Intransigența lui Neamțu. Și a Noii Republici

O sintagma culeasă dintr-un articol. Care exprima foarte bine poziționarea Noii Republici pe scena politică.

Mulți au privit cu scepticism si nemulțumire această soluție aleasă de Noua Republică. Iată ca evenimentele îi dau dreptate.

„Dreapta” oficială e si nu e dreapta. Elitele de pradă, transpartinice, mai ales in teritoriu, și-au dat mâna peste diferențele doctrinare și de partid și fac ce știu mai bine din experiența ultimilor 23 de ani. Fraudează și pârjolesc bugetul public prin contractele cu statul. 

Folosesc funcțiile publice pentru a-și pune rubedeniile, sponsorii și clientela politică în sinecuri grase. Din care și îngroapă administrarea treburilor statului, cum se vede la absorbtia fondurilor europene.

Magistrații s-au plecat în fața celui care le dă pensii și salarii frumoase: Victor Ponta. I-au făcut pe plac și acceptă „grăjdani” la conducerea parchetelor. 

In răstimp, „dreapta” își face socoteli și planuri. Dar cu aceeași oameni, reciclați, reevaluați, recirculați, plecați și reveniți la vatra inițială, cu milioane de euro obținuți din spolierea statului.

De aici vine „intransigența” Noii Republici. Cu oameni învechiți în rele nu poți construi ceva durabil. Că oricând  există riscul să le zornăie schelete prin dulapuri. Și să le bată procuratura la ușă. Eventual trimisă de procurorii USL. 

Așa că mai bine mai târziu dar mai durabil. Cu oameni curați ca lacrima. Fără trecut în politica dâmbovițeană.

Avem răbdarea și determinarea să așteptăm până când românii vor înțelege că este singura opțiune valabilă, care ne ferește de virusul corupției și înșelării populației.

„Nastase a platit pentru noi toti”

Sincera si plina de semnificatii declaratia lui Liviu Dragnea la Congresul PSD. Recunoaste ca toata conducerea PSD are pe constiinta fapte reprobabile, multe si ilegale, dar magareata a picat doar pe Adrian Nastase. Pe care n-au reusit sa-l  apere de „justitia lui Basescu”.

Declaratia aduce in memorie o alta zicere celebra a lui Victor Ponta: „masinaria lor (de furat voturi) a functionat mai bine”. Sau „sa nu fim ipocriti, toate partidele umbla cu bani negri”! Excese de sinceritate necontrolata.

Alaturi de declaratii precum „Adrian Nastase este un reper moral” (Ion Iliescu), este pentru noi un „simbol”, primirea pe muzica din „Oda Bucuriei”, aplauzele, uralele, ovatiile, toate la un loc demonstreaza un lucru: PSD nu da doi bani pe justitia independenta, care le condamna oamenii, inclusiv conducatorii la varf. 

Pentru ei justitia care-i acuza si condamna, desi sunt la putere, reprezinta o aberatie, o institutie contra naturii. N-au depasit faza doctrinara si filosofica  conform careia, in tara ta si cu partidul tau la putere esti imun in fata justitiei, indiferent cate magarii ai face.

Sunt convins ca Adrian Nastase este sincer cand spune ca e nevinovat. Ce a facut in „Trofeul Calitatii”, este ceva normal, „sa nu fim ipocriti”, vorba lui Victor Ponta. Si ce mare scofala?

E drept, Victor Ponta isi aduce aminte uneori ca nu „nu te poti duce la club in blugi”, cand regula e alta. Spre deosebire de Ion Iliescu, a inceput sa inteleaga exigentele UE, dar cum sa spui toate astea lui Nicusor Constantinescu, Oprisan,  Mazare sa si inteleaga?

Suntem in plina evolutie a procesului de castigare a independentei justitiei de sub cizma politicului. Cu opinteli, cu greutati, cu impotrivirea masiva a baronilor. Care spun de la obraz conducerii PSD: „vreti sa va aducem bani si voturi, nu lasati justitia sa ne aresteze cand facem ce stim sa facem cu banii publici. Rezolvati problema asta, altfel adio bani”!

Ajungem astfel la provocarile care stau in fata lui Victor Ponta. 

Sa-si multumeasca activul de partid, dar riscul actiunii procurorilor asupra lor este inca imens. Iar reincalecarea justitiei se va lovi de reactia dura a UE, care a trecut la faza „bisturiu”. Nu mai admite nimic, opereaza.

Sa le dea bani de la bugetul de stat, cum cerea Nicusor Constantinescu, dar bani nu mai sunt, iar dupa experimetul din Cipru tot sistemul bancar european sta pe un butoi cu pulbere. 

Sa le dea satisfactie liberalilor, care vor privatizari (Vosganian), desfiintari de directii sanitare judetene (Nicolaescu), directori la CFR din clientela (Fenechiu), cand FMI cere manageri privati. Care privati, ca fug toti mancand pamantul cand vad ce li se cere si ce gasesc la fata locului.

Economia sufera din cauza impredictibilitatii legislative, investitiile directe au ajuns la minimum, bancile mama nu-si mai asuma fluxurile de capital catre subsidiarele din Romania. Productia agricola sta la mila lui Dumnezeu si activul PSD nu este dus la biserica, sa se roage si sa dea acatiste pentru ploi. 

Si pe deasupra, exigentele „clubului” UE si FMI, care vor exact ce nu vrea activul si clientela politica a PSD. Cum sa-i impaci pe toti? 

Acusi expira acordul cu FMI, care ne da imprumuturi cu 3% dobanda. Sa inchei un nou acord, cand nu ai indeplinit conditiile din cel anterior, este aproape exclus. Iar alte surse de credite inseamna dobanzi duble sau triple. S-au fript si altii, care dau acum din colt in colt. A inteles si Victor Ponta, care a devenit „pisic” in relatiile cu UE si America.

Sa le dai cu tifla, cum a facut asta vara, ar functiona daca ai avea bogatia unei tari din Golf, unde traiesc toti ca belferii din petrol. Pana se termina si asta. Dupa aceea, incepa sa vanda ce au acumulat. 

Grea misie sa fii premier in Romania. „Voi imi cereti mie, dar eu unde sa ma duc sa cer?”,  spunea cu obida Victor Ponta baronilor sai.

Economia romaneasca si, intr-o masura  economiile unor tari din UE, sunt in situatia economiei britanice cand a venit la putere Margaret Thatcher. Care a salvat Marea Britanie de pe buza prapastiei, spunand sindicatelor care conduceau tara: nu, nu, nu!.

Din pacate, nici Victor Ponta, nici alti conducatori europeni, cu exceptia poate a dnei Merkel, nu se ridica la inaltimea dnei de fier a politicii britanice. Nu avem norocul unui alt conducator de fier, care sa ne salveze. 

Cand vom intelege, va fi prea tarziu.

Interesul national si clivajul pro si anti Basescu

Ultimele evenimente legate de numirea procurorilor sefi au avut o consecinta neasteptata: ziaristi, politicieni si societatea civila activa s-au pozitionat in doua tabere, pro si contra intelegerii dintre Ponta si Basescu. 

Criticile sau sustinerea s-au indreptat catre presedintele Basescu, miscarea facuta de Ponta starnind si ea reactii si controverse violente, mai cu seama in USL.

Trebuia Traian Basescu sa mearga cu refuzul compromisului „toxic” pana la capat? Pana la ce capat? Sa nu renunte cu niciun chip la Daniel Morar? 

Si atunci, care ar fi fost evolutia ulterioara? Un ministru voiculescian la justitie, care sa propuna sefi de parchete mereu refuzati de catre presedinte, pana cand? Pana la un nou proces de demitere, pana la acuzatia ca blocheaza mersul justitiei?

Intr-un context economic cum nu se poate mai rau.

 Sidex Galati si Dacia-Renault ameninta sa-si inchida portile si/sau sa relocheze activitatea. Incasarile la buget sunt din ce in ce mai mici. Firme romanesti (Oltchim) si straine, Mechel, sunt in faliment si se pregatesc si altele. 

Cutremurul financiar din Cipru, urmat de avertismentele UE catre Slovenia si Spania ca ar putea sa urmeze la rand a turnat si mai mult gaz pe focul social, si asa ajunsa la valvataie.

In acest context, rabdarea UE a ajuns la capat. Nu mai suporta derapaje de la criteriile de eficienta economica, de respectare a principiilor si valorilor statului de drept.

Este ce a inteles si Victor Ponta cand a preluat interimatul la justitie, pentru a sparge nuca tare a numirii sefilor de parchete. L-a costat increderea partenerilor din USL, care sunt prea „habotnici” pentru a intelege evolutia situatiei UE. Si probabila rupere a USL, pentru ca partenerii lui Ponta nu inteleg si nu accepta ca „jos Basescu” nu poate fi un proiect de tara.

Ajungem la interesul national al Romaniei si la faptul ca presedintele Basescu reprezinta  si in Constitutie si in tot ce a facut in ultimii ani aparatorul interesului national. E suficient sa comparam situatia actuala cu epoca Nastase, 2001-2004, sa ne dam seama ca ceva s-a schimbat, cel putin in justitie, daca nu si in economie. Altfel n-ar fi ajuns insusi tarul Nastase dupa gratii. 

A contribuit presedintele Basescu la eliberarea institutiilor statului de sub cizma politicului? Fiecare sa-si raspunda dupa propria constiinta. Si nu numai in justitie. Ramane antologica decizia Senatului Universitatii Bucuresti de a consemna plagiatul premierului Ponta, in ciuda retorsiunilor posibile din parte Ministerului Educatiei.

Atunci, de ce n-a mers pana la capat cu refuzul trocului in problema numirii sefilor de parchete, cum il acuza intransigentii?

Ne raspunde foarte bine Andrei Cornea intr-un recent articol:

„Președintele-erou s-ar fi pus pe sine într-o situație imposibilă, apă­rând ca inamic al stabilității; ar fi pier­dut susținerea Occidentului (de vre­me ce acesta „se bucură“ de com­pro­misul obținut); ar fi justificat o nouă suspendare. Or, indiferent de re­zul­ta­tul referendumului, Ponta și An­to­nes­cu ar fi avut timp să facă toate nu­mirile la parchete. Demis ori nu, pre­ședintele ar fi fost apoi salutat de o mână de entuziaști; dar efectele unui astfel de gest absolut nepolitic ar fi fost dramatice: planul lui Voiculescu de a acapara justiția ar fi fost în­de­pli­nit total. Asta își doresc „radicalii“ noștri?”

Si totusi, in ciuda acestei evidente  in societatea romaneasca se adanceste falia pro/anti Basescu.

In loc sa dovedim intelepciunea de a ne ocupa de probleme intr-adevar grave ale economiei, sa ne pregatim pentru o eventuala rupere a USL si cadere a guvernului Ponta care trebuie inlocuit, cu cine?, ne certam de doua saptamani daca si unde a gresit Basescu. Ne scoatem ochii pe forumuri, argumentam la infinit ce bun era Morar la Parchetul General. 

Indiferent cat de bun era, numirea o face ministrul justitiei, nu presedintele Basescu, care doar o consfinteste. Ce-i  asa greu de inteles? 

O intelegere intre mininstrul justitiei, CSM si presedintele tarii, pe aceasta speta,  este cea mai buna dovada ca ne-am maturizat, ca stim sa ne promovam interesul national dincolo de aversiuni, incrancenari, false sau autentice „radicalisme” politico-doctrinare.

Daca se va intampla acest deziderat, vom creste in ochii UE si ai investitorilor, care vor deduce ca Romania s-a schimbat in bine, nu mai e prizoniera luptelor politice canibalice, de tipul „care pe care”, la sfarsitul carora adunam mortii pe campul de lupta, reprezentat de toata Romania.

In concluzie, cei aflati de o parte sau alta a baricadei trebuie sa-si raspunda, inainte de a continua razboiul, la doua lucruri: care este alternativa la intelegerea Basescu-Ponta, si care este interesul national. 

Iar dupa aceea sa continuie, sau nu, lupta.

Parlamentul Romaniei nu da doi bani pe statul de drept

O situatie de o gravitate maxima s-a petrecut azi in Senatul Romaniei. 

Cu votul majoritatii parlamentare USL, la solicitarea senatorului PNL, Sorin Rosca Stanescu, plenul Senatului a dezbatut proiectul infiintarii comisiei privind interceptarile convorbirilor telefonice, pe mandat de siguranta nationala, ale judecatorului CEDO Corneliu Barsan si l-a aprobat cu 103 voturi "pentru", 15 "impotriva" si 9 abtineri, termenul pentru finalizarea anchetei fiind 30 iunie. Obiectivele urmarite de comisia speciala de ancheta, sa stabileasca de ce exista, daca exista, diferente semnificative intre inregistrarile ca atare si stenogramele realizate de DNA, exced competentele comisiei de supraveghere a activitatii SRI si nu pot fi indeplinite de aceasta.

Direct spus, Parlamentul Romaniei stabileste o comisie de ancheta care sa ancheteze anchetatorii DNA, adica un amestec brutal in activitatea puterii judecatoresti, incalcand, la fel cum a facut si vara trecuta, separatia puterilor statului, valoare esentiala a democratiei si statului de drept.

Activitatea comisiei presupune amestecul brutal in dosare ale DNA si in deciziile judecatoresti privind autorizatiile de interceptare ale unor persoane banuite a incalca legea.

Justitia are propriile organe de ancheta, Ministerul Public, CSM,  indrituite de lege sa-i ancheteze si sanctioneze pe magistrati, nu este menirea unei alte puteri a statului, puterea legislativa, sa se amestece in problemele interne ale puterii judecatoresti. 

Potrivit legislaţiei procurorii sunt subordonaţi ierarhic în cadrul Ministerului Public. Singurele instituţii care pot trage la răspundere procurorii sunt Inspecţia Judiciară. CSM şi secţia de procurori din Departamentul Naţional Anticorupţie fac parte din autoritatea judecătorească, alături de instanţele judecătoreşti, iar Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Potrivit legislaţiei, persoanele care se consideră vătămate prin măsuri ori acte de urmărire penală pot să adreseze o plângere procurorului ierarhic superior, instanţei de judecată, respectiv Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 275 – 2781 din Codul de procedură penală ori art.97 din Legea nr.303/2004, modificată "

O mentiune aparte merita seful comisiei Senatului, Sorin Rosca Stanescu, care fost trimis în judecată de procurori în dosarul Rompetrol alături de Dinu Patriciu. În acest dosar Sorin Roşca Stănescu este acuzat de utilizare a informaţiei privilegiate şi de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat. Pe fond Tribunalul Bucureşti a decis achitarea lui Roşca Stănescu şi a lui Patriciu, dar dosarul este judecat în recurs la Curtea de Apel Bucureşti. 

Sa pui un senator sa ancheteze procurori, desi este trimis in judecata de aceeasi procurori, reprezinta culmea cinismului si refuzului de a respecta principiile statului de drept de care da dovada USL, conducatorii acestuia, Victor Ponta si Crin Antonescu.

Cum spunea intr-un recent interviu Victor Ponta,  cand faci parte dintr-un club select, UE,  trebuie sa te porti dupa regulile acelui club.

Nu ca un golan, pentru ca esti dat afara imediat din acel club.