Mai sunt liberali cinstiti?

Mai sunt liberali cinstiti?

Fantasmele lui Victor Ponta. Adio functia de premier

Un lucru bun tot face Victor Ponta. Nu ascunde ce gandeste, ce-i in cap e si in gura. Sau pe blog.
Iata ce scria mai zilele trecute:
„Se anticipeaza ca Presedintele va incerca sa impuna o coalitie care sa ii cuprinda si pe conservatorii de pe locul doi, si va avea obiectii la desemnarea unui social democrat ca premier. Se prevede o instabilitate politica marcata de confruntari deschise intre Presedinte si fortele de dreapta, pe de o parte, si coalitia de stanga, pe de alta parte”.

Victor Ponta vede o asemanare cu alegerile din decembrie de la noi, notand “coincidentele” cu “scenariile prefigurate deja pentru alegerile din Romania”  si subliniind ca presedinta lituaniana, doamna Dalia Grybauskaite, este sustinuta tot de PPE.

Spaimele, fantasmele lui Victor Ponta pornesc de la posibilitatea ca presedintele Basescu sa nu-l desemneze premier, indiferent de scorul de la alegeri. Eventual, sa desemneze un alt social-democrat, sau un lider al unei aripi ce s-ar rupe din PNL, partid cu un indelungat exercitiu al aripilor si ruperilor de ultim moment.
Posibilitatea aceasta ii intuneca mintile lui Victor Ponta, abia daca mai poate dormi noaptea. Sa vezi puterea atat de aproape si totusi, sa nu fii sigur de ea. Iar totul sa stea la mana unui om, presedintele Basescu, pe care l-a demonizat o vara intreaga.

Cum eventualitatea unei noi suspendari a presedintelui mai persista doar in minti exaltate, de tipul Voiculescu sau Ghise, dupa „palmele” diplomatice pe care le-au capatat de la oficialii europeni si americani, dupa amenintarea ca nu vede un euro/dolar pentru pensii si salarii, viitorul politic al lui Victor Ponta sta in decizia lui Basescu. Exact de ce i-a fost mai frica.

De asta si bazaie zilnic. „Preşedintele Traian Băsescu va respecta votul românilor de la alegerile parlamentare, pentru că România nu e o dictatură sud-americană, iar dacă USL va obţine majoritatea absolută el va fi premier în continuare”.

Fals. Presedintele Basescu poate respecta votul popular si fara sa fie el premier. Ci altcineva de la majoritate.
Crin Antonescu sare si el cu gura. A declarat, sâmbătă, la Bistriţa, că „situaţia în care preşedintele Traian Băsescu nu-l va desemna din nou premier pe Victor Ponta ar însemna un “comportament deviant” din punct de vedere politic din partea şefului statului”. Deviant, nedeviant, dar nu-l obliga Constitutia la nimic. Doar daca un partid, nu o coalitie, ar lua peste 50%. Si nici atunci nu-l obliga sa nominalizez o anume persoana, propusa de partid.

Ponta a decazut intr-atata ca s-a milogit si de  presedintele Frantei, Hollande, sa intervina pe langa Basescu sa-l numeasca pe el premier. Gurile rele spun ca presedintele Frantei i-a amintit de plagiat, de atacurile la statul de drept de asta vara, care au scandalizat o lume intreaga.
E dispus sa-si puna si cenusa in cap. Intr-un interviu acordat Wall Street Journal, Victor Ponta a admis că a făcut greşeli în gestionarea crizei politice din vară, în contextul în care nivelul investiţiilor străine s-a diminuat, economia a înregistrat scăderi, iar Uniunea Europeană şi Statele Unite au denunţat riscuri la adresa statului de drept.

“După alegeri, nimeni nu îşi poate permite o nouă criză. Cred că preşedintele va rămâne în funcţie, guvernul va avea susţinerea noului parlament şi vom avea multe lucruri de făcut anul viitor”

Prea tarziu

Este absolut incceptabil ca presedintele Basescu sa-i incredinteze lui Ponta un nou mandat, indiferent de scorul din alegeri. A si spus-o. Va desemna mandatul de premier unui lider despre care stie sigur ca va servi interesul national. Despre Ponta stie deja sigur ca nu serveste interesul national.
Iata si  motivele.

• Plagiatul, constatat si stampilat de lumea stiintifica romaneasca si mondiala, nu-l recomanda ca un exemplu pentru milioane de tineri, elevi sau studenti.
• Atacul la fundamentele statului de drept de asta vara, atac respins de Curtea Constitutionala.
• Relatiile execrabile pe care le are cu oficialii europeni si americani, consecinta a lipsei de intuitie si experienta politica. (iar a avut Iliescu dreptate, „carlan fara minte).
• Oprirea tuturor investitiilor guvernamentale si realocarea resurselor financiare spre ajutoare sociale  si mita electorala.
• Cresterea inflatiei, oprirea investitiilor straine, scaderea interesului antreprenorilor straini pentru economia romaneasca.
• Restauratia din educatie
• Proiectele de subordonare a justitiei, inclusiv prin modificarea Constitutiei, deja anuntate.
• Mentinerea unor cercetati penal si/sau incompatibili,  in Guvern si Parlament

Si multe altele.

Asa cum l-am cunoscut cu totii pe Traian Basescu, mai degraba isi taie o mana, decat sa semneze decretul de nominalizare in functia de premier pentru Victor Ponta, cu motivatiile de mai sus si altele.
Asa ca, Victore, ar trebui sa accepti deja ca pentru tine jocurile sunt incheiate. Nu suntem Burkina Faso, nici vreo tara bananiera sau africana.
Trebuie doar sa stii  sa pierzi cu demnitate.

Mentalitate de „ciugulitor”

Imi pare rau s-o spun. Romanii au mentalitate de „ciugulitori”. In proportie foarte mare. Daca nu-si pot asigura un trai decent prin forte proprii, intr-un cadru normativ corect, onest, echitabil, creat de stat, se multumesc cu postura de „ciugulitori”. Orice si oricum. Ca nu exista cadrul normativ perfect, este o alta discutie. Dar nu inseamna ca nu exista deloc. Iar daca nu la noi, atunci in piata muncii europene. 

Am fost la un PECO si am vrut sa ofer casierei, o tanara draguta, un pliant cu prezentarea candidaturii mele. Locuia in colegiul in care candidez si o ajutam sa-si faca o parere. La o adica eram dispus sa raspund la intrebari. Reactia: da o ciocolata n-aveti? Sau macar o bombonica...

Un fost salariat al liceului meu, intalnit pe strada,  si-a adus aminte ca in 1990, in calitate de proaspat director,  am taiat masa gratis la cantina a angajatilor. „Gratis”, adica platita de elevi in locul salariatilor. Nimic altceva nu stia despre activitatea mea de director. Ii ramasese in memorie doar acest episod, cand s-a oprit ciuguleala. 

Cand suntem in campanie, multi, prea multi dintre concetatenii mei se bucura sa primeasca o galeata, un fular, o sacosa cu de-ale gurii. Care potoleste foamea o zi, doua. Si dupa aceea? Eh, vom trai si vom vedea, poate apare altceva de „ciugulit”. 

Nici scoala nici educatia nu pare sa schimbe aceasta paguboasa atitudine, sa mancam ceva azi, dupa aceea mai vedem. Nu proiecte si planuri pe termene indelungate, nu pregatire profesionala adecvata contextului economic, nu initiere de firme sau asociatii, ca sa nu mai stea cu mana intinsa la stat, nimic din toate astea, doar cat mai multa pomana si ciuguleala. 

Acesta-i si motivul pentru care discutiile serioase, politice, electorale, de programe de guvernare, patrund in circa 10-15% din populatie.  Restul nu se intereseaza de cum va arata viitorul, se uita la telenovele, filme turcesti, sport si scandaluri marca Becali si Zavoranu. 

Iar la vot nu se duce, daca nu are ceva de castigat, sau voteaza la plesmeala, dupa impresia „artistica”. 

Mentalul colectiv se schimba cel mai greu. De regula cu ajutorul educatiei.

Se schimba si brusc, prin traversarea unui purgatoriu. Care aduce insa suferinta imensa, tocmai celor neprotejati in fata furtunii economice. 

Mai ramane sa faci binele oamenilor „cu forta”. S-a intamplat de multe ori in istorie, ultimul exemplu  Leszek Balcerowicz, in Polonia, in anii 90. A fost injurat, blestemat, iar dupa 10 ani i-au ridicat statuie. Salvase Polonia de la consecintele economiei comuniste.

Noi n-am avut norocul unui Balcerowicz.

Scenariul prin care, dacă va veni la guvernare, ARD ar putea reporni inima României

Economic și social, România se află pe o sârmă subțire, deasupra prăpastiei.

1.    Mai multă integritate

·       Vor continua să funcționeze Comisii de Integritate de felul celei conduse de Monica Macovei la selectarea candidaților. Nicio numire în funcții publice nu se va face fără avizul conform al unei astfel de comisii, formate din cetățeni din societatea civilă;

·       Se vor limita numirile politice la ministru și secretar de stat, pentru restul funcțiilor se va organiza concurs, astfel încât să fie eliminat politicul din funcționarea instituțiilor statului;

·       Toate persoanele cu probleme de integritate și/sau incompatibilitate vor fi demise.

·       Se vor institui mecanisme de evaluare și control a cheltuirii resurselor bugetare, de terță parte, cu ajutorul societății civile și specialiștilor străini;

·       Se vor externaliza zonele de activitate ale statului infectate de corupție. 
Intărirea acțiunii de verificare și control a fiscului
Renunțarea la imunități în fața aplicării legii

2.    Resursele finaciare

·       Se disponibilizeaza resurse prin scaderea cheltuielilor de funcționare a statului. Se analizeaza fiecare ordonator de credite, ministere, agenții, instituții, se desființează și/sau se comaseaza astfel încât funcționarea statului sa coste cu 25% mai putin. Nu vor fi afectate scolile, spitalele, tribunalele, instituții esențiale in viața socială. Se vor folosi la maximum aplicațiile informatice.  

·       Sumele astfel economisite vor fi indreptate spre infrastructura, modernizarea sistemelor sociale esențiale, educație, sănătate, ordine publica, justiție.

·       Diminuarea evaziunii fiscale va împărți povara impozitelor, mai mică prin diminuarea cotei unice, către toți contribuabilii, eliminând, pe cât posibil, „băieții deștepți” din fiscalitate.

·       Entităţile economice, încă de stat, vor avea management privat. Dacă nici aşa nu devin rentabile, vor fi privatizate sau închise.

·       Guvernele trebuie să-și optimizeze toate cheltuielile și să împrumute bani doar pentru dezvoltare, nu pentru cheltuieli cu propria funcționare

·       Se vor genera politici pentru refacerea echilibrelor structurale din fondul de pensii, sănătate, somaj, etc.

3.    Protejarea mediului de afaceri

·       Alături de scăderea impozitării, alocările bugetare masive pentru infrastructură, concesiunile de active nefolosite ale statului, scăderea masivă a birocrației, a numărului de taxe și impozite, a avizelor necesare, supravegherea integrității funcționarilor publici, inclusiv prin serviciile de informații;

·       Consiliul Consultativ al oamenilor de afaceri va fi întrebat la toate actele normative care privesc mediul de afaceri;

·       Vor fi eliminate influenţele politice, la toate palierele, care nu ţin cont de libera concurenţă;

·        Predictibilitatea fiscală şi legislativă va fi asigurată pe perioada mandatului ARD;

·       Asigurarea liberei concurenţe, neinfluenţă politic, va fi o problemă de securitate naţională, apărată de toate instituţiile şi serviciile statului. 
  Banii rămași la  contribuabili, prin reducerea impozitelor, vor impulsiona consumul intern.

 Formarea profesională, educația  și sănătatea

·       Vor fi primele sisteme care vor beneficia de fonduri sporite, reprezentând resursele principale ale dezvoltării oricărei țări;

·       Simultan, se instituie mecanisme de evaluare și control a eficienței cheltuirii acestor resurse, de terță parte, cu autorul societății civile și comisiilor de integritate;

·       Sistemele de educaţie, formare profesională, de învăţământ superior vor fi aliniate şi integrate sistemelor corespunzătoare din UE.

Inima României poate fi repornită cu

·       Integritate

·       Reducerea cheltuielilor statului

·       Protejarea mediului de afaceri

·       Modernizarea sistemelor sociale importante

·       Dezvoltarea infrastructurii

Ce inseamna un stat modern, functional? (I+ II)

Motto: „un stat este puternic nu prin cata putere detine ci prin cata putere cedeaza”. (filosofie liberala)

„Avem guvernarea dar nu avem toata puterea” (Victor Ponta)

Bomba Oltchim, apropierea alegerilor parlamentare, contextul economic mondial, globalizarea, ne obliga sa regandim concepte fundamentale, printre care acela de stat modern, functional.

Criza datoriilor suverane ale statelor si volumul derivativelor financiare (ingineriile financiare care produc resurse financiare virtuale, care nu exista in realitate), ajuns la de 11 ori PIB-ul mondial, expunerea reciproca a sistemelor bancare, au adus lumea pe marginea prapastiei. Se cauta solutii cu infrigurare, care nu se intrevad la orizont, dovada a profunzimii si gravitatii crizei in care am intrat de buna voie.

Faptul de a nu fi specialist in materie, (doar observator atent al scenei publice), iti da si detasarea necesara sa imaginezi concepte nelegate, neaparat, de teorii savante.

Exista state echilibrate, prudente, care traiesc fara datorii, se intind exact cat le tine plapuma, (Finlanda, Danemarca, Canada, Norvegia) si state iresponsabile, inconstiente, care s-au „sinucis” economic, prin acumularea de datorii pe care, sperau ele, nu le vor plati vreodata. (Grecia, Spania, Portugalia, Italia)

Unde se afla Romania?

Prin intamplarile istorice Romania este inca subindatorata, raportat la standardele europene. Dar pe un trend de indatorare, fara centura de siguranta a zonei euro, care o duce direct in prapastie, daca merge mai departe pe acest drum.

Iresponsabilitatea si inconstienta politicienilor romani au facut ca Romania sa se apropie periculos de mult de pragul in care nu se mai poate imprumuta la costuri decente, si doar acordul preventiv cu troica FMI-BM-UE ne mai da acces la pietele internationale de credit, aflate si ele in fibrilatii.

Si totusi, ce inseamna un stat modern, functional, democratic?

Separarea politicului de institutiile statului. 

Inca din copilaria statului roman, post comunist, politica romaneasca a inteles prost democratia, separarea puterilor in stat. Politicienii vor nu doar guvernarea ci toata puterea (Victor Ponta). Adica sa captureze si incalece toate institutiile statului. Ce s-a intamplat vara aceasta cu atacul asupra statului de drept, cu pulverizarea institutiilor chemate sa constate plagiatul lui Victor Ponta, este mai mult decat edificator.

Politicul, partidele, sunt organizatii formate din experti, care genereaza o viziune, un proiect de tara, pe care-l propun alegatorilor. Proiectul castigator este pus in opera de catre Guvern si Parlament. Nu inseamna insa ca separarea puterilor in stat, „check and balances”, sa fie incalcate. Justitia, parchetele, presa, trebuie sa ramana independente, sa se controleze si echilibreze reciproc. Numirile politice trebuie sa se rezume la ministri si secretari de stat. Atat. Restul functiilor de  decizie ar trebui sa se faca prin concursuri de competente, publice si transparente, comisiile fiind compuse din profesionisti apolitici.

Ce-a facut regimul Ponta-Antonescu? A schimbat toti inspectorii scolari generali si 5000 de directori de scoli, din clientela de partid, flamanda, flamanda, dupa 8 ani de post. A semnat 500 de numiri la conducerea deconcentratelor, in loc sa organizeze concurs de competente pentru ocuparea  posturilor, asa cum si prevede Legea Educatiei Nationale. Dar ce mai conteaza inca o lege incalcata!

Ministrii educatiei din guvernul Ponta au pulverizat institutiile care se ocupau de plagiate, aflate in pixul ministrului, pentru a-l scapa pe Victor Ponta de acuzatia de plagiat, dar nu și cele de la Universitatea din Bucuresti, neaflata in subordinea ministrului. N-au avut  efect insa, pentru cineva cu obrazul gros.

Statul nu trebuie sa fie proprietar de mijloace de productie

Ce se intampla acum la Oltchim este simptomatic, un caz de manual. Statul nu este in stare sa managerizeze agenti economici, din mai multe motive. Numeste manageri politici, incapabili profesional, nu reduce personalul din ratiuni electorale si de imagine si, mai presus de orice, lasa intreprinderea resectiva sa fie capusata, ce zic, vampirizata, de sponsorii de partid, care-i sug toata substanta economica pana ajunge un cadavru economic. E suficient sa comparam Dacia Pitesti si Sidex  Galati, privatizate, cu Oltchim, CFR Marfa, Tarom, Combinatul Siderurgic Calarasi (care macar a murit la vreme), Compania Nationala a Huilei, etc. Primele 5 companii de stat au datorii de circa 1% din PIB.

Tot atatea bombe sociale care fasaie sub scaunele guvernantilor, de orice culoare. Necunoscut este doar momentul exploziei.

Un exemplu de manual este TVR. Fara a avea nevoie de piete de desfacere, de achizitii de materii prime, de tehnologii sofisticate, a ajuns la o datorie de 120 milioane euro. Din cauza managementului de stat si a numarului imens de salariati: 3400, cand alte tv-uri se descurca cu 5-600 de angajati.

Daca USL va castiga alegerile, va trebui sa-si probeze propria neputinta in a gestiona aceste intreprinderi, gauri negre ale economiei, care sug din bugetul de stat, si asa amarat, in loc sa contribuie la el. Sa spuna sutelor de mii de salariati pe care-i va trimite in somaj, cum e cu grija fata de oameni, fata de soarta lor. Abia astept sa-i vad cu zeci de mii de manifestanti sub ferestrele Guvernului. Radeau si acuzau Guvernul Emil Boc ca a fost prudent si auster, inclusiv prin taieri de venituri. Sa demonstreze USL ca se poate si altfel. Merita „sansa” aceasta.

Statul sa se intinda cat il tine plapuma

Este irational ca un stat sa cheltuie cu propria functionare mai  mult decat produce. In speranta ca urmasii ne vor plati datoriile, nu i-a intrebat nimeni daca sunt de acord.

Din ce incaseaza, un stat ar trebui sa puna de o parte un procent consistent, 30%, de exemplu,    pentru dezvoltare, pentru infrastructura de tot felul, sa iesim din  paradigma de ev mediu, a wc-ului in fundul curtii.

Statul creeaza cadrul legislativ si normativ al derularii competitiei economice. Si din acest motiv nu are voie sa fie si jucator in piata, pentru ca nu poti fi judecator si legiuitor in acelasi timp.

Intre a omori, prin taxe si impozite, mediul de afaceri privat-gaina care face oua de aur, si a-si micsora propriile cheltuieli de functionare, alegerea este simpla. Altfel exista riscul sa fuga gainile la vecini si statul inconstient ramane fara niciun ou.

Acest cadru normativ trebuie sa fie suficient de stimulativ si atractiv pentru a permite dezvoltarea unei productii de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare, fara de care nu contam in comertul mondial.

Exista ministere, agentii, directii judetene, care nu-si justifica existenta. Singura logica a existentei acestor institutii este sa contribuie la bazinul de functii publice destinate clientelelor politice din tot spectrul.  Redimensionarea aparatului bugetar este obligatorie, asa cum functionam in 2004 cu 850.000 de bugetari este posibil acum sa il reducem la un numar si mai mic, avand in vedere explozia aplicatiilor informatice. Computerele nu gresesc, nu fura si nu cer spaga, institutii intregi pot fi inlocuite cu aplicatii informatice.

Statul este responsabil de legalitatea si calitatea serviciilor si bunurilor aflate in piata

Prin mecanismele pe care le construieste, statul este tinut raspunzator in fata cetatenilor, pentru calitatea acestor bunuri si servicii.

Atunci cand statul insusi e furnizor de servicii (educationale, medicale, etc.), nu mai are cine sa le controleze, niciun furnizor nu e nebun sa-si dea cu firma in cap.

Acesta este motivul pentru care statul trebuie sa renunte la a furniza populatiei astfel de servicii, exemplul educatiei si serviciilor medicale, de foarte slaba calitate, fiind un argument suficient de puternic. Fara putinta de a schimba  ceva in bine. Aceste servicii ar trebui privatizate, pastrandu-se doar un segment de astfel de servicii  publice, pentru a rezolva situatiile familiilor si cetatenilor care au nevoie de ajutoare sociale.

Functia de solidaritatea sociala

Exista cetateni care prin nastere, sau prin intamplari dramarice ale vietii, au nevoie de ajutor pentru a se intretine, pentru a-si conserva sanatatea si viata.

Excesele intamplate in ultimii ani cu ajutoarele sociale demonstreaza ca trebuie schimbat modul de constatare si acordare, spre institutii neutre, nu de stat, fara amestec politic, aflate doar sub controlul legii.

Pentru asigurarea accesului echitabil la educatie si servicii medicale, cei aflati in nevoie pot fi ajutati cu vouchere dedicate, in perioade d etimp limitate, pentru a li se asigura aceste servicii. Acordarea acestor ajutoare s-ar face tot de catre institutii dedicate, neutre, apolitice.

Ce inseamna un stat modern, functional? (II)

Descentralizare, subsidiaritate

Experienta altor state ne spune ca decizia este eficienta atunci cand este luata de cei pe care ii afecteaza. De aici logica descentralizarii.

Fiecare comunitate, mai mare mai mica, trebuie sa aiba soarta pe care si-o doreste, pe care o merita si in care investeste.

Daca se perpetueaza transferurile de la bugetul central al statului nu se vor declansa niciodata energiile latente ale membrilor comunitatii. In directia producerii de venituri si al controlului riguros al celor existente.

Trebuie odata si odata sa separam clar responsabilitatile si resursele financiare intre administratia centrala si cea locala.  Sa stie fiecare comunitate pe ce bani se bazeaza. Si sa se uneasca mai multe intr-una singura, daca nu le ajung banii.

Iar lucrararile mai mari de infrastructura raman in grija Consiliilor Judetene (Regionale) sau a bugetului central al statului.

Scoala, spitalul, politia, trebuie sa fie in subordinea primariilor, ele cunosc cel mai bine nevoile de dezvoltare locale si regionale, nevoilor membrilor comunitatii.

In Polonia scolilor au dreptul sa-si construiasca identitatea educationala, isi decid singure curriculumul, nu exista un cadru curricular national, un bun exemplu de subsidiaritate maxima.

In Romania, Legea Educatiei Nationale prevede multa descentralizare, angajarea profesorilor de catre scoli, selectarea directorilor prin comisii de concurs decise de Consiliile de Administratie, dar nu se aplica. N-ar fi prima lege ignorata.

Cheltuirea discretionara a resurselor financiare de catre primari ramane problema dificila, care se poate rezolva prin transparentizarea totala a cheltuirii acestor fonduri, decisa prin lege, prin posibilitatea revocarii primarului de catre o majoritate simpla a cetatenilor, de trecerea la licitatii electronice obligatorii, etc.  Specialistii gasesc solutii, daca sunt pusi si platiti sa le gaseasca, unele rezultand din standarde de cost, de procedura si de calitate.

Reducerea numarului primariilor este obligatorie, raman doar acele primarii care deservesc peste 7.000 (10.000?) de locuitori, standarde existente in tari evoluate din UE.

Schimbarea modului de salarizare a bugetarilor

Salarizarea „unitara” a fost o mare eroare, ofranda a dusa comunismului. Cum nici bugetarii nu sunt „unitari”, asa cum nu sunt nici alti salariati, sistemul a condus la aplicare principiului capitalist, altfel sanatos, obtinerea de foloase maxime cu eforturi minime. La stat muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti.

In plus, oameni extrem de capabili, dar fara grade si vechime nu vin in sistemul bugetar, in invatamant de pilda, pentru ca sunt platiti cu salarii de mizerie, chiar daca sunt foarte buni.

Lipsesc standardele obiective de evaluare a performantei si rezultatelor muncii. Educatia a fost si ramane locul in care nimeni nu da socoteala de nimic, nu exista acele mecanisme (progresul scolar al elevilor, de exemplu, masurat cu aplicatii informatice), care sa stea la baza evaluarii, salarizarii, avansarii in cariera a cadrelor didactice.

In lipsa acestor mecanisme standardizate de evaluare si masurare a perfomantei prestatiei unui salariat, banii alocati dispar ca apa in nisip.

Nu este nimic grav si periculos daca se aplica si in sistemul bugetar principiul sanatos din privat: „mai putini salariati, mai multa munca, salarii mai mari”.

Se poate ajunge aici daca alocarile bugetare sunt globale, dupa criterii transparente, numar de elevi, de bolnavi, de locuitori, de contribuabili, iar managementul, Consiliile de Administratie acorda salarii dupa performanta si rezultatele muncii, pastrand, eventual, un raport intre venitul maxim si cel minim.

Informatizarea masiva este de asemeni o solutie pentru reducerea costurilor cu salariile. Aceasta este principala cale de reducere a cheltuielilor de functionare a statului.

In absenta unor astfel de principii, sistemul bugetar va fi in continuare populat cu prea multi taietori de frunze la caini.

Proiectul de tara

Presedintele Basescu nu vede necesitatea unui proiect de tara, declarand ca proiectele UE sunt si ale noastre, fiind, in plus, finantate.

O fi, dar statele UE difera intre ele prin stadiul de dezvoltare de la care pleaca, zestrea de infrastructura si cultura, gradul de implicare cetateneasca, criterii care le diferentiaza. Nu toate beneficiaza la fel de avantajele apartenentei la UE, de aceea cred in continuare ca fiecare stat are nevoie de un proiect de tara, care sa cuprinda obiectivele specifice, altele comparativ cu acelea cuprinse in proiectele mari ale UE 2020, adaptate la contextul si specificitatea caracteristice Romaniei.

Un astfel de proiect, etapizat, ar fi sursa de inspiratie pentru bugete multi anuale, pentru prioritizarea proiectelor de infrastructura, pentru modul eficient si inteligent de a dirija resursele insuficiente oricum. Ar asigura continuitatea de la o guvernare la alta, sa nu mai asistam la spectacolul jalnic in care fiecare guvern nou venit matura tot ce a facut anteriorul.

La orizont se profileaza cedarea de suveranitate catre organisme europene, pentru realizarea uniunii fiscale, economice, politice. Pana unde este in interesul Romaniei sa se mearga cu o astfel de cedare? Sunt congruente interesele UE, pe termen mediu si lung, cu interesele Romaniei?

Este necesara o dezbatere sustinuta pe aceste teme, astfel incat momentul unei eventuale cedari de suveranitate sa nu ne gaseasca nepregatiti, ca de atatea alte ori in istoria mai recenta sau mai indepartata.

Rezervele strategice ale tarii

Este vorba de rezerve de aur, petrol, gaze, minerale, pamant arabil si multe altele. Care nu sunt numai ale noastre ci si ale urmasilor nostri. Cum le gestionam mai bine, nici sa zaca in pamant la infinit, nici sa le vindem pe doi lei, nici sa le epuizam rapid, pentru consum,  fara vreun  avantaj pentru urmasi.

Un precedent a si fost facut. Din faptul ca OMV extrage barilul de petrol autohton cu 16$, iar pe plan mondial costul este in medie 100$, a rezultat un profit pentru OMV de 750 milioane euro anul trecut, iar romanii platesc litrul de benzina aproape la acelasi pret cu ceilalti europeni. Este adevarat ca OMV-Petrom a facut investitii si a adus compania la standarde de functionare normale, fara de care era acum, posibil, in situatia Oltchim, dar totusi, exploatarea resursei proprii nu pare sa fi adus vreun avantaj pentru romani.

In cazul in care continua si se accelereaza vanzare suprafetelor de pamant arabil de foarte buna calitate, la preturi modice,  si in perspectiva crizei alimentare mondiale, proprietarii vor vinde produsele acestor terenuri cui da mai mult, adica nu romanilor. Iarasi avem o problema de utilizare a unei resurse naturale in folosul nostru, al romanilor.

Redeventele si procentul din afacere la exploatarea petrolului, aurului, cuprului, argintului, sunt si ele suparator de mici. Pentru ca asa au fost negociate, probabil contra comisioane serioase. Ce facem in continuare?

O discutie serioasa si extinsa in societate, inainte de a merge mai departe cu exploatarea acestor resurse este absolut necesara. Nu dupa ce acestea au fost instrainatate, atunci e prea tarziu.

Democratie si guvernare participative

Societatea romaneasca are o atitudine reactiva, se agita dupa ce evenimentele se produc, exemplul la indemana este tot Oltchim.

Guvernantii ar trebui sa inteleaga ca este in folosul lor si al actiunii unite, in aceeasi directie, a majoritatii membrilor societatii, daca ar pune pe masa discutiilor publice problemele grave, inainte de a-si gasi un final, de cele mai multe ori nefericit.

Populatia trebuie sa inteleaga si sa participe la luarea deciziilor, guvernantii au tot interesul sa se scuze, chiar daca iese prost, ca au consultat cetatenii si solutia degajata din consultari a fost aplicata.

Daca s-ar proceda asa, s-ar micsora numarul grevelor, demonstratiilor protestelor, oamenii ar intelege ca solutia adoptata a avut consensul majoritatii.

Trebuie introdusa in Constitutie posibilitatea revocarii unui parlamentar de catre cei care l-au trimis in parlament, in cazul in care alegatorii constata ca alesul lor nu le mai reprezinta interesele.

Sigur ca sunt multe alte capitole de discutat, dar rolul unui articol este sa deschida o dezbatere, nu sa o epuizeze.

M-as bucura daca si alti comentatori ar prelua subiectul si l-ar duce mai departe.