joi, 12 august 2010

Invatamintele fenomenului Spiru Haret

Istoria scurta a invatamantului superior privat din Romania demonstreaza ca societatea romaneasca este bolnava. Doar intr-o astfel de societate se poate ajunge la situatia ridicola in care o universitate privata emite diplome garantate de stat prin antetul ministerului de resort, dupa care statul nu le mai recunoaste iar instantele decid ca respectivele diplome sunt valabile.

Mai mult, statul cheama din nou la examenul de licenta zeci de mii de absolventi licentiati, precum uzinele de autoturisme care constata defectiuni de fabricatie cand masinile deja ruleaza pe sosele.

Cum am ajuns aici?

Cererea exploziva de diplome universitare aparuta imediat dupa 1990 a creat o piata si furnizori de stat si privati care s-au transformat repejor in “fabrici de diplome”. Legislatia creata pentru inlesnirea fenomenului si nu pentru controlul sau a “beneficiat” de creativitatea parlamentarilor deveniti peste noapte profesori universitari, fara lucrari si recunoastere internationala dar cu salarii frumusele incasate de la beneficiarii legislatiei specifice, mai mult pentru servicii “indirecte” si discrete.

Cererea de diplome era prilejuita de faptul ca statul, principal angajator, nu se uita si la competentele presupuse a fi fost obtinute de catre absolventi. Pur si simplu le oferea joburi sau mariri de salarii, in baza unei simple hartii.

Autorizarea si acreditarea universitatilor private a devenit o sursa de venituri incredibile, presupunand spagi uriase, proportionale cu veniturile viitoarei afaceri.

Unde a gresit Siru Haret?

Probabil n-am fi ajuns in impasul actual daca univeristatea Spiru Haret n-ar fi supralicitat influenta pe care o avea. Influenta descrisa de dl Mihail Hardau, fost ministru al educatiei, astfel: “Univeristatea Spiru Haret si alte universitati controleaza Ministerul Educatiei si Parlamentul Romaniei”.

Constienta de “spatele” puternic pe care se poate baza, universitatea Spiru Haret a ignorat Legea Asigurarii Calitatii in Educatie si mecanismele de autorizare si acreditare stabilite de ARACIS (agentia de control si acreditare) si a derulat programe de studii neautorizate, la invatamant la distanta si frecventa redusa, pentru sute de mii de studenti. Cu incasarea taxelor corespunzatoare. E drept, mult mai mici decat la alte universitati, de stat sau private, pentru a-si atrage clienti. Si a reusit. Ca acesti studenti nu vedeau vreun profesor la fata, nici macar la examenul de licenta, nu mai conta. Invatau doar de la computere.

Cum a fost posibil?

Derularea halucinanta a evenimentelor nu poate fi explicata decat prin afirmatia de mai sus a dlui Mihail Hardau.

Incepand cu anul 2005 universitatea Spiru Haret deruleaza cursuri neautorizate, fara sa provoace vreo reactie din partea Ministerului Educatiei, nici macar aceea elementara de a informa amatorii de studentie la ce riscuri se expun daca urmeaza cursuri neautorizate.

In 2008, prima promotie de studenti “la distanta si cu frecventa redusa” primeste de la ministrul Cristian Adomnitei mult ravnitele diplome, cu antetul si stampila ministerului, vreo 50.000, legalizandu-se astfel ilegalitatea unor programe de studii neautorizate.

In 2009, dna ministru Ecaterina Andronescu, disperata probabil de faptul ca Spiru Haret atrage jumatate din candidatii la studentie din tara, refuza sa elibereze diplomele pentru examenele de licenta sustinute de studentii ilegali, in 2010 refuzul se repeta.

Speriata de posibilitatea confruntarii cu un val de procese prin care sa i se ceara despagubiri uriase, universitatea Spiru Haret cere ministrului Daniel Funeriu reluarea examenului de licenta pentru studiile ilegale. Ministrul este de acord dar sub monitorizarea ministerului, in alt format decat cel initial si cu comisii straine.

Colac peste pupaza, justitia stabileste prin hotarare definitiva ca diploma obtinuta de o absolventa de programe neacreditate este pe deplin valabila. Iar nerecunoasterea lor de catre angajatori, inclusiv de catre Ministerul Educatiei la examenele de titularizare in invatamant inseamna, in consecinta, discriminare nepermisa.

Aici suntem in momentul de fata.


Posibile solutii de iesire din impas

Abuzul initial l-au comis parlamentarii profesori universitari care au pus chezas statul sa valideze, garanteze, egalizeze diplome universitare, indiferent cat de dubioase erau conditiile de obtinere a acestora. Pentru a fi siguri ca studentii vin sa plateasca taxele, indiferenti la calitatea studiilor, dar pentru diplome recunoscute de stat.

Si in alte tari, in America de exemplu, se pot obtine diplome pe cativa zeci de dolari cu valoare de “suveniruri”, pentru cei care vor sa le foloseasca la tapetat peretii locuintei. Asta nu inseamna ca vreun angajator da doi bani pe ele.

O diploma trebuie sa aiba exact atata valoare cata credibilitate are emitentul ei. In functie de acest unic criteriu, candidatii la studentie si angajatorii decid daca merita sau nu sa dea bani pentru ceva ce s-ar putea dovedi fara nicio valoare. Fara falsa garantare de catre stat, prin antetul si stampila ministerului de resort.

La aceasta situatie se poate ajunge si imediat, prin Ordonanta de Urgenta, dand dreptul universitatilor sa emita diplome, doar cu antetul si stampila proprii si, eventual, cu mentiunea, acolo unde este cazul, “program de studiu acreditat de ARACIS”. Folosirea acestei mentiuni fara temei legal se sanctioneaza penal si cu inchiderea universitatii.

In felul acesta se dezamorseaza si conflictul cu Spiru Haret, universitatea primeste dreptul de a elibera diplome cu propriul antet, fara mentiunea, acolo unde nu este cazul, a acreditarii respectivului program de studii de catre ARACIS.

Ramane doar ca intelepciunea de ultim moment a diriguitorilor sa-si spuna cuvantul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu