Te si minunezi cum de are in gene reactii de comunist imbatranit in rele. Se si lauda ca a fost pe baricade pentru izgonirea lui Ceausescu. Ca sa ce? Sa vina la putere un partid cu lideri care au exact aceleasi apucaturi cu Ceausescu?
Surse din PSD spun ca “In momentul in care PSD ar reveni la putere, toti judecatorii si procurorii care au anchetat, arestat sau trimis in judecata lideri sau simpli membri PSD ar urma sa fie dati afara din magistratura si chiar sa se aleaga cu dosare penale pentru abuz”. Nu si ceilalti, care au anchetat si judecat oameni de la alte partide!
Nici ca se putea o prostie mai mare. In primul rand ideea ca vor reveni la putere nu e deloc axiomatica. E adevarat ca de vreo opt ani stau pe tusa, dar nici aceasta abstinenta nu e asiguratorie pentru revenirea la putere.
Pe urma, mai suntem in anii 90, sa faca ce vrea partidul aflat la putere? Intre timp am intrat in UE, care ne monitorizeaza, exista CEDO, la care apeleaza tot mai multi romani. Exista monitorizarea pe justitie si orice abatere de la independenta justitiei este taxata zdravan de catre UE. Doar comunistii aveau parghiile si puterea sa se sterga cu justitia pe picioare. Victor Ponta si toata conducerea PSD viseaza sa faca la fel, daca si cand vor reveni le putere. Experimentul Bivolaru nu le-a fost suficient.
Mai spune Victor Ponta “doamna judecator Neacsa raspunde cu ceva? Judecatorii care isi bat joc de vietile unor oameni obisnuiti sunt prea multi atata timp cat o fac din ordin politic si nu li se intampla nimic.”
O gogomanie mai mare ca alta. Procurorul Victor Ponta n-a aflat ca judecatorii nu “raspund” in fata cuiva, cel mult in fata propriei constiinte. Ca asa e in statul de drept. Daca sunt corupti sau incalca flagrant legile statului ii trage la raspundere CSM, care tocmai ce i-a luat apararea respectivei judecatoare. Pentru modul cum emit sentinte nu au ce socoteala sa dea. Exista cai de atac ale sentintelor, pot fi contestate. Atat. Ca asa scrie in codurile de procedura. Cat despre ordine politice, nimeni n-a demonstrat ca in dosarul lui Nicolescu scrie : « ordin politic ». Acolo sunt acte, transcrieri de interceptari telefonice si ambientale, documente contabile. Stiind cu cine au de-a face, e greu de crezut ca procurorii DNA au riscat sa ajunga in instanta fara un dosar beton. Iar dna judecator Neacsa, alaturi de alte judecatoare si de executoarea care l-a evacuat pe Vadim sunt femeile care salveaza obrazul Romaniei. Si este de presupus coalizarea majoritatii judecatorilor si procurorilor impotriva agresiunii fatise promovate impotriva lor de PSD si liderii sai, in sensul ca nu vor inchide ochii la nici cea mai mica incalcare a legii. Asta au vrut, asta au!
Toti liderii PSD indeamna populatia Romaniei la revolte de strada, impotriva judecatorilor, a guvernului si, mai ales, a presedintelui Basescu. Sa demonstreze ca nu sunt de “mamaliga”. Sperand intr-un spectacol ieftin dirijat de televiziunile de stiri. Care, in ziua de 24 ianuarie titrau cu breaking news ca au loc “huiduieli in toata tara impotriva lui Basescu”. Cateva sute de huiduitori nemultumiti de situatia economica, de la Iasi si Focsani, s-au transformat prin intermediul tv-urilor mogulizate in toata tara! Liderii PSD nu inteleg ca istericalele si lamentatiile de la respectivele tv-uri nu mai impresioneaza pe nimeni, nici macar pe aceia care, intamplator, se mai uita la ele. A minti poporul cu televizorul nu mai este posibil astazi. Ca poporul are si alte surse de informatii.
Demonizarea lui Basescu. Aruncarea in carca lui Basescu a tuturor relelor din tara este iarasi o manevra fara sorti de izbanda. In primul rand stie si populatia ca Basescu nu poate teleghida judecatorii si procurorii fara sa lase urme ce pot fi speculate de securistii si comunistii inca aflati in functii. Cum comunica cu ei, prin semne? Din priviri? Si cand i-au arestat pe Gutau, Solomon, cand au cablat asistentii Monicai Ridzi, tot de la Basescu a venit ordinul? Dar Pasat, Cantaragiu, Banias si cati or mai fi? Parca conducerea PD-L a avut o atitudine mai decenta in aceste situatii.
Calculul este de doua ori gresit. Populatia este extrem de sensibila la operatiile anticoruptie si revenirea la un stat normal, in care fenomenele de sustragere a banului public sa fie tinute, cat de cat, sub control. Trezirea PSD la realitate va fi dura si amara. Cand vor constata ca, exceptand aparatul de partid, nu vor fi multi amatori de aventuri de astea, comandate de la centrul rosu. Nici nu invata din greseli. A mai vrut Ponta sa rastoarne guvernul votand in strada motiune de cenzura si nu i-a mers. Dar pricepe greu si uita repede. Cum va explica eventuala decizie a Curtii de Apel Pitesti de a mentine arestarea lui Nicolescu? Ca le-a dat ordine Basescu? Vor rade si curcile!
PNL si Crin Antonescu la rascruce. Aici e aici. Alianta pe cale sa se infaptuiasca are in fata un obstacol major. Nu-l vad pe Antonescu luand in brate coruptii PSD. Ca are destule probleme cu ai lui. Iar Antonescu o fi chiulangiu, dar n-a pus mana pe bani publici necuveniti. Nu a facut afaceri cu statul si, de fapt, niciun fel de afaceri. Sa-si puna acum reputatia la bataie intru apararea baronilor PSD corupti, ar fi ultima gafa pe care ar putea s-o comita. De care nu l-ar mai spala nici apa Iordanului. In functie de atitudinea PNL s-ar putea s-o lase mai moale si Victor Ponta.
In sfarsit, va conta decisiv atitutinea Comisiei Europene. Care nu poate tolera o imixtiune de o asemenea gravitate in treburile justitiei. Ma astept la o interventie dura si o punere la colt a PSD-ului, pentru acest amestec brutal si inacceptabil in treburile justitiei. Va declara Victor Ponta ca Basescu manipuleaza si organismele europene? Nu m-ar mira!
In concluzie, reactia virulenta si violenta a lui Victor Ponta si a PSD, impotriva organelor de justitie si cercetare penala, ii descalifica total. N-au inteles nimic din statul de drept. Inca se viseaza in statul in care “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine”. Si ameninta ca reveniti la putere vor reinvia acel stat.
Mai ramane un amanunt: vor si romanii sa se reintoarca in acel stat?
Vom vedea in zilele urmatoare.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
luni, 17 ianuarie 2011
Un nou concept : contract de management de tara
N-o sa reiau toata teoria contractului social, incepand cu Rousseau, Hobbes, Locke, etc. Nu sunt politolog si nici nu cred ca paradigma aceasta mai functioneaza in secolul nostru.
In orice caz, ar trebui rafinata, adusa la nivelul de complexitate al vremurile noastre.
Mai adecvata mi se pare perspectiva de a privi partidele politice ca firme private de management de tara, pentru afacerile socio-economice, carora “actionarii”-electori, le incredinteaza “compania”-tara spre administrare si gestionare pentru un ciclu electoral. Sigur, o “companie”-tara inseamna mult mai mult decat “afaceri” sociale-economice.
Daca acceptam aceasta perspectiva trebuie avute in vedere mai multe probleme.
1. Cum selectam “firma” castigatoare? Aici e simplu. Prin alegeri libere, la termen sau anticipate, etapa prin care am trecut de multe ori. Mai grav este cand nu castiga o singura firma, ca incep sa se certe pe atributii si competente, pe veniturile din activitate si ne trezim cu un scandal cat casa. Exista insa procedurile constitutionale care rezolva aproape toate problemele care apar, Constitutia fiind ea insasi parte esentiala a acestui contract de management. In plus, am putea adopta principiul conform caruia “firma plasata prima la scrutin ia totul”, adica i se aloca managementul total, pentru a nu avea certuri si scandaluri perpetue in caz de coalitii de management.
2. Nu cred ca avem lamurite drepturile si obligatiile reciproce, existente in orice contract, tintele de atins, clauzele de reziliere si modul in care se face rezilierea, beneficiile partilor aflate in contract, etc. Aici suntem extrem de deficitari, nu avem cu totii clar in cap la ce sa ne asteptam de la managerii angajati. Iar partidele politice cu atat mai putin stiu ce obigatii au si ce tinte trebuie sa atinga. Sa ne dea la toti slujbe, mancare, locuinte, salarii? Dar noi, actionarii, ce obligatii avem? Sa muncim, sa ne cautam de lucru, in piata muncii autohtone sau, iata, europene ? Care sunt “drepturile noastre”?
3. Cine arbitreaza litigiile aparute intre actionari si firma de management? Curtea Constitutionala? Presedintia? Alte instante, poate internationale?
4. Imprejurarea ca managerii sunt simultan si actionari (minoritari) ai companiei ar trebuie sa simplifice lucrurile, interesele ar trebui sa fie comune. Daca prin stat intelegem “compania” plus managementul, n-ar trebuie sa existe divergente intre interesele actionarilor si ale firmei de management. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.
5. Printre clauzele (obiectivele) contractuale, la loc de frunte s-ar gasi:
• procentul din PIB adus la bugetul de stat
• echilibrele structurale de atins si mentinut
• procentul din buget destinat functionarii managementului
• procentul din buget destinat infrastructurii
• tinte de atins in evolutia PIB
• tinte de atins in gestionarea datoriei publice, etc.
6. Care ar fi rolul parlamentului in toata aceasta constructie? Acela de “Consiliu de Administratie” insarcinat de actionari sa le apere interesele in raport cu managementul. Membrii Consiliului de Administratie ar trebui alesi prin vot uninominal pur, fara legatura cu partidele, firme de management, ale caror actiuni trebuie sa le cenzureze. Sa ia decizii, dar in interiorul contractului de management, nu dupa cum li se nazare si nu doar pentru a apara interesele membrilor acestui consiliu. Cam asta face si acum, dar in lipsa unui contract clar se lupta cu executivul si cu presedintia, ca si cum ar apara interese divergente de ale celorlalte puteri din stat.
7. Cine ar elabora contractul de management? Specialisti din societatea civila, constituiti in echipe de lucru pe domenii, impreuna cu Banca Nationala, Academia Romana si institute de cercetare pe diferite domenii. Contractul ar fi supus unui referendum, cu ocazia alegerilor locale, de exemplu si ar constitui un model de urmat si pentru relatia primari-cetatenii unei comunitati. Partidele care se prezinta la “licitatie” (alegeri) isi asuma public contractul, clauzele si toate prevederile acestuia. Contractul este valabil patru ani si are mecanisme de modificare in cazuri de forta majora. La inceput este mai greu, dupa aceea se schimba doar tintele, de la un ciclu la altul.
8. Schite-caricaturi de contracte au existat si pana acum, programele electorale si/sau de guvernare ale partidelor. Contineau, insa, prevederi fanteziste, (n locuri de munca, cresteri uriase de salarii si pensii, etc.), numai bune sa ia mintile alegatorilor, sa-i induca in eroare. Fara termene si etape intermediare de control si, mai important, fara sanctiuni si clauze de reziliere a contractului, in caz de neatingere a tintelor.
9. Odata trecut prin referendum, toti cetatenii trebuie sa-l accepte si sa se supuna clauzelor din contract. Nu mai exista loc de proteste si de cereri referitoare la “drepturile noastre”, altele decat cele prevazute in contract. Societatea ar fi scutita de bulversari, amenintari si evenimente impredictibile, economia ar avea un cadru predictibil de dezvoltare, managerii ar sti la ce se inhama, actionarii ar avea perspectiva rezultatelor de final de contract.
Pana in prezent, desi ne-am ales managerii dintr-o paleta mai mult sau mai putin bogata si relevanta, odata ajunsi la conducere au facut ce-au vrut, tinand cont exclusiv de propriile interese. Nu de interesele actionarilor si ale companiei. Au vandut cam tot ce era prin companie si au bagat banii in “pomana contra voturi” iar, de cele mai multe ori, i-au furat pur si simplu. Au indatorat compania peste poate, pentru ca actionarii sa simta ca o duc bine. Au actionat corect in privinta aliantelor internationale (NATO si UE), dar beneficiile sunt micsorate de decizii eronate in plan intern.
Acestea sunt doar prime idei, lansate in dezbatere publica. Totul ar putea sa fie pura utopie iar randurile de mai sus o proza oarecare. Dar daca ideile vor prinde contur si prin contributia cititorilor, a altor specialisti, atunci vor avea alta pondere si incet, incet, am putea degaja un concept nou: contract de management de tara.
Toate contributiile mai importante vor fi gazduite pe site-ul www.proiectdetara.ro
In orice caz, ar trebui rafinata, adusa la nivelul de complexitate al vremurile noastre.
Mai adecvata mi se pare perspectiva de a privi partidele politice ca firme private de management de tara, pentru afacerile socio-economice, carora “actionarii”-electori, le incredinteaza “compania”-tara spre administrare si gestionare pentru un ciclu electoral. Sigur, o “companie”-tara inseamna mult mai mult decat “afaceri” sociale-economice.
Daca acceptam aceasta perspectiva trebuie avute in vedere mai multe probleme.
1. Cum selectam “firma” castigatoare? Aici e simplu. Prin alegeri libere, la termen sau anticipate, etapa prin care am trecut de multe ori. Mai grav este cand nu castiga o singura firma, ca incep sa se certe pe atributii si competente, pe veniturile din activitate si ne trezim cu un scandal cat casa. Exista insa procedurile constitutionale care rezolva aproape toate problemele care apar, Constitutia fiind ea insasi parte esentiala a acestui contract de management. In plus, am putea adopta principiul conform caruia “firma plasata prima la scrutin ia totul”, adica i se aloca managementul total, pentru a nu avea certuri si scandaluri perpetue in caz de coalitii de management.
2. Nu cred ca avem lamurite drepturile si obligatiile reciproce, existente in orice contract, tintele de atins, clauzele de reziliere si modul in care se face rezilierea, beneficiile partilor aflate in contract, etc. Aici suntem extrem de deficitari, nu avem cu totii clar in cap la ce sa ne asteptam de la managerii angajati. Iar partidele politice cu atat mai putin stiu ce obigatii au si ce tinte trebuie sa atinga. Sa ne dea la toti slujbe, mancare, locuinte, salarii? Dar noi, actionarii, ce obligatii avem? Sa muncim, sa ne cautam de lucru, in piata muncii autohtone sau, iata, europene ? Care sunt “drepturile noastre”?
3. Cine arbitreaza litigiile aparute intre actionari si firma de management? Curtea Constitutionala? Presedintia? Alte instante, poate internationale?
4. Imprejurarea ca managerii sunt simultan si actionari (minoritari) ai companiei ar trebuie sa simplifice lucrurile, interesele ar trebui sa fie comune. Daca prin stat intelegem “compania” plus managementul, n-ar trebuie sa existe divergente intre interesele actionarilor si ale firmei de management. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.
5. Printre clauzele (obiectivele) contractuale, la loc de frunte s-ar gasi:
• procentul din PIB adus la bugetul de stat
• echilibrele structurale de atins si mentinut
• procentul din buget destinat functionarii managementului
• procentul din buget destinat infrastructurii
• tinte de atins in evolutia PIB
• tinte de atins in gestionarea datoriei publice, etc.
6. Care ar fi rolul parlamentului in toata aceasta constructie? Acela de “Consiliu de Administratie” insarcinat de actionari sa le apere interesele in raport cu managementul. Membrii Consiliului de Administratie ar trebui alesi prin vot uninominal pur, fara legatura cu partidele, firme de management, ale caror actiuni trebuie sa le cenzureze. Sa ia decizii, dar in interiorul contractului de management, nu dupa cum li se nazare si nu doar pentru a apara interesele membrilor acestui consiliu. Cam asta face si acum, dar in lipsa unui contract clar se lupta cu executivul si cu presedintia, ca si cum ar apara interese divergente de ale celorlalte puteri din stat.
7. Cine ar elabora contractul de management? Specialisti din societatea civila, constituiti in echipe de lucru pe domenii, impreuna cu Banca Nationala, Academia Romana si institute de cercetare pe diferite domenii. Contractul ar fi supus unui referendum, cu ocazia alegerilor locale, de exemplu si ar constitui un model de urmat si pentru relatia primari-cetatenii unei comunitati. Partidele care se prezinta la “licitatie” (alegeri) isi asuma public contractul, clauzele si toate prevederile acestuia. Contractul este valabil patru ani si are mecanisme de modificare in cazuri de forta majora. La inceput este mai greu, dupa aceea se schimba doar tintele, de la un ciclu la altul.
8. Schite-caricaturi de contracte au existat si pana acum, programele electorale si/sau de guvernare ale partidelor. Contineau, insa, prevederi fanteziste, (n locuri de munca, cresteri uriase de salarii si pensii, etc.), numai bune sa ia mintile alegatorilor, sa-i induca in eroare. Fara termene si etape intermediare de control si, mai important, fara sanctiuni si clauze de reziliere a contractului, in caz de neatingere a tintelor.
9. Odata trecut prin referendum, toti cetatenii trebuie sa-l accepte si sa se supuna clauzelor din contract. Nu mai exista loc de proteste si de cereri referitoare la “drepturile noastre”, altele decat cele prevazute in contract. Societatea ar fi scutita de bulversari, amenintari si evenimente impredictibile, economia ar avea un cadru predictibil de dezvoltare, managerii ar sti la ce se inhama, actionarii ar avea perspectiva rezultatelor de final de contract.
Pana in prezent, desi ne-am ales managerii dintr-o paleta mai mult sau mai putin bogata si relevanta, odata ajunsi la conducere au facut ce-au vrut, tinand cont exclusiv de propriile interese. Nu de interesele actionarilor si ale companiei. Au vandut cam tot ce era prin companie si au bagat banii in “pomana contra voturi” iar, de cele mai multe ori, i-au furat pur si simplu. Au indatorat compania peste poate, pentru ca actionarii sa simta ca o duc bine. Au actionat corect in privinta aliantelor internationale (NATO si UE), dar beneficiile sunt micsorate de decizii eronate in plan intern.
Acestea sunt doar prime idei, lansate in dezbatere publica. Totul ar putea sa fie pura utopie iar randurile de mai sus o proza oarecare. Dar daca ideile vor prinde contur si prin contributia cititorilor, a altor specialisti, atunci vor avea alta pondere si incet, incet, am putea degaja un concept nou: contract de management de tara.
Toate contributiile mai importante vor fi gazduite pe site-ul www.proiectdetara.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)