Ce inseamna un stat modern, functional?

Este momentul să redefinim concepte importante legate de existența unui stat modern, funcțional. Contextul economic mondial nu mai permite funcționarea unui stat neadaptat necesităților și constrângerilor de tot felul, stadiului de dezvoltare a economiei, infrastructurii, sistemelor sociale importante, alianțelor externe asumate, proiectelor de modernizare și eficientizare absolut necesare. Alegerile parlamentare din noiembrie trebuie să constituie un important prilej pentru redefinirea conceptelor și paradigmelor, pentru o altă înțelegere și consensualizare a șanselor de reușită a unui popor, dincolo de promisiunile și lozincăria pe care electoratul nu le mai ia in seama. 1. Cauza neîmplinirilor și a situației în care ne găsim Pe scurt, identificare politicului cu statul. Politicienii din tot spectrul politic au înțeles, clamat și acționat conform lozincii: „statul suntem noi”. Corolarul acestei poziții a fost dat de subordonarea, încălecarea, grajdanizarea instituțiilor statului, obligate să funcționeze exclusiv în vederea obiectivelor legate de îmbogățirea politicienilor din resursele și averea statului. S-a mers până la distrugerea separației și echilibrului puterilor în stat, esența democrației, ilustrată de celebra, de acum, directivă: „nu avem TOATĂ puterea, până nu luăm și justiția”. Asta au înțeles politicienii români. Subordonarea totală a statului, pentru a-i fura resursele și averea. Din multele „încălecări”, politizări, ale instituțiilor de stat, din ultimele trei luni, să amintim doar Avocatul Poporului, Monitorul Oficial, Consiliul Național de Etică (care l-a și scos nevinovat de plagiat pe Victor Ponta), Institutul Cultural Român, Arhivele Naționale, Inspectoratul de Stat în Construcții (pentru a contribui la „salvarea” lui A. Nastase), incercările de intimidare ale CCR, CSM, judecătorilor și procurorilor. Din fericire putem consemna și instituții scăpate de subordonarea politicului: • DNA, ANI, ICCJ, chiar CSM, diferite parchete și entități legate de justiție; • Cele două Comisii de Etică Universitară care au constatat plagiatul lui Victor Ponta, una dintre ele, CNATDCU, desființată între timp; • Instituțiile legate de organizarea a trei bacalaureate corecte, în ultimul an. • Instituții media, cu excepția celor subordonate financiar și politic (trustul Inatact și, de curând, subordonarea TVR și SRR-Societatea Română de Radiodifuziune). Posibil sa mai fie și altele, dar acestea sunt cele mai importante. Instituțiile media sunt, majoritar private, dar subordonarea lor de către politic se producea prin alocarea de bani în publicitate. Recenta lovitură de stat, inițiată de parlament, prin inițiative legislative de anihilare a celorlalte puteri ale statului, în special a puterii judecătorești, arată exact pericolul mortal ce pândește orice societate care ignoră principii democratice esențiale. În acest caz, încercarea puterii legislative, Parlamentul, de a anihila, confisca, subordona, celelalte puteri ale statului, oprită, din fericire, de reacția violentă a partenerilor europeni. Politica, partidele, trebuie să rămână instanțe de definire pe termen mediu și lung a strategiilor si direcțiilor majore de acțiune, locuri unde viziunea și informația își dau mâna pentru a desena arhitectura și proiectul de țară de succes, care să ofere tuturor cetățenilor șanse de a-și valorifica potențiale talente, înclinații, resurse personale, fiecare în masura în care le are. Concluzie. Întărirea și eliberarea instituțiilor din chingile politicului trebuie să continuie, este o miză principală a viitoarei guvernări și necesar a fi explicată în viitoarea campanie. Reprezintă o garanție a funcționării democratice a unui stat, prin sepatația, echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat. 2. Statul să se întindă „cât îl ține plapuma” Este aberant pentru un stat să se împrumute pentru propria funcționare. Ca și în cazul unei familii, un stat nu poate cheltui mai mult decât este în stare să „producă”, prin colectarea de taxe și impozite. Este în stare să creeze un cadru propice dezvoltării producțiilor de bunuri și servicii vandabile, cu valoare adăugată mare, își creează și resurse de venituri la buget. Nu este în stare, sufocă agenții economici prin taxe și impozite nejustificate de propria performanță, ma devreme sau mai târziu toată societatea este sufocată. Exemplul Greciei este arhicunoscut, poate fi un studiu de caz, care ne scutește de alte, multe, explicații și comentarii. Nici imprumuturile, forțarea consumului, nu mai reprezintă variante de luat în seamă, în contextul crizei datoriilor suverane ale statelor. Pur și simplu s-a ajuns la limita superioară a cheltuirii de bani doar pentru o „funcționare” ineficientă, politizată, de mituire a electoratului. Trebuie schimbată această paradigmă, alternativa fiind implozia, colapsul economic al statelor care nu înțeleg acest lucru simplu. Statul român n-a înțeles, până acum, această situație nouă. Există ministere inutile: • Ministerul Comunicațiilor, care nu este în stare să elibereze cetățeanul de obținerea a tot felul de acte și aprobări, cazier fiscal și judiciar, integrarea sistemelor informatice existente, etc. • Ministerul Agriculturii, cu direcții agricole județene, când toată agricultura este privată. Ce să facă, este suficienta o agenție precum APIA • Ministerul Culturii, nu are obiectul muncii, de conservarea patrimoniului se poate ocupa un departament cu cativa salariați • Ministerul Economiei, păstorește și ține in viață agenți falimentari, buni doar pentru pușculițe de partid, motiv pentru care nici managementul privat, cerut de FMI nu este pus în operă. Entitățile economice viabile pot funcționa și singure, privatizate, fără amestecul statului. • Ministerul Muncii (de fapt al Nemuncii), cu numeroase agenții județene, își suprapune activitatea cu Casa Națională de Pensii, cu alte instituții care distribuie ajutoare sociale, nu-și justifică existența. • Există, în continuare, în mod aberant, Direcții Județene de Sport și Tineret, care nu se ocupă nici de sport nici de tineret, ci doar de obținerea de venituri negre pentru partide, prin exploatarea unor baze sportive rămase din regimul comunist. • De ce este nevoie de un Minister al Dezvoltării și Turismului, când turismul este în întregime privat, iar de lucrări mari de infrastructură se pot ocupa instituții precum CNADNR, iar de investiții mici, precum săli se sport și patinoare, administrațiile locale. • Există numeroase primarii cu aparat propriu, care deservesc până la 3.000 de locuitori, și care, fără să genereze resurse financiare proprii, apeleaza la transferurile de la bugetul central, alocate pe criterii clientelare si electorale; • De ce statul trebuie să fie un intermediar financiar, prost și furâcios, între beneficiarii și furnizorii de servicii educaționale și de sănătate, de exemplu, când aceștia pot fi puși în contract direct, să-și ceară calitatea și standardele pentru care plătesc. Iar funcția de solidaritate socială poate fi asigurată de stat prin intermediul voucherelor educaționale, repsectiv pentru sănătate, doar pentru acei cetățeni și tineri, care, din motive obiective, nu și le pot asigura. S-ar economisi adtfel sume importante, susceptibile de a fi fraudate prin contracte și funcții publice. Aceste câteva exemple arată importanța reanalizării tuturor entităților de stat, aportului lor la o funcționare eficienta și funcțională a statului. Statul trebuie să-și păstreze funcțiile de reglementare și control al legalității și calității bunurilor și serviciilor aflate pe piață, a ordinii și liniștii publice, a îndeplinirii actului de justiție, a securității naționale, a politicii externe, a emiterii de legi și acte normative pentru un cadru legislativ echitabil onest, egal pentru toți, să asigure competiția economică și în alte domenii sociale. Concluzie. Nu există nicio justificare a activității economice a statului, destinată profitului (nu poate fi competitor și arbitru în același timp), a ingerinței sale în competiția economică generând arbitrariul, a intermedierii intre beneficiari și furnizori de servicii sociale esențiale. Nu controlul strict al achizițiilor și cheltuielilor de stat este soluția, acest lucru este o utopie, nu se poate realiza, ci retragerea statului din majoritatea proceselor de achiziții, restrângerea la cele esențiale. Pentru marile lucrări de infrastructură, plătite din bani publici, negocierea, controlul și monitorizarea ar putea fi externalizate către firme de consultanță internaționale care au dovedit competențe și performanță în domeniu. 3. Redimensionarea aparatului bugetar Dacă statul român funcționa în 2004 cu doar 850.000 de bugetari, nu există niciun motiv ca astăzi, când aplicațiile informatice au luat o amploarea de neimaginat în urma cu 10 ani, statul să nu funcționeze cu 6-700.000 de bugetari. Dacă sistemele de educație și sănătate, ineficiente și de proastă calitate în prezent, ies din sistemul bugetar, dacă proceduri întregi trec din sistemul manual în cel informatic, obiectivul este posibil de atins. Salarizarea după grade și vechime trebuie înlocuită de alocarea globală a resurselor bugetare, după criterii transparente (numar dosare, numar de contribuabili, numar de cetățeni, etc.), iar instituțiile să fie obișnuite să aplice politica sănătoasă a mediului privat: mai puțini salariați, mai multă muncă, salarii mai mari. În acest fel se diponibilizează forța de muncă pentru mediul productiv, nu birocratic, al economiei, se reduc cheltuielile de funcționare ale statului. Reorganizarea administrativă a statului, care funcționează în parametrii existenți în comunism, spargerea clanurilor conduse de baronii locali, ce au drept scop al existenței sifonarea bugetelor publice către buzunare proprii. Concluzie. Redimensionarea aparatului bugetar la nevoile reale ale statului, la posibilitatile pe care le are, este absolut necesara si perfect posibila acum, in era informaticii. Va urma Stefan Vlaston este membru al Presedintiei Partidului Noua Republica Ce înseamnă un stat modern, funcțional? (II) Motto: Un stat este puternic nu prin cata putere detine, ci prin cata putere cedeaza. 4. Proiectul de țară Programele politice și de guvernare ale unui partid sau ale alianțelor electorale trebuie să se constituie în veritabile proiecte de țară, cu principii, valori, ținte, obiective, căi și mijloace de atingere a acestora, pe termen scurt, mediu și lung. Acest proiect de țară, validat de alegători la începutul ciclului electoral, apoi de Parlament, devine „biblia” guvernării, are variante de iesire din posibile situatii critice, este sursa actului de guvernare, inclusiv a functionarii legislativului, care nu are voie sa paraseasca cadrul trasat de alegatori. Din toate intamplarile ultimelor luni trebuie trase concluzii si consecinte cand se va pune problema modificarii Constitutiei. Desi cadrul constitutional a fost destul de solid, daca a ferit Romania, impreuna cu pavaza UE, de o lovitura de stat abia mascata, expertii constitutionalisti pot degaja mecanisme si prevederi constitutionale care sa faca si mai improbabile, in viitor, asemenea derapaje de la democratie. Noua Constitutie ar trebui sa cuprinda si prevederi privind pierderea automata a postului de parlamentar in cazul condamnarii definitive, eliminarea imunitatii parlamentare in fata legii, posibilitatea ca electorii sa retraga, printr-un referendum local, mandatul dat unui parlamentar care nu mai reprezinta alegatorii care i-au dat votul. Concluzie. Chiar daca proiectele UE sunt si ale noastre, specificitatea si interesele noastre, ca natie, pot sa se constituie intr-un proiect national, parte a proiectului european. 5. Contract de management de tara Tot in directia institutionalizarii relatiei Parlament-Guvern, ar fi posibil ca la investirea guvernului, Parlamentul sa formalizeze un tip de contract de „management de tara”, care sa cuprinda etapizarea si nivelul de atins pentru tintele si obiectivele din „Proiectul de Tara” (programele politice si de guvernare). In cazul neindeplinirii tintelor, masurate la intervale de un an, fara scuze intr-un context international dramatic, fara catastrofe naturale, guvernul ar urma sa fie demis de parlament prin motiune de cenzura, indiferent de sustinerea sa in parlament. Daca nu prin prevederi constitutionale, simpla mentionare in contractul de management de tara a acestei prevederi, ca Hotarare a Parlamentului, ar face posibila demiterea guvernului fara alte tergiversari. S-ar rezolva astfel problema mentinerii unui guvern neperformant, doar din interese politicianiste, a unor migrari, dintr-o parte in alta a spectrului politic, doar pentru salvgardarea intereselor personale. Problema traseismului politic ar trebui si ea transata intr-un fel sau altul. Concluzie. Este necesara formalizarea responsabilitatilor guvernului, parlamentului, privind actul de guvernare si atingerea tintelor pe care le promit politicienii in alegeri, si care, de regula, sunt uitate la putin timp dupa castigarea puterii. 6. Descentralizare, subsidiaritate, cedarea puterii Este clar acum ca o societate nu are cum sa functioneze cu un singur motor central, si acela supus influentelor politicianiste si ca preferabila este functionarea a mii de motorase locale. Subsidiaritate inseamna ca decizia este cu atat mai eficace cu cat este luata de cei pe care ii afecteaza, acestia nu isi vor face rau cu propriile maini. In Polonia, pentru a da un exemplu, unitatile scolare au primit dreptul sa-si defineasca propria identitate educationala, functie de interesele locale, regionale, ale membrilor comunitatii, in absenta unui curriculum national. In felul acesta sunt servite mult mai bine interesele celor care suporta prin taxe si impozite salariile si costurile serviciilor educationale. In Romania, altele sunt interesele educationale ale zonei turistice Bran-Moeciu, comparativ cu ale litoralului, nu pot fi reglementate prin organizare si curriculum national, in mod unitar, de la Bucuresti. Asa s-a ajuns la aberatia ca pe litoral sa existe licee tehnologice de prelucrarea lemnului! Rolul statului ramane acela de a veghea asupra legalitatii producerii si calitatii bunurilor si serviciilor aflate in piata, pentru ca nu este rolul unui cetatean obisnuit sa verifice calitatile unui medicament, aliment, sau combustibil. Prin reducerea unitatilor administrative la cele opt regiuni de dezvoltare, se reduc si eficientizeaza cheltuielile de administrare ale comunitatilor, regiunile de dezvoltare primesc in administrare doar proiectele mari de infrastructura, care depasesc granitele administratiilor locale. O analiza a separarii definitive a bugetelor locale de bugetull central, cu unitati administrative care sa depaseasca 10.000 de locuitori, fara transferuri de la bugetul de central, ar reprezenta motorul preluarii sarcinilor de guvernare locala. Guvernarea participativa poate reprezenta si ea motorul stimularii conducerii eficiente si in folosul oamenilor la nivel local. Este vorba inclusiv de posiblitatea organizarii de referendumuri locale pentru retragerea mandatelor unor alesi locali, inclusiv primari, in cazul in care majoritatea simpla (sau calificata?) a cetatenilor constata ca acestia nu-si indeplinesc mandatul pentru care au fost alesi. Concluzie. Este imposibil ca o mana de oameni, guvern si parlament, sa stie si sa sustina multitudinea de interese locale, regionale, ale comunitatilor. Alesii locali trebuie obisnuiti sa „guverneze” la nivel local, fara interventia masiva a centrului, existenta pana in prezent din motive politicianiste si electorale, de cumparare de voturi. 7. Integrare si cedare de suveranitate Adevarul este ca Romania este in castig din integrarea, fiscala, monetara, chiar politica, a UE. Nu ajungem, cu forte proprii, la stadiul de tara civilizata, stabila politic, economic si social, cu nivel de trai cel putin decent, fara aceasta „fortare” a istoriei. De la tari precum Germania, Danemarca, Finlanda, Austria, avem de invatat, in primul rand refacerea cultului muncii si al lucrului bine facut. Debuseul pietei muncii unite, europene, a salvat deja Romania de la un nivel de somaj dramatic, dupa 2007. Banii „capsunarilor” au constituit si constituie un balon de oxigen pentru finantele tarii. Investitiile straine, in masura in care Romania prezinta incredere si predictibiliate, constituie un motor al dezvoltarii economice si transferului de tehnologie ilustrat de Loganul produs la noi si vandut in mai toate tarile lumii. Fara o productie de marfuri si servicii de buna calitate, vandabile si cu valoare adaugata mare, Romania nu are nicio sansa sa supravietuiasca economic intr-o lume cu piete tot mai globalizate. Ori, inapoierea tehnologica nu poate fi surmontata decat prin integrare. Raman obiectiile privind pierderile de suveranitate, si riscul sa devenim mai degraba o piata de desfacere, nu de productie. Depinde doar de politicile inteligente aplicate de guvernanti, pentru a folosi la maximum prilejul integrarii, care poate fi o centura de siguranta intr-o lume nesigura si dominata de riscuri majore. Putem lua exemplu de la tarile care nu sunt afectate de criza, au reusit sa absoarba fondurile europene, isi deseneaza un drum in istorie legat de UE dar cu protejarea intereselor proprii. Acest lucru este pe deplin posibil, daca politicienii inteleg provocarea si oportunitatea uriasa pe care o avem in fata. Concluzie. Romania este in situatia de a primi, mai degraba decat de a da, competente de guvernare, principii si valori democratice, capacitati tehnologice, locuri de munca bine platite, iesirea din anonimat si provincialism. Va urma Stefan Vlaston este membru al Presedintiei Partidului Noua Republica