculum adecvat contextului in care traim si este intolerabil ca actuala putere si actualul ministru sa nu fie in stare sa se achite de aceasta prima sarcina, astfel incat si anul scolar urmator va incepe cu acelasi Curriculum prafuit, mostenit din epoca comunista.

joi, 25 noiembrie 2010

Romania optimista

Ma incapatanez sa remarc si lucrurile bune din societatea si economia romaneasca, pentru ca isteria prabusirii si dezastrului total sa nu acapareze spatiul public in totalitate. Pentru ca nu este asa. Nu suntem intr-o situatie mai proasta decat multe alte tari. Ne place insa sa ne vaicarim si sa plangem unii pe umerii altora, sa dam vina mereu pe ceilalti pentru neimplinirile si necazurile proprii. Niciodata pe noi insine.

Care ar fi atuurile pe care poate conta Romania?

1. Sistemul bancar stabil. Nu trebuie sa fii cine stie ce specialist sa vezi ca statul roman n-a trebuit sa pompeze bani in banci pentru a le salava de la faliment. Nu-i vorba, nici nu avea de unde. Bancile mama n-au retras bani din filialele romanesti, ba in ultimul timp le-au si recapitalizat cu sume importante. Rezervele minime obligatorii, controlul strict impus de BNR asupra bancilor, ne-a ferit de surprizele de care au avut parte Irlanda, Grecia, in curand Portugalia si, posibil, alte state. Care acum au nevoie de ajutoare uriase de la UE si alte organisme, pentru a se salva si, odata cu ele si moneda euro. Noi n-am cerut ajutoare de acest nivel.
2. Gradul redus de indatorare al tarii. Spre deosebire de alte tari, un grad de indatorare de sub 40% din PIB este departe de limita de pericol, mai ales comparativ cu tari ca Grecia, Portugalia, Irlanda, Italia, Spania, care au un nivel de indatorare mult mai ridicat. Ar putea fi un atu pentru reorientarea investitorilor straini spre tara noastra, mai stabila economic, bancar si financiar.
3. Presedintele si Guvernul stiu problemele reale ale tarii. Nu numai ca le stiu, dar si spun adevarul despre ele, in gura mare, pe toate canalele media, ceeace este o noutate pentru Romania. Spun si drumul de urmat: restructurarea si reformarea statului, pentru a avea disponibilitati financiare pe care sa le indrepte spre infrastructura, spre modernizare, informatizare. Ramane sa intelegem cu totii aceste adevaruri, chiar dureroase, sa actionam cu totii in directia cea buna. Si sa ignoram cantecele de sirena care ne promit sa castigam mai mult pentru munca mai putina. Din parte unei opozitii pentru care accesul la mierea bugetara si bazinul de functii publice e mai important decat viitorul tarii.
4. Gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar. Spre deosebire de Grecia, romanii nu au iesit masiv in strada, sa se bata cu fortele de ordine, pentru ce? Ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu poate da. In timp ce grecii blocau propriul sistem de transport, in plin sezon turistic, taindu-si, practic, o importanta sursa de venituri, sindicatele noastre n-au reusit sa scoata in strada mai mult de 30-40.000 de protestatari. Care au manifestat aproape pasnic, fara incidente grave, fara morti si raniti, cum s-a intamplat in Grecia. In anii de crestere economica s-au produs, totusi, acumulari, cel putin in vile, case, terenuri, autoturisme, bunuri de folsinta indelungata, depozite la banci. Care demonstreaza ca aceia care au muncit, in tara sau in strainatate au prins cheag si au pus si ceva deoparte pentru zile negre. Altii n-au procedat la fel si acum tipa sa le dea statul ajutoare. Au fost obisnuiti prost. Nu le ramane decat sa se intoarca la realitatea economica si la munca.

5. Stabilitatea politica. Pana in prezent, in ciuda campaniilor de presa si a amenintarilor cu daramarea guvernului, motiunea de cenzura a avut o sustinere mai slaba decat precedenta. Semn ca multi parlamentari au inteles aventura la care ne impingeau PSD+PNL. Fara un minim program comun, fara un premier previzibil, cu programe politice si economice total incompatibile, cu intepaturi si atacuri abia voalate, inainte de a accede la putere, ce s-ar fi intamplat dupa preluarea puterii? Un scandal perpetuu, pe resurse si functii publice. Cineva propunea la un post de radio sa iesim in strada si sa blocam tot. Si? Care ar fi rezultatul? Incepe sa ploua cu bani din cer? Ca Parlamentul functioneaza schiopatand, este adevarat. Trebuie sa ne obisnuim sa nu depindem de Parlament si de politica. Ar fi ideal.
6. DNA si DIICOT isi fac treaba si fac arestari pe banda rulanta. Fara timorari si ezitari, fara sa para ca se tem de importantele personaje carora le pun catuse. Lista celor arestati e prea lunga si este cunoscuta. Unii sunt si condamnati, altii sunt in asteptare. Doar daca o comparam cu lista din anii 2000-2004 ne dam seama de saltul impresionant produs.
7. Romanii care lucreaza afara. 3 milioane de romani au invatat ce inseamna munca adevarata, constiincioasa si bine platita. Este de presupus ca o data cu reluarea cresterii economice in tarile dezvoltate ale UE si fluxurile de bani trimise in Romania vor creste, contribuind la redresarea balantei de plati si la cresterea consumului, cu efectele pozitive stiute.
8. Din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine de prestigiu, utilizand oportunitatile oferite de nivelul taxelor, acelasi pentru toti cetatenii europeni. Contactul cu lumea stiintifica si cercetarea internationala este un castig cert, atunci cand vor reveni, cel putin in parte, in tara.
9. Societatea civila si presa. Exista mii de ONG-uri care activeaza in diferite zone ale societatii, uneori suplinesc statul in asistenta sociala, fac radiografii si aduc critici severe politicilor publice. Presa, la randul ei, afla si da publicitatii, prin mijloace specifice, aproape orice (cazul Catalin Tolontan vs Monica Ridzi). Institutii media importante ofera spatiu ONG-urilor si criticilor, cu exceptia televiziunilor mogulilor. Alianta pentru Romania Curata continua o activitate de cativa ani in zona monitarizarii actelor de coruptie.
10. Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie. Incepand de la anul UE va initia mecanisme de monitorizare, control si sanctiuni asupra bugetelor, deficitelor, dezechilibrelor structurale, etc. Fiind patita cu Grecia, Irlanda si, posibil, alte tari, UE s-a trezit la realitate si va pune piciorul in prag. Aceasta posibilitate va pune in garda si guvernantii romani care nu mai pot face ce vor, in goana dupa voturi.
11. Productia de porumb a fost anul acesta 9 milioane de tone, un record in istoria tarii, plasand Romania in Top 10 mondial. Fara interventie politica, a presei, a guvernului. Doar cu munca responsabila a celor multi din agricultura. Prin exporturi, o importanta resursa financiara se va reintoarce la producatori, ajutandu-i sa-si dezvolte in continuare afacerile.
12. S-a luat decizia de principiu pentru asfaltarea a 10.000 km de drumuri comunale. Cine a vazut comunele asfaltate din jurul Bucurestiului isi da seama de diferenta uriasa pe care o reprezinta iesirea din glodul si praful mioritice. Ce investitori ar risca sa-si intepeneasca pantofii si masina pe ulitele preistorice, in latrat de caini comunitari? Sigur, pana la implementare mai sunt studii de oportunitate, de fezabilitate, de impact, mediu si cate si mai cate. Dar bine ca s-a gandit cineva la asta. Iar pana la finantare apar si banii, inclusiv europeni. Daca reducem bugetarii si punem in locul lor computere, care nici nu gresesc, nici nu cer spaga.


Sunt convins ca exista o fereastra prin care sa iesim la liman si apoi sa mergem pe drumul modernizarii, progresului si bunastarii.

Depinde doar de noi sa aducem contributia fiecaruia la binele general, care sa se transforme mai tarziu in binele personal.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Legea Educatiei Nationale. Ce alegem, modernizare sau democratie?

Aici am ajuns. Sa alegem intre modernizare si democratie. Dupa 20 de ani de “democratie” originala, romaneasca, suntem pe ultimul sau ultimele locuri in Europa la eficienta economica, nivel de trai, infrastructura, educatie, sanatate, natalitate, agricultura si multe altele. Ca rezultat al activitatii institutiilor esentiale ale democratiei: Parlament, Executiv, Justitie.

Am detaliat in articolul Ce inseamna interesul national? rezultatele activitatii Parlamentului de 20 de ani. Reiau doar partea relativa la educatie:

“A dat legi pentru functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, operatie in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori la aceste fabrici. In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, astfel incat toti elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Chiar daca economia are nevoie de muncitori calificati”.

Epopeea Legii Educatiei Nationale ilustreaza acelasi lucru. Pentru a nu deranja duduiala fabricilor de diplome, nu suntem in stare, de 10 ani, sa elaboram o Lege a Educatiei, adecvata noului context economic si social, care sa modernizeze si reformeze sistemul.

Ca si cel de sanatate, sistemul educational inghite bani cu nemiluita, dar nu ofera societatii servicii pe masura banilor investiti. Ca de lipsa de educatie nu moare nimeni. Cel mult pleaca la cules capsuni in Spania.

Acum s-a iscat un scandal pe tema angajarii raspunderii guvernului pe Legea Educatiei sau trecerea ei prin proceduri parlamentare obisnuite. Decizia de vineri a Curtii Constitutionale incurca si mai mult lucrurile, cu pozitii distincte ale judecatorilor pe aceeasi speta. (dovedind, de la cel mai inalt nivel, ca in stiinta juridica 2+2 fac si 4, dar si 5 sau poate 3).

Sigur ca normal ar fi ca Legea Educatiei sa fie rezultatul mecanismelor si activitatii parlamentare, pentru a avea stabilitate si a da predictibilitate sistemului, cel putin 10-15 ani.

Doar ca este greu de crezut ca prevederile dure pe care le contine legea in forma angajata de guvern, in privinta apucaturilor, intereselor si potlogariilor, uneori de esenta mafiota, (n-o spun eu ci Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential), din invatamantul superior, vor fi acceptate, in aceasta forma, tocmai de aceia pe care ii afecteaza. Rectori si profesori universitari: Ecaterina Andronescu, Mihail Hardau, Andrei Marga, Nicolae Robu, Dumitrescu Cristian, Anghel Stanciu si altii.

Deja acestia si altii acuza si clameaza pe toate canalele ca le este afectata autonomia universitara, paravanul in spatele caruia si-au acordat salarii bugetare uriase, prin cumuluri ilegale de functii, speculand naivitatea platitorilor de taxe si fraudand bugetul de stat.

Cum sa treaca prin Comisia de Invatamant a Senatului prevederi precum:

• Pensionarea la 65 de ani si parasirea, la data aparitiei legii, a functiilor de conducere pentru aceia care au implinit varsta de pensionare. Probabil mai mult de jumatate dintre rectori si decani sunt in aceasta situatie, sau se apropie de varsta de pensionare (Andronescu, Hardau, Marga, sunt doar cateva exemple pentru aceasta categorie).

Pentru amuzament, sa mentionam ca in motiunea de cenzura pregatita pentru cazul in care guvernul si-ar fi angajat raspunderea este invocat si argumentul:

“Învatamântul superior românesc va fi decapitat ca urmare a aplicarii art. 289:”Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la împlinirea vârstei de 65 de ani”. ... Aceasta situatie risca sa genereze, pe lânga emigrarea elevilor, studentilor si licentiatilor de vârf, o emigrare a profesorilor universitari performanti”.

Adica, profesorii de peste 65 de ani, unii scoliti la Stefan Gheorghiu, specializati in ode cantate cuplului Ceausescu, fara sa stapaneasca limbi straine, vor emigra? Unde? Cine ii va primi, universitatile din top 500? Ca banc e savuros, dar prezenta argumentului in motiunea de cenzura descalifica autorii.

Si uite de ce, atunci cand tineri absolventi, cu doctorate la universitati de prestigiu, nu cumparate pe bani sau influenta politica, bat la usile universitatilor romanesti li se spune: nu avem locuri.

• Cum sa treaca articolul referitor la alegerea rectorilor prin concurs, deschis oricui, inclusiv pentru cetateni europeni, cu o comisie avand jumatate din membri din afara universitatii, adica nelegati de candidati prin bani, interese, secrete bine pazite, afaceri de tot felul, astfel incat sa voteze cum le spune clanul?
• Cum sa treaca articolul referitor la incompatibilitati, prin care se interzice cumulul de norme si de functii, prin care se interzice ca persoanele aflate in raport de rudenie, pana la gradul III, sa functioneze in aceeasi universitate, in cazul in care una dintre ele indeplineste si functie de conducere?
• Cum sa treaca articolul referitor la abilitare, prin care se incearca o separare a “graului de neghina”, adica persoanele care doresc sa acceada in functi de conducere sau la calitatea de conducator de doctorat, trebuie sa sustina un examen de “abilitare”, care sa dovedeasca daca si-a cumparat sau nu titlurile si diploma sau chiar cunoaste domeniul pe care doreste sa-l pastoreasca?
• Cum sa treaca articolul referitor la plagiat, prin care se prevede ca toti cei dovediti de plagiat, confirmat de o Comisie Nationala, isi vor pierde instant functiile si posturile? Sa ridice piatra impotriva acestui articol de lege acela care sustine ca nu a plagiat macar o data!

Sigur, interventia ministrului in suspendarea rectorului poate insemna si amestecul politicului in managementului universitar. Desi o poate face doar dupa avizul unei Comisii Nationale privind managementul si etica universitara. Dar cine altcineva, daca nu statul, trebuie sa fie jandarmul si garantul legalitatii, calitatii sau macar nenocivitatii serviciilor si bunurilor aflate in piata?

Ca organismele de breasla, de tipul ARACIS, am vazut cum isi fac treaba. Doua treimi din universitatile romanesti sunt “perfecte”, au “grad ridicat de incredere”, cel mai inalt calificativ pe care il poate da ARACIS. Desi niciuna nu se afla in Top 500 Shanghai, in care Polonia are 3, Cehia 2, Ungaria o universitate. Pentru ca membrii staffului ARACIS sunt din start in conflict de interese, intrucat provin si sunt salariati in continuare de universitatile pe care le controleaza. Adica se controleaza pe ei si intre ei!

Si atunci, cine trebuie sa acopere zona de control, ancheta si sanctiune administrativa? Statul, adica ministrul, cine altcineva.

Personal sunt acum in dilema, sa aleg intre modernizare si democratie. Sunt atasat si principiilor si idealurilor democratice, dar dupa 20 de ani de asteptare nu mai am rabdare. Imi doresc o rapida reformare a educatiei si formarii profesionale, pentru ca stiu ca altfel nu progresam. Batem pasul pe loc si ne imprumutam, in lipsa unei economii competitive si a unei productii de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Si cerem guvernului sa dea, sa dea, ce sa dea si de unde sa dea, nu prea ne intrebam. Ca tiparnita de bani o tine incuiata Isarescu si nu vrea sa dea cheia guvernantilor. Ca stie ca explodeaza inflatia si iar ajungem la bancnote cu n zerouri.

Asa ca, pana la urma, as alege angajarea raspunderii pe Legea Educatiei. Daca se mai poate, asa cum se lauda premierul Boc.

joi, 11 noiembrie 2010

Crin Antonescu si mintea cea de pe urma

Asa cum am criticat o parte din actiunile PNL si ale presedintelui Crin Antonescu se cuvine acum sa salutam initiativa sa de a opri razboiul politic.

(“Razboiul politic impiedica identificarea si aplicarea, prin efort comun, a masurior de natura sa genereze depasirea crizei economice grave in care se afla Romania”)

Chemarea la incetarea razboiului ar trebui sa aiba ecoul cuvenit. Cei care clameaza interesul national nu pot ignora orice sansa, cat de mica, de a salva acest interes.

(“consideram ca, in fata realitatii crunte a Romaniei de azi, fortele politice trebuie sa inceteze razboiul politic, chiar daca le aduce castiguri”)

Intr-o situatie delicata se afla Emil Boc si PD-L. Dupa ignorarea de catre PNL a moratoriului propus de Presedintele Basescu si boicotarea mesajului prezidential din Parlament, Emil Boc trebuie sa inghita acum o broasca raioasa. Cu inclinarea spre dialog si impacare pe care i-o stim, probabil o va face, cu argumentul ca nicio ocazie nu trebuie ratata pentru rezolvarea situatiei dificile in care ne aflam.

Locul ales pentru intalnire, Palatul Parlamentului si nu sediul central al PNL, este menit sa atenueze ascendentul autorului invitatiei asupra participantilor.

In mare incurcatura este si Victor Ponta. Mai ales dupa criticile din ultimele zile ale lui Crin Antonescu la adresa PSD si a liderilor sai. Initiativa ar fi trebuit sa-i apartina, daca se considera liderul opozitiei. Dar i-a luat-o inainte celalalt lider, Crin Antonescu. Ce va face Victor Ponta? Dublat de scandalul sexual din propriul partid, un refuz al acestei invitatii ar pune pe jar stafful PSD si media ostila acestui partid.

Neinvitarea UNPR pune probleme lui Emil Boc. Acesta trebuie sa aleaga intre a se solidariza cu partenerii de coalitie, “tradatori” si “fugari” politici si incercarea de a reinnoi punti de legatura cu PNL, inclusiv in vederea viitoarelor alegeri din 2012. Daca UNPR conditioneaza sustinerea guvernului de neparticiparea PD-L la aceasta intalnire, va fi foarte greu de ignorat acest avertisment.

In rest, numai de bine. Invitatie conchide:

„Avem convingerea ca impasul Romaniei de azi nu poate fi depasit decat prin dialogul real intre putere si opozitie, dialog care sa genereze un plan comun pentru iesirea din criza economica si institutionala”.

Corecta concluzie, dar asta cu criza institutionala n-am inteles-o. Nu avem nicio criza institutionala. Daca se refera la activitatea Camerei Deputatilor trebuia sa initieze procedurile de cercetare si sanctionare specifice acestui for. Comisia de imunitati si disciplina, eventual o comisie speciala. Nimeni nu poate veni din afara sa faca ordine in interiorul Parlamentului, cea mai inalta putere in stat. Doar Parlamentul insusi.

In concluzie este cel putin interesanta initiativa presedintelui PNL, ea trebuie tratata cu seriozitate si buna credinta de partenerii politici.

Perspectivele sumbre generate de iesirea din acordul cu FMI, urmata de posibilitatea neplatii pensiilor si salariilor datorita opririi finantarii externe, uriasele suferinte la care ar fi supusa o parte importanta din populatia tarii, se pare ca i-au adus lui Crin Antonescu mintea cea de pe urma.

Salutam schimbarea macazului si-i dorim succes.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Ce inseamna interesul national?

Aud atat de des aceasta sintagma in ultimul timp incat imi propun sa detaliez intelesul acestui concept.
Emil Hurezeanu spune ca Parlamentul, ca institutie fundamentala a democratiei, este chemat sa defineasca interesul national. Sa vedem cam ce “interese nationale” a definit aceasta institutie in ultimii 20 de ani.
• A privatizat, uneori prin lege, a supervizat oricum, privatizarea celor mai importante active ale economiei comuniste. Si ne-am ales cu 150 km de autostrada. Unde s-a dus restul de bani? In comisioane pentru autorii privatizarilor si in pomeni electorale, pentru cumparat vouri.
• A aprobat, prin lege, ajutoare sociale, marirea salariilor si pensiilor la nivele nesustenabile economic, asa ca acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a le plati. Fara a stimula munca si activitatea creativa, antreprenoriala.
• A aprobat, prin legi speciale, salariile si pensiile “nesimtite”, acordate clientelei politice si politicienilor aflati la putere.
• A dat legi pentru functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, operatie in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori la aceste fabrici. In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, astfel incat toti elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Chiar daca economia are nevoie de muncitori calificati.
• A dat legi prin care aparatul bugetar, cu functiile de conducere politizate, a ajuns sa sufoce economia, sa castige salarii duble comparativ cu mediul privat.
• Banii de investitii au disparut ca apa in nisip si datorita reglementarilor date de Parlament. Adica, s-a furat cu legea in brate.
• Deprofesionalizarea segmentului de decizie si ocuparea lui cu politruci, inclusiv prin legi date de Parlament.
• Blocarea actuala a activitatii Parlamentului prin majoritatea opozitiei in birourile permanente ale celor doua Camere si in unele comisii de lucru.
Acesta a fost “interesul national” promovat de Parlament in ultimii 20 de ani. De fapt, ce nu inseamna interes national.
Ce inteleg eu prin interes national?
• Refacerea si pastrarea cu sfintenie a echilibrelor structurale, in bugetul de stat, de pensii, pentru somaj, in balantele de plati, etc.
• Folosirea imprumuturilor si a excedentelor furnizate, eventual, de cresterea economica, pentru dezvoltarea infrastructurii, a sistemelor de educatie, sanatate, etc.
• Alocarea banilor doar in sisteme reformate si modernizate (educatie, sanatate, justitie, ordine publica, administratie publica centrala si locala), care sa returneze societatii exact serviciile pe care aceasta le asteapta si pe care le plateste. In caz contrar nu se justifica alocarea de bani suplimentari acestor sisteme.
• Reducerea aparatului bugetar si informatizarea tuturor serviciilor susceptibile de aceasta transformare.
• Construirea unui mediu fiscal, legislativ, stabil si predictibil, necontaminat de coruptie, care sa atraga investitorii straini ce vin cu bani, tehnologie, management performant si piete de desfacere. Incurajarea unei economii bazate pe productie de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare.
• Profesionalizarea managementului in sistemele de stat si eliminarea politrucilor.
• Salarizarea in sistemul bugetar doar in functie de performanta, rezultatele muncii si contributia la functionarea institutiei.
• Retragerea statului din sisteme pe care le gestioneaza financiar prost. De exemplu, din educatie si sanatate. Statul colecteaza fonduri prin taxe si impozite, pe care le redistribuie apoi in cele doua sisteme, dupa ce le dijmuieste prin furt sau deturnare spre alte capitole (fondul de pensii). Normal ar fi ca beneficiarii si fie in relatie contractuala directa cu furnizorii, iar statul sa supravegheze doar legalitatea, calitatea si nenocivitatea acestor servicii.
• Adoptarea unui cadrul constitutional si legislativ prin care sa se separe complet activitatea politica de aceea de afaceri.
• Transparentizarea tuturor cheltuielilor, veniturilor si intereselor in institutiile publice sau care utilizeaza bani publici.
• Privatizarea ultimelor active aflate in proprietatea statului, care nu genereaza profit ci doar pierderi si functii pentru clientele.
• Concesionarea constructiei de infrastructura pe care Romania nu e in stare s-o realizeze, pentru atragerea de investitii straine.
• Investitii pentru stimularea ecoagriculturii si turismului.
Acestea sunt principalele directii, care insa nu epuizeaza conceptul.
Ce sa facem sa ajungem la promovarea acestui interes national?
Un cititor scrie urmatorul comentariu la un alt articol al meu:
”Cred ca cea mai mare problema a Romaniei este actuala clasa politica care trebuie concediata. Cu cat criza va fi mai profunda cu atat sansele ca Romania sa renasca sunt mai mari. Stiu ca suna ca odata cu apa murdara se arunca si copilul, dar cred ca este singura solutie. Va ramane un popor care va fi capabil sa faca fata urmatoarei crize. Vom avea sansa sa redevenim un popor. Cred ca incet incet involuam spre statutul de populatie. Romania va avea sansa sa aiba politicieni adevarati pentru simplul motiv ca populatia s-a “vaccinat” de actualul tip de politicieni. Si in anii 90 ne-am temut sa luam masuri radicale, celebra fiind zicala “nu ne vindem tara”. Zicala a avut rolul de a conserva puterea nomenclaturii comuniste. (Paul)
S-ar putea sa aiba dreptate. Daca nu incheiem acordul cu FMI ni se reduce drastic accesul la pietele de credit internationale. Daca nu vom fi in stare sa platim pensiile si salariile, fie si pentru cateva luni, cum ne avertizeaza si Presedintele Traian Basescu, vom fi la un moment de cotitura.
In care se vor alege apele. Poate e mai bine asa.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Legea Educatiei destrama coalitia de guvernare

Marko Bela a dat coalitiei un ultimatum: ori gaseste solutii in cateva zile pentru promovarea Legii Educatiei in varianta Funeriu, varianta care satisface pretentiile UDMR, ori se retrage de la guvernare.

Acum este mai limpede cum s-au derulat evenimentele recente. UDMR a pus sula in coasta guvernului Boc, obligandu-l sa-si angajeze raspunderea pe Legea Educatiei, in varianta in care satisfacea in cel mai inalt grad doleantele sale. E drept ca ministrul Funeriu a introdus si prevederi extraordinar de dure impotriva clanurilor si potlogariilor universitare, fapt de natura a atrage simpatiile tinerilor universitari care prefera meritocratia in locul gerontocratiei.

S-au facut si calcule. Cei patru judecatori, considerati pro coalitie, plus judecatorul maghiar ar fi dat un scor de 5-4 la votul final.

Doar ca socoteala de la guvern nu s-a potrivit cu aceea de la Curte. Un judecator, din cei considerati a fi loiali puterii, a fost convins de rectorul universitatii la care preda ca nu e bine asa, ca mai util pentru domnia sa si pentru toata lumea universitara ar fi sa voteze contra angajarii raspunderii. Circula zvonuri si despre numarul de zerouri ale argumentului, dar fara dovezi nu putem afirma nimic.

Cert este ca astazi, sambata, Marko Bela a anuntat maximum o saptamana de gratie, pentru rezolvarea problemei, dupa care pleaca de la guvernare. Nu avem motive sa nu-l credem, UDMR a fost intotdeauna ferm. Ce a spus, a si facut.

Ce solutii are guvernul? Niciuna.

Din cele doua decizii ale CCR pe aceasta speta rezulta ca niciun guvern, nu doar acesta, nu-si va putea angaja raspunderea pe Legea Educatiei si nici emite Ordonante de urgenta. Si chiar daca, dupa publicarea argumentelor Curtii, s-ar putea continua angajarea raspunderii, totul este in zadar. Ca si anul trecut, angajarea a fost deja declarata neconstitutionala. Trecerea rapida prin Senat a Legii, in varianta asumata de guvern este cu totul improbabila, data fiind majoritatea precara a puterii (doar 2 senatori) si opozitia unor senatori chiar din coalitie, universitari, care fie spun ca legea trebuie dezbatuta (tergiversata) temeinic in Comisie, fie se vor impotrivi pe fata la votul final. Iar la Comisia Senatului se dezbate in continuare varianta iesita de la Camera Deputatilor, nu aceea agreata de UDMR la angajarea raspunderii.

Scadente sunt si cele trei Legi cerute de FMI, ca o conditie sine qua non pentru ramanerea in acord (Legea pensiilor, a salarizarii bugetarilor si a bugetului pe 2011), asa ca doar un miracol ar face ca toate aceste 4 legi sa treaca prin votul Parlamentului, cu Roberta Anastase contestata, opozitia avand majoritate in multe comisii (printre care comisia de invatamant de la Senat) si in birourile permanente ale celor doua camere parlamentare, pana la vacanta parlamentara, peste 5 saptamani.

In concluzie, lucrurile sunt cat se poate de sumbre. Fara Legea Educatiei promovata de guvern (dar nu are cum s-o faca), UDMR pleaca de la guvernare, fara o coalitie majoritara este greu, daca nu imposibil, sa fie trecute legile cerute de FMI. Fara acordul cu FMI exista probabilitatea incetarii finantarii deficitului bugetar de catre banci, in contextul crizei acute a datoriilor suverane ale statelor europene.

Ne asteapta vremuri grele, instabilitate politica, urmata de una economica si sociala.

Si totul s-ar rezolva daca opozitia ar intelege care este imperativul momentului: mentinerea acordului cu FMI. Dar nu intelege, opozitia duce un razboi absurd si inexplicabil impotriva Romaniei si romanilor. Pentru a-si satisface umorile viscerale de tipul “jos Basescu, jos Boc”. Cum s-a vazut din programele de guvernare, lucru confirmat de experti de toate categoriile, opozitia nu are solutii la actuala situatie economica si sociala a tarii. Are doar vendete si polite de platit, pe seama poporului roman, in capul caruia se vor sparge toate oalele luptei politice.

Dar fiecare popor are conducatorii pe care ii merita.

vineri, 29 octombrie 2010

Victor Ponta, imaginea esecului

Esecul motiunii de cenzura si a mitingului, presupus a speria parlamentarii puterii, consfinteste acum ceeace multi banuisera de la inceput: Victor Ponta este imaginea esecului, a infrangerilor, a compromisurilor si a umilintelor.

A anuntat cu o zi inaintea votului ca-i lipsesc 3,4 voturi, ca sa treaca motiunea. Iar in ziua motiunii ca s-au strans toate voturile necesare. Un bluff, nu era nimic adevarat. Vise politice.

A declarat in ziua mitingului ca “Jandarmilor li s-a spus ca astazi va fi o lovitura de stat. Li s-a dat munitie. Fac un apel sa inteleaga ca nu trebuie sa faca ceea ce le spune Basescu, asa cum n-au facut nici cand le-a spus Ceausescu sa traga in oameni. Este foarte grav ce se intampla. Credem in continuare ca democratia poate fi salvata. Ne aflam intr-un moment prin care Romania n-a mai trecut din decembrie 1989".

O declaratie iresponsabila, care daca ar fi fost luata in seama de cei din piata, manifestanti si forte de ordine, s-ar fi lasat cu lupte de strada. Noroc ca nu pune multa lume pret pe spusele lui Ponta. Iar din cei 80.000 de mitingisti promisi s-au adunat pana la urma vreo 30.000, dintre care 20.000 erau sindicalisti si doar 10.000 membri PSD. Din toata tara.

A tratat de sus PNL si pe Antonescu. Le-a transmis ca mai intai “sa omoram ursul, apoi vedem ce facem cu blana”. Premonitie. S-a dovedit ca se certau pe pielea ursului din padure. Cand Antonescu a propus cateva nume de premieri si ministri, o comisie comuna care sa articuleze un program comun minimal, Ponta l-a tratat cu superioritate: “punem motiunea dupa congresul nostru”, care va da lumea pe spate prin calitatea programelor si ideilor. Programe de un populism respingator, fara legatura cu lumea reala in care traim, mizand pe naivitatea unui electorat credul si usor de aburit. Sa te lasi pacalit de niste sondaje platite de tine, care iti arata partidul la cote ametitoare, iata o dovada pura de infantilism politic. Si a urmarilor puterii cazuta in bratele unui om tanar, nepregatit filozofic pentru o astfel de incercare.

Eroarea politica a “carlanului fara minte” s-ar putea dovedi fatala in primavara, cand odata cu posibila accedere a lui Vasile Blaga la conducerea PD-L, relatiile dintre PNL si PD-L s-ar putea debloca, in vederea alegerilor din 2012. Si atunci, PSD va avea in fata o perspectiva sumbra: inca 4 ani in opozitie. Datorita “carlanului” care ii conduce.

Continutul motiunii de cenzura a reprezentat un amestec gretos de promisiuni fara acoperire, pamflet politic, diatribe de mahala, minciuni flagrante, fara solutii fezabile, validate de specialisti romani si straini. In ideea ca laboratoarele din Kiseleff bat orice institutie de analiza si prognoza economica. Doar ca n-a crezut nimeni asa ceva.

Cine da o sansa cat de mica unei guvernari PSD-PNL? Eventual cei aterizati in Romania din alte planete. La noi, guvernele de coalitie n-au prea functionat pana in prezent. Nu s-au inteles ele PD-L si PNL, ambele cu programe de dreapta, cum sa se inteleaga PSD cu PNL, cand au programe care nu se pupa de nicio culoare? Nici macar in punctele neesentiale. Cand se dispretuiesc reciproc si cand fiecare dintre cele doua partide isi doreste rolul de vioara prim-solista. Cand Ion Iliescu il califica pe Antonescu drept “superficial si aventurier”.

Lui Victor Ponta i-a mai venit o idee. Sa amane discutarea si aprobarea in Parlament a bugetului pe 2011. Dupa principiul: cu cat mai rau va fi Romaniei si romanilor, cu atat mai bine pentru PSD. Pentru sansele sale electorale. Ar functiona, daca intreaga Romanie ar fi o gradinita, cu Victor Ponta in post de educatoare. Dar nu este cazul.

Asa incat Victor Ponta a inceput cu stangul. Prima actiune de amploare organizata in calitate de lider al PSD s-a dovedit un mare esec. Din colaborarea cu PNL s-a ales praful, impingandu-l, aproape sigur, in bratele lui Vasile Blaga. Congresul PSD a aratat un partid care nu a invatat nimic din esecurile electorale repetate, din 2004 si 2008. Discursul public ramane cantonat in zona promisiunilor utopice, fara baze economice, fara ancore in realitatile si proiectele Uniunii Europene.

Am mai scris candva ca PSD va plati nazbatiile lui Victor Ponta. Cu inca 4 ani de opozitie, fara acces la borcanul cu mierea bugetara si la bazinul de functii publice. Pana la urma fiecare partid are conducatorii pe care ii merita.

marți, 26 octombrie 2010

Motiunea de cenzura, votata in strada?

Dupa cum evolueaza lucrurile, de la ora la ora, este posibil ca miercuri sa avem un vot asupra motiunii de cenzura in strada, nu in parlament.

Principalul promotor al acestei “alternative” ete Victor Ponta, cel care se alinta cu numele Che Ponta, in amintirea celebrului revolutionar, Che Guevara. A si anuntat ca va participa la demonstratia mamut, de 80.000 de manifestanti, care va paraliza traficul in Bucuresti.

Agentiile de stiri relateaza cum primarii PSD din toata tara inchiriaza autobuze, mobilizeaza oameni, ii aprovizioneaza cu mancare si apa, pentru a rezista la drumul lung pana la Bucuresti. Cei din Timisoare si Satul Mare au si plecat spre Bucuresti.

Sa fie vorba de o “mineriada” a anului 2010? Doar PSD stie cum se organizeaza astfel de manifestari!

Ingrata este situatia sindicatelor, care devin instrumente ale luptei politice. Pana la urma, mitingul de miercuri este unul sindical sau unul politic? Nu cumva Che Ponta confisca lupta sindicala pentru a-si atinge obiectivele politice? Iar sefii de sindicat nu fac niciun secret din obiectivul lor pentru mitingul de miercuri, care, coincidenta, este acelasi cu al PSD-ului : daramarea guvernului Boc!

Grav este insa derapajul de la procesul democratic. Este foarte normal ca opozitia sa-si doreasca caderea guvernului, sa depuna motiune dupa motiune, sa incerce sa convinga parlamentari (mai lipsesc 4, 3 negri mititei), pentru ca motiunea sa treaca.

Nu este normal ca demonstrantii din strada sa “voteze” motiunea. Ca n-au cum, decat daca se instaleaza la balcoanele Parlamentului si incep sa agite amenintari si blesteme.

Au mai fost mineri in Parlament. De ne-am facut de rasul lumii, ca o tara necivilizata, care mimeaza doar democratia.

Che Ponta se crede sincer reprezentantul a 91% din populatia tarii, pe care doreste s-o salveze din ghearele balaurului de la Cotroceni. Si chiar considera ca are o menire mistica, salvarea poporului roman.

Imi aduc aminte de cuvintele mentorului sau, Ion Iliescu, pe vremea golanilor din Piata Universitatii. Cineva i-a spus: “Domnule Presedinte, 20.000 de manifestanti se indreapta spre Cotroceni”. La care a venit raspunsul: “Si ce daca, Romania are 20 de milioane de cetateni”.

Unde se vor opri manifestantii? Aici e o problema. Daca vor manifesta pasnic, este ok. Este dreptul lor sa manifesteze. Fereasca Dumnezeu de altercatii intre manifestanti si politie si jandarmi. Una ese Franta, care a probat sute de ani de democratie si alta este situatia tarii noastre, cu o democratie fragila, care isi poate pierde in cateva ore credibilitatea castigata in ani.

Va raspunde Che Ponta, eventual penal, pentru prejudiciile aduse statului si poporului roman? Pentru subminarea ordinii publice si a statului de drept?

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Ati vota motiunea de cenzura?

N-am avut alta treaba si am rasfoit motiunea de cenzura avand in cap intrebarea: as vota-o sau nu? Dincolo de sarcinile de partid, de apartenenta la un grup parlamentar, daca as fi singur in cabina, doar cu propria constiinta.

Mai intai o chestiune de principiu. Partidele aflate la guvernare sau in opozitie folosesc situatia actuala a tarii, destinul cetatenilor, pentru administrarea de lovituri (sub centura sau nu, aproape nu conteaza), adversarilor politici. Adica suntem luati ostatici in lupta oarba politica. In care se sconteaza pe exterminarea adevrsarului, nu pe intelegerea in scopul promovarii binelui comun. Nici nu se aduce in discutia politica acest subiect. Doar “moarte adversarului”! “Sa dispara din scena politica partidul x sau y!” “Ne luptam pentru eliminarea raului primordial, presedintele tarii!” “Sa omoram ursul si vedem noi ce facem cu blana, dupa aceea!”

Autorii motiunii se erijeaza in purtatorii de cuvant ai unei majoritati de 91%! De unde pana unde? Din 2-3 sondaje de opinie, platite de opozitie. Dar sa trecem mai departe.

Citez : “Guvernarea Basescu-Udrea-Boc-Anastase (BUBA) a produs un dezastru generalizat in economie”. Aha, adica nu guvernarea Tariceanu, santajata de PSD, care a umflat pensiile si salariile bugetare dincolo de orice logica economica a produs dezastrul.

Ci guvernarea Boc, care s-a trezit cu “mortu” in brate si n-a stiut ce sa faca cu el. Pai ce sa faca, incearca sa-l “rezolve”, adica scade salariile si pensiile la limita veniturilor generate de economie. Asa zic si “doctorii” de la FMI, BM si UE. Si capetele luminate romanesti: Mugur Isarescu, Mihai Tanasescu, Daniel Daianu. Ca e usor sa te dai mare expert in economie, dar nu esti decat procuror sau profesor de istorie.

Citez: “saracirea populatiei Romaniei a fost transformata de “dinastia” Boc in politica de stat”. Nu ma leg de termenul “dinastie”, ca fetitele lui Emil Boc sunt inca la gimnaziu, nu are cum sa le lase mostenire guvernul. Dar saracirea sau imbogatirea populatiei nu este atributul guvernului, ca nu mai suntem in comunism. Cine crede ca nu-i sunt apreciate cum se cuvine meritele, poate merge in piata muncii europene, sa castige oricat, conform calificarii si competentelor proprii. De ce sa stea agatat la un buget, condus de un guvern incompetent? Si mai plateste si cotizatie la sindicat ! Isi ia familia si traieste bine sau foarte bine intr-o tara europeana care nu e condusa de guvernul Boc. Cel putin pana pleaca acesta si coboara fericirea pe plaiurile mioritice, adusa de opozitie!

Citez iarasi: Guvernarea BUBA a instalat in Romania un sistem clientelar care capuseaza institutiile statului, de la cel mai inalt nivel pana la ultima comuna din Romania, in care banii publici se scurg prin “sitele” portocalii catre camarila politica”.

Aha, imi zic, guvernarea Tariceanu sau Nastase n-a fost clientelara, nu-si pusesera clientii pana in ultimul post bugetar. Banii nu s-au scurs prin sitele rosii sau albastre, pe contracte masluite care duceau comisioanele in pusculite de partid! Sa ridice primul piatra acela care are constiinta curata!! Ia uite unde erau aia cinstitii si noi habar n-aveam! In opozitie! Problema este ca ne cred prea naivi si prea fraieri.

Initiatorii motiunii ne propun: “salvarea mediului privat, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale, salvarea educatiei si sanatatii, salvarea pensionarilor”.

Adica salvarea a tot ce misca in tara, ca in celebrul serial Baywatch.

Iata cum:

1. Renegocierea angajamentelor cadru cu FMI, BM si CE.

Inteleg ce inseamna asta. Profitand de gradul redus de indatorare al Romaniei, opozitia va cere si va aplica, chiar fara acordul cu FMI, deficite bugetare enorme, de 10-12%. Sa le plateasca urmasii lui Ponta si Antonescu. Dar daca bancile nu vor avea incredere in economia romaneasca si nu ne vor mai finanta deficitul? Deh, sa fim optimisti!

2. Revenirea asupra reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor, readucandu-le la nivelul de dinainte de 1 iulie 2010.

Suna bine, dar de unde iau banii? Din evaziunea fiscala, economia subterana, fiscalizarea muncii la negru. Si daca toate astea nu se lasa prinse? Ca doar Dan Nica a condus Ministerul de Interne in 2009! Ei na, sa fim optimisti, tovarasi!

3. Eliminarea coruptiei prin decuplarea clientelei politice de la banul public si transparentizarea folosirii acestuia.

Hai ca ma umfla rasul. Cine spune asta? Nastase, alias matusa Tamara? Geoana, sustinut de SOV si Voiculescu-3 Antene? Antonescu, coleg de partid cu Tariceanu, Patriciu, Fenechiu, Remes, Rusanu, Morega si inca multi altii ? Da prosti ne mai credeti!

Hai, nu ne mai prostiti. Scopul vostru este sa plece astia, sa veniti voi la guvernare. Ca sunteti ca in poezie: “flamanzi si goi si far-de adapost”!

Asa dar, ce as face? Ei bine, as vota motiunea !

Dar cu o conditie. Presedintele sa numeasca premier un tehnocrat, capabil sa dialogheze cu toate fortele politice si sociale, sa “arbitreze”, intr-un fel meciul politic, in sensul ca toate partidele sa aiba sanse egale la viitorul scrutin, fara ca unele sa manipuleze populatia, prin pozitia publica oficiala, bugetul si bazinul de functii publice, in folos propriu. Prin mita electorala si pomeni.

Sa-si duca mai departe lupta politica, sa-si traga lovituri unde-or sti, dar fara sa ia ostatec poporul roman.

Sa ne conduca un guvern care sa se gandeasca la noi, nu cum sa marcheze puncte electorale din orice.

S-or gasi in tara asta si oameni cinstiti, competenti si fara calcule ariviste si politicianiste in minte. Fara spirit de gasca. Fara datorii catre gasca.

Chiar daca gasca se numeste, mai nou, partid.

Ne lipseste sentimentul destinului comun

Ne costa mult faptul ca nu realizam ca depindem unii de altii. In mai mare masura decat ne place sa credem. Nu constientizam ca “ori traim cu totii, ori murim cu totii”.

Nu exista incetatenit conceptul “binele comun”. Multi nu inteleg ce vrea sa insemne acest concept. Si scoala e vinovata ca nu-i invata pe copii si tineri semnificatia acestei abordari.

Filosofia Europei unite trebuia sa ne invete un lucru: e mai bine sa fim uniti, sa avem piete unice, sa impartim ce avem la un moment dat, cand o parte se afla in dificultate. Avand o piata a muncii unica, multimi de oameni care nu-si gasesc de lucru in propria tara migreaza simplu in alte tari.

Iata o suita de exemple ilustrative.

1. Bogatii au impresia ca daca au buzunarele, conturile si frigiderele pline, nu conteaza ce se intampla in restul tarii. Nu realizeaza ca nu pot avea un trai fericit intr-o tara nefericita. Ca iesind din vila-cazemata pot intalni multimi flamande talazuind pe strazi, pot primi in cap pietre si bastoane, ca raufacatorii le pot rapi odraslele si pricinui tragedii personale.
2. Iar saracii au impresia ca trebuie sa fie intretinuti de stat, chiar daca nu muncesc nimic. Din munca altora. Nu-i vorba, cumpararea de voturi prin mita electorala le-a accentuat si agravat acest sentiment. Iar redistribuirea bogatiei, propovaduita de socialisti, a insemnat, de multe ori, sa ia de la cei care au, sa dea la cei care stau.
3. Profesorii care isi dispretuiesc elevii mai putin dotati si nu fac nimic pentru a-i invata carte sau meserie, nu realizeaza ca acesti elevi le vor plati pensiile in viitorii ani. Ca nu are cine altcineva. In functie de cat de bine ii pregatesc pentru viata si piata muncii, vor primi si ei pensii. Mai mari sau mai mici.
4. In trafic avem un drum comun si la propriu si la figurat. Depindem unii de altii. Acum traficul este extrem de aglomerat, este suficient un sofer neatent, bolnav, fara pregatirea necesara soferiei (cu carnet luat pe pile), pe un drum nesemnalizat corespunzator, cu masina defecta, etc., sa omoare zeci de alti oameni, in caramboluri specifice traficului modern.
5. Unii au inteles prin lupta politica exterminarea adversarului. “Sa dispara partidul x de viata politica”. “Persoana y reprezinta raul absolut, trebuie gonita din functia pe care o ocupa” (desi aleasa de popor). La noi nu rezista guverne de coalitie, spre deosebire de alte tari. Nu se inteleg, pur si simplu. Partidele isi manifesta potenta prin lovirea adversarilor, nu prin promovarea unor programe si idei utile dezvoltarii tarii. Adica nu pot convietui la putere impreuna, unii cu altii, pentru binele comun. “Sa omoram ursul si apoi vedem ce facem cu blana”!
6. Am mostenit de la comunism ura impotriva statului dictatorial. Impotriva caruia ne-am unit, munceam de mantuiala, il furam, il sabotam, faceam totul sa ne razbunam pe el. Si acum procedam la fel, nu este “al nostru”. Evaziune fiscala, furturi din bugetul de stat, contracte masluite, persoane incompetente din clientela iau decizii proaste. Statul clientelar, cum bine i-a zis Presedintele. De vina sunt politicienii dar si cei care le fac jocurile, cei care ii servesc la lipit afise, in speranta ajungerii la cascavalul bugetar. De vina suntem toti, cei care nu votam, cei care nu facem nimic pentru cresterea prestatiei politice. Fie si prin “injuraturi”.
Si pe urma cerem statului salarii, pensii, scoli si servicii sanitare gratuite, slujbe, mancare ieftina in magazine, caldura in casa, etc. Dar e treaba statului, ca de aia e stat, nu si a noastra. Statul e dator sa aduca bani la buget, sa relanseze economia. Nu noi. Noi suntem spectatorii din peluza care fluiera si injura. Ca nu functioneaza o astfel de paradigma, vedem cu totii, din starea economiei si nivelul de trai la care suntem astazi.
7. Din lipsa de educatie sunt inca multi care nu inteleg ca libertatea fiecaruia se intinde pana acolo unde o incalca pe a celorlalti. Si conduc agresiv in trafic. Sau dau muzica la maximum, in masini, pe plaja si la petreceri. Uneori ocupa carosabilul cu corturile pentru nunta. Isi parcheaza masinile aiurea, indiferenti ca blocheaza alte masini. Arunca gunoaiele la picnic pe unde se nimereste. Sau din masina. Ce daca vor trece si altii pe acolo. Iar cand gasim noi gunoaie, injuram de mama focului. Stim proverbul “ce tie nu-ti place, altuia nu face”, dar la nivel teoretic, nu practic.
8. Suntem de acord cu foarte multe lucruri corecte si normale, doar cand se refera la altii. Nu la noi. Altii sa pastreze curatenia, sa fie cinstiti, sa nu fure, sa nu dea si sa nu ia spaga. Culmea e ca si odraslele noastre invata de la noi ce e rau, mai degraba decat ce e bine. Si perpetueaza comportamentele imorale.
9. Fugim de rromi, nu facem mare lucru sa-i integram in societate. Sa educam copiii de rromi, sa le dam slujbe, sa le intindem mana cand au necazuri, cum au facut americanii cu negrii. Ne place, nu ne place, impartim acelasi spatiu national. Ne-am bucurat ca au plecat spre alte zari, desi ne fac natia de ras prin activitati infractionale.
10. Nici nu avem un proiect national care sa ne dea sentimentul drumului comun pe care-l avem de parcurs. Sa ne faca sa uitam traseul propriu, in favoarea traseului national. Sa ne arate ca putem castiga cursa mai ales impreuna, decat individual. Destinul european nu exclude specificitatea nationala. Iar cei care muncesc in bejenie, pe meleaguri straine, stiu ce grea este dezradacinarea, despartirea de familie, prieteni, de plaiuri natale.

Nu intelegem inca ce pierderi uriase ne costa ignorarea faptului ca depindem unii de altii. Iar cand vom afla s-ar putea sa fie prea tarziu.

joi, 21 octombrie 2010

O posibila iesire din criza politica

Trece sau nu trece motiunea de cenzura? Este probabil intrebarea cea mai frecventa din discutiile acestor zile. Cine voteaza, cine tradeaza, cine absenteaza, cine plateste, cat se da pentru un vot, toata lumea calculeaza, aduna, socoteste.

In cele ce urmeaza propun o solutie rationala, de avarie, pentru profunda criza politica in care ne aflam. Pe langa celelalte crize: morala, economica, a datoriei publice, a locurilor de munca, a investitiilor, a plecarii elitelor si altele.

Pe scurt este vorba de un guvern condus de un tehnocrat, care sa aiba in componenta 2-3 reprezentanti ai partidelor mari, mai degraba din linia a doua, cunoscuti ca buni tehnicieni in domeniile lor de expertiza. Sa aiba si recunoasterea finantei mondiale, ca fara banii ei nu putem iesi din groapa economica in care singuri ne-am bagat. Ca fraierii.

Sa vedem pe rand argumentele.

Ni s-a explicat tot timpul, inclusiv de catre Presedintele Traian Basescu, ca un guvern de tehnocrati, fara sprijinul unui partid puternic in Parlament, va servi doar ca tap ispasitor pentru nemultumirile oamenilor, fara sa poata promova si duce la bun sfarsit reformarea si modernizarea societatii romanesti. Un argument valabil, demn de luat in seama.

Ce s-a schimbat? Faptul ca nu mai avem un partid puternic, care sa genereze reforma si transformarea institutionala si mentala, atat de necesare.

PD-L, care si-a asumat acest rol in ultimii doi ani, este in corzi, groggy. Sub loviturile sindicatelor, amenintarea strazii si insultele opozitiei si-a pierdut busola intr-un asa hal ca nici nu mai stie cum voteaza. Are nevoie de o perioada de refacere, in care sa-si linga ranile, sa mai uite lumea de cei doi ani grei in care ne-a condus. Sa-si asume apoi in palmares Legea pensiilor, Legea salarizarii unitare, restructurarea si reducerea aparatului bugetar, posibil Legea Educatiei Nationale si alte cateva reusite. Adica sa se prezinte cu fruntea sus in fata electoratului anului 2012.

Dar urmatoarele luni, posibil de iarna grea, cu inchideri de scoli si spitale, cu drumuri si strazi paralizate de zapada, cu presa mogulizata tinzand la paroxism, ar fi mortale pentru orice partid, fie el condus si de sfinti.

PSD si PNL vor sa darame guvernul Boc, pentru a demonstra propriilor votanti ce potenti sunt Ponta si Antonescu, dar nu vor sa acceada la guvernare pentru aceleasi motive. Cum sa se descurce fara bani, ce oameni sa promoveze ca ministri cand mai toti sunt perceputi de opinia publica ca niste oi negre! Nici nu invata bine usile ministeriale si prima zapada isi face aparitia. Si a disparut si combinagiul sef, Viorel Hrebenciuc, care face si desface intelegeri si guverne.

De comisia comuna, PSD-PNL, pentru viitorul program de guvernare nu se mai aude nimic, lucru previzibil, cele doua programe economice lansate de curand de cele doua partide nu se pupa de nicio culoare. Nici in punctele neesentiale.

Cu viitorul premier se bajbaie, ba ca ar fi iarasi Johannis, ba Stere Farmache sau Mariana Gheorghe (?), ilustri aproape necunoscuti, cu exceptia lui Johannis, care a si declinat oferta acum cateva luni.

Si atunci? Cu cine va forma opozitia un nou guvern? Care ar fi noul program de guvernare, care trebuie adoptat in Parlament, odata cu noul guvern? Mister sau neputinta? Dar UDMR, ce rol va juca, ca fara voturile lor nu se poate trece un nou guvern?

In aceste conditii toate partidele castiga daca isi conserva capitalul electoral pentru 2012. Si accepta un guvern de sacrificiu (nu de serviciu), fara alegeri anticipate in plina criza. Ca nu convine nimanui sa se prezinte in fata unui electorat flamand, inghetat si disperat de privatiuni.

Se contureaza, deci, urmatorul scenariu. Motiunea va trece cu binecuvantarea Presedintelui si cu cateva voturi din PD-L si/sau independenti. Presedintele va chema partidele si le va propune varianta unui guvern de tehnocrati, care sa scoata tara din criza si sa plateasca oalele sparte de partide in ultimii 20 de ani. Este si varianta pe care o cer PSD si PNL. Cu specialisti de rangul doi, din fiecare partid, care la o adica sa poata fi usor sacrificati, de dragul imaginii publice. Si cu promisiunea, scrisa sau nu, ca vor sprijini in Parlament legile necesare reformarii statului si institutiilor sale.

Ultima intrebare, cea mai grea, cine va fi noul premier? Un as din maneca Presedintelui. Sau a altora.

vineri, 15 octombrie 2010

La rascruce de drumuri. Incotro o luam?

Oricum ai intoarce lucrurile ne aflam la o rascruce. Trebuie sa alegem incotro dorim sa mergem. Probabil saptamana viitoare.

Primul drum

Primul drum inseamna refacerea echilibrelor structurale, cu sacrificii, cu rabdare si intelepciune, in urmatorii cativa ani. Este vorba de deficitele bugetare, al bugetului de pensii, de somaj, de sanatate, al educatiei si altele. Inseamna sa reducem cheltuielile bugetare la „cat ne tine plapuma”, la cat produce economia, inclusiv prin concedierea a sute de mii de bugetari. In caz contrar, murim cu ei de gat. Ca asa a decis guvernarea Tariceanu.

Trebuie reparata modalitatea de salarizare in sistemul bugetar. Nu prin stimulente, acordate discretionar, cui restituie o parte din bani sefilor, cui se face placut sefului, contra omerta, in cel mai pur stil mafiot, asa cum rezulta din documentul fostului ministru Vladescu. Ci dupa criterii de performanta clar sabilite. Daca numarul functionarilor s-ar reduce la jumatate, fiind inlocuiti de retele informatice, cei ramasi ar putea primi salarii duble sau triple, prin eficientizarea cheltuielilor.

Trebuie reformat sistemul de pensii, pentru ca transferurile de la bugetul central la bugetul de pensii sa fie din ce in ce mai mici, in anii ce vin.

Iar banii astfel economisiti sa mearga in infrastructura. In autostrazi, sosele, in retele de apa, canalizare si gaze din rural, in scoli si spitale. In sprijinirea fermelor si pensiunilor turistice, pentru exploatarea potentialelor caracteristice tarii noastre.

Trebuie sa ne gandim si la ce tara lasam copiilor si nepotilor. Una plina de datorii, pe care sa le plateasca in ani si ani de privatiuni? O tara fara autostrazi si sosele, la marginea Europei, eventual expulzata din UE si NATO? O tara fara niciun viitor? Cum le vom explica ca ne-a marcat egoismul si nepasarea fata de ei?

Doar printr-o politica inteleapta, cumpatata, prudenta mentinem sprijinul si asistenta organismelor internationale. Avem deschise canalele de credit la bancile internationale. De la care imprumutam 8-10 miliarde de euro pe an pentru a reusi sa platim pensii si salarii. Fara aceste credite intram in faliment in 2-3 luni.

Este necesara auditarea urgenta a tuturor domeniilor bugetare. Facuta cu auditori straini, specialisti in domeniile respective. Sa vedem de cati bugetari are nevoie acel domeniu, ce sa faca, cate resurse sa inghita. Separarea bugetelor sanatatii si educatiei de bugetul central. Sa nu mai apartina sistemului bugetar, sa se autogestioneze, separand, eventual, „impozitul” pentru educatie de celelalte. Asa cum este la sanatate.

Deci:
• Analiza proceselor din toate institutiile publice, centrale si locale.
• Identificarea proceselor informatizabile.
• Diminuarea posturilor care necesita procesare manuala.
• Scoaterea la concurs a posturilor ramase si salarizarea conform cu sarcinile atribuite.
• Pentru componenta de informatizare, un grant de cercetare prin care un consortiu universitar ar avea la dispozitie 2 ani pentru un sistem integrat national.

Cum s-a ajuns aici?

Prin distrugerea echilibrelor structurale in perioada 2007-2008. Cand de la o duduiala economica, presupusa a tine o vesnicie, s-au dublat pensiile si salariile, s-a aruncat cu bani in stanga si dreapta dar nu s-au construit decat 5 km de autostrada. Cand dupa o crestere economica de 8% ne-am trezit cu un deficit bugetar de 5,2%, cu 1,4 milioane de bugetari, cu ajutoare sociale, salarii bugetare si pensii care „mancau” 75% din buget. Si arierate cat cuprinde. Ce deosebire fata de cumpatatul Mihai Tanasescu, ministrul PSD-ist al finantelor, care a lasat un deficit de 1,5% si 800.000 de bugetari! Pana si statul comunist, supercentralizat, functiona cu sub un milion de bugetari!

Guvernul Boc s-a trezit cu „mortu” in brate, alaturi de un PSD incapabil sa inteleaga ca nu poti cumpara voturi fara sa platesti la scadenta. Ca nici premierul Boc, nici presedintele Basescu n-au inteles ca trebuie adoptate masuri de austeritate din primul an de guvernare, este adevarat. Au tot sperat in minuni economice. In ajutorul divin. Din pacate pentru noi toti, nu exista un Dumnezeu care sa ne ierte de datorii, asa cum ne iarta de pacate.

Economia capitalista cu piete globalizate nu asculta de masuri de „relansare” luate de guverne. In aceeasi situatie sunt Grecia, Spania, Italia, Ungaria, si alte tari. Doar ca au economii bazate pe productie de bunuri si servicii mai importante decat a noastra si pe o infrastructura dezvoltata. Care atrag investitori. Noi nu avem nici una nici alta. Daca ar avea bani, guvernul ar investi in infrastructura si/sau ar scadea fiscalitatea, sa atraga investitori. Cum nu are, sta pe margine, la mila celor care au bani.

Al doilea drum

E foarte posibil sa-l alegem saptamana viitoare, cu ocazia motiunilor de cenzura. Din prima zi, dupa o eventuala schimbare de regim, PSD va:

• Aduce salariile la nivelul de dinainte de taiere
• Da pensii fara recalculare in jos
• Elimina obligatia de a plati contributii sociale pentru persoanele angajate cu drepturi de autor
• Impune neimpozitarea pensiilor mici
• Creste salariul minim la 800 Ron
• Reduce impozitarea muncii
• Ingheta (!) pretul la energia furnizata populatiei
• Plati datoriile statului catre firmele private
• Impozita diferentiat veniturile personale

Si multe altele la fel. De unde? Deh, o intrebare secundara, nu merita pusa, sa nu ne doara capul!

Vorbeam de dezechilibre structurale grave. Ele se pot si autoregla, anarhic, fara niciun control, prin explozie economica si sociala. S-a mai intamplat si la noi si la altii. Iata etapele.

• Explodeaza cursul de schimb. In cateva zile se poate ajunge la 7-8 lei pentru un euro, fara nicio putere de a-l stavili.
• Explozia preturilor bunurilor de larg consum, alimente, bunuri casnice, preturi le combustibili, energie, etc.
• Inflatia o ia razna prin balarii, de n-o mai ajunge nimeni din urma.
• Inchiderea tarii pentru creditul extern si suspendarea acordurilor internationale
• Inchiderea tarii pentru investitorii straini.
• Firme si banci multinationale ce functioneaza in Romania ne parasesc in graba.
• Inchideri de firme, concedieri masive in privat si in sistemul bugetar.

Au fost „vizionari” care anticipeaza aceasta varianta si ne dau sfaturi ce sa facem in astfel de conditii. Sa privatizam rapid ce mai avem de privatizat (Posta Romana, Transgaz, Romgaz, etc.), la ce preturi este usor de banuit. Sa vindem cladirile guvernamentale, astfel incat statul roman sa devena chirias in propria casa(!), sa privatizam justitia, astfel incat va castiga procesele cel care da mai mult, sa privatizam sanatatea, educatia. Situatie in care statul se va confunda cu mogulii de azi. Nici nu mai poti face diferenta. Nici nu mai este necesar s-o faci. Doar ei au lichiditati, sa cumpere ce-a mai ramas nevandut, sa anagajeze cantareti de curte la teveuri private.

Suntem la raspantie. Avem in fata doua drumuri. Depinde doar de noi, simpli cetateni, functionari, sindicalisti, ziaristi, ministri, parlamentari, pe ce drum vom merge in continuare.

Si ce tara vom lasa copiilor nostri.