Istoricul imixtiunilor lui Victor Ponta în activitatea justiţiei

Afacerea Petrotel-Lukoil este bomboana pe coliva imixtiunilor lui Ponta în justiţie.

Victor Ponta nu pricepe şi pace, cum e cu  principiul fundamental al “separaţiei puterilor în stat” şi cu “independenţa justiţiei”.

De la început şi-a arătat rădăcinile comuniste ale  filosofiei sale politice, când a declarat că “avem guvernarea, dar nu avem toată puterea”, “atunci când vom prelua controlul politic la DNA”, “miza nu este schimbarea unui om ci schimbarea unui regim”.

Crescut la umbra lui Adrian Năstase, Ponta a învăţat de la Rodica Stănoiu că în şedinţele conducerii de partid se decide cine să mai fie arestat, şi doar aşa înţelege că poate fi condusă o ţară.

Livia Stanciu, şefa ICCJ, îşi exprimă şi ea îngrijorarea:

"Nu-i este permis premierului României să facă aprecieri privind actul de justiţie. Să lase judecătorii să-şi facă treaba. Declaraţiile sale duc la decredibilizarea justiţiei. Declaraţiile premierului afectează independenţa justiţiei, inducând în rândul populaţiei un sentiment de neîncredere. Toţi magistraţii sunt nemulţumiţi de această atitudine"

Dându-şi seama că partenerii occidentali îl taxează pentru astfel de declaraţii, a învăţat să  le ambaleze în cuvinte frumoase, care nu ascund, însă, fondul.

Afacerea Petrotel-Lukoil

Procurorii au început urmărirea penală şi au pus sechestru asigurător la rafinăria Lukoil, pentru recuperarea unui prejudiciu de 230 milioane euro, adus statului român.

Ponta a sărit ca ars, şi a criticat procurorii care “dau cu nucleară” şi afectează salariile şi locurile de muncă  a 3500 de români.

De când are voie premierul unei ţări să dea instrucţiuni procurorilor? Un amestec grosolan în justiţie, care are o rezonanţă foarte mare, venind de la şeful guvernului.

A urmat şantajul firmei Lukoil, încurajată şi de sprijinul dat de Victor Ponta, care ameninţă şi ea procurorii că îşi va înceta activitatea din România dacă procurorii nu ridică sechestrul asigurător.

Aşa se întâmplă când premierul unei ţări se amestecă în treburile procurorilor şi ţine partea infractorilor.

Lovitura de stat din iulie 2012

Deşi în Constituție, în  articolul 115, paragraful 6,  se spune: „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului”. Guvernul Ponta a dat în iulie 2012 o ordonanță de urgență care interzicea Curții Constituționale să se pronunțe asupra deciziilor Parlamentului, afectându-i regimul de funcționare,  încălcând, aşadar, Constituția. 

Regimul OUG-urilor, care  pot fi atacate la CCR doar de Avocatul Poporului, reprezintă tot un atac la adresa justiţiei, în situaţia în care Avocatul Poporului este o persoană obedientă puterii, aşa cum se întâmplă în prezent şi cum a fost în iulie 2012. Bineînţeles că totul s-a petrecut cu acordul premierului Ponta, care semnează OUG-urile.

Dosarele Năstase şi Dragnea-Referendum

Premierul  Victor Ponta a  declarat că Adrian Năstase este un condamnat politic şi o victimă a regimului Băsescu. Premierul a comparat situaţia lui Adrian Năstase cu cea a fostului prim-ministru ucrainean Iulia Timoşenko, de asemenea condamnată la închisoare.

Victor Ponta este convins şi acum că sunt dosare politice, făcute de procurori “basişti”.

 "Procurorul Lucian Papici 'marele basist, morarist, macovist', care a făcut 'dosare politice' în cazul referendumului pentru demiterea preşedintelui Băsescu", declară Victor Ponta în octombrie 2013.

Scandalul a mers până la CSM, unde procurorul Papici a cerut să i se apere reputaţia. CSM l-a apărat, dar degeaba, atacurile lui Ponta la adresa justiţiei au continuat cu aceeaşi virulenţă.

Victor Ponta îi tot dă înainte că în dosarul referendumului,   „haite de procurori s-au întors din concediu ca să ancheteze abuziv 8,5 milioane de cetăţeni români, care au votat împotriva lui Traian Băsescu"; „dau buzna în casele lor să-i întrebe, abuziv, cum au votat, îi sperie pe bătrâni", ignorând faptul că că au existat circa 600 de plângeri, deci dosare penale, care trebuiau instrumentate, luate declaraţii de la martori, etc.

Conform procurorului Ponta, există două tipuri de magistraţi, respectiv magistraţi "adevăraţi", judecători, procurori care trimit pe cineva în judecată doar pe baza probelor şi nu a sentimentelor personale, iar alţii care atacă o persoană indiferent dacă există sau nu probe.

Cazul Bolintineanu

În cazul fraudelor de la Bacalaureat, de la Liceul Bolintineanu din Bucureşti, imixtiunea premierului Ponta  a fost directă şi agresivă.

Premierul Victor Ponta: “O să vorbesc cu ministrul Justiţiei să discute cu procurorul general”.

Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc: “M-a sunat puţin mai devreme premierul legat de această situaţie. Am vorbit cu domnul Niţu (Tiberiu Niţu, procurorul general al României- n.r.) şi l-am rugat să discute cu colegii noştri procurori”.

Rezultatul: poliţiştii şi procurorii au renunţat la acţiune, deşi existau citaţiile. Elevii nu au mai fost duşi la audieri cu autocarele special deplasate în faţa Liceului "Dimitrie Bolintineanu". Dintre cei  peste 100 de elevi, doar circa 20 au acceptat să meargă la Poliţia Capitalei să dea declaraţii.

Cazul Voiculescu

Ponta nu se jenează să atace şi sentinţe definitive şi irevocabile ale judecătorilor, cum s-a întâmplat în cazul Voiculescu.

Decizia judecătorilor conţinea şi o prevedere de confiscarea a unor bunuri, pentru recuperarea pagubelor aduse statului român.

Când e vorba de trusturi de presă prietene, interesele statului român sunt trecute pe planul doi. Iată declaraţia lui Victor Ponta:

“Faptul că un patron de media e condamnat pentru o faptă penală e un lucru care se întâmpla într-un sistem de justiţie, dar să confişti sedii de presă şi să pui presiune fizică asupra unor instituţii media nu s-a mai întâmplat şi e motiv de îngrijorare”.

Premierul ignoră faptul că există o decizie definitivă şi irevocabilă a justiţiei, care decide ce şi cât să fie confiscat din averea lui Dan Voiculescu, pentru a fi recuperat prejudiciul adus statului român. Inclusiv sedii de presă aflate în posesia condamnatului definitiv Dan Voiculescu.

Cazurile Duicu,  Prioteasa, Nicolescu

Iată declaraţia lui Ponta:

"Eu nu mă dezic nici de Adrian Duicu, nici de Prioteasa (preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, urmărit penal într-un dosar privind licitaţiile trucate - n.r.), nici de toţi ceilalţi care, doar pentru că sunt din judeţe unde PSD-ul stă foarte bine, au probleme, ştiam cu toţii acest lucru că asta se va întâmpla până în noiembrie".

Ce să însemne faptul că, după noiembrie, Ponta le va face dreptate celor incriminaţi acum de justiţie? Fiecare cetăţean poate emite propria presupunere.

Cazul Gică Popescu

În cazul cunoscutului fotbalist Victor Ponta s-a antepronuntat, dând “indicaţii” judecătorilor asupra sentinţei ce urma a fi dată.

Victor Ponta le-a transmis judecătorilor că ar fi “nefericit” dacă sportivul Gică Popescu va fi condamnat la închisoare. Un sportiv ca Gică Popescu nu merita umilit. N-aş fi fericit să-l văd la închisoare“, a spus  Ponta înainte că judecătorii să se pronunţe în dosarul “Transferurilor”. Ponta recidivează în acest caz, în urmă cu câteva luni afirmând “lui Gică Popescu i-aş ierta orice“.

Acestea sunt principalele cazuri ale amestecului lui Ponta în justiţie, nu singurele.

Tabloul impune concluzia: Victor Ponta înţelege justiţia în paradigma statului totalitar, adică să asculte de indicaţiile puterii politice.

Ponta nu poate înţelege şi accepta principiile statului de drept, ale independenţei justiţiei, crescut fiind la umbra lui Iliescu şi a lui Năstase.