sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Legea Educatiei Nationale. Ce alegem, modernizare sau democratie?

Aici am ajuns. Sa alegem intre modernizare si democratie. Dupa 20 de ani de “democratie” originala, romaneasca, suntem pe ultimul sau ultimele locuri in Europa la eficienta economica, nivel de trai, infrastructura, educatie, sanatate, natalitate, agricultura si multe altele. Ca rezultat al activitatii institutiilor esentiale ale democratiei: Parlament, Executiv, Justitie.

Am detaliat in articolul Ce inseamna interesul national? rezultatele activitatii Parlamentului de 20 de ani. Reiau doar partea relativa la educatie:

“A dat legi pentru functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, operatie in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori la aceste fabrici. In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, astfel incat toti elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Chiar daca economia are nevoie de muncitori calificati”.

Epopeea Legii Educatiei Nationale ilustreaza acelasi lucru. Pentru a nu deranja duduiala fabricilor de diplome, nu suntem in stare, de 10 ani, sa elaboram o Lege a Educatiei, adecvata noului context economic si social, care sa modernizeze si reformeze sistemul.

Ca si cel de sanatate, sistemul educational inghite bani cu nemiluita, dar nu ofera societatii servicii pe masura banilor investiti. Ca de lipsa de educatie nu moare nimeni. Cel mult pleaca la cules capsuni in Spania.

Acum s-a iscat un scandal pe tema angajarii raspunderii guvernului pe Legea Educatiei sau trecerea ei prin proceduri parlamentare obisnuite. Decizia de vineri a Curtii Constitutionale incurca si mai mult lucrurile, cu pozitii distincte ale judecatorilor pe aceeasi speta. (dovedind, de la cel mai inalt nivel, ca in stiinta juridica 2+2 fac si 4, dar si 5 sau poate 3).

Sigur ca normal ar fi ca Legea Educatiei sa fie rezultatul mecanismelor si activitatii parlamentare, pentru a avea stabilitate si a da predictibilitate sistemului, cel putin 10-15 ani.

Doar ca este greu de crezut ca prevederile dure pe care le contine legea in forma angajata de guvern, in privinta apucaturilor, intereselor si potlogariilor, uneori de esenta mafiota, (n-o spun eu ci Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential), din invatamantul superior, vor fi acceptate, in aceasta forma, tocmai de aceia pe care ii afecteaza. Rectori si profesori universitari: Ecaterina Andronescu, Mihail Hardau, Andrei Marga, Nicolae Robu, Dumitrescu Cristian, Anghel Stanciu si altii.

Deja acestia si altii acuza si clameaza pe toate canalele ca le este afectata autonomia universitara, paravanul in spatele caruia si-au acordat salarii bugetare uriase, prin cumuluri ilegale de functii, speculand naivitatea platitorilor de taxe si fraudand bugetul de stat.

Cum sa treaca prin Comisia de Invatamant a Senatului prevederi precum:

• Pensionarea la 65 de ani si parasirea, la data aparitiei legii, a functiilor de conducere pentru aceia care au implinit varsta de pensionare. Probabil mai mult de jumatate dintre rectori si decani sunt in aceasta situatie, sau se apropie de varsta de pensionare (Andronescu, Hardau, Marga, sunt doar cateva exemple pentru aceasta categorie).

Pentru amuzament, sa mentionam ca in motiunea de cenzura pregatita pentru cazul in care guvernul si-ar fi angajat raspunderea este invocat si argumentul:

“Învatamântul superior românesc va fi decapitat ca urmare a aplicarii art. 289:”Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la împlinirea vârstei de 65 de ani”. ... Aceasta situatie risca sa genereze, pe lânga emigrarea elevilor, studentilor si licentiatilor de vârf, o emigrare a profesorilor universitari performanti”.

Adica, profesorii de peste 65 de ani, unii scoliti la Stefan Gheorghiu, specializati in ode cantate cuplului Ceausescu, fara sa stapaneasca limbi straine, vor emigra? Unde? Cine ii va primi, universitatile din top 500? Ca banc e savuros, dar prezenta argumentului in motiunea de cenzura descalifica autorii.

Si uite de ce, atunci cand tineri absolventi, cu doctorate la universitati de prestigiu, nu cumparate pe bani sau influenta politica, bat la usile universitatilor romanesti li se spune: nu avem locuri.

• Cum sa treaca articolul referitor la alegerea rectorilor prin concurs, deschis oricui, inclusiv pentru cetateni europeni, cu o comisie avand jumatate din membri din afara universitatii, adica nelegati de candidati prin bani, interese, secrete bine pazite, afaceri de tot felul, astfel incat sa voteze cum le spune clanul?
• Cum sa treaca articolul referitor la incompatibilitati, prin care se interzice cumulul de norme si de functii, prin care se interzice ca persoanele aflate in raport de rudenie, pana la gradul III, sa functioneze in aceeasi universitate, in cazul in care una dintre ele indeplineste si functie de conducere?
• Cum sa treaca articolul referitor la abilitare, prin care se incearca o separare a “graului de neghina”, adica persoanele care doresc sa acceada in functi de conducere sau la calitatea de conducator de doctorat, trebuie sa sustina un examen de “abilitare”, care sa dovedeasca daca si-a cumparat sau nu titlurile si diploma sau chiar cunoaste domeniul pe care doreste sa-l pastoreasca?
• Cum sa treaca articolul referitor la plagiat, prin care se prevede ca toti cei dovediti de plagiat, confirmat de o Comisie Nationala, isi vor pierde instant functiile si posturile? Sa ridice piatra impotriva acestui articol de lege acela care sustine ca nu a plagiat macar o data!

Sigur, interventia ministrului in suspendarea rectorului poate insemna si amestecul politicului in managementului universitar. Desi o poate face doar dupa avizul unei Comisii Nationale privind managementul si etica universitara. Dar cine altcineva, daca nu statul, trebuie sa fie jandarmul si garantul legalitatii, calitatii sau macar nenocivitatii serviciilor si bunurilor aflate in piata?

Ca organismele de breasla, de tipul ARACIS, am vazut cum isi fac treaba. Doua treimi din universitatile romanesti sunt “perfecte”, au “grad ridicat de incredere”, cel mai inalt calificativ pe care il poate da ARACIS. Desi niciuna nu se afla in Top 500 Shanghai, in care Polonia are 3, Cehia 2, Ungaria o universitate. Pentru ca membrii staffului ARACIS sunt din start in conflict de interese, intrucat provin si sunt salariati in continuare de universitatile pe care le controleaza. Adica se controleaza pe ei si intre ei!

Si atunci, cine trebuie sa acopere zona de control, ancheta si sanctiune administrativa? Statul, adica ministrul, cine altcineva.

Personal sunt acum in dilema, sa aleg intre modernizare si democratie. Sunt atasat si principiilor si idealurilor democratice, dar dupa 20 de ani de asteptare nu mai am rabdare. Imi doresc o rapida reformare a educatiei si formarii profesionale, pentru ca stiu ca altfel nu progresam. Batem pasul pe loc si ne imprumutam, in lipsa unei economii competitive si a unei productii de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Si cerem guvernului sa dea, sa dea, ce sa dea si de unde sa dea, nu prea ne intrebam. Ca tiparnita de bani o tine incuiata Isarescu si nu vrea sa dea cheia guvernantilor. Ca stie ca explodeaza inflatia si iar ajungem la bancnote cu n zerouri.

Asa ca, pana la urma, as alege angajarea raspunderii pe Legea Educatiei. Daca se mai poate, asa cum se lauda premierul Boc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu