În interviul de
luni seara Victor Ponta a comis-o. Iarăşi.
I-a scăpa
porumbelul din gură, (oricum nu se controlează când se află în „templul”
antenelor) şi a anunţat că dacă eşuează privatizare CFR Marfă, statul român
trebuie să-i dea patronului GFR înapoi 30 milioane euro, cât a cheltuit până în
prezent în procesul de privatizare.
De unde până unde?
Ce clauze n-a respectat statul român, pentru ca Gruia Stoica să-şi ia banii înapoi?
În realitate Gruia
Stoica nu are banii necesari să
respecte contractul. Motiv pentru care a şi fost amânată scadenţa cu câteva
luni.
De la început
privatizarea CFR Marfă a fost cu dedicaţie. Preţul, 209 milioane euro, este
mult sub activele CFR Marfă, după unele estimări de un miliard euro. Datoriile
au fost convertite în acţiuni, după începerea procesului de privatizare, a fost
amânată publicarea anunţului în Monitorul Oficial, nu există nicio garanţie că
patronul GFR, care a şi capusat CFR Marfă, preluându-i contractele bănoase, ar
avea bani pentru dezvoltarea şi modernizarea companiei.
Cel mai probabil
s-ar înscrie în modelul Bechtel, Petrom, etc., urmând tăierea şi
valorificarea la fier vechi a vagoanelor şi locomotivelor.
La Roşia Montana
s-a întâmplat acelaşi lucru. Victor Ponta a anunţat că statul trebuie să
restituie companiei RMGC circa două miliarde euro, drept daune pentru
nerespectarea contractului. Şi, ca să fie sigur că nu va fi tras la răspundere,
a trimis Parlamentului un proiect de lege halucinant, după modelul Bechtel, în
care statul român are toate obligaţiile posibile, iar RMGC scăpa cu creşterea
redevenţei şi participării statului, din ce? Că e foarte greu să verifici care
este producţia „reală”, când funcţionarii români pot fi cumpăraţi cu două
acadele.
Iată doar două
exemple în care Victor Ponta şi-a propus să vândă România, bucată cu bucată. Îl
frământă grija pentru privaţi, nu pentru statul român.
Şi Codul Insolvenţei
e cu cântec. Nu i-a păsat că-l toacă Realitatea Tv zi de zi. Şi nu-i pasă că o
entitate privată trece de la SOV la Ghiţă, de la acesta la Schwartzenberg, la
Guşă, şi mai departe cine
ştie. Pentru că miza e mult mai mare.
Preşedintele Băsescu,
care şi atunci când speculează are în cap informările de la servicii, a
declarat în ultima sa intervenţie că victima acestui Cod ar putea pica TVR,
care e datoare vândută. Cu Elvis la volan, n-ar fi exclus să fie băgată în
faliment şi să ne trezim cu cine ştie ce creditori care revendică patrimoniul. Şi
el într-o poziţie care valorează sute de milioane de euro.
Oricum, Camelia
Voiculescu a vizitat în două rânduri sediul TVR din Moliere. Altfel, de ce un
articol cu dedicaţie, băgat în ultima clipă în OUG? Cui prodest?
Ne amintim cum
Universitatea de Ştiinţe Agricole a prăduit 2000 de hectare în Băneasa,
printr-o colaborare cu Puiu Popoviciu, din care s-a ales cu praful de pe tobă. Şi
nimeni n-a păţit nimic. Prin lege, patrimoniul universităţilor se află în
proprietatea lor, fac ce doresc cu el, cu o viză a Ministrului.
Universitatea are
nişte zeci de hectare şi clădiri la şosea, în buricul târgului, care l-ar face
fericit pe orice investitor-dezvoltator imobiliar.
Dacă va intra în
insolvenţă, cu ajutorul discret al Ministerului Educaţiei, cine se va repezi pe
ea? Îmi dau cu părerea, astfel de exemple, cum sunt cele 2800 hectare trecute
de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice la patrimoniul privat al
Consiliului Judeţean Brăila, pot apare oricând. De obicei prea târziu.
Vinderea unităţilor
locative ale RA-APPS prin negociere directă nici nu mai contează. E un mizilic,
să amăgească lumea şi să dea de lucru presei.
Luptă teribilă
pentru izgonirea lui Băsescu, nereuşită din fericire, avea scopul nedeclarat să-i
închidă gura, din postura
de preşedinte, cu pupitrul Cotroceniului în faţă şi drapelul României în spate.
Greutatea declaraţiilor sale, din această postură, au efectul loviturilor de măciucă,
ceeace nu se va mai intampla când nu va mai fi preşedinte.
Atacul isteric şi
indecent proferat de Victor Ponta la adresa procurorilor DNA, arată acelaşi lucru. Doar DNA se mai opune
planurilor lui Victor Ponta de a vinde România bucată cu bucată. Asta a şi învăţat
de la Adrian Năstase şi Tăriceanu.
Care au prăduit aproape toate activele economiei comuniste şi ne-am ales cu 200
km de autostradă.
Iliescu a spus o
singură dată ceva de „capitalism de cumetrie”, după care s-a speriat şi a tăcut
mâlc. Oricum, în concepţia sa proprietatea privată este un moft.
Aştept o lucrare de
doctorat despre tunurile privatizărilor din România. Neplagiata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu