Lupta anticorupţie trebuie să continuie, fără excese şi abuzuri

Corupţia reprezintă pericolul numărul unu  pentru România.

Magistraţii sunt anticorpii necesari unei societăţi bolnave de corupţie,  cu o populaţie excedată şi frustrată de fraudele uriaşe din  bani publici.

Instituţiile de primă linie în această luptă, DNA, SRI, ICCJ, merită toată recunoştinţa populaţiei şi felicitările Uniunii Europene din rapoartele MCV.

Lupta anticorupţie trebuie să continuie, la şi mai mare intensitate, până când fenomenul extrem de nociv se va reduce la cote suportabile, similare celor din ţări civilizate ale UE.

Nu înseamnă că totul decurge fără sincope, fără abateri de la litera şi spiritul legii.

În spaţiul public se discută tot mai intens de excese şi abuzuri, mai ales în zona de reţineri şi arestări preventive.

Condiţiile în care poate fi aplicată masura arestării preventive sunt clar detaliate în art. 223 din Codul de Procedură Penală: inculpatul a fugit ori s-a ascuns, inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă,  inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate, inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

În fapt, există reţineri şi arestări preventive care nu se încadrează nici pe departe în aceste condiţii prevăzute expres de lege.

Arestarea preventivă se aplică unor persoane beneficiare a prezumţiei de nevinovăţie şi poate conduce la distrugerea imaginii publice, a carierei şi jobului ocupat în piaţa muncii, adeseori cu consecinţe nefaste asura familiei celui arestat.

Scopul arestării preventive nu poate fi exercitarea de presiuni asupra unei persoane, echivalentă cu tortura psihică şi fizică, cu scopul de a recunoaşte fapte, de a face denunţuri, eventual delaţiuni.

Dacă în final, inculpatul este achitat, cine îi restituie tot ce a pierdut, fără nici o vină proprie?

Au existat destule cazuri în care persoane arestate au fost achitate (recentul caz a 18 vameşi de la aeroportul Otopeni),  cazuri care decredibilizeaza justiţia în ochii populaţiei.

Există riscul ca tot mai mulţi arestaţi nemulţumiţi de modul în care s-a dispus această măsură excepţională să se adreseze CEDO, iar statul român să plătească din buzunarul contribuabililor daunele decise, şi nu din averea celor vinovaţi de aceste excese şi abuzuri. N-ar fi prima dată, decizii de acest fel au fost luate deja la CEDO.

Lupta anticorupţie este în continuare necesară, dar dusă în spiritul şi litera legii. Arestarea preventivă trebuie să fie o măsură excepțională şi nu uzuală, aplicată indistinct la toţi inculpaţii, cu obiectivul ca aceştia să facă denunţuri şi autodenunţuri, pentru a scăpa de arest.

Ar fi păcat ca meritele şi eforturile instituţiilor de linie în lupta anticorupţie să fie umbrite de actele şi faptele unor magistraţi care nu respectă demnitatea umană, inclusiv în cazul inculpaţilor, beneficiari ai prezumţiei de nevinovăţie.

Darius Vâlcov, bomboana pe coliva celui mai penal guvern

Cel mai „cinstit” guvern, promis de Victor Ponta, a ajuns  cel mai penal guvern, din ultimii 25 de ani.

Miniştrii propuşi de Ponta ajung unul după altul la DNA, sau sunt daţi afară pentru incompetenţă. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat în istoria României.

1.      Darius Vâlcov, ministrul finanţelor

Cazul Vâlcov ar fi trebuit să însemne un adevărat cutremur pentru guvernul Ponta.

Şeful unuia dintre cele mai importante ministere, membru în CSAT, posesor de certificat ORNIS, sfârşeşte în plasa DNA, ca un borfaş de ultimă speţă. Ministrul de Finanţe, infractorul din cimitir.

În orice ţară civilizată acest episod ar fi condus imediat la demisia guvernului.

Nu şi în România, ţara în care premierul  n-a catadicsit să comenteze cazul fără precedent, şi chiar merge mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Responsabilitatea premierului Victor Ponta, în promovarea şi avansarea unor astfel de „prieteni” penali, pare că nu există. Premierul a ignorat semnalele din presa ultimilor ani şi avertismentele preşedintelui Băsescu.

2.      Relu Fenechiu (PNL), ministrul Transporturilor

A fost ţinut în guvern până la prima condamnare în instanţă. După ce a făcut praf, împreună cu Victor Ponta,  procesul de privatizare a CFR Marfă, a plecat cu cătuşe la puşcărie, în celebrul proces „Transformatorul”. Gruia Stoică, cel care era cât pe ce să cumpere CFR Marfă, a juns şi el în puşcărie.

3.      Liviu Dragnea (PSD), vicepremier şi ministru al Administraţiei şi Dezvoltării

Este trimis în judecată, dar în continuare membru al guvernului penal Ponta, pentru presupuse fraude la referendumul din 2012, de demitere a preşedintelui Băsescu. Probabil se aşteaptă decizia definitivă a instanţei, pentru a pleca din guvern cu cătuşe la mâini.

4.      Dan Şova (PSD), ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul (2012), al Infrastructurii (2012-2013) şi al Transporturilor (2014)

Avocatul Dan Şova este urmărit penal în două dosare de procurorii DNA. În dosarul „Rovinari-Turceni”, fiind acuzat de trei fapte de abuz în serviciu. El este acuzat că a beneficiat, prin casa sa de avocatură „Şova şi Asociaţii”, de contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 800.000 euro, care au fost atribuite cu încălcarea legii.

Dan Şova, prieten de nădejde a lui Victor Ponta,  este protagonistul unui scandal imens, pentru că a fost apărat de colegii senatori de la reţinere şi arestare, prin încălcarea art 76(2) din Constituţie.  Se pare că votul a fost „inspirat” chiar de Ponta, care se teme că Sova îl va trage după el la DNA.

5.      Daniel Chitoiu, ministrul finanţelor

A fost salvat de anchetă penală în cazul ASF de votul colegilor din parlament. A lăsat-o pe soţia sa, Laura Elena Chitoiu, trimisă în judecată, să răspundă şi pentru faptele soţului. Curat cavalerism şi solidaritate de familie!

6.      Corneliu Dobriţoiu (PNL), ministrul Apărării

Cu puţin timp în urmă, Corneliu Dobritoiu a fost deja condamnat, în primă instanţă, la un an cu suspendare.

Senatorul liberal, general-maior în rezervă, a fost trimis în judecată de DNA în septembrie 2013, alături de alţi 10 generali cu funcţii de conducere în MapN, fiind acuzat că şi-a achiziţionat ilegal o locuinţă de serviciu, la preţ subvenţionat de Armată.

7.      Ioan Mang (PSD), ministrul Educaţiei pentru o săptămână 

A fost dat afară de Victor Ponta, după un uriaş scandal de plagiat. Cu strângere de inimă, Ponta ştiindu-şi foarte bine scheletele din dulap.

8.      Ecaterina Andronescu (PSD), ministrul Educaţiei 

Stâlp al PSD, garantată de Vanghelie, şi el după gratii, Preşedintă a PSD Bucureşti, senatoarea Ecaterina Andronescu este urmărită penal în dosarul „Microsoft”, fiind acuzată de abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani. Ancheta este în curs de desfăşurare.

9.      Ovidiu Silaghi (PNL), ministrul Transporturilor

Silaghi este urmărit penal de procurorii DNA din septembrie 2013, fiind acuzat de trafic de influenţă şi că a primit o mită de 200.000 de euro de la omul de afaceri Nelu Iordache, fostul patron al companiei de construcţii Romstrade.

10.  Dan Nica (PSD), ministru al Comunicaţiilor

Este acuzat de procurorii DNA de abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani. Nica ar fi pretins şi primit, în perioada aprilie-noiembrie 2004 o parte din fondul de 20 de milioane de euro, virată de firma Fujitsu Siemens în contul unor societăţi offshore.

11.  Victor Paul Dobre (PNL), ministru al Administraţiei 

Procurorii Parchetului General au cerut avizul pentru urmărirea penală a deputatului liberal Victor Paul Dobre, acesta fiind suspectat de abuz în serviciu în legătură cu referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. Camera Deputaţilor a respins cererea, astfel că liberalul a scăpat de urmărirea penală.

12.  Varujan Vosganian (PNL), ministru al Economiei

Senatorul demisionar din PNL este acuzat de procurorii DIICOT de constituire a unui grup infracţional organizat, de abuz în serviciu şi de complicitate la delapidare, în dosarul „Ioan Niculae-Romgaz”. Senatul a respins de două ori cererile procurorilor DIICOT, astfel că Vosganian a scăpat de urmărirea penală, convingaandu-şi colegii senatori cu rugăciuni, mir şi milogeală.

13.  Mircea Diaconu (PNL), ministrul Culturii

Mircea Diaconu a fost declarat incompatibil de către Agenţia Naţională de Integritate, în 2011, fiind acuzat că a deţinut simultan şi funcţia de director al Teatrului Nottara, şi mandatul de senator. Instanţa supremă a menţinut raportul ANI şi starea de incompatibilitatea a lui Diaconu.

14.  Cristian David (PNL), ministrul pentru Relaţia cu românii de pretutindeni

Fost ministru de Interne, Cristian David este urmărit penal în două dosare, de procurorii DNĂ, în prezent el fiind arestat preventiv la domiciliu.

15.  Victor Ponta, premier

Este acuzat de plagiat, acuzaţie dovedită de importante instituţii ale statului român, printre care Senatul Universităţii din Bucureşti.

A semnat Ordonanţa de Urgenţă în cazul ASF, în urma căreia au fost trimişi în judecată Dan Radu Rusanu, soţia lui Daniel Chitoiu şi alţii.

A fost implicat în cazul Duicu, implicare nelămurită încă de către DNA.

Este implicat în dosarul împiedicării votului din diaspora, în noiembrie 2014, socotită infracţiune în Codul Penal. Ancheta este în curs, Victor Ponta nefiind, deocamdată, cercetat penal.

Acesta-i tabloul general al „celui mai cinstit” guvern promis de Ponta.

Este cel puţin neobişnuit, pentru o ţară membră a UE, ca premierul şi guvernul să nu demisioneze în urma atâtor scandaluri şi implicări penale.

Din această cauză, România îşi pierde credibilitatea ca stat de drept, membru UE, semnatară a tratatelor europene, ţară care doreşte investiţii străine şi absorbţia fondurilor europene. 

Principalele declaraţii ale domnului Traian Băsescu la Timisoara

Principalele declaraţii ale domnului Traian Băsescu, la Întâlnirea organizatorică zonală a PMP, la Timişoara, 21 martie 2015



 

1.         Referitor la Partidul Mișcarea Populară:

„În primul rând, bine v-am găsit! Este o bucurie să fiu împreună cu dumneavoastră în calitate de partener. Vreau să fiu foarte clar, partener al dumneavoastră şi nimic altceva, dar un partener devotat. Aş vrea să ştiţi că nu întâmplător am venit aici. Este prima întâlnire regională, nu ştiu la câte voi mai fi invitat sau voi participa, dar vă asigur, am venit să vă încurajez să continuaţi să vă întâlniţi, să dezbateţi, să vă mai întâlniţi şi, de ce nu, o ocazie ca liderii dumneavoastră politici să vă spună ce vor, care le sunt obiectivele, şi pe urmă, dumneavoastră în organizaţii să le puteţi amenda, să puteţi avea idei, să puteţi avea abordări. Partidul numai aşa va fi viu, dacă va exista o comunicare continuă.

Sigur, nu vreau să se spună că sunt părintele acestui partid sau că acest partid este al meu, pentru
că nu este adevărat. Eu am avut doar o idee, plecând de la ceea ce simţeam aproape instinctive, că România are nevoie de partide noi. De ce? Pentru că noi am venit în politică la începutul anilor ’90, ne-am încheiat misiunea. Ne-am atins obiectivele fundamentale pentru România. România este azi în NATO, este în UE, dar s-a văzut că nu putem face mai mult.

Este o nouă etapă, iar cele ce s-au întâmplat în cei aproape 25 de ani de tranziţie, pe care eu o
consider încheiată, odată cu alegerile din 16 noiembrie, ceea ce s-a întâmplat  nu mai califică vechea clasă politică să dea soluţiile viitoare ale României. Este nevoie de partide noi. Atenţie,  nu vorbesc de partide cu oameni de 18 ani. Partide noi înseamnă oameni de toate vârstele, dar care nu au participat la compromisurile tranziţiei. Aşa a putut generaţia mea să atingă obiectivele de importanţă majoră pentru România, dar acum o nouă structură politică a ţării trebuie creată. Această nouă structură trebuie să fie o îmbinare de elan, inteligentă şi experienţă şi, mai ales, trebuie să fie o structură politică desprinsă de năravurile tranziţiei. Şi n-aş vrea să enumăr aici năravurile tranziţiei, le ştiţi toţi foarte bine. De aceea cred că astăzi PMP este al treilea partid al României. Avem PSD, avem PNL şi al treilea partid ca şi capacitate politică este PMP. Mi-aş dori mult să vă transfer din experienţa mea şi, în primul rând,  să vă spun ce să nu faceţi pentru că ce să faceţi ştiţi. Dar ce să nu faceţi este extrem de important, până unde poate merge compromisul politic.

Politică înseamnă şi compromis, dar până unde poate merge,  cât de bine poate fi acomodat
compromisul cu interesul naţional şi nu cu interesul de a fi la Putere, pentru că uneori există discrepanţă între interesul de a fi la putere al unui grup politic şi intertesul naţional. România a trecut prin aceste episoade în cei 25 de ani. Slavă Domnului că şi-a atins obiectivele majore, dar România trebuie consolidată prin schimbare cu partide noi, partide cărora nu li se poate reproşa compromisul de dincolo de limita acceptabilului. În momentul de faţă nu există niciun partid vechi în România care să nu fi trecut acea limită. De aceea, speranţa mea,  convingerea mea,  este că apariţia acestui partid a fost necesară. Faptul că e un partid care are  vitalitate l-aţi probat anul trecut. Partidul s-a înregistrat în ianuarie şi, la câteva luni, a participat  la alegerile europarlamentare. A reuşit să câştige două locuri şi să treacă pragul. Şi la prezidenatiale, de asemenea, aţi reuşit să fiţi peste 5%. Deci germenii succesului sunt chiar în acest partid. Doar să îi valorificaţi şi din aceşti germeni să faceţi o plantaţie care generează creştere şi  idei politice valoroase  pentru România. O spun cu toată responsabilitatea şi nu vreau să dezamăgesc pe nimeni: eu nu mai am obiective politice personale. Dar am considerat că fiind unul dintre cei mai importanţi lideri politici ai perioadei de tranziţie, am obligaţia să contribui la creşterea şi lansarea unui nou partid, a unui partid care să fie altceva decât ce au fost partidele din perioada tranziţiei.”

Vă asigur că dacă vă veţi afirma, dacă lumea vă va recunoaşte în judeţe, în comune, în municipii, în oraşe, partidul va creşte, dacă vă veţi autolegitima că partidul vrea să facă altfel de politică. Sunt convins că oamenii  au nevoie de un astfel de partid  şi că vor da girul partidului nou creat, Partidului Mişcarea Populară,  dacă acest partid va şti să  se  facă bine cunoscut în teritoriu şi va şti să convingă prin oamenii pe care îi atrage. Altfel spus, voi fi alături de voi până la alegerile parlamentare din 2016, alegeri care vor urma alegerilor locale şi aş sublinia aici, prin prisma celor două rânduri de alegeri din 2016: veţi fi noua stea a politicii romaneşti!

În clipa asta va trebui să convingeţi că veţi fi altceva decât PSD sau PNL. Multă grijă la modul
cum vă selectaţi oamenii, la modul cum vă selectaţi liderii locali, pentru că altfel nu veţi putea convinge. Atenţie, niciodată nu voi spune că un partid trebuie format numai  din copii de 18 ani. S-a
dovedit în exerciţiul puterii că unul din aspectele esenţiale ale luării deciziilor corecte este dincolo de experienţă de viaţă.  Ori, acest partid trebuie să fie îmbinarea elanului tinerilor cu experienţa celor care au trecut o bună parte din viaţă. Cu asta nu-mi rămâne decât să vă doresc mult succes în evoluţia dumneavoastră. Voi fi alături de voi. Şi aşa cum am făcut până acum, niciodată nu voi impune decizii politice partidului. Dar întotdeauna după ce se termină CEN-ul, lunea, cum am făcut şi până acum, mă voi duce să ştiu ce aţi decis. Atenţie! Nu înainte, după. Pentru a fi bine informat şi să ştiu ce vreţi să faceti şi unde vă pot susţine. Dragii mei, dincolo de a discuta despre un partid nou, aş vrea să închei acest punct al intervenţiei mele spunându-vă încă o dată: nu mai am aspiraţii politice personale. Am însă o obligaţie morală că după atâta experienţă în politică, să contribui la crearea unui partid  nou, unui partid al viitorului şi nu unui partid al tranziţiei, din motivele pe care vi le-am spus mai devreme.

 

2.         Referitor la Consiliul European:

Deşi nu mai am aspiraţii politice, trebuie să vă spun că urmăresc cu interes evoluţiile pe scena
politica internă, pe scena politică europeană şi pe scena globală. Cel mai proaspăt eveniment este ultimul Consiliu European care s-a desfăşurat la Bruxelles pe 19 şi pe 20.

De ce vă vorbesc despre acest eveniment? Pentru că partidele din România nu iau în seamă Consiliile Europene şi concluziile acestora. Partidele şi românii trăiesc aproape în afara dezbaterilor europene iar, spre exemplu, la ultimul Consiliu s-au discutat lucruri extrem de importante pe care românii ar trebui să le ştie, pe care guvernele ar trebui să le facă bine cunoscute cetăţenilor, pentru că ele au implicaţie pentru ţară.  Acolo nu se discută degeaba. Fiecare Consiliu cu tematica lui are rezonanţă în ceea ce urmează să se întâmple în fiecare ţară. Şi vă voi spune câteva elemente legate de ultimul Consiliu. Poate că n-aş fi abordat acest subiect dacă nu s-ar fi strecurat în concluzii un lucru care, cred eu, România nu avea dreptul să-l accepte. Deci, ultimul Consiliu European. Câteva teme: uniunea energetică, semestrul european, creşterea economică şi locurile de muncă, politica europeană de vecinătate, teme de mare interes pentru noi prin prisma republicii Moldova, problematica Rusia-Ukraina şi Libia.

În ceea ce priveşte uniunea energetică. Aici s-au făcut abordări extrem de generale care vizează
crearea pieţei unice energetice. Şi dimensiunile acestei pieţe unice energetică sunt securitatea energetica-cel mai important element, precum şi solidaritatea şi încrederea între membrii UE.  Solidaritate şi încredere! Un alt pilon este o piaţă a energiei deplin integrată. Adică nicio ţara să nu fie în riscul de a rămâne fără energie electrică, sau fără gaze, ceea ce înseamnă o puternică politica de interconectare între sistemele energetice ale ţărilor. Spre exemplu, tări izolate, cum ar fi Portugalia, chiar Spania, sau de ce nu, Republica Moldova, care nici măcar nu a fost pomenită în acest Consiliu din acest punct de vedere, deşi s-a discutat despre parteneriatul estic.

Eficienţa energetică este un alt pilon al politicii energetice europene, reducerea emisiei de carbon precum şi cercetarea-inovarea în acest domeniu. Unde cred eu că România a ratat la acest Consiliu. A lăsat să meargă dezbaterea, concluziile, fără a cere şi interconectarea ţărilor din parteneriatul estic. Sigur, nu toate ar fi vrut să o facă, dar pentru România era de importanţă majoră ca Republica Moldova să aibă perspectiva interconectării la piaţa unică energetică, cu atât mai mult cu cât noi am început acest proces.

Odată introdus în concluziile Consiliului European, ar fi existat şi beneficiul finanţării mult mai
facile a proiectelor de interconectare pe energia electrică şi pe gaze. Ce am făcut până acum este preponderent pe bani romaneşti, cu mici contribuţii europene pentru  parte moldoveană, dar conform conceptului “ două state, o singură naţiune”, România trebuia să se gândească şi la fraţii de peste Prut, că trebuie accelerat acest proces de interconectare a Republicii Moldova.

La acest capitol, al realizării pieţei unice energetice, dimcolo de reproşul pe care îl fac celor care au pregătit Consiliul European din partea României, şi celui care a reprezentat România în Consiliu, mai este un element important şi anume la punctul 2t se vorbeşte despre confidenţialitatea informaţiilor comerciale care trebuie strict păstrată.

„Dragii mei, este total împotriva intereselor României o astfel de menţiune în concluzii şi vă
garantez că dacă aş fi fost la şedinţă CE o astfel de menţiune n-ar fi fost în concluzii. Vreau să ştiţi de ce este riscantă o astfel de garantare a confidenţialităţii aspectelor comerciale? Pentru că aici e vorba de preţ, iar  cei care au introdus această formulare sunt cei care beneficiază mai mici din partea Federaţiei Ruse. Vă asigur că sunt ţări care cumpără  mia de metri cubi cu 300 de dolari şi ţări care cumpără mia de metri cubi cu 400 de dolari în UE. Dar ţările care cumpără cu 300 de dolari sunt ţări care vor face un joc median în raport cu Federartia Rusă.

De multe ori se vor gândi la avantajele economice pe care le au, şi asta ne demonstrează încă o data ceea ce spuneam acum câţiva ani, că din punct de vedere politic Gazpromul este mai puternic decât Armata Roşie. Iată că acum s-a demonstrat prin includerea în Consiliu a acestui factor perturbator şi care nu mai este un element de solidaritate între membrii UE. Este un element care ne va face pe toţi să negociem pe sub masă cu Federaţia Rusă, făcând concesii pentru a obţine gaze mai ieftine. Şi dacă în UE sunt ţări care cumpărţă gaze cu 300 $ mia de metri cubi, şi altele cu 400 $ , va întreb cu ce tupeu ne cere cineva astăzi să liberalizăm preţul la gaze? Care este motivul când ni se cântă povestea pieţei unice liberalizate, dar sunt state care cumpara mai ieftin mia de metri cubi? Poate cumpăra gaze mai ieftine decât le produce Romgazul în România.

„Dragii mei, aceste sunt lucruri pe care un partid nou le observă şi le condamnă. Iar eu v-o spun
de aici, de la Timişoara. România are obligaţia să facă să se revină asupra acestui subiect, pentru că nu este o poveste. Eu pot să vă spun nume de ţări care primesc gaze de la ruşi cu 310 $ mia de metri cubi şi tari care primesc cu 380 $. Şi România care probabil este tot în jur de 380-390$. Cum stăm în competiţie economică cu aceste ţări care altfel ne spun să fie echitate, să fie liberalizat preţul la gaze, că altfel nu este concurenţă loială pe piaţa europeană. Aici soluţia corectă era: ori pentru UE se negociază pentru toate statele un singur preţ Comisia  Europeană în relaţia cu Federaţia Rusă, ori fiecare stat prezintă contractul de achiziţie de gaze de la Gazprom la Comisia Europeană care să fie singura care să poată sancţiona eventuale incorectitudini în negociere. Vă asigur că acolo unde preţurile sunt mici există şi concesii făcute Federaţiei Ruse. Iar pentru România concesiile făcute Federaţiei Ruse sunt la fel de dăunătoare că ameninţările militare care
sunt în Ucraina sau în Transnistria. Aş vrea să fiţi un partid care ştie ce se întâmplă în UE.

S-a discutat un alt subiect legat de semesterul european, creştere economică şi creare de locuri de munca. Primul lucru despre care se vorbeşte cunt investiţiile, ca singură soluţie de creare a locurilor de muncă. Ce am făcut noi anul trecut? Fiind an electoral am redus investiţiile cu 30% şi am făcut pomeni electorale, doar, doar vom câştiga prezidenţialele. Slavă Domnului că nu le-a câştigat cel care o făcea pe samariteanul pe bani publici, dar a sacrificat ţara. Să ştiţi că o ţară ca România nu poate suporta ani consecutivi de reducere a investiţiilor, iar dacă mă uit la ce s-a întâmplat în prima parte a anului, se pare că dl. Victor Viorel Ponta ne pregăteşte pentru un alt an cu investiţii reduse. Obligaţia zero a oricărui stat sunt în momentul de faţă, cel mai important lucru este să creeze
locuri de muncă, şi avem şi cu ce. Toţi domnii aceştia care-şi trâmbiţează succesele, se pregătesc astăzi să justifice la sfârşitul anului cum am pierdut peste 3,2 miliarde  euro, bani pe care nu i-am cheltuit din alocaarea de la UE pentru perioada 2007-2013.Cam atât va pierde România cu bani necheltuiţi iar astăzi nu  mai poate da nimeni vina pe guvernul Boc. Slavă Domnului, ce s-a absorbit până acum s-a făcut în contracte din timpul guvernului Boc şi vor termina anul cu 4 ani de guvernare. După 4 ani de guvernare nu mai poţi da vina pe nimeni şi aş vrea să văd cum vor fi traşi la răspundere cei care vor pierde peste 3 miliarde de euro, ca urmare a incapacităţii administrative şi a credinţei ca dând din gură pot face politică. Sigur, sunt multe alte elemente, dar am vrut să vă atrag atenţia asupra lucrurilor extrem de importante pentru ţară, Spre exemplu, creşterea eficienţei energetice. Una dintre cele mai importante resurse de creştere a eficienţei energetice pe care o are România este izolarea blocurilor. Din păcate, primarii îşi aduc aminte de aceste lucruri numai înainte de alegeri. Aici este o resursă colosală de creştere a eficienţei energetice. N-aş mai vorbi foarte mult depsre acest Consiliu, pe site-ul Consiliului European găsiţi concluziile. Şi vă rog, pe cei care vreţi să fiţi cu adevărat lideri, citiţi de fiecare dată concluziile Consiliului European pentru că veţi vedea ce are de făcut România în perioada următoare. România nu se poate eschiva de la îndeplinirea deciziilor Consiliului European. Ce cred eu că este foarte important de susţinut în perioada următoare.

Dincolo de utilizarea resurselor financiare pentru crearea locurilor de muncă, lucru esenţial
pentru România, numai crearea de locuri de muncă asigura venituri în bugetul de stat, asigura creşterea consumului, susţine deficitul la fondul de pensii.
                    

3.         Referitor la legea sănătații

Este imperios necesară o lege a sănătăţii. Am încercat împreună cu Emil Boc în primele luni ale
anului 2012 să mergem pe asumarea răspunderii. Din păcate a venit un val care a stopat posibilitatea de a promova această lege, dar v-aş sugera să o asumaţi, pentru că sistemul de sănătate din România este încă bolnav, fără competiţie în interiorul lui, fără modernizare,  nu se va întâmpla nimic bun.
 

4.         Referitor la revizuirea Constituţiei

S-au aşezat băieţii la masă fără să ţină cont de Referendumul din 2009. Eu nu cred că este posibil ca la Curtea Constituţională să fie validat un proiect de revizuire a Constitutei care nu ţine cont de Referendumul din 2009 şi vă reamintesc: 300 de parlamentari şi o singură Cameră. Eu voi susţine în continuare acest pentru că sunt convins că este corect şi este ce-i trebuie României. Dacă şi partidul îl va prelua, vom fi parteneri şi la această problemă.
 

5.         Referitor la introducerea votului prin corespondenţă

Cea mai mare demonstraţie de nesimţire a clasei politice, dacă alegerile din 2016 s-ar desfăşura
fără ca romanii din diaspora să poată să voteze prin corespondenţa. Semnalul dat pe 16 noiembrie este unul net, fără echivoc, şi este echivalent cu forţa pe care o are Referendumul din 2009 cu privire la Parlamentul unicameral şi 300 de parlamentari.
 

6.         Referitor la susținerea statului de drept

Nu mai puţin important este să continuăm susţinerea statului de drept. Este esenţial ce s-a realizat în justiţie, fie că vorbim de parchete, fie că vorbim de instanţele de judecată, fie că vorbim de instituţiile care sprijină funcţionarea justiţiei. (SRI, Poliţie). Am văzut că unii încearcă să spună că abia după instalarea noului Preşedinte a început lupta anticorupţie. Sigur, este un demers politic al unora care cred că pot amăgi populaţia. Ca să poată funcţiona justiţia au fost necesari ani de zile, în care să consolidezi instituţiile care ţin de justiţie, legislaţia, încrederea judecătorilor şi a procurorilor că sunt independenţi. Eu nu spun că avem o justiţie perfectă. În mod categoric sunt lucruri de ajustat, dar de aici până la a încerca să schimbi legislaţie, să pun iar sub control sau să împiedic justiţia să meargă înaintea celor care au comis fraude este o cale lungă şi acest partid trebuie să fie un promotor al ideii de consolidare a justiţiei.

 

7.         Referitor la mandatul lui său de Președinte al României

Pentru că am spus că sunt hotărât să-mi apăr mandatul, am văzut un atac al plagiatorului Victor
Viorel Ponta legat de regimul negru Băsescu şi dezastrele care s-au întâmplat. Aş vrea să clarific în faţa dumneavoastră. Din 10 ani, 4 ani l-am avut Prim-ministru pe Tăriceanu, actualul aliat al dlui Ponta. Doi ani şi 8 luni Prim-Ministru a fost Victor Viorel Ponta. Şi au mai rămas 3 ani şi 4 luni pentru guvernarea Boc. Din aceştia, un an Victor Viorel Ponta a fost membru în guvernul PDL-PSD. Mai rămân 2 ani şi jumătate de regim Boc. Şi asta vă poate explica, poate, bătălia cumplită pe care am avut-o cu un parlament care tot timpul mi-a fost ostil pur şi simplu, pentru că începuse să funcţioneze justiţia. Deci minciuna asta, despre ce regim vrea să vorbească? Trebuie să fii caraghios să crezi că toţi  romanii sunt ca tine. Ca tine micinosi, am vrut să zic.

Legat de mandatul meu de 10 ani, poate aveţi şi dv. nevoie să explicaţi parteneriatul cu mine şi
poate afla şi Victor Viorel Ponta ce s-a întâmplat. În 2004 am luat tara de la Ion Iliescu şi Adrian Năstase, aşa cum am luat-o. În 2007, cu mine Preşedinte, ţară a intrat în UE. Nu era nici Ponta pe acolo, nici Iliescu şi nici Năstase când am semnat în 2005 aderarea iar la 1 ianuarie 2007 am devenit membrii UE. Poate că regim negru după Ponta înseamnă că am semnat parteneriatul strategic cu SUA pentru secolul 21. Poate pentru ponta este un element de regim negru care a făcut rău ţării. Pentru mine este un element de mândrie. Poate pentru că am semnat parteneriatul strategic cu Marea Britanie. Pentru mine este un element de mândrie. Poate este un regim care a făcut rău ţării pentru că am semnat parteneriate strategice cu Polonia, cu Turcia, Coreea de Sud, iar cea din urmă a avut ca efect deblocarea situaţiei ca Ford să investească la Craiova. Poate pentru dânsul acestea sunt lucruri rele. Pentru mine sunt elemente de mândrie. Poate pentru prochinezul Ponta, mai anul trecut erau valuri, valuri de investitori chinezi. Făceau de toate, şi autostrăzi şi reactoare nucleare şi nici nu mai avea nevoie de America, ba chiar le dădeau şi armament să se apere. Pentru mine este un element de mândrie că am aprobat şi că la terminarea mandatului Baza de la Deveselu era în curs de construcţie. Poate pentru Victor Viorel Ponta este ingrijoratoe că am aprobat baza de la Kogalniceani unde
astăzi sunt 1000 de puşcaşi marini gata să participe la apărarea României. Poate că-l deranjează că mi-am permis să condamn comunismul şi să-l consider un regim ilegitim şi criminal.

Poate îl deranjează că s-au predat cele 3 milioane de dosare ale romanilor făcute de fosta
securitate. Poate îl deranjează că s-a câştigat procesul de la Haga şi România are o suprafaţă mai mare cu 10.000 de Km pătraţi în Marea Neagră. Acolo s-au găsit gaze. România are perspectiva
independenţei energetice. Poate îl deranjează că am primit o ţară în care justiţia era la cheremul politicienilor şi am lăsat o ţară în care politicienii sunt la cheremul justiţiei.

Eu sunt convins că mi-am făcut datoria şi fără a spune că avem o justiţie perfectă, însuşi DNA-ul spune, avem o rată de eşec de 10%. Dacă din 4000 de oameni, sunt 400 de oameni acuzaţi iniţial pe nedrept, sunt convins că vor ajunge şi la 1% rata de esec. Dar era mai bine când tremurau procurorii de teamă politicienilor? Nu era mai bine. E mai bine să tremure politicienii de teamă procurorilor. E mă sănătos pentru ţară.

În timpul mandatului pe care îl blamează atât, România a dobândit 4 Coduri pentru justiţie, are o nouă lege a Educaţiei, are o nouă lege a pensiilor şi trebuie să se ştie că indexările de la 1 ianuarie se dau pentru că există această lege din timpul lui Boc, pe care îl persiflează mereu, dar poate afla şi pensionarii care sunt îndârjiţi încă. Poate îl că îl deranjează pe Victor Viorel Ponta că s-a liberalizat piaţa forţei de muncă. Sigur nu-i puţin lucru. A fost un act politic extrem de dificil, în care ştiam că ne vom îndepărta liderii de sindicat, dar ştiam că era necesar României pentru a nu cădea în păcatul şomajului de două cifre. Şi am făcut-o, şi sunt mândru pentru asta.

Şi aş mai aduce aminte: anul 2004, la sfârşitul lui mi-am preluat eu mandatul. Inflaţia era de 11,9%. Am predat mandatul în decembrie 2014, inflaţia era 1,07%. Altă ţară, altă economie! PIB-ul României era în 2004 de 61,4 miliarde euro, în 2014 era 150, 2 miliarde euro. Poate asta nu-i place lui Victor Viorel Ponta, dar economia  a crescut de două ori şi jumătate. Poate nu-i place lui Ponta faptul că în 2004 rezervă avlutara a României era de 17 miliarde. La plecarea mea a fost de 32 de miliarde.
Poate nu-i place lui Victor Viorel Ponta că în 2004 exporturile erau de 10 miliarde, iar im 2014  România a exportat de 47 miliarde euro, de 4,7 ori mai mult.

Păi Victor Viorel, ce am făcut eu rău în ţara asta, frate? În afară de faptul că n-am făcut
compromisuri cu găştile din partide. Ce rău v-am făcut? Ştiu de ce mă urâţi. Că n-am făcut compromisuri cu voi. Nu le voi face nici de acum înainte.

Am dat acest răspuns în faţa dvs., ca să ştiţi că parteneriatul nostru are o bază solidă. Sunt un om căruia nu-i este ruşine de mandatele lui, chiar dacă are regrete că pe timpul crizei am fost nevoit să susţin măsuri extrem de grele, dar i-am făcut pe romani să nu fie umiliţi.

            Uitaţi-vă la o ţară care nu a făcut ce trebuie, unde ne ducem în concediu vară, grecia. Mai uitati-va în Portugalia şi Spania. N-au luat măsurile care au trebuit luate pe vârful crizei şi acum se
târâie. După măsurile din 2010 România a trecut la un interval de 16 luni de creştere economică. Am fost ţara care a trecut cel mai repede de la depresie şi a reluat creşterea economică. Şi va rog să mă credeţi, că deşi ştiu ca romanii nu au înţeles şi nu au acceptat acele măsuri şi poate că sunt greu de acceptat, dar astăzi am conştiinţa împăcată că am făcut ce a trebuit ca România să nu rămână în băltirea crizei. Sigur, o să vedeţi o groază de destepţi la tv, care spun că se putea şi altfel, dar era mai bine altfel.

E uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune. Când nu ai responsabilitatea soluţiei te poţi duce la TV să spui ce vrei. Dar când ştii că vrei ca ţara să treacă repede printr-o situaţie grea, şi ai şi responsabilitatea soluţiei, nu mai este decât ori îţi sumi, ori îţi pui mandatul jos şi pleci. Iar eu mi-am asumat aducerea ţării la cheul linşitit.

Vă mulţumesc mult,  partenerii mei!”

Ponta ii arata ''pisica'' lui Iliescu, cu redeschiderea dosarelor

Va bucurarati degeaba. Redeschiderea dosarelor mineriadelor reprezinta o manevra a lui Ponta de a-l reduce la tacere pe Iliescu. 

Care amenintase ca vine la CN sa-l judece pe Ponta.

Ponta a scapat de mai toti rivalii. De unii, pe cale naturala-penala (Mazare, Constantinescu, Bunea Stancu si multi altii). De Sova prin repriza de eliminare din PSD. De Geoana, Vanghelie, Ivan prin excludere sau suspendare, sa nu mai aiba posibilitatea sa vorbeasca la CN. Dragnea e trimis in judecata si daca trec noile prevederi ale statutului PSD, zboara si el.

Singurul "nepedepsit", Iliescu.

Ponta a vorbit cu tata Nitu („NUPU”) sa-i arate pisica lui Iliescu cu redeschiderea dosarelor revolutiei si mineriadelor. Daca Iliescu se "cuminteste", dosarele vor fi amanate sine die, pana raman fara "obiectul" cercetarii. 

Iliescu, care nu e nici el vreun fraier, a mirosit care-i treaba si a dat un pas inapoi, declarand zilele trecute ca ''Ponta e tanar, nu trebuie sa demisioneze''. Prea tarziu. „Executia” era deja amorsata.

Au mai ramas cativa lupi tineri care-i ameninta pozitia lui Ponta.

Oprisan, cu o achitare in prima instanta in dosarul „Caprioara”, vitupereaza impotriva alegerii sefului de CJ prin vot indirect al consilierilor. 

Gheorghe Nechita de la Iasi si Codrin Stefanescu nu accepta sanctiuni in partid si plecarea din functii publice un cazul inceperii urmaririi penale sau trimiterii in judecata, prevederi pe care Ponta doreste sa le introduca in statut.

Victor Ponta isi da seama, mai ales dupa votul din 16 noiembrie, de intoleranta crescanda a electoratului fata de actele de coruptie, si intelege ca PSD se reformeaza sau nu va mai fi deloc.

Se ascut cutitele si sabiile in PSD, odata cu apropierea datei de 20 martie, cand trebuie sa inceapa Consiliul National al PSD.

Va fi un spectacol asemanator cu noaptea cutitelor lungi, cand a fost debarcat Adrian Nastase.

Ponta isi face griji, PSD e recunoscut ca partidul care-si devoreaza conducatorii perdanti. 

Pana unde pot merge procurorii in anchetarea ministrilor?

S-a nascut o discutie aprinsa in spatiul virtual, legata de cazul Vosganian-Videanu, (gaze mai ieftine pentru Interagro): pot procurorii ancheta ministri, chiar daca nu este vorba de acte de coruptie si de foloase necuvenite? Pentru politici guvernamentale proaste? Dupa ce criterii/standarde apreciaza procurorii ca unele decizii guvernamentale, prin excelenta politice, sunt proaste?

Nu discut aici incalcarea legilor in vigoare, respectarea lor fiind obligatorie si pentru ministri.

Iata opinia fostului premier Vosganian:

“dosarul … nu se refera la presupuse fapte de coruptie ale unui senator, ci pune in discutie o decizie politica a unui ministru in functie, concretizata printr-o hotarare de Guvern. .. Un vot in favoarea cererii procurorului general … ar fi creat precedentul potrivit caruia orice decizie a Executivului si a oricarei autoritati publice ar fi putut fi cenzurata in viitor de catre procurori. Un asemenea precedent devenea periculos, pentru ca el ar fi deschis calea spre transformarea Romaniei intr-o republica a procurorilor.” 

O opinie relevanta gasim si intr-un articol:

„deciziile guvernamentale proaste pentru tara luate cu intentie si cu constientizarea, dar ignorarea efectelor sunt de competenta procurorilor pentru ca nu mai reprezinta o simpla decizie politica gresita, ci o infractiune.”

Aici ne lovim de intrebarea: cine stabileste ca unele decizii sunt proaste pentru tara, dupa ce criterii si standarde?

Un stat nu e o companie privata, sa-si calculeze prejudiciul prin pierderea unor sume de bani. Inseamna mult mai mult, locuri de munca, investitii de viitor, conservarea unor valori nationale si cate si mai cate.

Intr-un alt articol:

„Va stabili oare implicit justiţia în acest caz (Vosganian-Videanu) că piaţa liberă şi preţurile stabilite de ea sunt singurul aranjament în regulă, iar distorsionările de preţ prin politici de un fel sau altul, mai inteligente sau mai puţin inteligente, sunt suspecte? Adică, suspecte chiar atunci când nu se dă mită la schimb? Deoarece la ambii miniştri se pare că e vorba nu de corupţie în dosare, ci de “abuz în serviciu”. Sau ceea ce incriminează procurorii nu este principiul de a produce pagubă societăţii, cu care vedem că n-o scoţi la capăt, ci încălcarea unor reguli procedurale – cu alte cuvinte chiar politicile guvernamentale proaste sunt ok atâta vreme cât adoptarea lor nu încalcă nişte legi în vigoare”.

Daca mergem pe logica asta, a interventiei procurorilor in actul guvernamental, „abuz in functie” poate fi catalogat aproape orice: taierea veniturilor in 2010, neimpozitarea IT-istilor, acordarea de ajutoare pentru agricultura, intreprindelor Ford, Alro-Slatina, Nokia, Renault, si cate or mai fi fost, pentru ca aduc un „prejudiciu” bugetului de stat.

Procurorii spun in referatul lor, ca acuzatie la adresa lui Vosganian:

„constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art.367 alin. 1 şi 2 C.p. (în modalitatea normativă a aderării şi sprijinirii)

Modalitatea normativa  inseamna adoptarea in guvern a unei Hotarari sau memorandum

Ce facem le anchetam pe toate?

Prejudiciul este  masurat de catre procurori contabiliceste. Care ar fi fost avantajele indirecte pentru economia tarii, locuri de munca, venituri din impozitarea veniturilor si profiturilor, etc., nu le mai cantaresc procurorii, nici nu au pregatirea necesara si nici viziunea politica asupra dezvoltarii unei tari.  

Pana la urma discutia se reduce la urmatoarea dilema: daca nu sunt insotite de acte de coruptie, de obtinere de foloase necuvenite, pot procurorii ancheta deciziile politice ale unui guvern?

De amintit in context si faptul ca la art. 109 din Constitutie se spune:

„ARTICOLUL 109

(1)    Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

Exista cai legale de cenzurare a activitatii guvernului. Legea raspunderii ministeriale, Parlamentul care poate respinge OUG-uri, CCR (Curtea Constitutionala), care verifica OUG-urile devenite lege, motiunea de cenzura sau simpla, interpelarile, Contenciosul Administrativ, dar toate acestea sunt cenzuri nepenale. Cele penale sunt prevazute expres in legea raspunderii ministeriale si in Codurile penale.

Mai este si intrebarea: toti procurorii sunt niste sfinti, nu pot gresi niciodata, nu pot asculta de grupuri de interese de o culoare sau alta?

Este adevarat ca actele procurorilor sunt cenzurate de catre judecatori. Dar,  pana la judecata finala si definitiva poti sta prin puscarii mult si bine. Si nu sunt putine cazurile in care, dupa ce au „gustat” din „deliciul” celulelor, inculpatii au fost achitati.

Unii au cerut daune, inclusiv la CEDO, o parte le-au si primit, dar pot compensa banii saptamanile sau lunile de arest?

In concluzie, am ridicat o problema de principiu, prilejuita doar de anchete in curs, fara sa acuz sau sa iau apararea unor suspecti.

Pana unde pot merge procurorii in anchetarea deciziilor guvernamentale, prin excelenta politice, neinsotite de acte de coruptie, de obtinerea de foloase necuvenite?

Cred ca ar fi bine, pentru increderea populatiei in justitie, sa se defineasca o linie rosie, peste care aceste anchete penale nu pot trece.

Altfel, avem o separare a puterilor in stat doar intr-o singura directie.

Relansarea invatamantului romanesc

Relansarea invatamantului romanesc

Prof. Stefan Vlaston

1.     Prefata

Invatamantul, educatia si formarea profesionala, stau la baza unei piete a muncii de calitate, iar piata muncii de calitate este conditie esentiala pentru o economie competitiva, atractiva, cu productivitate mare.

Nu intamplator  tarile performante economic, Japonia, Coreea de Sud, Finlanda, au alocat procente mari din PIB invatamantului, iar acum culeg roadele.

Intr-o societate a cunoasterii, a tine in ignoranta populatia, doar pentru a fi mai usor manipulata in procesele electorale, se dovedeste un act sinucigas, pe termen mediu si lung.

Invatamantul nu este bun sau prost in mod absolut, ci raportat la contextul social, economic, politic, cultural, pe care-l serveste.

Invatamantul comunist, caracterizat de “repartitii in productie”, discipline marxiste, multe licee industriale, putini studenti, un curriculum croit in consonanta cu preceptele regimului, a fost, probabil, adecvat acelui regim.

Dar dupa schimbarea regimului, nu exista nicio scuza sa mentinem invatamantul incremenit in tiparele fixate de regimul comunist.

Conducatorii care nu inteleg sau nu vor sa tina cont de aceste adevaruri esentiale comit o crima impotriva propriului popor, pentru care vor da socoteala, mai devreme sau mai tarziu.

Sunt auzite acuze legate subfinantarea educatiei, in parte intemeiate. Dar, fara mecanisme de evaluare si control a eficientei cheltuirii fondurilor bugetare, banii dispar ca apa in nisip, fara sa produca efecte.

Asadar, mai intai mecanismele de evaluare si control si abia apoi cresterea finantarii.

2.     Scurt istoric

Dupa 1990 a avut loc o adevarata conspiratie impotriva educatiei si formarii profesionale, determinata de interesele fabricilor de diplome universitare.

Nu intamplator, fostul ministru, Mihail Hardau a declarat public: “Universitatea Spiru Haret si alte universitati controleaza Ministerul Educatiei si Parlamentul Romaniei”.

In 2003, ministrul Andronescu  a  desfiintat Scoala Profesionala, si toti elevii, aveau sau nu aveau resursele intelectuale necesare, de natura conceptual-teoretica, au fost obligati sa urmeze liceul, singura ruta educationala existenta, sa treaca printr-un bacalaureat fraudat, pentru a “cotiza” apoi la fabricile de diplome universitare.

Consecinte:

·        in 2003 aveam 270.000 de elevi in scoala profesionala, iar in 2014 abia 30.000.

·        In ultimii patru ani 350.000 de elevi au parcurs degeaba liceul, fie n-au luat bacalaureatul, fie nici nu s-au prezentat la examen.

Scoala de arte si meserii s-a dovedit o mascarada, elevii parcurgeau  liceul pe ruta “progresiva”, fara sa invete o meserie si ajungand tot la bacalaureat, desi multi nu-si doreau acest lucru.

Pentru pastrarea locurilor de munca si salariile, profesorii, sfatuiti de sindicate,  au facut toate compromisurile posibile, trecand din an in an toti elevii, chiar si pe cei analfabeti functional.

Abia acum, cand piata muncii nu mai valorifica diplome neacoperite de competente, cand se instaleaza un abandon scolar masiv, de natura sa afecteze posturile si catedrele profesorilor, se platesc facturile si costurile unor politici publice gresite, in totala contradictie cu interesele societatii si membrilor sai.

3.     Radiografia momentului

Toate erorile si greselile din politicile educationale ultimilor 25 de ani se regasesc acum in conditia precara in care se zbate invatamantul romanesc

Abandonul scolar. Poate cea mai grava consecinta. La trecerea de la clasa a VIII-a la a IX-a, abandonul scolar a ajuns la 17-20%, fara a mai socoti procentele ce se adauga in cursul clasei a IX-a si a X-a,  din lipsa resurselor materiale necesare deplasarii din rural la oras.

Proportiile abandonului scolar sunt greu de apreciat, pentru ca unii directori mentin in cataloage elevi fantoma, care au abandonat de mult scoala, doar pentru a-si asigura finantarea scolilor.

Universitatile s-au golit, in anii I, II, III, abia de mai gasesti cateva grupe de studenti. S-au desfiintat multe programe de studii, in viitorul apropiat este posibil ca unele universitati sa-si inchida complet portile.

Si toate aceste pentru ca piata muncii a functionat ca reglator de ultima instanta, in locul statului, aratand elevilor, studentilor, parintilor, ca degeaba cheltuie bani, energie si timp, diplomele astfel obtinute nu mai sunt valorizate in piata muncii.

Prapastia dintre scoala si piata muncii. Arhitectura institutionala (absenta Scolii Profesionale), utilizarea tiparelor comuniste curriculare, au facut ca scoala sa nu mai raspunda cerintelor pietei muncii, invatamantul nu a fost pus in acord cu contextul economic, social, politic, cu provocarile (globalizarea, societatea informationala, schimbarile climatice) si crizele de tot felul care ne incearca. Cu cat se intarzie mai mult in adecvarea scolii la contextul in care traim, cu atat economia nu poate oferi nivelul de trai la care speram, si pe care l-am vazut in tarile vestice.

Nu exista un nou Curriculum Scolar, adecvat contextului socio-economic in care traim. Este incalificabil sa studiem in scoala dupa un Curriculum creat in societatea comunista.

Scoala profesionala isi revine greu.  Faptul ca primeste si elevi de 14 ani, prea mici pentru insusirea unor meserii mai dificile, (aici apare logica trecerii clasei a IX-a la scoala generala),  agentii economici nu sunt stimulati sa se inhame la contracte de scolarizare-  au nevoie  de cativa elevi, nu de 28 cati numara o clasa, a condus ca dupa 3 ani de la infiintare sa avem doar 30.000 de elevi inscrisi la scoala profesionala.

Liceele si Colegiile tehnice se depopuleaza

Desi cifrele de scolarizare reprezinta un instrument al politicii de stat in domeniul educatiei, Liceele si Colegiile tehnice au primit mai putine locuri, comparativ cu filierele teoretice si vocationale. Chiar si asa, nu s-au ocupat nici acestea, pentru ca filiera tehnologica a liceelor presupune intreite sarcini de invatare: curricula teoretica generala, curricula teoretica tehnica si instruirea practica, puse in sarcina elevilor cu mediile cele mai mici de intrare la liceu.

In aceste conditii, tinerii nu reusesc sa se pregateasca pentru absolvirea unui bacalaureat teoretic si de aici procentele extrem de scazute de promovare a examenului de bacalaureat in liceele tehnologice.

Cum baza materiala de instruire practica si maistrii instructori sunt de proasta calitate, tinerii nu reusesc nici  sa invete o meserie temeinic, astfel incat sa faca fata cerintelor angajatorilor.

In aceste conditii, tinerii renunta sa urmeze filiera tehnologica a liceelor, lipsind piata muncii de muncitorii calificati de care are nevoie stringenta.

Fiind deja in al patrulea  an in care nu se realizeaza planul de scolarizare la clasa a IX-a la liceele tehnologice, avand 56 de licee cu procent zero de promovare la bacalaureat, si alte zeci cu procente de pana in 15%, se pune problema ce facem cu aceste licee?

Evaluarea nerealista in scoala

Nu s-a reusit instalarea unui sistem standardizat, unitar, informatizat, de evaluare a elevilor si profesorilor, nereusita cu mare impact negativ.

Astfel, ierarhia mediilor de intrare la liceu, rezultata din media artimetica a notelor de la Evaluarea Nationala si media claselor V-VIII, ne arata procente mirobolante: 38% dintre elevi au medii in plaja 9-10, 61% au medii intre 8-10, 77% au medii intre 7-10.

Aceste medii au fost afectate negativ de Evaluarea Nationala, mediile claselor V-VIII sunt chiar peste aceste procente, cu 10-15% si mai mari!

Daca ar fi reale, nu se poate explica de ce 20% abandoneaza scoala dupa clasa a VIII-a, cand au o situatie scolare asa de buna!

In realitate notarea si evaluarea in scoala romaneasca este total lipsita de credibilitate, altereaza nepermis  parerea elevilor si parintilor asupra potentialului tinerilor, trimitandu-i pe trasee educationale care nu li se potrivesc.

Ce se intampla pe parcursul liceului, daca astfel de rezultate exceptionale se transforma la Bacalaureat intr-un mediocru procent de promovare, cu zeci de unitati cu randamant ZERO sau aproape de ZERO?

Nu exista analize si explicatii ale acestor diferente uriase de evaluare.

Evaluarea si asigurarea calitatii. ARACIS, atat la nivelul conducerii cat si al evaluatorilor, este formata din persoane provenite si salarizate de catre universitati. In consecinta, sunt intr-un perfect conflict de interese, nimeni nu crede ca sunt si obiective. Asa se si explica faptul ca ¾ din universitati, de stat sau private, au primit de la ARACIS calificativul “grad ridicat de incredere”, cel mai inalt, desi sunt departe de calitatea universitatilor din tari europene.

Invatamantul rural

In mediul rural locuieste 40% din populatia Romaniei, cu o contributie la PIB de 10%. Dar din bugetul de stat, ruralul  consuma pentru servicii sociale, ajutoare garantate de tot felul, probabil 30-40%.

Cum disproportia este vadita, statul trebuie sa gaseasca si aplice politici de schimbare a acestei situatii.

Cum potentialul agricol al Romaniei este imens, formarea profesionala pentru productia si prelucrarea materiei prime agro-zootehnice trebuie sa se realizeze tot in mediul rural.

De aici necesitatea gasirii acelor politici publice care sa asigure forta de munca mediu si superior calificata, pentru a asigura dezvoltarea comunelor mari pana la stadiul de orase, avand in vedere si o posibila criza alimentara globala.

Dupa unele aprecieri, Romania are un potential urias, de a asigura hrana a 80 de milioane de cetateni ai UE, oportunitate care trebuie exploatata si avuta in vedere inca de acum.

Politizarea conducerilor de invatamant preuniversitar este maxima. Toti directorii sunt numiti cu delegatie, nu mai exista directori cu functia ocupata prin concurs. Consiliile de administratie ale scolilor sunt cenzurate de catre Inspectorte si Primarii, altfel decat in prevederile Legii Educatiei Nationale si fac ce decid acestea.

Exista zeci de mii de diplome de doctorat si milioane de diplome universitare, despre care nimeni nu stie daca sunt sau nu obtinute prin plagiate, situatie care-i dezavantajeaza pe cei care chiar au muncit pentru diplomele obtinute.

Romania se plaseaza in ierarhii credibile internationale, PISA, TIMSS, PIRLS, Shanghai, constant pe ultimele locuri, in ultimii 20 de ani

4.     Solutii

a.     Revenirea la Legea Educatiei Nationale, LEN, macelarita de actuala putere a PSD.

Modificarile prin OUG-uri, fara dezbatere publica , fara o analiza a coerentei cu restul LEN si a altor acte normative, a dus la o bulversare a sistemului educational.

LEN este in proportie de 80% o lege buna, trebuie doar completata cu alte cateva prevederi, expuse in continuare.

Revenirea se face prin anularea tuturor OUG-uri emise de actuala putere in domeniul educatiei.

b.     Realizarea unui sistem national de evaluare, standardizat, coerent si unitar la nivel de tara.

Obiectivul este usor de realizat, cu ajutorul aplicatiilor informatice care au luat o dezvoltare fara precedent.

Se realizeaza mai intai bazine de itemi, pe discipline si nivel scolar, unice la nivel de tara, prin contributia profesorilor (gen wikipedia), care castiga puncte valabile la formarea profesionala, sub controlul unui coordonator national.

Testele tip grila, predictive si sumative, (de inceput si sfarsit de an scolar), sunt elaborate de aplicatie, personalizate, similare dar nu identice, pentru fiecare elev in parte. Corectura se face tot informtic, iar notele se centralizeaza la un centru national.

Din diferenta intre media notelor de sfarsit si inceput de an scolar, rezulta progresul scolar al elevilor unui profesor, unei clase, unei scoli.

Progresul scolar ramane singurul standard dupa care se evalueaza si salarizeaza in invatamantul preuniversitar.

c.      Introducerea mai multor trasee educationale, o noua arhitectura institutionala, pentru ca tineri sfatuiti de psihologi si parinti sa aleaga pe cel care  se potriveste propriei structuri intelectuale, inclinatiilor si talentelor fiecaruia.

O posibila lista de trasee educationale, gimnaziale si post gimnaziale

·        Separarea, incepand cu clasa a V-a, a doua filiere educationale: filiera tehnologica si filiera teoretica, dupa modelul german.

·        Educatia nonformala si informala, prin ucenicie la locul de munca, finalizataa cu certificare in institutii de stat

·        Formare profesionala de scurta si medie durata, prin contract cu angajatorii, care asigura si instruirea practica

·        Formare profesionala de lunga durata, (3 ani), prin contract cu angajatorii, asa cum e prevazut in lege

·        Formare profesionala generala, de 2 ani, fara contracte cu angajatorii, in functie de resursele umane si materiale ale scolilor

·        Filiera profesionala in cadrul liceului, de 4-5 ani, pentru meserii pretentioase, fara examen de bacalaureat si acces la facultate si fara discipline teoretice, exceptie facand informatica si comunicarea. Se termina cu examen de competente profesionale

·        Filiera tehnologica, finalizate cu examen de bacalaureat si obligatia de a continua la universitati tehnice.

·        Filiera vocationala, cu acces doar la facultati corespunzatoare profilului urmat in liceu, asa cum este in prezent

·        Filiera teoretica, asa cum este in prezent, cu acces la facultati corespunzatoare profilului urmat in liceu.

Accesul in liceu se face exclusiv pe baza examenului de admitere.

d.     Realizarea unui nou Curriculum National (CN)

Deja procesul este extrem de intarziat, dupa 25 de ani scoala romaneasca functioneaza in cadrele intepenite ale curriculumului anterior anului 1990, desi contextul economic, social, politic s-a schimbat fundamental, piata muncii si provocarile mondiale, precum globalizarea, inclusiv a pietii muncii, nu se regasesc in scoala actuala.

Cei patru piloni ai constructiei CN sunt: a invata sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna, iar cele patru arii de cuprindere sunt: conceptual-teoretica, aplicativa, interdisciplinara si generatoare de invatare continua.

Etapele elaborarii unui CN ar putea fi urmatoarele:

·        Statul stabileste un Cadru de Referinta Curriculara, un document de filosofie si orientare curriculara

·        Statul stabileste, prin dezbatere publica, harta competentelor asteptate de la elevi, generale si specifice, pe discipline si etape de scolarizare.

·        Statul stabileste planurile cadru de invatamant, pentru traseele educationale mentionate, lasand angajatorilor posibilitatea sa propuna discipline si module pe care le considera necesare. Planurile cadru trebuie sa contina obligatoriu discipline agregat, de tipul stiintele mediului, stiintele vietii, educatie pentru societate. Disciplinele agregat contin module, unele obligatorii, altele la dispozitia scolii (CDS).

·        Statul elaboreaza caietul de sarcini amanuntit pentru realizarea CN si scoate la concurs national curriculele pe discipline si etape de scolarizare, concurs dotat cu premii substantiale si jurizat de o comisie nationala de experti independenti politic.

Proiectarea unui curriculum pe fiecare disciplina ar trebui sa cuprinda:

o   Detalierea competentelor (continuturi, abilitati, atitudini), pentru fiecare clasa (V-IX), in trei variante: minim, mediu, aprofundare.

o   Elaborarea programelor analitice, de asemeni in variantele de la punctul 1.

o   Elaborarea manualelor pentru elevi (pentru prima clasa, a V-a), indrumatoarelor metodice pentru profesori, a altor auxiliare didactice

o   Elaborarea listelor de itemi, minimale si maximale, in variantele de la punctul 1, in vederea evaluarii.

o   Realizarea unor aplicatii informatice care sa genereze teste personalizate, prin care elevii sa-si poata autoevalua nivelul de pregatire la un moment dat, iar profesorii sa le foloseasca in evaluarea curenta si sumativa.

o   Precizarea temelor, modulelor capitolelor ce ar trebui studiate in varianta de aprofundare a curriculei.

o   Indicatii metodologice pentru curriculumul realizat in scoala (CDS)

(un studiu mai amanuntit in anexa)

e.     Salarizarea in functie de performanta si rezultatele muncii

Fara pornirea motoarelor motivarii salariale, orice reforma in educatie este supsa esecului. Nimic nu este mai demotivant pentru profesori cand vad ca alti colegi au acelasi salariu, fara sa depuna eforturile necesare. Salarizarea dupa progresul scolar constituie esenta acestui tip de salarizare. Chiar daca va fi acceptata mai greu la inceput, personalul din educatie se va obisnui cu acest mod de salarizare, care le permite celor competenti sa castige mai bine.

Perfectionarea si invatarea continua a profesorilor se va realiza de la sine, daca exista motivatia unor castiguri mai bune.

f.       In invatamantul superior evaluarea sa se faca dupa numarul de absolventi care intra in piata muncii si media nivelului de salarizare.

Rolul ARACIS-ului trebuie preluat de o agentie de evaluare a calitatii externa, deoarece stafful si expertii actualului ARACIS sunt in profund conflict de interese. Agentia externa va prelua operatiunile de autorizare provizorie si acreditare.

g.     Este necesara o reevaluare a diplomelor acordate din 1990 pana in prezent, cel putin a celor de doctor si masterat. Operatia ar fi realizate tot de o agentie externa de evaluare a calitatii proceselor educationale.

h.     Finantarea urmeaza elevul sau studentul, functie de calitate si nu de forma de proprietate a unitatii respective, este necesara si posibila, cu noile  sisteme credibile de evaluare a calitatii.

i.       Descentralizarea si depolitizarea. Scolile primesc dreptul sa-si defineasca propria identitate educationala, sa-si angajeze managerii si profesorii, sa utilizeze fondurile de la finantarea per capita si alte fonduri atrase, in conformitate cu interesele locale si generale, ale elevilor, parintilor si ale comunitatii pe care scoala o deserveste. Inspectoratele raman doar cu evaluarea si controlul, in coordonare cu ARACIP.  Deciziile importante le ia Consiliul de Administratie (CA), inclusiv angajarea managerilor si profesorilor, in care parintii reprezinta 1/3, profesorii 1/3 si Consiliul Local 1/3.

j.       Mediul  atractiv de invatare. La mare pret in tari avansate, la noi este complet ignorat. Este vorba de activitati interesante si atractive, inclusiv extracurriculare, aplicatii practice ale cunostintelor teoretice parcurse, indicarea modului si imprejurarilor de viata in care vor fi folosite. Disciplinele agregat au si rolul de a crea un sistem coerent de cunostinte si aptitudini, necesar in piata muncii si solicitarilor angajatorilor.

k.     Scoala profesionala, formarea profesionala

Este necesara aplicarea Legii Educatiei Nationale, cu stimulente fiscale pentru agentii economici care intra in parteneriatul prevazut de legislatia secundara si burse consistente pentru elevii aflati in aceasta forma de scolarizare.

Instruirea practica in cadrul agentilor economici atenueaza lipsa de experienta imputata candidatilor la un job.

Termenele pentru aducerea clasei a IX-a la gimnaziu si introducerea examenelor de admitere la liceu, prevazute de Legea Educatiei Nationale trebuie devansate pentru a intra in vigoare incepand cu anul scolar urmator.

Se poate aplica cu mai multa eficienta colaborarea pentru cursuri de scurta sau medie durata, la cererea si standardele teoretice si practice cerute de angajatori.

Transformarea liceelor tehnice cu rezultate slabe la Bacalaureat in scoli profesionale, va obliga managerii si corpul profesoral din aceste scoli sa se ocupe doar de relatiile contractuale necesare scolilor si formarii profesionale.

Concluzii

Educatia si formarea profesionala stau la baza unei piete a muncii autohtone de calitate, element primordial in atragerea investitorilor romani si, mai ale, straini. Fara o piata a muncii adecvata solicitarilor investitorilor, n-o sa avem o economie competitiva si performanta, baza unui nivel de trai decent.

Solutiile de mai sus sunt minimale, si alte solutii pot fi adaugate, daca sunt in spiritul LEN si a interesului national, nu in interesul sindicatelor si al unor grupuri restranse profesionale.