Evolutia cazului Mang

Titlu din presa, declaratie a lui Victor Ponta: „Pe oricine voi numi va avea aceeaşi soartă". "Doamna Dumitrescu a fost rezolvată înainte de a fi numită. Domnul Mang urmează. Vor urma şi ceilalţi. E clar că trebuie să facem acest minister să funcţioneze. Că va exista un ministru care nu va fi criticat la educaţie, dacă mi-l spuneţi dumneavoastră pe acela astăzi îl numesc. Dar daţi-mi voie să cred că nu există. Din păcate", a conchis Victor Ponta. Adica, spune Victor Ponta, nu exista in Romania oameni competenti si cinstiti, care sa nu poata fi atacati. Ca daca nu ai schelete in dulap, nu te ataca nimeni. Sau, daca o face, se alege, eventual, cu plangeri penale de calomnie. De ce alti ministri, cu vreo 2-3 exceptii, nu sunt atacati? Greu de inteles pentru Victor Ponta! Afirmatia o fi valabila, dar restransa la PSD. Nu-mi imaginez ca tot corpul profesoral universitar este facut doar din hoti si plagiatori. Este o jignire grava pe care premierul o aduce cadrelor didactice cinstite si oneste din aceasta tara. Cine-l obliga sa se rezume la membri PSD? Si acum, in mintea dlui Ponta Corina Dumitrescu nu are vreo vina. A fost „atacata”. Ce s-a spus despre dansa nu are nicio valoare. Cum a fost „atacat” si Ioan Mang. Nu ca ar fi plagiat. Iar Ecaterina Andronescu a fost „atacata” preventiv la ANI. In mintea procurorului Victor Ponta nu exista vinovatii. Exista doar „atacuri” politice. Exact ca in epoca ceausista, de trista amintire. In aceeasi nota se inscrie si declaratia ministrului justitiei, Titus Corlatean: „procurorii care l-au anchetat pe Adrian Nastase ar trebui arestati”! Victor Ponta nu poate admite, nici dupa o saptamana, ca Ioan Mang a facut o nefacuta de rasunet international. A plagiat grosolan, nu unul ci mai multe articole. A recunoscut chiar domnia sa, adaugand ca nu el este autorul respectivelor articole. Atunci, de ce mai sesizeaza Victor Ponta Academia Romana? In primul rand ca aceasta nu are caderea sa se pronunte, iar in al doilea rand problema a devenit: cine a atribuit articolele lui Ioan Mang, daca acesta nu le mai recunoaste? Adica o treaba de politie si procuratura. De ministerul de Interne. Intr-o cauza clar penala. Ministrul de Interne, Ioan Rus, sa ordone o ancheta imediata si rapida, sa verifice cine a pus numele Ioan Mang si pe acela al sotiei sale pe niste articole plagiate. Nu este asa de greu pentru o institutie specializata si cu resurse, in aceasta speta. Grav este ca imaginea negativa a educatiei si cercetarii romanesti se rostogoleste in presa internationala. Fara ca Victor Ponta sa faca un lucru elementar pentru a o stopa: sa-l demita pe ministru. Vin examenele, un bacalaureat foarte greu, pentru ca vor fi cu 50% mai multi candidati, cei picati anul trecut, si in Ministerul Educatiei nu exista nimeni necontestat care sa ia deciziile ce se impun. Nu Mang, pentru ca nu are nicio credibilitate, nu-l asculta nimeni, cu atat mai putin elevii care vor intra in examene. Momentul e cum se poate mai prost pentru mersul normal al proceselor de sfarsit de an in educatie. Ce fac conducerile PSD si USL? Ce asteapta? Pana unde sa se lateasca scandalul ca sa ia pozitie? Si un regret. Unde sunt marii intelectuali romani in aceasta disputa? In afara reactiei asociatiei EDU CER, n-am vazut alte nume grele din stiinta si cercetarea romaneasca care sa ia pozitie. In fata faptului ca Romania este improscata cu ridicol si dispret pe plan international. In fata faptului ca Victor Ponta face cu Romania „ce vrea muschii lui”. Exact ca N. Ceausescu. Domnule Victor Ponta, Romania este si tara noastra!

Bomba plagiatului fâsâie sub scaunul premierului Ponta

România: țara în care până și ministrul educației plagiază Mi-e și milă de Victor Ponta. Să alegi într-o săptămână doi miniștri pentru același post, ambii nevrednici a-l ocupa, iată o performanță rar sau deloc întâlnită. O săptămână toată țara și, mai nou, străinătatea se distrează pe seama explicațiilor fanteziste date de ministrul Mang în legătură cu plagiatele evidente. În loc să demisioneze sau să fie demis, dl Ioan Mang ne aburește cu fel de fel de explicații, care de care mai colorate. Ultima, cea mai gogonată, că n-ar fi operele domniei sale. Adică, ce să deducem? Că cineva a avut uriașa premoniție privind numirea sa ca ministru, și a plantat pe net încă de acum 9, 4, 6 ani lucrările cu pricina. Că doar n-au fost plantate duminică noaptea, iar luni le-am găsit noi. Articolul plagiat integral după japonezi este tipărit în 2003, într-un volum realizat la Craiova, cu ocazia unei conferințe. Volumul se află în biblioteci din țară, are acte de „naștere” și înregistrare. A mai apărut un argument. Dna Mang și-a pus acel articol tipărit la Craiova în fișa de evaluare la facultatea unde predă pentru obținerea gradației de merit, pe care a și obținut-o cu beneficiile materiale corespunzătoare, cu ani in urma. Cercetătorii străini plagiați și-au spus și ei cuvîntul. Cel din Israel a declarat că dl Mang este singurul cercetător care nu și-a dat seama că lucrarea respectivă este greșită, astfel încât a plagiat o lucrare trimisă la gunoi de autorii ei. Așa că toate aburerile cu „nu sunt ale mele” dovedesc prostie crasă. Să vedem acum costurile. Pentru guvernul Ponta și pentru Ponta insuși pierderile de imagine și credibilitate sunt imense. Și cresc cu fiecare oră în care Ioan Mang este menținut în post. Ideea cu verificarea sa de către Academia Română, care nici nu are, prin Legea de funcționare, astfel de atribuții, este o prostie. Orice copil care compară vizual cele două articole, originalul și plagiatul, își dă seama de identitatea lor. Cine să mai verifice ce, când lucrurile sunt clare pentru toată lumea, mai puțin pentru Victor Ponta. Să te expui la ore și zile întregi de campanie negativă, în toată media, chiar și în cea prietenă, este o dovadă clară de inabilitatea politică și funcțională. Pentru orice conducător, nu mai vorbesc pentru un premier al României. Mărturisesc că nu înțeleg solidaritatea aceasta prostească cu un plagiator dovedit și autodemascat. Cui folosește? Că imaginea PSD este deja praf. Acum, că tot a început campania electorală. Nu mă îndoiesc că adversarii politici vor invoca masiv în campanie acest episod, prelungit până dincolo de limite rezonabile. Avem exemple notorii din alte țări, unde pentru acuzații mult mai vagi președinți sau miniștri au demisionat aproape instantaneu, oprind șuvoaiele de acuzații și ridicol înainte de a deveni mortale. Cel mai grav cost pentru care Victor Ponta este responsabil. Decredibilizarea educației și cercetării românești. Știrea este deja în mediile academice și în presa internațională. A nu-l demite pe ministru imediat, a-l apăra și a invoca Academia Română costă enorm țara noastră. Îi costă pe cercetătorii cinstiți și onești care muncesc uneori o viață pentru un rezultat științific original, al lor. Care trebuie să dea explicații pe la conferințele și întâlnirile la care participă cum este posibil ca în România capul educației și cercetării să fie și primul plagiator al țării. Pentru oameni normali așa ceva nu este admisibil. Dar este pentru Victor Ponta. Marele perdant și, în același timp marele mister, pentru mine cel puțin, este Victor Ponta. Cum să nu realizeze pierderele imense pe care le suferă guvernarea sa din prima săptămână, menținând în guvern un astfel de om? Este legat de acesta prin lanțuri neștiute? Posibil. Este cumva unul din finanțatorii secreți ai lui Victor Ponta? Se teme de ce-ar putea spune public acesta, este Victor Ponta victima unui șantaj? Ar fi o explicație plauzibilă. Dacă Victor Ponta nu scapă urgent de bomba care-i fâsâie sun scaun, există doar două posibile variante de explicații, ambele grave. Ori Victor Ponta este șantajat de către dl Mang, nu știm cu ce anume, ori nu realizează amploarea mizeriei și costurile ei, pentru România în primul rând. Ambele la fel de grave și inacceptabile pentru un premier al României. Concluzia este una singura, având în vedere interesele României. Nu este demis astăzi dl Mang, atunci să plece Victor Ponta, cu guvernul său cu tot. Până nu face România de râs în toată lumea, acoperind-o de ridicol.

Ce-ar trebui sa se intample maine la motiunea de cenzura?

Analizand interesele partidelor si actorilor politici, apropo de motiunea de cenzura, cred ca se pot trage urmatoarele concluzii: 1. PDL si coalitia nu au interes sa raman la guvernare. Ii asteapta o decredibilizare masiva, nu mai au o majoritate parlamentara pentru a-si trece eventuale legi de reforma, cu care sa se laude la alegeri: legea sanatatii, reimpartirea administrativa, reforma constitutionala, aplicarea rezultatelor referendumului, restituirea proprietatilor si altele. Dimpotriva, se aduna probleme irezolvabile, reintregirea salariilor bugetarilor, pentru care nu sunt bani, restituirea proprietatilor nationalizate de comunisti, restituirea banilor opriti ilegal (in opinia Curtii Constitutionale) pensionarilor, absorbtia fondurilor europene, plata datoriei externe, reducerea evaziunii fiscale, management privat in companii de stat, privatizari esuate, banii promisi pentru investitii. La bilantul din toamna, toate aceste neimpliniri vor atarna greu. Chiar si impartirea a 170 milioane de euro, in proportie de 80% catre primariile si Consiliile Judetene ale PDL, a creat un scandal din care coalitia si premierul au iesit sifonati, asa incat cu greu va putea fi repetat, pentru obtinerea unor avantaje iluzorii. Continuarea dezertarilor din PDL ar fi mai usor de suportat de un PDL iesit din reflectorul interesului public. De altfel, se pare ca decizia a si fost luata in acest sens. Mai grav, dupa cum s-a vazut la modificarea Legii Educatiei, membri PDL sunt gata sa demoleze si reformele impuse cu atata greutate de catre guvernul Boc. 2. USL nu are niciun interes sa preia guvernarea acum, din exact aceleasi motive din care PDL fuge de ea. Nici nu va cere functia de premier. Interesul USL este un guvern de independenti, care sa gestioneze din pozitie neutra alegerile si nimic altceva. In felul acesta s-ar asigura ca adversarii politici nu folosesc banii si logistica statului in interese electorale proprii. Nu este greu sa cada la intelegere cu presedintele statului asupra unui astfel de guvern cu puteri limitate. De alegeri anticipate nu poate fi vorba. S-ar organiza cel mult cu o luna doua inaintea celor la termen, mai mare tevatura decat castigul. 3. MRU nu are nici el interesul sa-si erodeze credibilitatea intr-o guvernare fara nici cea mai mica sansa de succes, in care sa execute ce zice o coalitie muribunda. Interesul sau este sa contribuie la constructia unei drepte autentice, puternica si curata, alaturi de forte nepatate, implicate sau nu in politica actuala. Fara baroni locali sau centrali, fara cei care s-au imbogatit din fraudarea bugetelor statului, fara clientele corupte care au acaparat institutiile statului pana la cel mai inalt nivel. In concluzie, interesul societatii si al politicienilor este ca motiunea de cenzura sa treaca, sa fie instalat un guvern de serviciu, avand ca unica sarcina gestionarea alegerilor si afacerilor curente ale tarii. Iar miza cea mare a viitoarelor luni este aparitia unei forte politice de dreapta autentica, asa cum Romania nu a avut pana in prezent.

A început masacrarea Legii Educației Naționale

Abia a trecut un an de la intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale (LEN) că se și înregistrează modificări esențiale ale acesteia, aprobate în Senat, ieri 23 aprilie. Culmea este că modificările vin din partea unor parlamentari PDL, senatorul Petru Filip și deputatul Cătălin Croitoru. Ambii, cadre didactice ale aceleiași universități private, Dimitrie Cantemir. Soțul rectoriței de la Cantemir, deputatul Cristian Dumitrescu este președintele comisiei de educație de la Camera Deputaților. Modificările au fost votate cu mare veselie inclusiv de către parlamentari PDL: Păran Dorin, Pereş Alexandru, Staicu Dumitru-Florian, Oprea Dumitru, Filip Petru, Urban Iulian, Badea Viorel-Riceard, Fodoreanu Sorin, Hărdău Mihail. Pe senatorii de la PSD și PNL nu-i mai nominalizez, n-aveam nicio pretenție să voteze altfel. De subliniat că senatorul Emilian Frâncu de la PNL, spre onoarea sa, s-a abținut. Miza schimbării, subtil înfășurată în staniolul ”întăririi autonomiei universitare” este următoarea: În actuala LEN se spune că patrimoniul universităților private revine fondatorilor. Fondatorii sunt, acum, fundații. Iar potrivit legii fundațiilor, în caz de dizolvare a fundațiilor, patrimoniul acestora revine statului sau altor fundații cu obiect de activitate similar. Altfel spus, persoanele care au înființat universitățile private, adesea cu patrimoniu un apartament și restul obținut de la stat prin tot felul de manevre, în baza legii Funeriu nu pot să recupereze, în caz de desființare, patrimoniul obținut fără taxe și impozite. Modificarea aprobată ieri în Senat introduce printre posibilii fondatori ai universităților private și persoanele fizice. Ceea ce nu e posibil nicăieri în Europa. Subtilitatea este că, odată această prevedere introdusă, fundațiile pot fi dizolvate, persoanele fizice din spatele lor devin, prin efectele modificării, fondatori ai universităților. Tot prin această modificare se ușurează nu numai transferul patrimoniului universităților private către persoane fizice ci și desființarea universităților private. S-ar putea argumenta că este corect ca fondatorii universităților private să beneficieze de patrimoniul clădit prin funcționarea acestora. Argumentul nu stă în picioare, pentru că universitățile private n-au funcționat în regim de SRL sau SA. Au funcționat în regim de instituții de interes public, non profit, situație în care au avut importante avantaje din partea statului: pentru taxele incasate de la studenți nu s-au plătit TVA şi impozite, așa cum plătesc SRL-urile și SA-urile. A avea pretenția de beneficiu asupra bunurilor astfel obținute este cel puțin imoral, dacă nu chiar neconstituțional. Ar fi de dorit ca președintele Băsescu să trimită legea la controlul CCR, care să se pronunțe asupra constitutionalității. Cât de valabile și serioase sunt diplomele obținute de către studenți, este o altă discuție. Caracterul de fabrici de diplome nu mai este pus la îndoială de nimeni și statul are partea sa de vină că nu le-a închis când trebuia. Dar cine să facă acest lucru, când, după declarațiile ex- ministrului Mihail Hărdău, universitatea Spiru Haret și alte universități controleaza Ministerul Educației și Parlamentul României. Iată că se confirmă acest control și, culmea ironiei sau a voinței proprii, n-a scăpat de el nici senatorul PDL Mihail Hărdău! Să nu uităm că aceeași modificare, votată de rectorii incompatibili Robu și Andronescu, cât și de fostul ministru Hărdău, a fost oprită in extremis de Funeriu la Senat în ultima sesiune a anului trecut. Posibil ca această înverșunare a lui Funeriu să-l fi costat poziția în propriul său partid. De fapt, ce interese sunt în joc? Este posibil ca în viitor, parte dintre fabricile de diplome private să se închidă, din lipsă de studenți. În mandatul lui Funeriu, Spiru-Haret de exemplu, a trecut de la 90 000 de înmatriculări anuale la maximum 12 000. Conform modificării introduse ieri, patrimoniul revine fondatorilor, persoane fizice, chiar în condițiile în care n-au plătit impozite și TVA. Și e vorba de sume ce ajung la un miliard de euro. Studenții aflați încă la studii, ar putea fi trimiși acasă fără nicio explicație, după ce i-au îmbogățit prin taxe pe proprietarii universităților. Din legea de modificare lipsește orice prevedere referitoare la modul cum ar putea fi apărate drepturile lor. Faină afacere! Pornești o universitate privată într-un apartament de bloc, incasezi taxe de la 340.000 de studenți, cum era cazul universității Spiru Haret, prefăcându-te că-i înveți carte, dai examenele de absolvire tot pe computere, astfel că majoritatea studenților nici nu au văzut la față vreun profesor în toată perioada studenției, construiești din banii lor adevărate palate, după care le vinzi și te trezești cu un profit net de sute de milioane de euro. La banii ăștia ce să ne mai mirăm că sunt cumpărați parlamentari, că trec de la un partid la altul, că vor semna, posibil, moțiunea de cenzură. Să adăugăm că nicăieri în Europa nu se aplică sistemul acesta de lichidare a universităților private. Alte modificări ale LEN se referă la eliminarea restricțiilor privind nepotismul, vârsta de pensionare, numirea rectorilor de către fondatori, nu aleși prin vot secret și altele. De exemplu, apare ca organism de conducere Biroul Senatului, care nu există în actuala formă a LEN, un număr restrâns de persoane din camarila rectorului, care ia decizii în locul Senatului, ales democratic prin vot secret. Adică, ne întoarcem la situația existentă înaintea intrării în vigoare a LEN. Din păcate, minunea unei reforme esențiale în educație a ținut doar un an și două luni. Interesele financiare ale proprietarilor fabricilor de diplome întorc totul la situația anterioară apariției LEN. În prag de alegeri e limpede că deputații și senatorii, partidele, caută protectori inclusiv financiari. Mai lipsește să treacă inițiativa Andronescu de înscriere la universitate fără bacalaureat și am rezolvat cu totul problema. Adică ne facem de râsul Europei. Ce putem face? Doar să avem grijă pe cine votăm la alegerile din anul acesta.

O declarație terifiantă

Presa titrează zilele acestea o declarație a noului șef al fiscului, Serban Pop: „Evazioniștii controlează fiscul”. Prima reacție este să-ți faci cruce! Declarația exactă este următoarea: „Exista grupuri evazioniste cu o capacitate financiara importanta, care pot sustine sisteme relationale capabile sa atinga cel mai inalt nivel al administratiei fiscale. Aceste grupuri se vor opune prin toate mijloacele unei reforme a ANAF si unei aplicari corecte a legii, bazandu-se pe posibilitatile financiare si de influenta pe care le au”. Parcă, parcă înclin să dau dreptate celor care indicau „regina” evaziunii la vârful ANAF. Acest anunț șoc vine după constatarea că la ANRP, Agenția Națională pentru Restituirea Proprietății, managementul a fost dezastruos, că la Casa de Pensii s-au pierdut miliarde de lei, tot din cauza managementului. Imi amintesc și o declarație mai veche a fostului ministru al educației, Mihail Hărdău, în care spunea că universitatea Spiru Haret și alte universități controlează Ministerul Educației și Parlamentul României. Dacă tot sunt la capitolul rememorări să menționez și arestarea și anchetarea lui Laurențiu Mironescu într-o anchetă de corupție, nici mai mult nici mai puțin decât secretarul general al Ministerului Internelor și Administrației. Și câte altele. Am ajuns să mă întreb cine controlează pe cine, în statul de drept România. Evazioniștii controlează fiscul, fabricile de diplome controlează ministerul educației și Parlamentul, interlopii ANRP, corupții Ministerul de Interne. În timpul acesta nu sunt bani de pensii și salarii, trebuie să ne împrumutăm 17 miliarde de euro, pe care îi vor da înapoi urmașii noștri, nu sunt bani pentru autostrăzi, pentru medicamente și spitale, pentru școli. Nu sunt bani pentru restituirea proprietăților celor care mai sperau că le vor primi înapoi, dar cheltuielile de funcționare ale statului român cresc, în loc să scadă, așa cum ne tot promitea președintele Traian Băsescu. În ce țară trăim?

Vom fi ce-am fost și mai mult de-atât...

Premierul Ungureanu o ia pe urmele predecesorilor săi. După anunțata, inclusiv la Bruxelles, a reîntregirii salariilor bugetarilor, după alocarea sumelor din fondul de rezervă al guvernului în procent de 80% primarilor și Consiliilor Județene ale PDL, după înființarea Facultății de Medicină și Farmacie în limba maghiară la UMF Tg. Mureș, a venit momentul zilelor libere. Că de asta avea nevoie România aflată în turbioanele crizei economice mondiale. De zile libere. Luni 30 aprilie va fi declarată zi nelucrătoare. Nu că celelalte ar fi prea lucrătoare. Dar, măcar, trebuia să te prezinți la serviciu. Cum marți și miercuri e sărbătoare, cine să vină la muncă joia. O săptămână de concediu la mijlocul primăverii prinde de minune, că tot avem alegeri în luna iunie, să fie lumea odihnită, să gândească la cine dă mai mult. Sigur, zilele libere se adresează celor care lucrează la obez. La statul obez. Că privații slăbănogi n-au parte de așa ceva. Ei muncesc și de 1 mai, să hrănească obezul. Nu, n-o spun eu, este descrierea, altfel corectă, făcută de președintele Băsescu. Zilele libere se referă la bugetari, la profesorii abia reveniți dintr-o vacanță de două săptămâni, la funcționarii care de vrednici ce sunt pierde țara banii de la UE, la fiscaliștii care nu reușesc să strângă taxe și impozite, la ăștia care se "spetesc" muncind. Sigur, nu toți, doar majoritatea. Speranțele ca MRU reprezintă altceva în politica românească se risipesc încet, încet. După anunțul intempestiv ca ar putea construi o nouă mișcare politică, a lasat-o mai moale. Dacă va simți teren sigur, dacă va avea alături oameni de încredere, dacă, dacă... Se simte prelucrarea din Modrogan, poate chiar de la Cotroceni. Ce nevoie avem de noi mișcări când le avem pe alea vechi. De ce să zăpăcim alegătorii, să nu mai știe cu cine să voteze. Așa că, rămâne cum am stabilit. Cei care sperau într-un MRU providențial, care să scoată țara la muncă, să-și ia gândul. O trimite la mare și la munte, în concediu, să nu dea în brânci de atâta muncă. Și o propunere. Primele 10 zile din iunie să se dea liber, să fim convinși cu cine trebuie să votăm.

MRU, o nouă pălărie pentru PDL?

Pot să înțeleg disperarea cu care PDL se agață de „salvatorul” MRU. Cu aproape o lună înaintea unei competiții electorale majore, alegerile locale, să-ți dezerteze generalii, n-ar fi ușor pentru nici o armată. Ce moral mai au trupele, acum în prag de bătălie, când se văd fără comandanți care să-i ducă în luptă? Ca să nu mai amintim de moțiunea de cenzură. Iar dezertările se țin lanț. Tot unul și una. După prim-vicepreședintele Sorin Frunzăverde, a urmat vicepresedinta Mihaela Popa, senatorii Nicolae Dobra și Sorin Paran, deputatul Marius Dugulescu sunt ultimele dezertări. Dacă îți fug generalii să se pună la adăpost în alte partide, ceva nu e în regulă acolo, în PDL. În aceste condiții, toți ochii PDL se îndreaptă rugător către MRU. Salvatorul pe cal alb, care vine miraculos și salvează mireasa din mâinile trădătorilor. Doar că mireasa este cam obosită și nu mai e de mult virgină. După declarația Monicăi Macovei, că l-ar urma pe MRU într-o nouă mișcare politică, iată și dl Teodor Baconschi se declară dornic să facă același lucru. Pe blogul domniei sale a scris: „ Da, mă voi implica într-o asemenea mișcare, (a lui MRU-nn) dacă ea va căpăta corp și chip. Nu o voi face din afara PDL, ci dinăuntrul acestui partid. E o iluzie să crezi că PDL – cea mai vastă organizație politică de dreapta – dispare la comanda USL sau pentru că un număr de bloggeri intransigenți visează la Albă ca Zăpada. PDL nu e nici imaculat, nici condamnat. Are potențial de reformă și bilanț de partid reformator, care nu s-a temut să țină calea dreaptă în plină furtună a crizei economice. Privit cu spirit critic moderat, PDL a stat și stă de partea bună a baricadei. Că a comis greșeli prin omisiune sau erori de comunicare nu se poate nega”. Avem de-a face, însă, cu o fractură logică. Nu poți fi în interiorul PDL și să susții o altă mișcare politică, cu care să intri fatalmente la un moment dat în competiție electorală. Sau, dacă este vorba tot de același PDL, rebranduit, vopsit în altă culoare, proaspăt venit de la frizer, dar care are în frunte un alt conducător, pe MRU, de ce să nu declari acest lucru cu subiect și predicat. Alți bloggeri, mai puțin intransigenți, fac și liste cu membri de frunte ai PDL care ar constitui osatura noii mișcări MRU: Bogdan Drăgoi, Alexandru Nazare, Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Anca Boagiu, Claudia Boghicevici, Gheorghe Ștefan, Florin Popescu, Valeriu Stoica, Teodor Baconschi, Gheorghe Falcă, George Scripcaru, Dorin Florea, Radu Moisin, Andrei Voloșevici. Trec peste faptul ca unii sau alții sunt trimiși în judecată sau au dosare penale, problema fundamentală este ce vrea să facă MRU. Să devină o altă pălărie pentru PDL, sub presiunea faptului că nu are infrastructură de partid, filiale, că ar trebui să strângă 25.000 de semnături de susținere pentru înființarea unui nou partid, iar timpul prea scurt nu permite o astfel de construcție de la firul ierbii? Vom vedea. O altă mare problemă o văd în afirmația repetată a șefilor PDL că partidul a făcut ce trebuia, dar a avut erori de comunicare. Scuza asta, pe care o aud de 20 de ani, începe să se tocească. Ce v-a oprit fraților să comunicați? Aproape toate conferințele de presă ale PDL au fost transmise în direct de foarte multe televiziuni, aveți în Sever Voinescu un excelent comunicator, de invitații la tv-uri n-ați dus lipsă, atunci? Realitatea este că PDL n-a făcut DOAR ce trebuia. Multe le-a făcut prost sau deloc. Reforma salarizării bugetarilor. Legea se numește a salarizării UNITARE a bugetarilor. Exact ca în comunism. Ca și cum toți bugetarii ar fi unitari. Așa se face că doi profesori, unul cu elevi olimpici iar altul cu zero promovați la bacalaureat iau același salariu, dacă au aceleași grade și vechime. Bugetarii vor beneficia anul acesta de măriri de salarii (foarte bine, dacă există fonduri) otova, fără diferențieri funcție de performanțe și rezultate. Încep să apară dezastre manageriale la instituții esențiale: ANRP, Casa de Pensii, ANAF și altele. Cum au fost numiți șefii acestor instituții, fără cercetare prealabilă, fără declarație că nu sunt în conflict de interese, fără avizul serviciilor, doar după poziția și sponsorizarea la partid? Unde este aplicarea Codului Etic, care ar fi trebuit să-i scoată în afara partidului pe cei trimiși în judecată de către DNA? Nu numai că n-au plecat dar candidează în continuare, bine mersi, la posturi de primari. De ce n-a fost capabil guvernul Boc să reducă măcar, evaziunea fiscală? Sau, dacă nu era în stare, să externalizeze unele servicii, de vamă, de exemplu, cum au făcut bulgarii. Unde sunt managerii privați în unități economice de stat? Se vorbește de vreo doi ani despre ei. Și de ce nu pot fi desființate găurile negre ale economiei, care în loc de profit aduc pagube la bugetul de stat? De ce n-a fost schimbat managementul școlilor din învățământul preuniversitar, conform Legii Educației Naționale? La recentele alocări de fonduri către primării, 80% au mers către primari și Consilii Județene ale PDL. Este corect așa? După trei ani în care aceiași primari au beneficiat de fonduri de la stat. Unde sunt reducerile cheltuielilor de funcționare ale statului, prin desființare de ministere, agenții, primării, înlocuirea funcționarilor cu computere? Poate s-ar fi găsit bani de restituire integrală a contravalorii bunurilor confiscate de comuniști. De ce PDL nu a pus filtre puternice de control la intrarea în partid sau pe funcții, astfel că un număr mare de conducători de instituții, parlamentari, primari, să nu ia drumul pușcăriilor? PDL a făcut și multe lucruri bune, a lăsat justiția în pace să-și facă treaba, reforma în educație, în justiție, Codul Muncii, restabilirea unor echilibre structurale, fără de care eram în situația Greciei acum. Populația a înțeles necesitatea unor astfel de măsuri, de asta nici n-a protestat. Ce nu înțelege electoratul este nerezolvarea celor menționate mai sus și altele, pe care le-am înșirat în alte articole. În concluzie, nu apariția lui Făt Frumos-MRU poate salva PDL de la degringolada care pare să fi cuprins acest partid. Ci evaluarea critică și cinstită a ce a făcut și ce n-a făcut. Să dai vina pe lipsa de comunicare este o copilărie, nu mai ține. Iar MRU nu cred că este atât de naiv să se îngroape într-o construcție în care să fie pălăria sub care se ascunde aceeași Mărie.