Evenimentul politic relevant din ultimele zile pare a fi girul pe care
Klaus Iohannis il da intamplarilor din
iulie 2012.
Numita de unii lovitura de stat, de altii „viol asupra statului de drept”,
lovitura de stat de „catifea”, puci parlamentar, indiferent de eticheta a
bulversat lumea politica europeana, de la Barosso la Comisia de la Venetia si
la Departamentul de Stat american.
S-au scris hectare intregi de proza pe acest subiect. OUG-uri care
amputau prerogativele CCR, Avocatul Poporului care se facea ca ploua, Monitorul
Oficial trecut in subordinea Guvernului, etc., evenimentele au fost intoarse pe
toate partile.
Actul de acuzare prin care Presedintele era suspendat, conceput in Parlament, era de un ridicol
perfect. Privit de la distanta celor doi ani scursi, pentru orice om cu mintea
intreaga, nu exista o explicatie, alta decat intentia actualei puteri de a-si subordoneze
justitia.
Surpriza vine de la faptul ca prezidentiabilul ACL, Klaus Iohannis, este
de acord „pe fond” cu evenimentele din iulie 2012.
Iata declaratia sa:
„fondul problemei, dacă se votează pentru sau contra la momentul
respectiv, a fost discutat în conducerea Forumului German și s-a hotărât ca
domnul Ovidiu Gant să voteze pentru suspendare”.
Cum directia data de
presedintele Forumului German, Klaus Iohannis, mi se pare esentiala, plecam de
la premisa ca, pe fond, Iohnnis a fost de acord si a aprobat lovitura de stat
din iulie 2012.
Abia acum lucrurile devin extrem de grave.
Evaluarea Uniunii Europene,
prin presedintele CE, Barroso, a Comisiei de la Venetia, a Departamentului de
Stat american, au fost convergente: ce s-a intamplat in Romania in iulie 2012
excede tratatele la care Romania este parte, Tratatul de la Copenhaga, in primul
rand, principiile si valorile statului de drept.
Alaturi de votul PNL in
Parlament in martea neagra, apararea parlamentarilor penali de actiunea
justitiei, votul pentru cererea de demisie a Presedintelui Basescu, PNL si Klaus Iohannis se plaseaza in afara statului
de drept.
Cum accepta PDL o astfel de
pozitie politica este o alta problema.
Importanta acum este pozitia
de prezidentiabil a lui Klaus Ioahannis, un candidat care nu da doi bani pe
statul de drept.
Pozitia unui presedinte este
exact aceea de a veghea asupra respectarii valorilor si principiilor statului
de drept, sub aceste exigente candidatura lui Iohannis este grav compromisa.
Cum poate fi un presedinte un
politician care este de acord cu actiuni care exced cadrul constitutional? Ce va
face cu o posibila repetare, in alt context, a unei lovituri de stat?
Va fi de
acord cu alte evenimente, similare celor din iulie 2012?
Dincolo de calitati de lider
si de bun comunicator, la care Iohannis nu exceleaza, apare acum intrebarea
esentiala: ce reprezinta statul de drept pentru Iohannis? O poezie, un banc, o
gluma, pe care o interpretezi cand si cum ai chef?
Aici mi se pare
vulnerabilitatea esentiala a lui Iohannis. Omul nu intelege esenta statului de
drept, democratia, valorile si principiile care guverneaza Uniunea Europeana si
lumea libera.
Cum presedintele Romaniei trebuie
sa fie exact garantul functionarii statului de drept, nu vad cum Iohannis si-ar
indeplini acest rol, daca nici nu-l intelege in datele sale esentiale.
Nici nu mai conteaza daca
Iohannis s-a intalnit, sau nu, cu Voiculescu la Grivco. Si nici daca nu
cunoaste semnificatia unor cuvinte uzuale, precum „politruc”.
Dincolo de toate acestea,
ramane intrebarea: ce reprezinta statul
de drept pentru Iohannis?
Pana in prezent, raspunsul e
clar. Iohannis nu da doi bani pe statul de drept.
Isi pot permite romanii un
presedinte cu o astfel de pozitionare?
Aceasta e intrebarea la care
trebuie sa rapsunda alegatorii in noiembrie 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu