Posibile concedieri în învăţământ, în urma unui abandon şcolar de 30%

Abandonul şcolar de 30%, la trecerea de la clasa a VIII-a la a IX-a va avea consecinţe importante în reducerea de norme/posturi didactice în învăţământ, pentru anul şcolar viitor.

Pentru a evita panica şi întrebările cadrelor didactice, Ministerul Educaţiei a şi publicat un comunicate din care rezultă:

„Ministerul Educaţiei Naţionale precizează că, în nici un moment, nu a decis desfiinţarea claselor din învăţământul liceal. Numărul de clase se realizează conform numărului de elevi integraţi în sistem, cu rezerve pentru aceia care doresc inserţia, după momentul începerii anului şcolar 2013-2014.”

În comunicat se strecoară şi o greşeală regretabilă, la un astfel de nivel:

„Pentru anul şcolar 2013-2014, Guvernul României a aprobat, prin Hotărâre de Guvern, alocarea unui număr de 210.000 de locuri pentru tot tronsonul învăţământului preuniversitar - preşcolar, primar, gimnazial, liceal”.

Ar fi grav să fie aşa. În realitate, cele 210.000 locuri sunt pentru clasa a IX-a, fiind aşteptaţi cei 206.117 elevi existenţi în clasa a VIII-a în anul şcolar 2012-2013, şi o rezervă pentru elevii români sau străini aflaţi în afara ţării, la momentul emiterii HG.

Directorii de licee, mai prudenţi, au propus o cifră de şcolarizare de 183.371, din care au fost ocupate 145.932. După reglări generate de cazuri speciale, au rămas neocupate după a doua repartizare, conform site-ului admitere.edu.ro, 37.439 locuri în clasa a IX-a.

Raportat la efectivul de 206.117 elevi aflaţi în clasa a VIII-a, abandonul şcolar dat de diferenţa de la 145.932 este impresionant: 30% dintre elevii clasei a VIII-a au renunţat să meargă la liceu, aproape unul din trei elevi. Motivul principal fiind lipsa resurselor materiale pentru deplasarea la oraş la licee, dar şi convingerea familiilor conform căreia şcoala nu oferă elevilor acele competenţe necesare şi suficiente pentru inserţia în piaţa muncii.

Se confirmă astfel justeţea opţiunii din Legea Educaţiei Naţionale, de trecere a clasei a IX-a la gimnaziu, astfel încât să poată fi urmată în localitatea de domiciliu, fără a fi obligaţi la o navetă obositoare şi costisitoare.

În această perspectivă şi scoala profesională a fost proiectată în Legea Educaţiei Naţionale ca fiind consecutivă clasei a IX-a, astfel încât cei 30% dintre absolvenţii clasei a VIII-a rămân în familiile lor să facă agricultură de subzistenţă.

Explicaţiile abandonului şcolar merită o discuţie aparte, într-un alt articol.

Ce efecte va avea acest abandon în structura numărului de posturi din anul şcolar 2013-2014?

În primul rând şi actualele clase IX-XII au efective sub numărul necesar, prevăzut de lege, minimum 25 de elevi. Mulţi elevi au abandonat între timp şcoala, în special cei din mediul rural, dar directorii i-au menţinut în cataloage, de la an la an, chiar dacă au fost declaraţi repetenţi, pentru a păstra un efectiv de elevi cât mai mare, în vederea păstrării normelor şi banilor din finanţarea „per capita”, proporţională cu numărul de elevi.

Există informaţii că s-au „prins” şi inspectorii de şmecherie, şi au început să cheme directorii cu dosarele elevilor, pentru a verifica dacă aşa stau lucrurile.

În lipsa acută de resurse financiare oferite de la buget, este absurd să menţii clase de 12-15 elevi, doar pentru a păstra toţi profesorii în sistem. Dacă s-ar comasa clasele cu efective mici de elevi, după eliminarea din  cataloage a elevilor „fantomă”, s-ar realiza o importantă economie la fondul de salarii, ce poate fi dirijată spre baza materială a şcolilor sau spre salarizarea mai bună a profesorilor rămaşi.

 Din păcate nu s-a pus în operă un sistem simplu şi obiectiv de măsurare a performanţei profesorilor, anume „progresul şcolar” al elevilor, măsurat cu aplicaţii informatice, pentru a decide în mod obiectiv şi riguros cine să plece şi cine să rămână.

După un calcul simplu, celor 37.439 locuri neocupate le corespund circa 1500 de clase, adică 2700 de posturi ce trebuie desfiinţate, respectiv 2700 de cadre didactice ce trebuie să plece din sistem.

Este vorba de profesori suplinitori, sau de titulari, dacă nu există peste tot posibilitatea renunţării doar la suplinitori, din ce in ce mai putini in ultimii ani.

Dacă însă, Inspectoratele Şcolare fac o analiză exactă e efectivelor de elevi care frecventează şcolile, eliminând elevii „fantomă”, trecuţi doar în cataloage fără să vină la şcoală, dacă se comasează, aşa cum ar fi normal, clasele cu efective sub baremul prevăzut de lege, numărul profesorilor ce ar trebui să părăsească sistemul ar putea fi mult mai mare, posibil 4000-5000.

Lipsa resurselor bugetare face ca o astfel de restructurare să fie absolut necesară, astfel banii se risipesc exact ca în sănătate, dispar ca apa în nisip fără efecte benefice pentru societate.

O finanţare mai bună a educaţiei este necesară, dar abia după ce s-au creat mecanismele şi procedurile de control şi verificare a eficienţei cheltuirii banilor, a obţinerii rezultatelor pentru care au fost alocaţi din bugetul de stat.