miercuri, 17 octombrie 2012

Ce inseamna interes national si cine il stabileste?



Mai jos un fragment dintr-o discutie privata intre mine si un prieten pe facebook, referitoare la Legea Educatiei Nationale:

Prietenul:

„Domnul profesor, politicienii trebuie sa raspunda la cerintele oamenilor, nu sa voteze legi tampite. Descentralizarea se poate face, asa cum am zis, dar tinand cont de cerintele oamenilor. Basescu nu a inteles nimic si doar a vrut sa fie judecator, profesor, premier, medic, adica de toate. Treaba unui presedinte nu este sa subordoneze Parlamentul sau Guvernul. Trebuie sa se ocupe cu politica externa si sa stabileasca relatii cu celelalte state. Daca mii de profesori au spus nu acestei legi slabe, nu inseamna ca el a respectat cerintele dansilor. A calcat peste cadavre si a facut ce a vrut. Noi, cadrele didactice, suntem grupuri de interese? Cred ca stim foarte bine ce vrem!”

Eu:

„Cerintele oamenilor au dus Grecia in groapa in care este astazi. Trebuie sa existe si resurse, provenite din munca oamenilor. Nu exista munca suficienta si care produce valoare adaugata mare, nu se pot satisface cerintele oamenilor. Politicienii au partea lor de vina, dar nu pot munci in locul a 19 mil. de oameni.
Inca odata, nu profesorii stabilesc interesele societatii, cat timp isi apara doar propriile interese. Daca aveti copii si nepoti, ca mine, ganditi-va la lumea pe care le-o lasati, ganditi-va la Grecia si Spania”!

Prietenul:

„Cine stabileste ce este bine pentru societate? Basescu? Premierul a stabilit ca legea (Educatiei-n.n.) sa fie schimbata pana la sfarsitul anului.” 

Eu: 

„Si el, pentru ca a fost ales presedinte si multi altii care inteleg binele societatii. Dar cine, profesorii? Si de unde stiti cum gandesc toti? Eu stiu destui care gandesc ca mine.”

Prietenul:

„Cunoscutii dumneavoastra nu reprezinta o tara intreaga. Nu, Basescu n-a inteles nimic. Nu inseamna ca daca a fost ales trebuie sa faca ce vrea, sa ia decizii impotriva noastra. Ceea ce a vrut el n- a fost descentralizare. A vrut sa ajute oamenii PDL sa intre in invatamant mai usor cu ajutorul primarilor. Asadar, analiza mea este pur reala!”

Eu:

„Nici ce spuneti dv. nu reprezinta o tara intreaga. este parerea dv. si, probabil, a cercului dv. de cunoscuti. De unde stiti cum gandeste o tara intreaga?”

Multe discutii de acest fel m-au condus la intrebarea: cine este indrituit sa stabileasca „interesul national”? Cum il promoveaza si cum il pune in opera?
Intrebarea este importanta, atata timp cat fiecare tabara politica se autoproclama detinatoarea interesului national si singura in stare sa-l  operationalizeze.

Mai intai, ce NU inseamna interes national?

Din fericire avem un exemplu, Grecia, cu paradigma „14 salarii, 14 pensii”. Fara sa existe resurse reale pentru ele. Doar imprejurarea ca este in zona euro si multe banci franceze, germane, italiene au expuneri mari pe Grecia a facut sa nu se prabuseasca in neant, in ciuda celor 500 miliarde euro datorie. 

Nu e cazul Romaniei. Ar fi lasata sa se duca de-a berbeleacul pe toboganul falimentului fara vreo lumanare la capatai. 

Asa ca „cerintele oamenilor”, de care vorbea prietenul mai sus, pot fi satisfacute in masura existentei resurselor reale. Care resurse sunt create de mediul de afaceri privat, nu de stat, nu de politicieni sau de clasa politica. 

Acestia sunt vinovati daca nu reusesc sa contureze un cadru legislativ si normativ corect, cinstit, functional, pentru competitia economica si in alte sectoare, de exemplu in educatie. Doar competitia genereaza calitate, asta au inteles popoarele aflate cu multe trepte mai sus pe scara bunastarii.

La limita, chiar cu un cadru normativ ideal, pot exista motive (calamitati naturale, crize mondiale, o piata a muncii disfunctionala, cu salariati refractari la munca indarjita si de calitate, fara specialisti si muncitori calificati), care sa nu duca la un nivel de trai acceptabil.

Platim pretul unei iluzii intretinuta, adevarat, de clasa politica: conducerea politica trebuie „sa dea” pensii, salarii, bunastare, nivel de trai decent. Contra voturi. Ca in Grecia.
Total fals, si pana nu invatam ca nu este asa nu ne va fi bine.

Exista un „bine comun”, interese comune, interes national, dincolo de „cerintele” profesorilor si/sau altor segmente ale societatii. 

Binele comun cuprinde: securitatea nationala, ordinea publica, institutii puternice si independente de politic, in special in justitie, politica externa si de aliante, cadru legislativ atractiv si benefic mediului de afaceri, infrastructura comuna (transporturi, irigatii, servicii sociale esentiale, retele informatice, etc.), rezervele strategice ale tarii si modul de exploatare a lor.

Binele individual, in special  nivelul de trai, este responsabilitatea fiecaruia, nu a statului, dupa resursele intelectuale si fizice proprii, diferite de la individ la individ. Si pentru care nu poate si nu trebuie invinovatit altcineva, eventual Traian Basescu, cum avem obiceiul noi romanii. Sa cautam tapi ispasitori pentru propriile esecuri si neputinte, acuzand pe altii ca nu fac din economie bici care sa mai si pocneasca.

Iar cine nu este multumit de situatia din Romania are acum posibilitatea, daca invata limbi straine, sa-si caute fericirea si pe alte meleaguri, in Uniunea Europeana. 

Cine stabileste interesul national?

Elitele conducatoare, stiintifice si academice. Cei care se pricep, nu cei care mint si promit marea cu sarea, pentru a obtine voturi. Specialisti in macroeconomie, academicieni, politicieni si conducatori care cunosc domeniul. (Funeriu este un excelent exemplu, a vazut cum functioneaza educatia si formarea profesionala in multe tari performante).

Presedintele Traian Basescu este de asemeni un factor de decizie, pentru ca a fost ales de cetateni si pentru aceste motive, sa conduca tara pe un drum al prosperitatii. 

La urma urmei este destul de simplu. Trebuie doar sa nu facem ce au facut grecii, spaniolii, si alte cateva popoare. Sa consume ce nu au, din imprumuturi, fara siguranta ca le vor restitui vreodata. Politica aceasta merge cat merge, dar la un moment dat se blocheaza acest Caritas gigantic si se rupe filmul. Exact ce s-a intamplat.

Acesta este interesul national in actualul context. Sa consumam doar ce producem, sa reducem cheltuielile de functionare a statului in favoarea protejarii mediului privat de afaceri, a gainii care produce oua de aur. Fara de care flamanzim cu totii. Ca s-ar putea sa fuga la vecini, unde este un mediu de afaceri mai bun.

Sa investim in infrastructura ca sa atragem investitori cu bani, tehnologii, management, piete de desfacere. Fara ei este foarte greu sa progresam, dupa cum ne arata diferentele dintre batrana Dacie si Logan.  

Fara o productie de bunuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare, nu putem avea pretentii la salarii si pensii suficiente si sustenabile pe termen mediu si lung. E simplu.

Aceasta productie nu se construieste peste noapte, prin decret prezidential sau HG. Doar prin munca asidua si tenace, printr-un  cadru legislativ inteligent si dedicat acestui obiectiv. 

Iar daca va fi sa alunecam in groapa falimentului, aceasta ne va inghiti pe toti, fara deosebire de conturi si vile. Isi fac iluzii cei care cred altfel.

2 comentarii:

  1. " Cine stabileste interesul national?

    Elitele conducatoare, stiintifice si academice. "

    nu zau ... eu credeam ca alegatorii prin reprezentatii pe care ii trimit in parlament, dar poate gresesc eu si suntem in 1926 in Italia, nu in 2012 in Romania

    "Iar cine nu este multumit de situatia din Romania are acum posibilitatea, daca invata limbi straine, sa-si caute fericirea si pe alte meleaguri, in Uniunea Europeana."

    multumesc pentru sfat, o sa imi aduc aminte cand va veni fiscul sa imi ceara bani

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca interesul national ar fi sa prevaleze statul social ,care sa asigure conditii de trai si afirmare pentru toti cetatenii .
    Industria capitalista privata, fara capital uman de valoare, nu va putea sa produca acel surplus asteptat care sa produca bunastarea generala, cred eu, dorita de toti.
    Daca nu vom avea intelectuali suficient de motivati sa-si investeasca energia si talentul pentru cresterea onorabila a acestor generatii viitoare, obiectivul de a avea o populatie educata si sanatoasa(extrapoland la sanatate) nu va putea fi atins.
    Nu poti preda onorabil la catedra cu burta goala si rupt in coate .
    Concluzia este ca trebuie gasit un echilibru in functie de resursele actuale care sa propulseze intreaga societate si nu numai anumite clase sociale .

    RăspundețiȘtergere