Guvernul nu gaseste doi covrigi de copil. Dar mareste de 25 de ori veniturile clientelei
Acestea sunt stirile de ieri. Senatul a respins, la recomandarea Guvernului,
marirea alocatiei pentru copii cu 1,8 lei. Doi covrigi, o acadea sau cateva
bombonele. N-au existat resursele financiare pentru copiii patriei.
Tot Guvernul a gasit banii necesari sa mareasca de 25 de ori indemnizatiile
de sedinta a reprezentantilor statului in AGA, in Consiliile de Administratie,
ale companiilor proprietate de stat. 25% din indemnizatia managerului. Daca
acesta are 12.000 euro, suma obisnuita,
uneori se merge si pana la 24.000 de euro, atunci reprezentantul
statului castiga 3000 euro pe sedinta.
Da cine sunt acesti reprezentanti? „Norocosii”
partidelor, cei care au facut, ei sau familiile lor, servicii, donatii
importante, partidelor aflate la putere.
Sau sunt odrasle, pupile, amante, cumnati, nasi, cumetri, ai puternicilor
zilei.
Din ciclul „vocea si talentul”, cum zicea Liviu Dragnea explicand ce cauta
o cantareata de muzica populara in
serviciul anticoruptie al ministerului sau.
Aceste personaje n-au avut si nu au criterii de performanta pentru banii
primiti. Au scufundat companii de stat, le-au dat pe mana „baietilor destepti”,
ca la Oltchim sau Hidroelectrica, fac doar act de prezenta si, dupa cateva
ore de sedinta, buzunarele li se umfla
cu 3000 de euro. Din care, o parte, merg la pusculita de partid.
E clar de ce nu vrea statul sa se
desparta de companiile falimentare aflate in proprietatea sa? Unde si-ar mai
plasa, Dragnea, Ponta, Antonescu si restul camarilei, odraslele, amantele,
rudele, oamenii aflati in siajul puterii, in clientele de partid?
Sigur, probabil sumele nu sunt comparabile, dar e vorba de solidaritatea
umana, clamata pana la sufocare cand era in opozitie actuala putere si imputata
vechiului regim.
Solidaritate cu alegatorii care te-au votat cu entuziasm, sa capete si ei doi covrigi la alocatia pentru copii. Cum sa le refuzi si acesti doi covrigi?
Acum se creeaza prapastia, uriasa, generata de ura, disperare, neincredere,
intre alesi si alegatori.
Spre comparatie, dupa razboi, ministri germani mancau la gamela, pe strada,
cu muncitorii de la demolari. Din solidaritate, nu de altceva.
Cetatenii Coreei de Sud si-au dus inelele, verighetele, bijuteriile la
trezorerie, in momente financiare dificile, ca sa-si scoata statul din impas.
Iar in Romania, in momente economice dificile, statul refuza doi covrigi
fiecarui copil, dar gaseste suficienti bani sa umfle de 25 de ori buzunarele
clientelei.
Noi i-am ales, noi ii suportam, pana la viitoarele alegeri.
Propun ca alegerile parlamentare sa fie in fiecare an, sau macar la fiecare doi
ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu