Cine/ce câștigă/pierde din moțiunea de cenzură

Un episod important și interesant viitoare moțiune de cenzură.
Este util să vedem mizele, ce are de câștigat sau de pierdut fiecare dintre actorii importanți ai scenei politice.
USL
Își joacă rolul partidului de opoziție. Are tot interesul să încurce coaliția de guvernare, cum poate și cât poate. Dacă trece moțiunea, își va face jocul de imagine pe la Cotroceni, la consultările cu partidele, va cere un premier și un guvern de independenți, care să asigure neutralitatea procesului electoral.
Victor Ponta va refuza categoric postul de premier, spunând că fără suport parlamentar masiv, nu conjunctural, nu-și poate pune în operă programele. Are destule șanse să treacă moțiunea, știe ceva mai mult decât spune, la alte moțiuni de cenzură se declara optimist, iar acum mai degrabă pesimist. Pentru că a găsit trădători de ultim moment de la putere, care pentru un loc pe viitoarele liste parlamentare și-ar vinde și părinții. Dar nu vrea să dea impresia asta. MRU plecat de la guvernare, transformă viitorul guvern într-o țintă sigură, în capcane legislative și demogogice la care opoziția se pricepe atât de bine. Dacă nu trece moțiunea, asta e. USL și-a facut datoria de opozitie.
PDL
Pentru PDL principalul pericol la alegerile din toamnă nu mai vine de la USL, ci de la MRU. Pe care l-a mâncat limba să declare că-și va face un nou partid, iar Monica Macovei a spus că îl urmează. Dacă nucleul ultradur al USL și al PDL, practic clientela și lipitorii de afișe nu pot fi dislocați, există mulțimea nemulțumiților de actualele alianțe, PNL-iști scârbiți de concubinajul partidului lor cu PSD, PDL-iști nemulțumiți de corupția din PDL și asocierea cu oameni cel puțin dubioși și reevaluați, precum generalul Oprea, Miki Spagă, Solomon, etc., de la UNPR, care se declară partid de stânga, într-o cacofonie doctrinară din care nu mai înțelege nimeni nimic. Există și mulțimea nehotărâților, a celor care n-au mai votat sau nu vor să voteze anul acesta. O mișcare politică proaspătă ar da o nouă șansă și speranță milioanelor de cetățeni pentru care democrația nu mai înseamnă nimic. Aceasta e provocarea uriașă căreia trebuie să-i facă față PDL.
Dacă trece moțiunea, MRU va apărea în postura de victimă, martir al răzbunării politicianiste. Se va apuca, posibil imediat, de constituirea structurilor județene necesare unui nou partid, va avea libertatea să acuze în stânga și dreapta, eventual să smulgă părți mai curate din PDL. Să aducă alături de el oameni cu credibilitate maximă, gen Monica Macovei. Și să nu mai fie obligat să execute orbește directivele coaliției de guvernare, de tipul repartizării banilor doar către clientele PDL sau altele, obișnuite în an electoral. Că nu are loc de întors ne confirmă și Valeriu Țurcan, care a declarat că dacă MRU n-ar fi ascultat de PDL la repartizarea banilor, ar fi fost demis. Nu este interesul PDL să treacă moțiunea.
Dacă nu trece moțiunea, MRU va fi ocupat în continuare cu gestionarea cartofilor fierbinți care s-au adunat în ultimii 15-20 de ani, că se numesc retrocedări, privatizări, evaziune fiscală, creșteri de salarii, Roșia Montana, etc., din care nu are cum să reușească. Va ieși mai șifonat decât Boc, pe măsura speranțelor mari puse în el. Și va pierde, în mare măsură, statutul de Făt Frumos pe cal alb, venit la timp pentru a salva societatea de pe drumul pierzaniei. Nu va avea timp să-și facă un nou partid, pentru că așa cum spunea TRU, nu-ți faci joi un partid, iar duminică te prezinți la vot!
Interesul PDL este ca MRU să fie în continuare ocupat și decredibilizat de o guvernare aproape imposibilă, deci să nu treacă moțiunea. Scapă astfel de un competitor redutabil pe culoarul de dreapta. Dar, bineînțeles, nu-i poate controla pe trădători.
MRU
I-ar prinde foarte bine să-i pice guvernul, să scape de o guvernare din care nu are cum să plece altfel decât învins. Cred că dă acatiste să treacă moțiunea. Odată eliberat, pentru motivele și scenariul descris mai sus, va trece probabil, la creionarea unei noi construcții politice, de dreapta, cu oameni nepătați, atâția câți or mai fi. Conținutul moțiunii aproape că nici nu mai contează.
Să presupunem că moțiunea nu trece și după alegerile locale MRU o rupe cu partidul și face doar ce-i dictează interesul național, având în vedere că și-a securizat postul de premier. Și că va fi apreciat pentru acest curaj. Greu de imaginat, pentru că fără sprijin parlamentar nu poate trece nicio lege, iar doar cu HG-uri e greu de condus o țară. Restanțele sunt așa de mari (Legea sănătății, reforma administrativă, eficientizare și profesionalizare în administrație, reducerea cheltuielilor de funcționare ale statutului, riscurile derapajelor economice ale UE, etc.), încât doar o putere solidă și solidară, parlament, guvern, președinție, mai poate face ceva de substanță în România.
Dacă rămâne premier, MRU are patru mari vulnerabilități, în ipoteza că-și materializează intenția de a construi un nou partid. Nu mai are timp, contorizează deficiențele guvernărilor anterioare și a propriilor cedări la șantajul coaliției de guvernare, (alocările de fonduri primarilor PDL, UMF Tg. Mureș, reîntregirea salariilor bugetarilor fără criterii de performanță, restituirea doar a 15% din valoarea proprietăților, etc.), va trebui să explice proveniența scheletelor de prin dulapuri și să explice dacă este sau nu omul lui Băsescu și al serviciilor. Dacă scapă de corvoada guvernării, rămâne cu doar două vulnerabilități. Să plece de unul singur nu se face, ar fi dovadă de lașitate, pe care ar deconta-o scump la un moment dat.
În concluzie, interesul României ar fi ca moțiunea să treacă, MRU să se elibereze cât încă nu este erodat și decredibilizat de o guvernare imposibilă și să contribuie la construcția unei noi platforme politice, curate, cu idei și forțe proaspete, eventual împreună cu alte inițiative de acest fel, care să dea un sens și o speranță societății noastre, în anii tulburi care urmează.