sâmbătă, 25 octombrie 2014

Justiţia şi procesul electoral



Înţeleg ezitarea justiţiei de a interfera în procesul electoral.  Aceasta este cutuma în  ţările aşezate şi cu vechi tradiţii democratice
Nu este cazul României, care este aşezată, cel mult, în hoţie şi corupţie.
Ultimele acţiuni ale DNA confirmă afirmaţia de mai sus.
În ce altă ţară parlamentul este “garnisit”cu grupuri infracţionale organizate, cu 35 de parlamentari daţi pe mâna justiţiei, cu alţi zeci de parlamentari apăraţi prin vot, de colegi de-ai lor, să nu ajungă să dea cu subsemnatul prin birourile procurorilor sau prin sălile de judecată.
În ce altă ţară parlamentul are în conducerea sa trei membri penali? Probabil nicăieri în lume.
Magistraţii s-au dovedit până în prezent sistemul de anticorpi eficient, care salvează societatea românească de corupţia şi hoţia care au cotropit-o.
Exact ca în Italia mafiei, magistraţii români bagă în puşcărie personalităţi de la cel mai înalt nivel al politicii.
Cu atât este mai curios cum personalităţi din fruntea politicii au devenit imune în faţa justiţiei.
Repet, pentru a fi clar. Într-o ţară normală e bine ca justiţia să nu se amestece în procese electorale, candidaţi hoţi, corupţi, nici n-ar avea curaj să candideze.
Din păcate, România nu este o ţară normală şi evenimentele din iulie 2012, din marţea neagră, ne-au demonstrat că suntem departe de o democraţie sigură şi consolidată.
În acest context, justiţia ar face mai bine să arate alegătorilor pe cine să nu voteze, să nu ne trezim la cârma ţării, pentru 5 ani, cu un predinte corupt sau chiar mai rău, trădător de  ţară.
Să dăm şi câteva exemple
Cazul Victor Ponta
Procuratura s-a oprit mereu la uşa lui Ponta, fie că este vorba de cazul Duicu, fie de cazul ASF în care Ponta a semnat HG-ul pentru care Dan Radu Rusanu a stat în puşcărie, Chitoiu a fost salvat de colegi, dar nu şi nevastă-sa.
A fost disjuns dosarul lui Duicu de ORICE altă speţă, Ponta a fugit la MApN ştiindu-se cu musca pe căciulă, până şi-a dat seama că este iertat de procurori.
Ce să însemne asta? Faptul că salariile procurorilor şi ofiţerilor vin de la Ponta?
Incompatibilitatea lui Iohannis
ICCJ  a amânat judecarea cazului până după turul al doilea al prezidenţialelor.  Dar noi, alegătorii români, n-ar trebui să ştim pe cine alegem? Este indiferent dacă viitorul preşedinte a încălcat, sau nu, legea, într-o speţă legată de corupţie?
Îmi pare rău, de data aceasta nu dau dreptate judecătorilor.
Cazul EADS
Deşi s-a vorbit intens de iminenta sa apariţie, se pare că s-a amânat şi acest caz până după prezidenţiale, pentru a nu periclita şansele vreunui candidat.
Şi totuşi, una dintre mizele importante ale justiţiei este să nu votăm în orb, să nu votăm infractori sau incompatibili, să nu ne potcovim cu un preşedinte care nu merită votul nostru, dar noi nu ştim acest lucru.
Justiţia să facă ce a făcut şi până acum, să ajute poporul român să înţeleagă cine sunt hoţii şi cine nu, pentru ca în orice caz să nu le acorde votul la aceste alegeri.
Nu e normal ca din cauza inactivităţii justiţiei să ne trezim cu un preşedinte hoţ, corupt sau incompatibil.
Sper ca justiţia să înţeleagă exact demersul şi semnalul de alarmă tras de prezentul articol.



joi, 16 octombrie 2014

Klaus Iohannis şi preferinţele sale politice


Încet, încet, aflăm amănunte şi din preferinţele politice ale candidatului Klaus Iohannis, din interviurile pe care, vrea nu vrea, le acordă presei zilele acestea.
Iată o primă opinie: "În locul lui Băsescu, aş fi demisionat în 2012."
Ne-am lămurit, încă o dată, ce opinie are Iohannis asupra evenimentelor din iulie 2012.
Klaus Iohannis consideră justificată acţiunea cuplului Ponta-Antonescu împotriva preşedintelui în funcţie, Traian Băsescu.
N-au contat derapajele de la principiile statului de drept, OUG-urile care au amputat prerogativele CCR, înlocuirea Avocatului Poporului cu o persoană obedientă puciştilor, trecerea Monitorului Oficial în subordinea guvernului, schimbarea primilor trei oameni în stat în 4 zile, aprecierile Comisiei de la Veneţia şi a oficialilor Comisiei Europene.
Pentru Iohannis nu contează nimic din toate acestea. Nici faptul că 11 milioane de electori n-au marşat la solicitarea USL de suspendare a preşedintelui în funcţie. Nici faptul că justiţia a alcătuit dosarul „Referendumul”, care pune sub semnul întrebării numărul de 7,4 milioane de votanţi în favoarea suspendării. Nici faptul că  in alte ţări, în Franţa bunăoară, preşedinţii ajung la 10-15% din încrederea primită la investire, fără ca cineva să-şi imagineze că este necesară demiterea lor.
Nimic din toate acestea. Doar faptul că, împreună cu Antonescu şi Ponta a încercat să pună mâna pe preşedinţia României,  pentru a salva baronii PSD şi PNL de braţul lung al justiţiei.
Ce se întâmplă zilele acestea cu anchetele DNA confirmă  afirmaţia de mai sus.
O altă declaraţie a candidatului Iohannis:
„cel mai bun preşedinte pe care l-a avut România a fost Emil Constantinescu pentru că în mandatul său România a fost cu adevărat liberă”.
Cu adevărat liberă? Chiar dacă preşedintele Constantinescu s-a declarat învins de structuri, când în perioada mandatului său au înflorit actele de corupţie, ajunse acum la final de anchetă. Chiar dacă în perioada mandatului Constantinescu s-au înfiripat afaceri bancare precum „Bancorex”, „Credit Bank”, „Dacia-Felix”, „FNI-CEC”, „Caritas”, „Banca Agricolă”, toate acestea reprezintă „România cu adevărat liberă” în perspectiva lui Iohannis? Aceasta este mentalitatea unui viitor preşedinte a României?
Implicaţia imediată  este că în cele două mandate ale lui Traian Băsescu România n-a fost liberă. Din cauza justiţiei care a început să muşte adânc  mafiile transpartinice, indiferent din ce zone politice proveneau.
Arestările şi anchetele finalizate zilele acestea demonstrează, în concepţia lui Iohannis, faptul că România n-a fost liberă. Liberă la furat.
În fine, iată opinia lui Iohannis asupra profesorilor şi meditaţiilor pe care unii dintre aceştia le prestează.
“Noi, (profesorii obişnuiţi) de ce nu putem avea șase case cu un salariu cinstit?”, a întrebat moderatorul.  În replică, Iohannis a răspuns sec: „Ghinion”.

Un profesor, Iohannis, achiziţionează 6 case, din meditaţii impozitate sau nu, nu se ştie, iar toţi ceilalţi, care n-au reuşit performanţa aceasta, au fost urmăriţi de ghinion.

Norocul îl urmăreşte mai departe pe Iohannis, ajuns candidat la preşedinţie, şi care aşteaptă votul de la ‘ghinionisti”. Asta e. Soarta împarte profesorii într-unul, “norocos” şi toţi ceilalţi ghinionişti.

Rămâne să vedem dacă la vot profesorii vor evalua la fel diferenta între “norocosul” Iohannis şi votanţii “ghinionişti”.

Tot e bine ca Iohannis ne lămureşte ce opinii are, ce gândeşte şi cum se raportează la alegători.

Să ştim când vom fi în cabina de vot.







marți, 14 octombrie 2014

Traian Băsescu şi profesiunea sa de credinţă, adevărul




Traian Băsescu nu se dezminte. Face de 10 ani acelaşi lucru, spune românilor adevărul, în orice ocazie şi cu orice risc.
Într-o ţară minţită şi înşelată, cotropită de corupţie şi hoţie, antibioticul cel mai bun e adevărul.
Dacă România e pe drumul de vindecare, cu o justiţie care muşcă adânc din hoţi şi corupţi, e şi datorită acestui medicament, administrat fără încetare de către Traian Băsescu.
Că multora nu le convine, că în liniştea iliesciana se putea atenta la bugetul şi averea ţării, fără frica de consecinţe, e o altă paradigmă, la care Băsescu nu a achiesat.
Acum, pe ultima sută de metri, Băsescu face ce a făcut mereu. Spune românilor adevărul, de  la înălţimea funcţiei şi a accesului la informaţii de care se bucură un şef de stat.
În această cheie trebuie înţeleasă furtuna de evenimente din ultimele 24 de ore, legată de Ponta, ofiţer acoperit. Sau securist, mai pe scurt.
Ce vor face românii cu aceste informaţii? Treaba lor, dar preşedintele Băsescu nu-şi poate reproşa că le-a ascuns un adevăr pe care-l ştia, necesar alegătorilor pentru a vota în cunoştinţă de cauză.
Unii vor ţine cont de aceste dezvăluiri, alţii nu.
Informaţiile legate de încălcarea legii de către un magistrat, Victor Ponta, care a fost în acelaşi timp şi securist, nu pot fi trecute cu vederea. Ba cu plagiatul, ba cu masteratul din Catania, minciuni de tot felul, acum şi încălcarea Constituţiei din 2001.
Dacă electorii nu-l vor sancţiona la vot   vor trăi în lumea având drept model pe Victor Ponta, preşedinte.
Mai este şi informaţia că un şef de serviciu de informaţii, Melescanu, şi-a permis să ascundă de preşedinte, contrar legii, unele informaţii vitale, la care preşedintele avea dreptul. Un precedent periculos, dacă n-ar fi fost devoalat la timp de către președintele Băsescu.
Toate implicaţiile externe şi interne sunt discutate şi rasdiscutate în emisiuni tv, nu e cazul să le reiau aici.
Susţinerea lui Traian Băsescu pentru Elena Udrea
În paralel cu aceste dezvăluiri, Traian Băsescu şi-a reiterat susţinerea pentru Elena Udrea, anunţată în urmă cu două luni.
Băsescu are o preferinţă pentru candidatul la prezidenţiale. Toţi avem una.
Experienţa politică, cei 10 ani petrecuţi în cea mai înaltă funcţie în stat, realizările sale  pe plan intern şi internaţional,  dau anumită greutate acestei sutineri. Pe care electorii sunt liberi să şi-o asume, sau nu. Nimeni nu-I obligă să aibă aceeaşi opţiune cu preşedintele în funcţie.
Şi atunci,  de unde iureşul de imprecaţii şi acuzaţii, de tipul “urât sfârşit de mandat”? N-are voie omul Băsescu să aibă o preferinţă electorală?
De ce atâtea procese de intenţii, iraţionale şi generate de o ura viscerală? Îi poate obliga pe alegători să-i urmeze propria preferinţă? Nu.
Băsescu se bazează în aceste aprecieri pe participarea lui Ponta şi Iohannis la lovitura de stat din 2012, pe asocierea acestora cu Voiculescu-Grivco, pe echivocul acţiunilor lor viitoare în privinţa consolidării independenţei justiţiei, pe faptul că se menajează cât pot de mult în campania electorală. Iar Marian Petrache, numărul doi în PNL, a declarat că Iohannis şi Ponta vor coabita 100%.
Şi atunci, e normal să-şi îndrepte susţinerea către Elena Udrea, pe care o cunoaşte de 10 ani, care a avut rezultate notabile în funcţia de ministru, a last în urmă sa peste 6000 de proecte,  şi care declară că-i va continua proiectele.
Unde este  eroarea lui Băsescu?
Este regretabil şi de neînţeles procesele de intenţii malefice, pe care ziarişti şi comentatori de dreapta le fac preşedintelui.
Aşa cum ei au dreptul să susţină pe cineva, pe Monica Macovei, bunăoară, la fel preşedintele Băsescu are dreptul la o preferinţă, alta decât a comentatorilor din presă. Să construieşti de aici o întreagă dramă, o telenovelă fără limite, este de neînţeles pentru oameni inteligenţi.
Vom vedea la alegeri cine, ce a înţeles, din iureşul de evenimente. Democraţie înseamnă majorităţi, pe care le vom respecta, indiferent că ne convin sau nu.






sâmbătă, 11 octombrie 2014

PNL anunţă coabitarea, 100%, cu Victor Ponta. Refacerea USL




Pentru aceia care mai sperau că noul PNL este altceva decât USL, a venit şi infirmarea speranţei.
Marian Petrache, numărul doi din PNL, ne anunţă  senin, fără ezitări şi emoţii, când este întrebat despre o coabitare între preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Victor Ponta: ”Da, 100%”.
Deosebirea față de „coabitarea”  Basescu-Ponta este că atunci Băsescu avea în faţă monolitul USL, format din multe partide, PSD-PNL-PC-UNPR, cu 70% în parlament, pe un final de mandat în care mare lucru nu mai putea face. Purtând  în spate şi restructurările din 2010, fără de care România se rostogolea pe panta Greciei, fără a beneficia de „perfuziile” de care a beneficiat Grecia, ca parte a zonei euro. 
In plus, avea si obligatia să liniștească cancelariile occidentale și piețele de capital asupra predictibilității comportamentului României în perioada următoare.
Iohannis nu are această scuză. Ar fi la început de mandat, nu mai are în faţă un monolit de 70%, USD este adânc corodat de o guvernare catastrofală. Şi atunci, de ce să mai faci o coabitare, şi încă 100%?
De ce să nu încerci să coagulezi o altă majoritate parlamentară, formată din parlamentari responsabili, care să dea un guvern competent pentru ţară, în următorii doi ani?
Nimic din toate acestea. Iohannis, prin gura adjunctului său, ne transmite că, în cazul în care ar ajunge preşedinte, îl va menţine pe Victor Ponta premier,  chiar dacă acesta va duce ţara până în 2016 în situaţia în care a lăsat-o şi Tariceanu în 2009.
Dar invers? Refacerea USL
Aici devine şi mai interesantă declaraţia. Dacă Ponta va câştiga preşedinţia, Iohannis este dispus să coopereze cu Ponta, în calitate de premier numit de acesta, care nu oboseşte declarând că va numi un premier de la alt partid, nu de la PSD.
Cam aici suntem cu planurile celor doi, Ponta şi Iohannis. Indiferent de cine va câştiga preşedinţie, dintre cei doi, USL se va reface, patronat de data aceasta nu de Antonescu şi Ponta, ci de Iohannis şi Ponta.
Primul obiectiv al USL-2.0 va fi reîncălecarea justiţiei, spre marea uşurare a penalilor din cele două partide, care aud zornăit de cătuşe mai în fiecare dimineaţă.
Cum, zic aceştia, în ţara noastră, cu Ponta şi Iohannis la conducere, noi să înfundăm puşcăriile, după ce am cotizat la partide  sume impresionante?
Dacă cuplul Ponta-Iohannis nu va reacţiona pozitiv la astfel de semnale, atunci baronii şi penalii vor trece la represalii. Moţiune de cenzură pentru premier, oricare ar fi acesta, şi suspendarea preşedintelui, beneficiind de cvorumul de 30% pentru demiterea acestuia.
Pasul doi, după anihilarea independenţei justiţiei, ar fi racordarea la conductele cu bani publici, prin contracte şi licitaţii trucate, fără frica de DNA, SRI ai alte instituţii puternice ale statului. 
Repolitizarea tuturor instituţiilor, de la cea mai mică până la cea mai importantă, cu funcţiile de conducere împărţite “frăţeşte”, după algoritm.
Şi eu sper ca acest scenariu apocaliptic să nu se adeverească. Din păcate, urmărind de prea mult  timp scena politică românească, îmi dau seama că are şanse foarte mari să devină realitate, după alegerile prezidențiale.
Iohannis nu are experienţă politică, este vulnerabil din multe puncte de vedere, nu a dovedit în vreo împrejurare voinţă politică şi tărie de caracter, aşa încât va fi o pradă sigură pentru baronii şi penalii din PNL şi USD, dacă doreşte să rămână în postul de preşedinte. Va fi un Iliescu “sărac şi cinstit”,  care a patronat corupţia epocii Năstase, sau un Constantinescu învins de structuri.
Un moment crucial acest noiembrie 2014, şi nu ne rămâne decât să sperăm că vom avea suficientă înţelepciune la vot.