A
fost. Dar un „blat” pozitiv, de tipul „win-win”. In care a castigat si
interesul national.
Context
Numirea procurorilor sefi nu putea intarzia la
infinit, dupa o amanare de aproape un an. Scartaia eficienta si decizia, daca
sefii nu aveau un mandat clar si pe o perioada bine definita, si nu se angajau la decizii grele si de
perspectiva.
Ideea
ca se putea merge cu interimatul mult si bine nu sta in picioare. Nu asa
functioneaza institutiile grele si cu responsabilitati uriase.
In
plus, oficialii europeni dadeau si ei semne de nerabdare ca nu se mai rezolva
odata cu sefia parchetelor.
Dupa
mandatul esuat al dnei Pivniceru, caruia i-au pus cruce convorbirile cu Vivian
Reding (Antonescu: „dna Pivniceru a
gresit cand a luat in serios discutiile de la Bruxelles”), convorbirea
Basescu-Ponta avea sa contureze un plan de actiune si un compromis:
Vine
Ponta ministru interimar la justitie, propune sase procurori din 21 cu
mandatele expirate, nu Daniel Morar la Parchetul General, dar da Codruta Kovesi
la DNA. O garantie ceruta de Ponta, ca Morar iese din joc, s-a concretizat
imediat prin numirea sa la CCR, incepand din 6 iunie 2013.
Morar
a iesit public de doua ori cerand sef la DNA din interiorul directiei, si apoi,
suparat ca nu i s-au respectat indicatiile si-a luat jucariile si a demisionat
si de la Parghetul General, unde era sef interimar.
Deal-ul
acesta a aruncat in disperare si critici furibunde la adresa Presedintelui
Basescu pe sustinatorii sai, din presa si societatea civila, care s-au dezis de
el si l-au facut cu ou si cu otet,
tradator, ticalos, las, si cum
le-a mai venit la gura. Fara sa analizeze alternativa si ce marje de manevra
avea la dispozitie, cu o putere de 70% in parlament.
Ce alternativa avea Basescu?
Sa
astepte linistit un ministru voiculescian la Justitie, sa-i propuna acesta sefi
la parchete, pe care i-ar fi respins in mod repetat. Cu ce riscuri? In cel mai
rau caz se punea suspendarea pe masa de catre aripa PNL-Voiculescu a USL, iar
in cel mai bun caz prelungirea interimatului la sefia parchetelor mult si bine.
Ambele paguboase si generatoare de pericole, mergand pana la o noua suspendare.
Intr-un context economic cum nu se poate mai prost, Romania fiind dependenta de
imprumuturi si un nou acord cu FMI-BM-UE.
Cand
esti sef de stat si ai in grija soarta a 22 de milioane de locuitori nu
actionezi numai dupa principii si valori morale maximaliste, ridicandu-i
statuie lui Morar. Faci ce se poate pentru a minimaliza riscurile si crizele,
in contextul in care puterea are 70% in parlament. Cei de pe tusa, ziaristi si
comentatori, nu resimt raspunderea enorma pentru 22 de milioane de suflete, isi
pot permite sa fie maximalisti in cerinte si opinii.
Procedura transparenta de concurs si
selectie
Nu
este in lege, a fost ceruta de UE pe vremea cand Mona Pivniceru facea jocurile,
ca masura suplimentara de siguranta ca nu ajung in functii de conducere
procurori propusi de penali, precum Voiculescu sau Fenechiu. Procedura a esuat,
si datorita faptului ca nu s-au inscris oameni de valoare, nici Morar si nici Kovesi.
Desi, apriori, n-aveau de unde sa stie cum decurg lucrurile, adica nu prea
transparent.
Am
mari dubii ca si intr-o procedura de selectie presupus transparenta, condusa de
Ponta, s-ar inghesui multi procurori de valoare, stiind ca viata profesionala
dar si civila le va fi scormonita seara de seara la antenele patriei. Plus ca
era mancatoare de timp si numirile sunt
urgente.
Presupun
ca ziaristii si societatea civila erau avizi sa contribuie la arbitraj,
dandu-si cu parerea, avizata sau nu, tocandu-i felie cu felie pe candidatii din
procesul de selectie, dar nu aceasta era garantia ca vor fi alesi cei mai buni.
Se pare ca de aici si marea suparare.
Caracterul
unui procuror nu se vede pe ecran, la interviu, ci mai degraba in rapoartele
serviciilor si lista dosarelor solutionate. Care nu poate fi publica, totusi,
fara riscuri mari pentru respectivul procuror.
Asa
ca, fiind vorba de o asumare tripartita, Ponta-CSM-Basescu, permisa de lege,
lucrurile au luat-o pe acest fagas.
In
scrisoarea din 1 octombrie 2012, adresata de Traian Basescu catre Mona
Pivniceru se propune clar si aceasta varianta:
„Alternativ,
în cazul în care modificarea criteriilor de selecţie, în vederea asigurării
transparenţei procesului de selecţie, nu vă este convenabilă şi având în vedere
urgenţa numirii în funcţiile de Procuror General al Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Procuror Şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, ca urmare a expirării mandatelor acestora, vă propun respectarea
întocmai a dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 303/2004, în scopul găsirii unor
soluţii acceptate de Ministrul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii
şi Preşedinte, sens în care consider oportună o consultare prealabilă între
aceste autorităţi. Astfel, urmând această cale legală, este posibilă o soluţie
care ar permite asumarea responsabilităţii numirii în cele două funcţii de
conducere, în scopul continuării eficiente a activităţii Parchetului General şi
Direcţiei Naţionale Anticorupţie.”
Un paragrav cu continut similar se afla si in
documentele trimise de UE Romaniei.
Ce a
castigat/pierdut Traian Basescu?
· A impus accelerarea
procedurii de numire a sefilor de parchete, in virtutea Pactului de Cooperare
cu premierul.
· A securizat
conducerea DNA cu Laura Codruta Kovesi.
· A bagat „mortu” in
casa USL, relatia lui Ponta cu PNL-Voiculescu a ajuns aproape de rupere.
· A oprit varianta proasta,
cu un ministru PNL-ist, caruia sa-i respinga propunerile si sa deschida astfel calea spre suspendare.
· A dovedit ca detine
in continuare controlul scenei politice.
· A dovedit UE ca este
capabil de compromisuri pentru a mentine stabilitatea politica.
· A pierdut aproape
intrega sustinere a societatii civile si a presei de dreapta.
Victor Ponta a realizat in aceasta iarna ca toate
usile UE i s-au trantit in nas. Respingerea aderarii la Schengen, declaratia
ministrului de interne german, scrisoare celor patru ministri de externe ale
unor tari UE, votul din CAG, Consiliul pentru Afaceri Generale, toat ei-au spus
ca e persona non grata in UE.
In special Germania, nu numai ca n-a revenit la
sentimente mai bune fata de Victor Ponta, dar a si ridicat gradul de ostilitate,
dupa cum s-a vazut.
In aceste conditii, cum guvernarea USL risca sa
duca Romania in faliment in absenta finantarii cu bani ieftini de la FMI si UE,
Victor Ponta a inteles sa schimbe macazul, cu riscul ostilizarii aripii
Voiculescu-PNL, si chiar al ruperii USL, ceeace arata gravitatea situatiei
financiare a Romaniei, incepand din momentul incetarii acordului cu FMI.
A inteles ca doar Traian Basescu mai poate deschide
usi la UE si FMI (SUA), asa ca a trecut la cooperarea propriu zisa. Asa se
explica „blatul” Basescu-Ponta.
Ce a pierdut/castigat Victor Ponta:
· A pierdut
colaborarea si solidaritatea PNL-Voiculescu, fragilizand USL pana aproape de
rupere.
· A pierdut simbolul
luptei anti Basescu, daca a renuntat la PNL in favoarea cooperarii cu Basescu
· Penalii din PSD ar
fi dorit incalecarea justitiei, nereusita pentru care il fac vinovat pe Ponta
· A castigat in ochii
UE meritul de a conlucra cu Presedintele Basescu in interes national
· Nu mai apare ca-si
apara penalii, daca l-a propus sef pe procurorul care a instrumentat cazul Constantin
Nicolescu de la Arges
Ce urmeaza
Nu
este clar ce se intampla cu propunerile care obtin vot negativ in CSM, cel mai
important fiind exemplul lui Tiberiu Nitu. Il va desemna, totusi, Traian
Basescu, drept sef la Parchetul General? Dar celelalte propuneri? Ii va spune
Traian Basescu lui Victor Ponta, sa nominalizeze pe altcineva?
Ideal
ar fi ca doar la convergenta in apreciei a celor trei actori principali, Ponta,
CSM si Basescu, sa intervina si numirea efectiva in functiile importante. Daca
se abate de la aceasta cutuma simbolica, morala si de bun simt, Traian Basescu
nu prea mai are multe de explicat. Iar Victor Ponta sa faca bine sa negocieze
si cu CSM-ul numele procurorilor sefi, nu doar cu Traian Basescu.
In
concluzie, interventiile ambasadelor Americii si Marii Britanii confirma si ele
ca este benefica cooperarea premier-presedinte, ca numirea procurorilor sefi se
afla pe un drum corect.
Actiunea promovata de Traian Basescu este una
proactiva, nemaiasteptand pericolele rezultate dintr-o relatie cu un alt
ministru voiculescian la justiei, instabilitatea politica fiind principalul
efect cu daune incalculabile in plan economic.
Este
de remarcat schimbarea la fata a lui Victor Ponta care, intre banii europeni si
americani (FMI) si PNL-Voiculescu, a ales prima varianta.
Cei
care, multi, nu contenesc sa critice alegerea lui Traian Basescu in aceasta
imprejurare, sa faca bine sa se gandeasca la ce pun pe masa milioane de romani
in cazul unui conflict politic, care sa duca la convulsii economice, intr-un
mediu economic european si mondial oricum bulversat si traversat de crize
majore. Cand ai in grija viata a 22 de milioane de romani, alegerile sunt
altele, comparativ cu situatia in care stai pe canapea cu laptopul in fata si
cu traiul zilnic asigurat.
Sa vedem ce-o zice si Olanda, Germania, in genere cei care se opun intrarii in Schengen. Daca vor stramba din nas, cam nashpa pt. Basescu si cei care inca ii tin partea prin mass-media de dreapta.
RăspundețiȘtergere