Pierde sau câştigă România din integrarea în UE?

Categoric câştigă. Chiar dacă va pierde, la un moment dat, din suveranitate.

Progresele făcute de România după epoca Năstase se datorează perioadei de preaderare şi apoi primilor paşi pentru  integrarea în UE.

Uniunea Europeană s-a născut dintr-o idee generoasă. Ne punem la un loc resursele umane şi materiale, ne ajutăm unii pe alţii,  în zonele în care esteuropenii sunt rămaşi în urmă, facem transfer de bune practici în domeniile sensibile, pentru ca în final să ne bucurăm cu toţii de un nivel de trai decent, avantajele statului de drept, mobilitatea fortei de munca si a ideilor, comert liber intre state,   securitate comuna,  respectarea principiilor democraţiei.

Unele ţări sunt contributoare nete la bugetul UE, altele beneficiare nete, dacă acceptă tratatele şi principiile de funcţionare ale UE.

Iată ce a avut de câştigat România, fără aderarea la UE n-ar fi avut aceste avantaje:

1. Criteriile politice stabilite la Copenhaga, privind respectarea statului de drept şi a principiilor democraţiei, prevăzute în tratatele de aderare.

2. Uriaşele sume de bani nerambursabile, din exerciţiul financiar anterior şi din cele care urmează. Fără aceste sume, România ar fi în continuare cu infrastructura de ev mediu, mai ales în rural. Faptul că a trecut o perioadă până când beneficiarii români s-au obişnuit cu exigenţele europene este de înţeles, iar transferul de bune practici este şi el benefic pentru România.

3. Salvarea democraţiei româneşti în momente de cumpănă, cum au fost cele din vara anului 2012.

4. Supravegherea independenţei justiţiei, prin mecanismul MCV, fapt ce a garantat până în prezent funcţionarea fără ingerinţa politică a procuraturii şi decizii corecte si legale  la majoritatea judecătorilor.

5. Un flux de investiţii şi o piaţă de desfacere pentru economia românească, care cu greu ar putea avea alternativă.

6. Mobilitatea forţei de muncă, a studenţilor, intelectualilor, care conectează România la piaţa muncii europene, la marile centre academice, universitare şi de cercetare. Se întreabă cineva care ar fi fost nivelul şomajului în România, fără această liberă circulaţie a forţei de muncă în UE?

7. Tratatul fiscal care impune un comportament economic, financiar și  bancar raţional, pentru a atenua criza datoriilor suverane ale statelor (45.000 miliarde euro), şi a volumului imens al instrumentelor derivative financiare (de 11 PIB-ul mondial).

Dincolo de birocraţia existentă peste tot, balcanismul şi proastele tradiţii româneşti în privinţa disciplinei muncii, a cultului lucrului bine făcut, reprezintă un handicap de care singuri am fi scăpat foarte greu, dacă am fi scăpat vreodată. Cu ajutorul UE mai avem o speranta.

Rămâne discuţia asupra cât de liberă să fie piaţa liberă.

Din păcate, se înregistrează şi conivenţe nepermise între politicieni şi bancheri, care perturbă, pervertesc, blochează, inhibă mecanismele pieţei libere, mai ales în domeniul financiar bancar, cum ne demonstrează situaţia economică a Greciei. Acestea au fost posibile în absenţa unui cod strict de comportament financia-bancar, respectat cu stricteţe de către toţi partenerii europeni, cu mecanisme de pedepsire a acelora care nu-l respectă, cod care si-a facut aparitia, poate prea tarziu.

Este bine, este rău, sa existe această cedare de suveranitate a statelor către "jandarmi" din afara ţării?

Pentru România, Grecia, Spania, Portugalia, Italia, ţări cu un comportament economic iraţional, în care pomenile electorale sunt principalul mod de a câştiga alegerile, nu calitatea oamenilor, programelor şi proiectelor, este categoric util un jandarm european, care să evite ca ţări din UE să intre în capcana în care a intrat Grecia, ca urmare a acţiunilor unor conducători iresponsabili, sau  criminali de-a dreptul.

Şi evitarea riscului ca dictatori precum Stalin, Ceauşescu, Honecker, Brejnev, să-şi bată joc de popoarele lor, sau să omoare 20 milioane de cetăţeni, cum a făcut Stalin.

Chiar evoluţia spre SUE, Statele Unite ale Europei, cu cedări de suveranitate, este benefică pentru România. Lăsată de capul ei, cu un popor pasiv, care nu ştie să-şi apere democraţia şi statul de drept, se pot întâmpla oricând evenimente precum cele din vara 2012, când justiţia, statul de drept, democraţia, au fost puse într-un imens pericol şi doar intervenţiile UE şi SUA ne-au salvat de la derapajul spre o nouă dictatură, machiată şi fardată ca fiind "democraţie originală". Sau, mai grav, sa suporte 50 de ani un regim dictatorial, precum cel comunist

În concluzie, România are de câştigat din integrarea în UE şi chiar şi puţinii ani scurşi de la momentul aderării arată un imens progres în zona justiţiei, a statului de drept, a întăririi societăţii civile, şi chiar şi economiei.

Declaratiile purtatorului de cuvant al guvernului sunt incalificabile

Nu cred sa mai existe vreo tara normala, in care ditamai purtatorul de cuvant al guvernului, Mirel Palada,  sa scrie  despre presedintele tarii ca la o carciuma de mahala:

„Cu mare părere de rău, cineva trebuie să constate că regele e gol. Pardon, că preşedintele e beat. ...

În seara asta, Preşedintele României se încurcă în asemenea hal în limbă încât concluzia e indubitabilă: îi e frică. Şi pentru a-şi învinge frica, şi pentru a încerca să acopere cu zgomot, s-a matrafoxat”... Alcoolul dictează: După dînsul, potopul!”

 Intr-un asa hal de decadere intelectuala, de comportare necivilizata, de abdicare de la orice norme de moralitate publica, n-am mai vazut un functionar al Romaniei, platit din banii nostri, ai contribuabililor.

Mai grav, nu este de conceput ca ar fi actionat fara aprobarea directa a primului ministru Victor Ponta.

Intr-un singur mod se poate  extrage Victor Ponta  din aceasta mizerie verbala si comportamentala. Sa-l demita pe purtatorul sau de cuvant maine dimineata.

Daca se solidarizeaza cu declaratiile acestuia, fara sa-l repudieze prin demitere, rezulta ca premierul Victor Ponta este el insusi  constituit din acelasi aluat intelectual cu purtatorul sau de cuvant, ca-i impartaseste expresiile si jignirile aduse, nu omului Traian Basescu, ci functiei prezidentiale.  

Adica o pozitie care-l trimite pe premier si, odata cu el Romania, in Africa necivilizata.

Mai mult, falia deja existenta in societatea romaneasca se va adanci ireparabil, iar perspectiva conlucrarii tuturor romanilor la constructia unui viitor mai bun pentru tara dispare in ceata unui comportament vulgar si incompatibil cu functiile de inalti demnitari ai statului roman. 

La orizont nori negri pentru Romania si poporul roman. 

Guvernul nu gaseste doi covrigi de copil. Dar mareste de 25 de ori veniturile clientelei

Guvernul nu gaseste doi covrigi de copil. Dar mareste de 25 de ori veniturile clientelei

Acestea sunt stirile de ieri. Senatul a respins, la recomandarea Guvernului, marirea alocatiei pentru copii cu 1,8 lei. Doi covrigi, o acadea sau cateva bombonele. N-au existat resursele financiare pentru copiii patriei.

Tot Guvernul a gasit banii necesari sa mareasca de 25 de ori indemnizatiile de sedinta a reprezentantilor statului in AGA, in Consiliile de Administratie, ale companiilor proprietate de stat. 25% din indemnizatia managerului. Daca acesta are 12.000 euro, suma obisnuita,  uneori se merge si pana la 24.000 de euro, atunci reprezentantul statului castiga 3000 euro pe sedinta. 

Da cine sunt acesti reprezentanti? „Norocosii” partidelor, cei care au facut, ei sau familiile lor, servicii, donatii importante,  partidelor aflate la putere. Sau sunt odrasle, pupile, amante, cumnati, nasi, cumetri, ai puternicilor zilei. 

Din ciclul „vocea si talentul”, cum zicea Liviu Dragnea explicand ce cauta o  cantareata de muzica populara in serviciul anticoruptie al ministerului sau.

Aceste personaje n-au avut si nu au criterii de performanta pentru banii primiti. Au scufundat companii de stat, le-au dat pe mana „baietilor destepti”, ca la Oltchim sau Hidroelectrica, fac doar act de prezenta si, dupa cateva ore  de sedinta, buzunarele li se umfla cu 3000 de euro. Din care, o parte, merg la pusculita de partid.

E clar  de ce nu vrea statul sa se desparta de companiile falimentare aflate in proprietatea sa? Unde si-ar mai plasa, Dragnea, Ponta, Antonescu si restul camarilei, odraslele, amantele, rudele, oamenii aflati in siajul puterii, in clientele de partid?

Sigur, probabil sumele nu sunt comparabile, dar e vorba de solidaritatea umana, clamata pana la sufocare cand era in opozitie actuala putere si imputata vechiului regim. 

Solidaritate cu alegatorii care te-au votat cu entuziasm, sa capete si ei doi covrigi la alocatia pentru copii. Cum sa le refuzi si acesti doi covrigi?

Acum se creeaza prapastia, uriasa, generata de ura, disperare, neincredere, intre alesi si alegatori. 

Spre comparatie, dupa razboi, ministri germani mancau la gamela, pe strada, cu muncitorii de la demolari. Din solidaritate, nu de altceva.

Cetatenii Coreei de Sud si-au dus inelele, verighetele, bijuteriile la trezorerie, in momente financiare dificile, ca sa-si scoata statul din impas.

Iar in Romania, in momente economice dificile, statul refuza doi covrigi fiecarui copil, dar gaseste suficienti bani sa umfle de 25 de ori buzunarele clientelei.

Noi i-am ales, noi ii suportam, pana la viitoarele alegeri. 

Propun ca alegerile parlamentare sa fie in fiecare an, sau macar la fiecare doi ani.

Le-a luat Dumnezeu mintile...

Propunerea ca Parlamentul sa ancheteze terenul achizitionat de Ioana Basescu frizeaza paranoia.
Ca de cazul acesta e vorba, in primul rand, avem declaratia premierului Ponta: „toti cei implicati trebuie sa dea detalii. E vorba de sume mari de bani si de primul om in stat".

De cand, pana cand, in lipsa de alte preocuari mai serioase, Parlamentul infiinteaza o comisie parlamentara care sa verifice o tranzactie comerciala intre doi privati, in care vanzatorul este italian, chiar daca una din parti este Ioana Basescu?

Nu mai avem parchete, alte institutii ale statului specializate, de trebuie sa se ocupe Parlamentul de ceva care nu-i este in fisa postului, nu face obiectul muncii parlamentarilor?

Suntem in plin delir parlamentar, daca propunerea va fi insusita de catre plenul vreuneia dintre Camerele Parlamentului.

Chiar si eventuala implicare a unui procuror, Papici de exemplu, ca tot ii sta ca un os in gat lui Ponta, anchetarea sa este de resortul Inspectiei Judiciare a CSM. Este posibila efectuarea unor expertize, cercetari,  in vreun caz aflat in cercetare, cu schimburi sau impropietariri ilegale de terenuri in zona respectiva.  Vrea Ponta sa stie mai multe despre ancheta? Uite ca nu se poate! Si nici Parlamentul nu are voie sa stie.

Iar a uitat Victor Ponta de separarea puterilor in stat, de faptul ca daca intra iarasi cu bocancii in justitie va fi imediat urecheat de Comisia Europeana si de Departamentul de Stat american.

Lui Victor Ponta nu-i intra in cap, si pace, ca nu are dreptul nici macar sa dea sfaturi justitiei, c-asa-i in democratie. Nu e dictatorul Ceausescu, sau Stalin sau Hitler, sa dicteze si ordone la tot ce misca in tara asta.
Daca sunt transferuri ilegale de terenuri de la Fundulea la Calarasi, de care se face vinovat ADS-ul, foarte bine, sa ancheteze aceste transferuri, pe linie administrativa, folosind Corpul de Control, in limitele date de lege. Sau sa sesizeze procuratura, daca sunt indicii penale. Dar ce treaba are Parlamentul in tot acest caz?

Sa implici tranzactii comerciale private in declaratii publice si sa le supui controlului unei Comisii Parlamentare, de la nivel de sef de Guvern, nu un fitecine,  depaseste orice limita de legalitate si comportament normal al unui conducator european din anul 2013.

Stim ura viscerala pe care o nutreste Victor Ponta fata de presedintele Basescu, cu care trebuie sa imparta puterea pe care si-ar dori-o doar pentru el.

Sunt cunoscute declaratiile pornite dintr-o minte imatura, conform carora Basescu a vandut interesele tarii, ca n-a luat mai multi bani de la UE, ca a negociat un deficit prea mic pentru Romania, de nu se mai poate imprumuta pentru pomeni electorale.

Se depasesc insa niste limite de la care te poti intreba: omul acesta mai judeca sau i-a luat Dumnezeu mintile?

USL omoară gaina cu ouă de aur

Zarurile au fost aruncate. După discuţiile cu FMI, în loc de relaxare fiscală şi sprijinirea mediului de afaceri avem creşteri de impozite, accize, taxe. În domeniile cele mai sensibile: carburanţi, curent electric, gaze, utilităţi, care se vor propaga cu siguranţă la alimente, produse de uz curent, transport în comun, etc.
USL n-a avut puterea să facă ce a făcut Boc în 2010. Să reducă cheltuielile de funcţionare a statului, să facă investiţii, să ajute mediul de afaceri, astfel încât am avut creştere economică în 2010, 2011.
Creşterea economică din 2013 vine dintr-un an agricol foarte bun, ceeace nu este obligatoriu şi în 2014.
Incapacitatea cronică de a strânge încasări la bugetul de stat s-a rezolvat prin suplimentarea costurilor la combustibil, care se face automat, la pompa de benzină. Odată, cu o creşterea de 7 eurocenţi, pentru un fond destinat drumurilor.
Aiurea! Şi Tariceanu a băgat banii luaţi pe BCR într-un astfel de fond că nu i-a mai găsit nimeni. Se vor duce şi aceştia în consum, în asigurarea pensiilor şi salariilor, nu în infrastructură şi în investiţii.
Apoi, mărirea accizelor cu rata inflaţiei se va duce tot în preţurile la pompă.
Consecinţa va fi propagarea creşterii preţului combustibilului în toate preţurile, toate mărfurile necesită transport de la producător la cumpărător. Cum puterea de cumpărare este deja anemică, ea se va diminua şi mai mult, intrând în cercul vicios al reducerii consumului care va afecta producţia, care va afecta veniturile, şi tot aşa.
Impozitarea stâlpilor de electricitate şi a construcţiilor firmelor private arată disperarea fiscului român. Astea nu pot fi ascunse, se văd şi se numără de la distanţă. Dar să nu te pui cu imaginaţia contribuabililor. Dacă vot muta aceste construcţii pe persoane fizice, ce se va întâmpla?
Nu trebuie să ai cine ştie ce viziune economică să înţelegi aceste lucruri. USL nu are deloc.
Crin Antonescu a prezentat aseară explicit menţinerea cotei unice de 16% ca pe o mare victorie. Dacă aceasta este „marea victorie” liberală, ne-am lămurit.
Restul de măsuri, scăderea CAS-ului la 1 iulie 2014, salariul minim, sunt fie iluzorii (dacă vor fi condiţii), fie fără prea mare impact, nu mulţi salariaţi au salariul minim pe economie. Iar creşterea salariilor debutanţilor în învăţământ s-a mai încercat şi nu s-a făcut. Debutanţii îi ajung din urmă cu salariul pe cei cu 10 ani vechime, ceeace nu e în regulă, trebuie să le măreşti şi acestora, şi tot aşa.
Şi marea descentralizare devine marea păcăleală, pentru că din lipsa banilor primarii şi şefii de Consilii Judeţene trebuie să facă ceeace n-are curaj guvernul să facă: să reducă personalul bugetar cu cel puţin 10%.
N-a zis guvernul că le dă şi banii aferenţi descentralizării? O păcăleală, cum am prevăzut mai demult.
Cert este un lucru.
USL a reuşit să păcălească o parte din populaţie, care i-a dat şi votul, dar nu reuşeşte să păcălească economia, mediul de afaceri, găina care face ouă de aur. Aici se lucrează cu cifre seci şi clare, cu legi care nu se lăsa manipulate.
Iar semnalele sunt dintre cele mai îngrijorătoare.
Cei mai importanţi acţionari din sistemul financiar românesc, băncile austriece, şi-au redus expunerea pe ţara noastră cu peste 4 miliarde de euro în ultimii doi ani, după cum arată un studiu al Băncii Naţionale a Austriei.
Ştim că în plină criză a existat un agreement prin care băncile străine se obligau să nu retragă capital din România. Cum n-a mai fost reînnoit, pe măsură ce mediul de afaceri din România se deteriorează, băncile îşi retrag banii, ceeace afectează şi va afecta creditarea, şi aşa subţiată din faptul că statul trage banii destinaţi creditării interne.
Iar regretul că nu avem bănci româneşti, şi stăm la mila celor străine, este anulat de constatarea: şi când le-am avut, Bancorex, Banca Agricolă, ce-am făcut cu ele? Le-am prăduit, că erau de stat, adică ale tuturor şi ale nimănui. Aşa că mai uşor cu regretele.
În 2013 avem cele mai mici investiţii străine din ultimii 10 ani! O constatare ce-ar trebui să dea frisoane şefilor USL. De ce?
Pentru că mediul de afaceri nu este atractiv, birocraţia şi corupţia la cote înalte, forţa de muncă mediu şi înalt calificată nu există, predictibilitatea legislativă şi fiscală nu, dacă tot schimbăm codul fiscal şi legile după cum li se năzare unora şi altora.
Turcia, Bulgaria, Polonia, ne depăşesc net în privinţa investiţiilor străine directe.
În concluzie, cele mai negre previziuni în domeniul economic se adeveresc. Vine iarna, posibil dificilă, activităţile economice încetinesc, iar încasările la buget vor fi şi mai mici.
Lipsa de viziune a USL, inclusiv a liberalilor, conduce la distrugereaa mediului de afaceri, atât cât mai rezistă în România.
În loc de măsuri de relaxare fiscală, simultan cu reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, aşa cum a făcut Emil Boc în 2010, asistăm la noi şi noi cianurări a întreprinzătorilor şi antreprenorilor.
La ce ne trebuie 27 de ministere, când ele consumă, produc doar hârtii şi freacă menta, să răspundă guvernul USL. Mai ales ca după descentralizare multe vor fi golite de continut.
Eşecul economic major al USL, miza electorală enormă dată de alegerile prezidenţiale din 2014, schimbă datele problemei anului care urmează.
Aceste date trebuie analizate şi reevaluate de către forţele politice aflate în competiţia electorală.

Victor Ponta baga cizma in gura presei independente

Ca un stalinist inrait, Victor Ponta foloseste institutiile statului pentru a se razbuna pe presa care-l critica.

Altfel, cum poate fi interpretat gestul blocarii conturilor ziarului Evenimentul Zilei, la numai cateva ore dupa gazduirea interviului cu Traian Basescu?

Un avertisment dur, clar, fara menajamente. Daca nu va potoliti, va rad. In cel mai pur stil stalinist cu putinta. 

Daca Adrian Nastase cumpara presa cu publicitate, Victor Ponta nu se mai incurca cu nimicuri. Ii blocheaza conturile.

O greseala fatala, inaintea vizitei in America. Care demonstreaza lipsa de consideratie fata de valorile democratiei si statului de drept.

Sa nu se planga apoi de reactiile provocate in strainatate si sa dea vina pe Macovei si alti vanduti! Si-o face cu propria vointa!

Victor Ponta vinde România bucată cu bucată

În interviul de luni seara Victor Ponta a comis-o. Iarăşi.

I-a scăpa porumbelul din gură, (oricum nu se controlează când se află în „templul” antenelor) şi a anunţat că dacă eşuează privatizare CFR Marfă, statul român trebuie să-i dea patronului GFR înapoi 30 milioane euro, cât a cheltuit până în prezent în procesul de privatizare.

De unde până unde? Ce clauze n-a respectat statul român, pentru ca Gruia Stoica să-şi ia banii înapoi?

În realitate Gruia Stoica nu are banii necesari să respecte contractul. Motiv pentru care a şi fost amânată scadenţa cu câteva luni.

De la început privatizarea CFR Marfă a fost cu dedicaţie. Preţul, 209 milioane euro, este mult sub activele CFR Marfă, după unele estimări de un miliard euro. Datoriile au fost convertite în acţiuni, după începerea procesului de privatizare, a fost amânată publicarea anunţului în Monitorul Oficial, nu există nicio garanţie că patronul GFR, care a şi capusat CFR Marfă, preluându-i contractele bănoase, ar avea bani pentru dezvoltarea şi modernizarea companiei.

Cel mai probabil s-ar înscrie în modelul Bechtel, Petrom, etc., urmând tăierea şi valorificarea la fier vechi a vagoanelor şi locomotivelor.

La Roşia Montana s-a întâmplat acelaşi lucru. Victor Ponta a anunţat că statul trebuie să restituie companiei RMGC circa două miliarde euro, drept daune pentru nerespectarea contractului. Şi, ca să fie sigur că nu va fi tras la răspundere, a trimis Parlamentului un proiect de lege halucinant, după modelul Bechtel, în care statul român are toate obligaţiile posibile, iar RMGC scăpa cu creşterea redevenţei şi participării statului, din ce? Că e foarte greu să verifici care este producţia „reală”, când funcţionarii români pot fi cumpăraţi cu două acadele.

Iată doar două exemple în care Victor Ponta şi-a propus să vândă România, bucată cu bucată. Îl frământă grija pentru privaţi, nu pentru statul român.

Şi Codul Insolvenţei e cu cântec. Nu i-a păsat că-l toacă Realitatea Tv zi de zi. Şi nu-i pasă că o entitate privată trece de la SOV la Ghiţă, de la acesta la Schwartzenberg, la Guşă, şi mai departe cine ştie. Pentru că miza e mult mai mare.

Preşedintele Băsescu, care şi atunci când speculează are în cap informările de la servicii, a declarat în ultima sa intervenţie că victima acestui Cod ar putea pica TVR, care e datoare vândută. Cu Elvis la volan, n-ar fi exclus să fie băgată în faliment şi să ne trezim cu cine ştie ce creditori care revendică patrimoniul. Şi el într-o poziţie care valorează sute de milioane de euro.

Oricum, Camelia Voiculescu a vizitat în două rânduri sediul TVR din Moliere. Altfel, de ce un articol cu dedicaţie, băgat în ultima clipă în OUG? Cui prodest?

Ne amintim cum Universitatea de Ştiinţe Agricole a prăduit 2000 de hectare în Băneasa, printr-o colaborare cu Puiu Popoviciu, din care s-a ales cu praful de pe tobă. Şi nimeni n-a păţit nimic. Prin lege, patrimoniul universităţilor se află în proprietatea lor, fac ce doresc cu el, cu o viză a Ministrului.

Universitatea are nişte zeci de hectare şi clădiri la şosea, în buricul târgului, care l-ar face fericit pe orice investitor-dezvoltator imobiliar.

Dacă va intra în insolvenţă, cu ajutorul discret al Ministerului Educaţiei, cine se va repezi pe ea? Îmi dau cu părerea, astfel de exemple, cum sunt cele 2800 hectare trecute de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice la patrimoniul privat al Consiliului Judeţean Brăila, pot apare oricând. De obicei prea târziu.

Vinderea unităţilor locative ale RA-APPS prin negociere directă nici nu mai contează. E un mizilic, să amăgească lumea şi să dea de lucru presei.

Luptă teribilă pentru izgonirea lui Băsescu, nereuşită din fericire, avea scopul nedeclarat să-i închidă gura, din postura de preşedinte, cu pupitrul Cotroceniului în faţă şi drapelul României în spate. Greutatea declaraţiilor sale, din această postură, au efectul loviturilor de măciucă, ceeace nu se va mai intampla când nu va mai fi preşedinte.

Atacul isteric şi indecent proferat de Victor Ponta la adresa procurorilor DNA, arată acelaşi lucru. Doar DNA se mai opune planurilor lui Victor Ponta de a vinde România bucată cu bucată. Asta a şi învăţat de la Adrian Năstase şi Tăriceanu. Care au prăduit aproape toate activele economiei comuniste şi ne-am ales cu 200 km de autostradă.

Iliescu a spus o singură dată ceva de „capitalism de cumetrie”, după care s-a speriat şi a tăcut mâlc. Oricum, în concepţia sa proprietatea privată este un moft.

Aştept o lucrare de doctorat despre tunurile privatizărilor din România. Neplagiata.