Vom fi ce-am fost și mai mult de-atât...

Premierul Ungureanu o ia pe urmele predecesorilor săi. După anunțata, inclusiv la Bruxelles, a reîntregirii salariilor bugetarilor, după alocarea sumelor din fondul de rezervă al guvernului în procent de 80% primarilor și Consiliilor Județene ale PDL, după înființarea Facultății de Medicină și Farmacie în limba maghiară la UMF Tg. Mureș, a venit momentul zilelor libere. Că de asta avea nevoie România aflată în turbioanele crizei economice mondiale. De zile libere. Luni 30 aprilie va fi declarată zi nelucrătoare. Nu că celelalte ar fi prea lucrătoare. Dar, măcar, trebuia să te prezinți la serviciu. Cum marți și miercuri e sărbătoare, cine să vină la muncă joia. O săptămână de concediu la mijlocul primăverii prinde de minune, că tot avem alegeri în luna iunie, să fie lumea odihnită, să gândească la cine dă mai mult. Sigur, zilele libere se adresează celor care lucrează la obez. La statul obez. Că privații slăbănogi n-au parte de așa ceva. Ei muncesc și de 1 mai, să hrănească obezul. Nu, n-o spun eu, este descrierea, altfel corectă, făcută de președintele Băsescu. Zilele libere se referă la bugetari, la profesorii abia reveniți dintr-o vacanță de două săptămâni, la funcționarii care de vrednici ce sunt pierde țara banii de la UE, la fiscaliștii care nu reușesc să strângă taxe și impozite, la ăștia care se "spetesc" muncind. Sigur, nu toți, doar majoritatea. Speranțele ca MRU reprezintă altceva în politica românească se risipesc încet, încet. După anunțul intempestiv ca ar putea construi o nouă mișcare politică, a lasat-o mai moale. Dacă va simți teren sigur, dacă va avea alături oameni de încredere, dacă, dacă... Se simte prelucrarea din Modrogan, poate chiar de la Cotroceni. Ce nevoie avem de noi mișcări când le avem pe alea vechi. De ce să zăpăcim alegătorii, să nu mai știe cu cine să voteze. Așa că, rămâne cum am stabilit. Cei care sperau într-un MRU providențial, care să scoată țara la muncă, să-și ia gândul. O trimite la mare și la munte, în concediu, să nu dea în brânci de atâta muncă. Și o propunere. Primele 10 zile din iunie să se dea liber, să fim convinși cu cine trebuie să votăm.