Iohannis, omul cu o mie de feţe

Principala problemă a candidatului Iohannis este că vine în politică din neant.

Funcţia de primar nu are valoare de background politic, nu permite să evaluăm candidatul Iohannis după fapte, decizii, atitudini, declaraţii politice.

Episodul Grivco, din 2009, declaraţia că evenimentele din iulie 2009 au fost în regulă, doar cu o lipsă de comunicare, măresc confuzia în privinţa opţiunilor politice ale candidatului Iohannis.

O altă declaraţie a lui Klaus Iohannis măreşte confuzia.

„România occidentală nu poate funcţiona fără o Justiţie cu adevărat independenta”  spune candidatul ACL.

Ce să înţelegem? Că actuala independenţă a justiţiei este „falsă”? Că trebuie schimbaţi şefii din parchete, DNĂ, DIICOT, ICCJ, că trebuie modificate legile de funcţionare a acestor instituţii esenţiale ale justiţiei?

Mister,  Klaus Iohannis se opreşte la jumătăţi de explicaţii, lucru care nu-i foloseşte, pentru că lasă imaginaţia să zburde.

Modul în care Iohannis s-a instalat la conducerea PNL ridică iarăşi mari semne de întrebare, inclusiv juridice, dacă instanţă a declarat ilegal actualul statut al PNL.

Venit de un an şi jumătate în PNL, Iohannis n-a participat la nici o bătălie politică a PNL, nu are un trecut de luptă alături de organizaţiile locale şi judeţene, nu este cunoscut personal de majoritatea activului PNL.

Culmea misterului care înconjoară „aterizarea” lui Iohannis în PNL, însuşi Crin Antonescu, fost preşedinte al PNL, cel care l-a „inventat” pe Iohannis, declară acum că nu ştie sigur dacă l-ar vota la prezidenţiale!

Ce semnal dă Antonescu filialelor, activului, militanţilor  şi membrilor de rând PNL? Să nu voteze nici ei cu Iohannis? Foarte ciudată această atitudine a celui care era, până mai ieri, căpetenia PNL!

Multă lume din PNL şi PDL reclamă atitudinea dictatorială a noului şef al ACL şi faptul că nu contribuie financiar la propria campanie!

În aceste condiţii, cum poate câştiga adeziunea membrilor şi activului celor două partide, care îl duc pe Iohannis spre Cotroceni pe banii lor, după care, cum spune şi legea, devine preşedintele tuturor românilor, eventual îi tratează cu o cafea şi un pahar de apă  la Cotroceni!

Problemele esenţiale ale viitorului României se reduc la următorii piloni ai interesulii naţional:

·        Statul de drept şi independenţa justiţiei

·        Consolidarea şi depolitizarea instituţiilor statului

·        Păstrarea echilibrelor structurale şi creştere econoomica

·        Drumul spre vest, integrarea în UE şi păstrarea apartenenţei la NATO

Deşi observator atent al declaraţiilor din politica românească nu m-am lămurit asupra opţiunilor lui Klaus Iohannis.

Drumul spre vest pare păstrat într-o viitoare preşedinţie a lui Iohannis.

Dar celelalte opţiuni?

Despre justiţiei ne-am lămurit, Iohannis doreşte o „adevărată” independenta a justiţiei, ce înseamnă asta, nu e clar.

Despre depolitizarea instituţiilor, iarăşi tăcere, nimic cert. N-are curaj să le spună propriilor baroni că nu vor mai avea acces la „ugerul” reprezentat de bugetul de stat.

Nu avem pretenţia să intre în politici economice şi fiscale, în echilibre structurale, în macroeconomie, n-a dovedit că s-ar pricepe la aşa ceva.

Nici la securitatea naţională, politica externă şi apărare, n-am auzit să se refere Iohannis, probabil nu ştie mare lucru despre aceste domenii extrem de importante.

Dar un proiect de ţară, un program politic, are Iohannis aşa ceva? Poate este încă prea devreme, dar nu există semnale şi ideile fundamentale ale unui astfel de demers.

Ca om politic, Iohannis este un mare mister, un om alunecos, nu ştim la ce să ne aşteptăm din partea sa.

Dacă ar fi rămas doar primar la Sibiu, n-ar fi fost grav.

În calitate de aspirant la funcţia de preşedinte, lucrurile devin grave.

Cum să voteze românii, în cea mai înaltă funcţie în stat, un om despre care nu ştiu aproape nimic? Fără istoric în politică, înconjurat de mistere şi legende, fără clarificarea opţiunilor în domenii strategice ale României?