La rascruce de drumuri. Incotro o luam?

Oricum ai intoarce lucrurile ne aflam la o rascruce. Trebuie sa alegem incotro dorim sa mergem. Probabil saptamana viitoare.

Primul drum

Primul drum inseamna refacerea echilibrelor structurale, cu sacrificii, cu rabdare si intelepciune, in urmatorii cativa ani. Este vorba de deficitele bugetare, al bugetului de pensii, de somaj, de sanatate, al educatiei si altele. Inseamna sa reducem cheltuielile bugetare la „cat ne tine plapuma”, la cat produce economia, inclusiv prin concedierea a sute de mii de bugetari. In caz contrar, murim cu ei de gat. Ca asa a decis guvernarea Tariceanu.

Trebuie reparata modalitatea de salarizare in sistemul bugetar. Nu prin stimulente, acordate discretionar, cui restituie o parte din bani sefilor, cui se face placut sefului, contra omerta, in cel mai pur stil mafiot, asa cum rezulta din documentul fostului ministru Vladescu. Ci dupa criterii de performanta clar sabilite. Daca numarul functionarilor s-ar reduce la jumatate, fiind inlocuiti de retele informatice, cei ramasi ar putea primi salarii duble sau triple, prin eficientizarea cheltuielilor.

Trebuie reformat sistemul de pensii, pentru ca transferurile de la bugetul central la bugetul de pensii sa fie din ce in ce mai mici, in anii ce vin.

Iar banii astfel economisiti sa mearga in infrastructura. In autostrazi, sosele, in retele de apa, canalizare si gaze din rural, in scoli si spitale. In sprijinirea fermelor si pensiunilor turistice, pentru exploatarea potentialelor caracteristice tarii noastre.

Trebuie sa ne gandim si la ce tara lasam copiilor si nepotilor. Una plina de datorii, pe care sa le plateasca in ani si ani de privatiuni? O tara fara autostrazi si sosele, la marginea Europei, eventual expulzata din UE si NATO? O tara fara niciun viitor? Cum le vom explica ca ne-a marcat egoismul si nepasarea fata de ei?

Doar printr-o politica inteleapta, cumpatata, prudenta mentinem sprijinul si asistenta organismelor internationale. Avem deschise canalele de credit la bancile internationale. De la care imprumutam 8-10 miliarde de euro pe an pentru a reusi sa platim pensii si salarii. Fara aceste credite intram in faliment in 2-3 luni.

Este necesara auditarea urgenta a tuturor domeniilor bugetare. Facuta cu auditori straini, specialisti in domeniile respective. Sa vedem de cati bugetari are nevoie acel domeniu, ce sa faca, cate resurse sa inghita. Separarea bugetelor sanatatii si educatiei de bugetul central. Sa nu mai apartina sistemului bugetar, sa se autogestioneze, separand, eventual, „impozitul” pentru educatie de celelalte. Asa cum este la sanatate.

Deci:
• Analiza proceselor din toate institutiile publice, centrale si locale.
• Identificarea proceselor informatizabile.
• Diminuarea posturilor care necesita procesare manuala.
• Scoaterea la concurs a posturilor ramase si salarizarea conform cu sarcinile atribuite.
• Pentru componenta de informatizare, un grant de cercetare prin care un consortiu universitar ar avea la dispozitie 2 ani pentru un sistem integrat national.

Cum s-a ajuns aici?

Prin distrugerea echilibrelor structurale in perioada 2007-2008. Cand de la o duduiala economica, presupusa a tine o vesnicie, s-au dublat pensiile si salariile, s-a aruncat cu bani in stanga si dreapta dar nu s-au construit decat 5 km de autostrada. Cand dupa o crestere economica de 8% ne-am trezit cu un deficit bugetar de 5,2%, cu 1,4 milioane de bugetari, cu ajutoare sociale, salarii bugetare si pensii care „mancau” 75% din buget. Si arierate cat cuprinde. Ce deosebire fata de cumpatatul Mihai Tanasescu, ministrul PSD-ist al finantelor, care a lasat un deficit de 1,5% si 800.000 de bugetari! Pana si statul comunist, supercentralizat, functiona cu sub un milion de bugetari!

Guvernul Boc s-a trezit cu „mortu” in brate, alaturi de un PSD incapabil sa inteleaga ca nu poti cumpara voturi fara sa platesti la scadenta. Ca nici premierul Boc, nici presedintele Basescu n-au inteles ca trebuie adoptate masuri de austeritate din primul an de guvernare, este adevarat. Au tot sperat in minuni economice. In ajutorul divin. Din pacate pentru noi toti, nu exista un Dumnezeu care sa ne ierte de datorii, asa cum ne iarta de pacate.

Economia capitalista cu piete globalizate nu asculta de masuri de „relansare” luate de guverne. In aceeasi situatie sunt Grecia, Spania, Italia, Ungaria, si alte tari. Doar ca au economii bazate pe productie de bunuri si servicii mai importante decat a noastra si pe o infrastructura dezvoltata. Care atrag investitori. Noi nu avem nici una nici alta. Daca ar avea bani, guvernul ar investi in infrastructura si/sau ar scadea fiscalitatea, sa atraga investitori. Cum nu are, sta pe margine, la mila celor care au bani.

Al doilea drum

E foarte posibil sa-l alegem saptamana viitoare, cu ocazia motiunilor de cenzura. Din prima zi, dupa o eventuala schimbare de regim, PSD va:

• Aduce salariile la nivelul de dinainte de taiere
• Da pensii fara recalculare in jos
• Elimina obligatia de a plati contributii sociale pentru persoanele angajate cu drepturi de autor
• Impune neimpozitarea pensiilor mici
• Creste salariul minim la 800 Ron
• Reduce impozitarea muncii
• Ingheta (!) pretul la energia furnizata populatiei
• Plati datoriile statului catre firmele private
• Impozita diferentiat veniturile personale

Si multe altele la fel. De unde? Deh, o intrebare secundara, nu merita pusa, sa nu ne doara capul!

Vorbeam de dezechilibre structurale grave. Ele se pot si autoregla, anarhic, fara niciun control, prin explozie economica si sociala. S-a mai intamplat si la noi si la altii. Iata etapele.

• Explodeaza cursul de schimb. In cateva zile se poate ajunge la 7-8 lei pentru un euro, fara nicio putere de a-l stavili.
• Explozia preturilor bunurilor de larg consum, alimente, bunuri casnice, preturi le combustibili, energie, etc.
• Inflatia o ia razna prin balarii, de n-o mai ajunge nimeni din urma.
• Inchiderea tarii pentru creditul extern si suspendarea acordurilor internationale
• Inchiderea tarii pentru investitorii straini.
• Firme si banci multinationale ce functioneaza in Romania ne parasesc in graba.
• Inchideri de firme, concedieri masive in privat si in sistemul bugetar.

Au fost „vizionari” care anticipeaza aceasta varianta si ne dau sfaturi ce sa facem in astfel de conditii. Sa privatizam rapid ce mai avem de privatizat (Posta Romana, Transgaz, Romgaz, etc.), la ce preturi este usor de banuit. Sa vindem cladirile guvernamentale, astfel incat statul roman sa devena chirias in propria casa(!), sa privatizam justitia, astfel incat va castiga procesele cel care da mai mult, sa privatizam sanatatea, educatia. Situatie in care statul se va confunda cu mogulii de azi. Nici nu mai poti face diferenta. Nici nu mai este necesar s-o faci. Doar ei au lichiditati, sa cumpere ce-a mai ramas nevandut, sa anagajeze cantareti de curte la teveuri private.

Suntem la raspantie. Avem in fata doua drumuri. Depinde doar de noi, simpli cetateni, functionari, sindicalisti, ziaristi, ministri, parlamentari, pe ce drum vom merge in continuare.

Si ce tara vom lasa copiilor nostri.