A apărut în dezbatere publică Codul de Etică pentru Învățământul Preuniversitar. Am mai avut prevederi legate de etica meseriei de dascăl și în alte acte normatice anterioare. Și ne găsim acolo unde suntem astăzi cu educația. Pentru că nu de legi și norme am dus lipsă ci de impunerea aplicării lor.
Să vedem dacă sunt șanse ca după promovarea noului Cod de Etică, educația să nu mai fie locul unde nimeni nu răspunde de nimic.
Prevederile Codului se regăsesc, în parte, printre cele 10 porunci.
La art. 7 se prevede:
(4) Interzicerea oricăror activităţi care generează corupţie:
a) fraudarea examenelor de orice tip contra bani, obiecte, servicii etc;
b) solicitarea de către personalul didactic a unor sume de bani sau cadouri în vederea obţinerii de către elevi a unor rezultate şcolare incorecte;
c) traficul de influenţă şi favoritismul în procesul de evaluare;
d) colectarea de fonduri de la elevi sau de la părinţii acestora pentru cadouri sau pentru protocolul destinat cadrelor didactice antrenate în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi de evaluare (examene şi evaluări naţionale, olimpiade, alte concursuri şcolare etc.);
e) interzicerea meditaţiilor cu proprii elevi, contra unor avantaje materiale.
Punctul e) ar avea mai degrabă forumularea:
e) interzicerea meditaţiilor cu elevii din școala (școlile) unde funcționează cadrul didactic, contra unor avantaje materiale.
Formularea este necesară pentru a elimina schimbul de elevi la meditație între colegii de cancelarie, caz în care subiectivismul în evaluare tot nu dispare. În rest, toate prevederile au existat și până acum, dar n-au fost respectate.
Relațiile sexuale din ultima vreme, între dascăli și elevi(e), au speriat așa de tare autoritățile încât sunt interzise de două aliniate din Cod, tot la art 7(1):
d) excluderea oricăror forme de abuz sexual, emoţional sau spiritual;
e) interzicerea hărţuirii sexuale şi a relaţiilor sexuale cu elevii, inclusiv a celor consensuale;
Ipoteza consensualității stârnește dezgustul. Chiar așa inconștienți profesori s-au strecurat în învățământul românesc, încât să nu fi aflat că nu poate exista consensualitate între pacienți și medici, între elevi(e) și profesorii lor, pentru că unii sunt în stare de vulnerabilitate față de ceilalți? Că între un om matur, cu studii superioare, cu discernământul (presupus) pe care ți-l dă educația universitară, cultura și un elev, cel mai adesea sub 18 ani, nu se poate pune semnul egalității?
Există o listă lungă de interdicții, sarcini, obligații, mai importante sunt mecanismele de impunere a acestora.
O primă fisură apare la art. 15
(1) În cazul încălcării neintenţionate a prevederilor codului, fapt dovedit în urma anchetei şi audierilor comisiei judeţene/a municipiului Bucureşti de etică, persoana în cauză va fi consiliată cu privire la înţelegerea situaţiei de încălcare a principiilor codului de etică şi, respectiv, va fi sprijinită pentru concilierea amiabilă cu partea reclamantă.
Aproape la orice se poate aplica acest aliniat. Am pocnit un elev fără intenție, doar pentru că m-a enervat, am facut sex cu un elev(ă) fără intenție, ne-a luat valul pe amandoi la meditație, i-am dat notă prea mare la bacalaureat fără vreo intenție ascunsă, să-și ia și el un serviciu mai bun. Când lovești un pieton pe stradă cu mașina, o faci neapărat cu intenție? Înseamnă că vei fi consiliat să fii mai atent în viitor? Reprezintă o eroare gravă acest aliniat și trebuie eliminat.
Să vedem, în continuare, modul de impunere a respectării prevederilor acestor acte normative.
Există înființate, prin OM 5550/6 octombrie 2011, un Consiliu National de Etică, format din 378 de membri (!), din care se constituie și Comisiile Județene de Etică. Ce rol au aceste comisii? Nu e prea clar. Elaborează Codul de Etică, urmăresc respectarea lui, fac rapoarte anuale, se sesizează la depunerea unor reclamații, se autosesizează la apariția unor semnale de încălcare a Codului de Etică, fac anchete, iar la art. 13
(9)Comisia de etică va analiza şi va stabili dacă faptele imputate reprezintă o abatere de la principiile codului de etică. Atunci când comisia consideră că fapta imputată reprezintă o încălcare minoră a codului de etică, se va propune părţilor concilierea pe cale amiabilă sau, în funcţie de caz, comisia va propune o atenţionare colegială.
Și dacă nu este o încălcare minoră, ce se întamplă? Nu se știe, OM 5550 nu spune nimic.
Ciudată, chiar ridicolă, este și prevederea de la art. 10, referitoare la atribuțiile Consiliului Național de Etică:
d)prezintă anual un raport cu privire la faptele sesizate şi analizate în cadrul consiliului. În conţinutul raportului nu vor fi prezentate decât estimativ sesizările şi reclamaţiile considerate şi demonstrate ca nefondate, iar pentru cazurile cu implicaţii minore se va păstra confidenţialitatea în privinţa identităţii persoanelor implicate. Acest raport se face public.
Adică, în raportul anual privind starea eticii din educație se vor prezenta doar reclamațiile și sesizările nefondate, că pe alea fondate nu trebuie să le aflăm, să nu denigrăm sistemul educațional. Suntem în plin sistem comunist, nu știu cum a putut semna ministrul Funeriu un astfel de ordin!
Că nu este o greșeală o demonstrează și art. 13:
(14)Preşedintele comisiei de etică prezintă consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar şi conducerii Consiliului naţional de etică, anual, un raport cu privire la faptele sesizate şi analizate în cadrul comisiei. În conţinutul raportului vor fi prezentate, estimativ, sesizările şi reclamaţiile considerate şi demonstrate ca nefondate iar pentru cazurile cu implicaţii minore se va păstra confidenţialitatea în privinţa identităţii persoanelor implicate.
Cum activitatea în aceste comisii reprezintă muncă patriotică, nefiind remunerată, nu cred că va avea mai mult decât menirea să sperie cadrele didactice cu organisme de verificare și control din afara școlii.
Mecanismele importante de sancțiune și impunere a Codului Etic se află la nivelul școlilor, prevăzute în statutul cadrelor didactice.
(Art. 17. - Prin prevederile prezentului Cod, activităţile comisiilor judeţene de etică/comisiei de etică a municipiului Bucureşti nu se substituie activităţilor comisiilor de cercetare disciplinară, constituite la diferite niveluri, conform prevederilor “Statutului personalului didactic” din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011 şi nici activităţilor instituţiilor statului abilitate cu realizarea cercetării penale)
Să vedem ce spune art. 279 din Legea Educației Naționale (LEN), referitor la comisiile de cerectare ale abaterilor cadrelor didactice, numită de către Consiliul de Administrație (CA):
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3—5 membri, dintre care unul reprezintă organizația sindicală din care face parte persoana aflată în discuție sau este un reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea;
Este vorba de comisii formate de colegi de cancelarie ai celui cercetat, prevedere existentă și în vechile reglementări, comisii care se ghidează mai degrabă după principiul: „cum să-i facem un rău colegului nostru, că s-ar putea să ne vină și nouă rândul cândva”. Așa s-a întâmplat și în trecut, așa va fi și de acum încolo. Situația se constată și la Colegiul medicilor, când foarte rar sunt acuzați medici de malpraxis, se apără între ei.
Mai corectă ar fi prevederea ca această comisie de cerectare a abaterilor să aibă structura CA: 1/3 profesori,1/3 părinți, 1/3 reprezentanții autorității locale și să fie alcătuită dintre membrii CA.
Art. 282. — Sancțiunea se stabilește, pe baza raportului comisiei de cercetare, de autoritatea care a numit această comisie și se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după caz, de către directorul unității de învățământ, inspectorul școlar general sau ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului
Adică, dacă cercetarea de către comisie îl scoate basma curată pe impricinat, CA, care a și numit comisia, n-ar prea avea ce să-i mai facă! Exact aceeași paradigmă din vechile reglementări. La care se adaugă faptul că nici până în prezent nu s-au constituit din motive, probabil, electorale, CA în structura prevăzută de LEN, 1/3 profesori, 1/3 părinți, 1/3 reprezentanții admiinistrației locale. Ca atare nici directorii n-au fost selectați prin concursuri necontaminate de politică. Să treacă alegerile și mai vedem!
Ministrul Mihail Hărdău a găsit, prin sondaj, 14 profesori care umflaseră notele la un examen de bacalaureat cu 3-4 puncte. Nu i-a sancționat în vreun fel, pentru că s-au opus colegii lor de cancelarie ai respectivilor profesori.
Până la urmă, angajarea, salarizarea, sancționarea și concedierea personalului sunt elemente minimale și esențiale de management performant. Fără una dintre aceste prerogative, un manager este paralizat, nu poate face mare lucru. Până nu vom învăța această lecție simplă, nu vom progresa.
Problema cu adevărat gravă este în altă parte, având în vedere faptul ca relații sexuale între profesori și elevi(e) sunt rare, cazuri de violențe sunt relativ rare, raportat la numarul de 3,5 milioane elevi. Chiar dacă sunt supramediatizate.
De calitatea actului educațional, de performanța și rezultatele muncii, profesorul nu răspunde în niciun fel. Există chiar încetăținită ideea: noi suntem profesori buni, elevii sunt răi că nu vor să învețe. Sau: rolul școlii este să predea și să evalueze, al elevilor să învețe. Dacă n-o fac, treaba lor.
De fapt nu e treaba lor, cu această mentalitate am ajuns în coada clasamentelor internaționale privind calitatea educației.
Desigur, există și profesori de vocație și talent, care resping astfel de judecăți, din ce în ce mai puțini, mai izolați și pe cale de a se pensiona. Cei care le iau locul sunt, în general, pasageri în sistem, în așteptarea unei oferte mai bune.
La aceasta se adaugă și existența unui curriculum școlar care nu mai răspunde de mult cerințelor pieței muncii, autohtone și internaționale, intereselor locale și regionale de dezvoltare economică, particularităților de vârstă ale copiilor.
Sistemele educaționale performante pornesc de la cu totul altă concepție. Profesorii sunt obligați să-i facă pe elevi să învețe, atât cât poate fiecare, folosind în acest scop toată gama de tehnici și tehnologii moderne puse la dispoziție de evoluția tehnico-științifică.
Nu-i normal ca licee întregi să aibă zero promovare la bacalaureat și nimeni să nu dea socoteală pentru acest lucru. Nici directori, nici profesori, nici inspectori.
Până nu vom găsi o măsură obiectivă a calității actului educațional nu vom schimba mare lucru în educație.
Am văzut la examenul de bacalaureat din 2011 rezultatele a două decenii de minciună, ipocrizie și mistificare în evaluarea actorilor și rezultatelor sistemelor educaționale. Și încă rezultatele ar fi fost și mai dramatice, undeva la 30-35% procent de promovare, dacă examenul ar fi fost corect până la capăt.
Această măsură este acum posibilă, prin măsurarea progresului școlar, cu aplicații informatice dedicate. Progresul școlar poate fi definit ca diferența dintre media statistică de final de an școlar a elevilor unui profesor și aceea de început de an, obținută cu aplicații informatice care generează teste grilă, personalizate, similare dar nu identice, cu corectare tot informatică. Cu excepția limbii și literaturii române.
Propunerea a devenit posibilă odată cu evoluția informaticii, se practică peste tot în lume, la bacalaureat și la alte examene.
Toată evaluarea, salarizarea, sancționarea sau concedierea unui profesor trebuie legate de măsurarea progresului școlar al elevilor săi.
În concluzie, se mențin aceleași vicii ale controlului, evaluării și impunerii respectării Codului de Etică.
Educația rămâne în continuare locul unde nimeni nu dă socoteală de nimic.
Oricum din lipsă de educație nu se moare. Doar se culeg căpșuni în Spania.
duminică, 15 aprilie 2012
sâmbătă, 14 aprilie 2012
Avem un guvern de dreapta? Nu!
Comentariile ministrului Drăgoi și reacțiile apărute, pe marginea proiectului de lege avansat de Guvern, conform căruia despăgubirile date de ANRP, (Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor) se vor limita in viitor la 15%, pentru ca „atât își permite statul”, mi-au generat întrebarea din titlu.
Iată declarațiile ministrului Drăgoi: „De trei ani incercam sa ne ajustam si s-au facut eforturi, s-au luat masuri dure. Avem o constrangere pentru anul viitor sa fim si mai ambitiosi, sa mergem cu deficitul la 1% din PIB. O crestere a datoriei publice vine in contradictie cu principiile Pactului Fiscal, unde noi putem merge pe un deficit structural mai apropiat de 1% din PIB tocmai pentru ca avem o datorie publica mai mica”.
Nu reiau comentariile care explică imoralitatea unei astfel de decizii, asistăm de fapt la o a doua naționalizare a proprietății, că semnalul transmis investitorilor, conform căruia la noi statul nu protejează proprietatea, este catastrofal. In viitor, toti cei care și-ar propune să investească în România se vor gândi de 10 ori, înainte de a-și aduce banii într-o țară în care nici proprietatea românilor nu poate fi garantată.
Mă voi referi, în schimb, la afirmația: „atât își poate permite statul”. Ce vorbiți?
Ia să vedem cum și cât și-ar permite statul.
Unde scrie că trebuie să avem 17-18 ministere, dintre care, unele, ard gazul degeaba? După ce că unitățile economice de stat sunt, majoritatea, găuri negre ale economiei, care sug bani de la buget, în loc să aducă profit, mai există și un minister care să le păstorească. Ce să gestioneze, incompetența și fraudele managerilor în conivență cu politicienii? Unde-s managerii privați, nu se mai aude nimic despre ei.
Ce face ministerul Societatii Informationale? Avem administrația cea mai puțin informatizată, probabil din Europa, zeci de mii, poate sute de mii de functionari ar putea fi înlocuiti de computere care nu greșesc, nu fură și nu cer șpagă. Pentru un cazier fiscal sau judiciar te duci și stai la coadă, plătești taxe, în loc ca un computer să-l intrebe pe altul ce hram porți.
Ce face ministerul Nemuncii? Doar împarte ajutoare sociale, pensii, deși avem și o Casă a pensiilor, are o mulțime de agenții județene care nu-și justifică existența. N-ar putea avea doar rang de Agenție, cu câțiva salariați și multe computere? Ba da, dar într-o filosofie de dreapta, care nu există la actualul guvern. Am avut 10-15 ani s-o construim și învățăm. Nu se prinde de noi, asta e.
Ce face Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului? Lucrări mari de infrastructură, ioc, doar săli se sport și patinoare? Iar turismul este privat, avem nevoie să plătim o armată de funcționari care să producă, pe bani grei, o frunză drept simbol al turismului românesc? Râd și curcile de noi!
De ce in 2004 puteam funcționa, bine mersi, cu 800.000 de bugetari și acum, avem 1,2 milioane și ne-am oprit cu reducerea numărului acestora? Chestia cu apartenența la UE e de râsul lumii, cu cât sunt mai mulți funcționari, cu atât absorbim mai puține fonduri.
De ce avem venituri minime garantate și pensii minime garantate, garantate de cine, de Dumnezeu? Dar proprietatea de ce nu este „minim garantată”, adică să nu se atingă nimeni de ea? De ce, dacă este criză, nu sunt afectate și ajutoarele sociale, dintre care unele s-a demonstrat negru pe alb, că merg acolo nu trebuie?
De ce nu se pun în contract direct furnizorii și beneficiarii serviciilor educaționale și de sănătate? Că statul, ca intermediar financiar este și un prost administrator și cam furâcios. Ar dispărea atunci cohorte de funcționari, care ard gazul de pomană prin ministere și agenții.
De ce nu se desființează, prin lege, primăriile care păstoresc sub 10.000 de locuitori? S-ar face economii importante la cheltuielile cu administrația locală, căreia guvernul tocmai i-a dat vreo 170 milioane de euro. Și vrea să-i mai dea. Fix vreo 50 de km de autostradă.
De ce avem deficite uriașe la fondurile de pensii și salarii bugetare? Pentru că o guvernare inconștientă, zisă de dreapta, a lui Tăriceanu, s-a grăbit să duduie pensiile și salariile, fără să știe dacă vor exista bani în viitor pentru ele. Și nu există. Anul acesta împrumutăm 17 miliarde de euro să acoperim datorii mai vechi și să onorăm pensii și salarii. Datorii pe care le vor plati urmașii noștri, dacă mai apucă, că s-ar putea să călcăm pe urmele grecilor.
De ce nu se reduc cheltuielile de funcționare ale statului? De ce nu se aplica si aici aceeasi regula: atat isi permite statul?
Pentru că la noi statul trebuie să hrănească o mulțime de trântori și profitori ai sistemului politic. Clientele politice destinate să reproducă, prin manipularea și mituirea electorală, prin contracte masluite si onerose, o clasă politică coruptă, incapabilă, pe care n-o interesează interesul național, doar permanentizare de la o guvernare coruptă la alta.
Până în prezent n-am văzut măsuri de dreapta la actualul guvern. Și nici nu există speranța că vom avea vreun guvern de dreapta, în viitorul previzibil.
Iată declarațiile ministrului Drăgoi: „De trei ani incercam sa ne ajustam si s-au facut eforturi, s-au luat masuri dure. Avem o constrangere pentru anul viitor sa fim si mai ambitiosi, sa mergem cu deficitul la 1% din PIB. O crestere a datoriei publice vine in contradictie cu principiile Pactului Fiscal, unde noi putem merge pe un deficit structural mai apropiat de 1% din PIB tocmai pentru ca avem o datorie publica mai mica”.
Nu reiau comentariile care explică imoralitatea unei astfel de decizii, asistăm de fapt la o a doua naționalizare a proprietății, că semnalul transmis investitorilor, conform căruia la noi statul nu protejează proprietatea, este catastrofal. In viitor, toti cei care și-ar propune să investească în România se vor gândi de 10 ori, înainte de a-și aduce banii într-o țară în care nici proprietatea românilor nu poate fi garantată.
Mă voi referi, în schimb, la afirmația: „atât își poate permite statul”. Ce vorbiți?
Ia să vedem cum și cât și-ar permite statul.
Unde scrie că trebuie să avem 17-18 ministere, dintre care, unele, ard gazul degeaba? După ce că unitățile economice de stat sunt, majoritatea, găuri negre ale economiei, care sug bani de la buget, în loc să aducă profit, mai există și un minister care să le păstorească. Ce să gestioneze, incompetența și fraudele managerilor în conivență cu politicienii? Unde-s managerii privați, nu se mai aude nimic despre ei.
Ce face ministerul Societatii Informationale? Avem administrația cea mai puțin informatizată, probabil din Europa, zeci de mii, poate sute de mii de functionari ar putea fi înlocuiti de computere care nu greșesc, nu fură și nu cer șpagă. Pentru un cazier fiscal sau judiciar te duci și stai la coadă, plătești taxe, în loc ca un computer să-l intrebe pe altul ce hram porți.
Ce face ministerul Nemuncii? Doar împarte ajutoare sociale, pensii, deși avem și o Casă a pensiilor, are o mulțime de agenții județene care nu-și justifică existența. N-ar putea avea doar rang de Agenție, cu câțiva salariați și multe computere? Ba da, dar într-o filosofie de dreapta, care nu există la actualul guvern. Am avut 10-15 ani s-o construim și învățăm. Nu se prinde de noi, asta e.
Ce face Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului? Lucrări mari de infrastructură, ioc, doar săli se sport și patinoare? Iar turismul este privat, avem nevoie să plătim o armată de funcționari care să producă, pe bani grei, o frunză drept simbol al turismului românesc? Râd și curcile de noi!
De ce in 2004 puteam funcționa, bine mersi, cu 800.000 de bugetari și acum, avem 1,2 milioane și ne-am oprit cu reducerea numărului acestora? Chestia cu apartenența la UE e de râsul lumii, cu cât sunt mai mulți funcționari, cu atât absorbim mai puține fonduri.
De ce avem venituri minime garantate și pensii minime garantate, garantate de cine, de Dumnezeu? Dar proprietatea de ce nu este „minim garantată”, adică să nu se atingă nimeni de ea? De ce, dacă este criză, nu sunt afectate și ajutoarele sociale, dintre care unele s-a demonstrat negru pe alb, că merg acolo nu trebuie?
De ce nu se pun în contract direct furnizorii și beneficiarii serviciilor educaționale și de sănătate? Că statul, ca intermediar financiar este și un prost administrator și cam furâcios. Ar dispărea atunci cohorte de funcționari, care ard gazul de pomană prin ministere și agenții.
De ce nu se desființează, prin lege, primăriile care păstoresc sub 10.000 de locuitori? S-ar face economii importante la cheltuielile cu administrația locală, căreia guvernul tocmai i-a dat vreo 170 milioane de euro. Și vrea să-i mai dea. Fix vreo 50 de km de autostradă.
De ce avem deficite uriașe la fondurile de pensii și salarii bugetare? Pentru că o guvernare inconștientă, zisă de dreapta, a lui Tăriceanu, s-a grăbit să duduie pensiile și salariile, fără să știe dacă vor exista bani în viitor pentru ele. Și nu există. Anul acesta împrumutăm 17 miliarde de euro să acoperim datorii mai vechi și să onorăm pensii și salarii. Datorii pe care le vor plati urmașii noștri, dacă mai apucă, că s-ar putea să călcăm pe urmele grecilor.
De ce nu se reduc cheltuielile de funcționare ale statului? De ce nu se aplica si aici aceeasi regula: atat isi permite statul?
Pentru că la noi statul trebuie să hrănească o mulțime de trântori și profitori ai sistemului politic. Clientele politice destinate să reproducă, prin manipularea și mituirea electorală, prin contracte masluite si onerose, o clasă politică coruptă, incapabilă, pe care n-o interesează interesul național, doar permanentizare de la o guvernare coruptă la alta.
Până în prezent n-am văzut măsuri de dreapta la actualul guvern. Și nici nu există speranța că vom avea vreun guvern de dreapta, în viitorul previzibil.
joi, 1 martie 2012
Răzbunarea UDMR. Primele victime: Monica Macovei și Noua Republică
UDMR trece la represalii. Bazându-se pe faptul că majoritatea parlamentară stă în voturile sale, UDMR amenință, șantajează și se răzbună pe cine apucă.
Nu reiau toată istoria opoziției UDMR la legile și prevederile anticorupție și modernizare a României: (aici) UDMR se opune publicarii declaratiilor de avere, UDMR se opune infiintarii DNA, UDMR se opune modificarii Constitutiei, UDMR se opune votului prin corespondenta, UDMR se opune regionalizării țării, UDMR se opune reducerii numărului de parlamentari, UDMR se opune remanierii vreunuia dintre ministrii sai, UDMR vrea conflictul de interese sa fie de facto dezincriminat, demnitarii (parlamentari, ministri, primari etc) sa fie eliminati din categoria celor care răspund pentru infractiuni de serviciu (e.g. luare de mita, trafic de influenta, abuz in serviciu, delapidare etc.). UDMR se opune la tot.
Alte explicatii găsiti: Romania Libera, aici, Laura Stefan, și în multe alte locuri.
Mai nou, prin Legea Lustratiei, UDMR reușește performanța unică de o lustra pe …Monica Macovei.
La art. 1 litera g) din Legea amintită:
„g) persoana care a exercitat funcţia de preşedinte sau preşedinte al unei secţii a Tribunalului Suprem, de procuror, procuror general sau procuror general adjunct în cadrul unităţilor de procuratură, precum şi persoana care a îndeplinit funcţia de secretar de partid în oricare dintre instanţele judecătoreşti.” Autori amendam. Dep. Mate Andras Levente si Mircea Grosaru.
Calitatea de procuror (simplu), a fost impusa de UDMR printre lustrabili, la înghesuială, sub amenințarea că nu mai votează alte legi ale coaliției.
Nu este în regulă faptul că o întreagă categorie profesională, nu politică, este lustrabilă. Poate unii procurori s-au ocupat doar de hoți, violatori, infractori, de ce sa fie lustrați, adică de ce să nu aibă dreptul de a fi numiți în funcții de procurori? Or fi și unii procurori care au anchetat în cauze cu substrat politic. Dar îi putem pune pe toți în aceeași oală?
Ei bine, autorii amendamentului nu și-au pus astfel de intrebări. Obiectivul lor era s-o lustreze pe Monica Macovei, creatoarea DNA și ANI, ministrul care i-a adus pe Daniel Morar și Codruța Kovesi în fruntea instituțiilor care luptă împotriva corupției. Să nu care cumva să mai ocupe în viitor posturi în care să fie numită. Ministrul justiției, de pildă. Sau, să-l inlocuiască pe Daniel Morar la cârma DNA in vară, când expiră mandatul acestuia.
Oooo, ce coșmar, ce oroare! Macovei la cârma DNA! Nici în cele mai negre vise nu pot accepta corupții așa ceva. Corrado Cattani pe urmele lor. Orice, numai asta nu!
Dacă Daniel Morar era doar cu un an mai în vârstă, era si el lustrabil, conform aceleiași legi.
Partea și mai întunecată este că deputații PDL au acceptat cu seninătate acest joc murdar. Nici lor nu le cade bine intransigența Monicăi Macovei, vicepreședintă PDL și adjunctă la comisia de etică a partidului. O țin în vitrină doar să dea bine la public și la partenerii europeni. Au participat senini la mazilirea ei din pozițiile executive pe care le-ar fi putut ocupa în viitor.
Rămâne să vedem poziția președintelui Băsescu. Care poate întoarce legea, cu explicația clară că nu poți lustra, în bloc, o întreagă categorie profesională. Subliniez, profesională, nu politică.
Și mai rămâne să vedem reacția Monicăi Macovei, la umilința la care a fost supusă. O luptătoare anticorupție cu recunoaștere europeană, pusă la rând cu secretarii PCR și torționarii securiști de către proprii colegi de partid. Mare ți-e grădina!
Cine sunt liderii UDMR, care au de plătit polițe? Să-i reamintim: (aici)
1. Derzsi Akos – deputat UDMR de Bihor Are 21 de contracte încheiate prin firma Europrint SRL cu instituţii ale statului in valoare de 291.511 lei.
2. Edler Andras Gyorg – deputat UDMR de Covasna are 11 contracte încheiate prin firmele Edler Laszlo Gyorg PFA şi Unit Prest SRL deţinute de Edler Laszlo Gyorg, tatăl deputatului, in valoare de 105.249 lei.
3. Attila Korodi – deputat UDMR de Harghita Are şapte contracte cu instituţii ale statului încheiate în 2009
4. Lakatos Petru – deputat UDMR de Bihor Are un contract încheiat în 2008 prin firma Sprinkler 2002 SRL cu Teatrul de Stat Oradea,
5. Mate Andras Levente, deputat UDMR de Cluj Are două contracte de asistenţă juridică încheiate în 2005 de Cabinetul de Avocatură „Mate Andras” cu Agenţia Domeniilor Statului, în valoare de 26.000 euro.
6. Olosz Gergely, deputat UDMR de Covasna Are opt contracte încheiate în 2009 şi 2010
7.Frunda Gyorgy. Doua dintre firmele detinute de sotia sa, SC Marmed si Ortoprofil Romania SRL, incaseaza anual milioane de euro de la casele judetene de asigurari de sanatate, conform www.romaniacurata.ro aici
8. Verestoy Attila In declaratia de interese, senatorul UDMR spune ca in 2010 a derulat trei contracte cu institutii ale statului, prin firma Junior Com SRL Odorheiu Secuiesc.
A doua victimă a răzbunării UDMR este Asociația Noua Republică. Care a dorit să închirieze o sală din clădirea în care se află Muzeul de Artă, a primit acceptul inițial, dar a fost refuzată la semnarea contractului, pe motiv că într-o instituție a statului nu se face politică. Posibil la intervenția directă a Ministrului Culturii.
În primul rând că Noua Republică nu este, încă, o formațiune politică, este doar o asociație civică. Subiectele discutate ar fi fost politicile fiscale, un concert al lui Grigore Leșe și, aici s-a rupt filmul, ar fi avut-o ca invitată pe Monica Macovei.
În plus, unii membri ai Asociației Noua Republică și-au permis să critice UDMR pentru obstrucționarea funcționării instituțiilor anticorupție și modernizării României.
In ciuda faptului că și alte partide, inclusiv UDMR, își țin întrunirile în săli publice, că și statul are nevoie de bani care altfel merg la companii private, răzbunarea care, nu-i așa, e arma prostului, și-a spus cuvântul și în acest caz. Rezervarea inițială a fost infirmată de conducerea Muzeului de Artă și Noua Republică își va schimba locația, achitând contravaloarea unei săli private.
Bomboana pe colivă, UDMR vrea învățământ medical superior în limba maghiară. De aici amenințări din partea lui Marko Bela, că dacă nu li se satisface cererea de a înființa o secție în limba maghiară la UMF Târgu Mureș, părăsesc coaliția de guvernare. Ignorând faptul ca un medic școlit în limba maghiară va fi evitat de pacienții de naționalitate română, de frica de nu se plânge de ceva, iar medicul să le taie altceva, că s-au mai văzut cazuri. Dar de, când e vorba de obsesii, judecata nu mai contează.
Așteptăm următoarele victime ale răzbunării UDMR. Probabil coaliția de guvernare sau, de ce nu, România.
Nu reiau toată istoria opoziției UDMR la legile și prevederile anticorupție și modernizare a României: (aici) UDMR se opune publicarii declaratiilor de avere, UDMR se opune infiintarii DNA, UDMR se opune modificarii Constitutiei, UDMR se opune votului prin corespondenta, UDMR se opune regionalizării țării, UDMR se opune reducerii numărului de parlamentari, UDMR se opune remanierii vreunuia dintre ministrii sai, UDMR vrea conflictul de interese sa fie de facto dezincriminat, demnitarii (parlamentari, ministri, primari etc) sa fie eliminati din categoria celor care răspund pentru infractiuni de serviciu (e.g. luare de mita, trafic de influenta, abuz in serviciu, delapidare etc.). UDMR se opune la tot.
Alte explicatii găsiti: Romania Libera, aici, Laura Stefan, și în multe alte locuri.
Mai nou, prin Legea Lustratiei, UDMR reușește performanța unică de o lustra pe …Monica Macovei.
La art. 1 litera g) din Legea amintită:
„g) persoana care a exercitat funcţia de preşedinte sau preşedinte al unei secţii a Tribunalului Suprem, de procuror, procuror general sau procuror general adjunct în cadrul unităţilor de procuratură, precum şi persoana care a îndeplinit funcţia de secretar de partid în oricare dintre instanţele judecătoreşti.” Autori amendam. Dep. Mate Andras Levente si Mircea Grosaru.
Calitatea de procuror (simplu), a fost impusa de UDMR printre lustrabili, la înghesuială, sub amenințarea că nu mai votează alte legi ale coaliției.
Nu este în regulă faptul că o întreagă categorie profesională, nu politică, este lustrabilă. Poate unii procurori s-au ocupat doar de hoți, violatori, infractori, de ce sa fie lustrați, adică de ce să nu aibă dreptul de a fi numiți în funcții de procurori? Or fi și unii procurori care au anchetat în cauze cu substrat politic. Dar îi putem pune pe toți în aceeași oală?
Ei bine, autorii amendamentului nu și-au pus astfel de intrebări. Obiectivul lor era s-o lustreze pe Monica Macovei, creatoarea DNA și ANI, ministrul care i-a adus pe Daniel Morar și Codruța Kovesi în fruntea instituțiilor care luptă împotriva corupției. Să nu care cumva să mai ocupe în viitor posturi în care să fie numită. Ministrul justiției, de pildă. Sau, să-l inlocuiască pe Daniel Morar la cârma DNA in vară, când expiră mandatul acestuia.
Oooo, ce coșmar, ce oroare! Macovei la cârma DNA! Nici în cele mai negre vise nu pot accepta corupții așa ceva. Corrado Cattani pe urmele lor. Orice, numai asta nu!
Dacă Daniel Morar era doar cu un an mai în vârstă, era si el lustrabil, conform aceleiași legi.
Partea și mai întunecată este că deputații PDL au acceptat cu seninătate acest joc murdar. Nici lor nu le cade bine intransigența Monicăi Macovei, vicepreședintă PDL și adjunctă la comisia de etică a partidului. O țin în vitrină doar să dea bine la public și la partenerii europeni. Au participat senini la mazilirea ei din pozițiile executive pe care le-ar fi putut ocupa în viitor.
Rămâne să vedem poziția președintelui Băsescu. Care poate întoarce legea, cu explicația clară că nu poți lustra, în bloc, o întreagă categorie profesională. Subliniez, profesională, nu politică.
Și mai rămâne să vedem reacția Monicăi Macovei, la umilința la care a fost supusă. O luptătoare anticorupție cu recunoaștere europeană, pusă la rând cu secretarii PCR și torționarii securiști de către proprii colegi de partid. Mare ți-e grădina!
Cine sunt liderii UDMR, care au de plătit polițe? Să-i reamintim: (aici)
1. Derzsi Akos – deputat UDMR de Bihor Are 21 de contracte încheiate prin firma Europrint SRL cu instituţii ale statului in valoare de 291.511 lei.
2. Edler Andras Gyorg – deputat UDMR de Covasna are 11 contracte încheiate prin firmele Edler Laszlo Gyorg PFA şi Unit Prest SRL deţinute de Edler Laszlo Gyorg, tatăl deputatului, in valoare de 105.249 lei.
3. Attila Korodi – deputat UDMR de Harghita Are şapte contracte cu instituţii ale statului încheiate în 2009
4. Lakatos Petru – deputat UDMR de Bihor Are un contract încheiat în 2008 prin firma Sprinkler 2002 SRL cu Teatrul de Stat Oradea,
5. Mate Andras Levente, deputat UDMR de Cluj Are două contracte de asistenţă juridică încheiate în 2005 de Cabinetul de Avocatură „Mate Andras” cu Agenţia Domeniilor Statului, în valoare de 26.000 euro.
6. Olosz Gergely, deputat UDMR de Covasna Are opt contracte încheiate în 2009 şi 2010
7.Frunda Gyorgy. Doua dintre firmele detinute de sotia sa, SC Marmed si Ortoprofil Romania SRL, incaseaza anual milioane de euro de la casele judetene de asigurari de sanatate, conform www.romaniacurata.ro aici
8. Verestoy Attila In declaratia de interese, senatorul UDMR spune ca in 2010 a derulat trei contracte cu institutii ale statului, prin firma Junior Com SRL Odorheiu Secuiesc.
A doua victimă a răzbunării UDMR este Asociația Noua Republică. Care a dorit să închirieze o sală din clădirea în care se află Muzeul de Artă, a primit acceptul inițial, dar a fost refuzată la semnarea contractului, pe motiv că într-o instituție a statului nu se face politică. Posibil la intervenția directă a Ministrului Culturii.
În primul rând că Noua Republică nu este, încă, o formațiune politică, este doar o asociație civică. Subiectele discutate ar fi fost politicile fiscale, un concert al lui Grigore Leșe și, aici s-a rupt filmul, ar fi avut-o ca invitată pe Monica Macovei.
În plus, unii membri ai Asociației Noua Republică și-au permis să critice UDMR pentru obstrucționarea funcționării instituțiilor anticorupție și modernizării României.
In ciuda faptului că și alte partide, inclusiv UDMR, își țin întrunirile în săli publice, că și statul are nevoie de bani care altfel merg la companii private, răzbunarea care, nu-i așa, e arma prostului, și-a spus cuvântul și în acest caz. Rezervarea inițială a fost infirmată de conducerea Muzeului de Artă și Noua Republică își va schimba locația, achitând contravaloarea unei săli private.
Bomboana pe colivă, UDMR vrea învățământ medical superior în limba maghiară. De aici amenințări din partea lui Marko Bela, că dacă nu li se satisface cererea de a înființa o secție în limba maghiară la UMF Târgu Mureș, părăsesc coaliția de guvernare. Ignorând faptul ca un medic școlit în limba maghiară va fi evitat de pacienții de naționalitate română, de frica de nu se plânge de ceva, iar medicul să le taie altceva, că s-au mai văzut cazuri. Dar de, când e vorba de obsesii, judecata nu mai contează.
Așteptăm următoarele victime ale răzbunării UDMR. Probabil coaliția de guvernare sau, de ce nu, România.
vineri, 25 noiembrie 2011
Romania, prizoniera in bordelul politicii romanesti
Motto: „Toţi fură. Şi PDL. Vă imaginaţi că Emil Boc nu ştie?” (Monica Macovei)
Extrem de dur diagnosticul Monicăi Macovei. Şi totuşi, n-a fost dată afară din PDL. A fost acceptată, cu diagnostic cu tot.
Politica românească post decembristă seamănă cu un imens bordel. În care patronii sunt şefii de partide, proxeneţii sunt şefii mai mici şi tot activul de partid. Clienţii bordelului sunt regii asfaltului, alcoolului, ţigărilor, băieţii deştepţi din energie, din agricultură, din construcţii, sănătate, din mafia vămilor, fiscului, ministerelor, poliţiei, etc., etc.
Biletele de intrare în bordel sunt contractele cu statul, mai mari sau mai mici, funcţie de client. Semnate de şefii desemnaţi de partide, condiţionat de vărsarea către puşculiţele partidelor a unei cote importante. Restul, la proxeneţi.
Bine, dar cine este „prestatoarea” de servicii? România, cine altcineva. Formată din 20 de milioane de cetăţeni, sau câţi or mai fi rămas dupa exod. România este violată, siluită, sodomizată, batjocorită, cu perversiuni, tot tacâmul. Violată, pentru că n-a intrat de bună voie în acest joc. Au băgat-o politicienii, cu de-a sila.
De 21 de ani tot prestează. După Dinu Patriciu, doar în conturi elveţiene românii au depozitate 45 miliarde euro. Nu, nu profesori, pensionari, mărunţii funcţionari, lucrători în servicii, ţărani. Ceilalţi.
Adăugând alte 50 miliarde prin paradisuri fiscale, vreo 100 de miliarde în valori imobiliare, bijuterii, maşini, saltele, conturi la vedere sau mai ascunse, ajungem la frumuşica sumă de 200 miliarde euro, încasată din bugetele ţării şi moştenirea lăsată de comunişti. Din care ne-am ales cu doar 150 km de autostradă.
Acesta-i, pe scurt, bilanţul. Cu banii aceştia se puteau construi 20.000 de km de autostradă, sau doar 2000, iar de restul asfaltam uliţele satelor, aduceam apă curentă, canalizare, sisteme de irigaţii, infrastructură informatică, şcoli si spitale dotate corespunzător şi multe altele.
O situaţie specială are PDL, în tot acest scenariu. Este adevărat că a venit la conducerea bordelului în condiţii vitrege, la spartul târgului. Cu sabia crizei de-asupra capului. Cu preşedintele Basescu în coastă, cu DNA şi serviciile secrete cu ochii pe ei. Să facă ce trebuie. Au şi făcut, în mare parte. Au redus deficitele structurale, au pus ordine în multe zone ale funcţionării statului. Şi datorită unor miniştri inimoşi, de talia lui Funeriu.
Dar sa vină mesagerii săi să spună că ei sunt mai puţin parte a bordelului, e prea mult. Este ca şi cum o prostituată ar susţine că nu e în totalitate curvă, ci doar puţin!
Nu trece o săptămână fără spectacole DNA, cu actori PDL. Copilul de suflet al lui Emil Boc, Sorin Apostu, lua spagă şi de la amărâţii de pepenari ai lui Geoană. Despre care mentorul său spunea că speră să-şi dovedească nevinovăţia. Ca stâlp al statului, m-aş fi aşteptat să spere ca procurorii să-i dovedească vinovăţia!
Ion Gonţea, prefectul Braşovului, este cercetat de DNA într-un dosar disjuns din cel al Ionel Spătaru, fost şef al OPC Braşov şi el PDL-ist. Deocamdată doar în cercetări, dar ce caută un om trimis in judecată, încă din 2006, pentru fapte de corupţie, paznic la stâna Braşov? Dar Gheorghe Falcă, şef de departament şi propus de către Elena Udrea pentru funcţia de preşedinte al PDL? Trimis şi el în judecată acum patru ani, tot pentru corupţie. Dar Cristian Poteraş, primarul sectorului sase, şi el trimis in judecată, mai are susţinerea PDL? Dar Adriean Videanu, care a prelungit contractele băieţilor deştepţi din energie? Şi lista continuă mult şi bine.
Acum, mai nou, Daniela Andreescu, secretar general al guvernului Boc, ne demonstreaza cum funcţionează bordelul sub PDL. RA-APPS, aflat in subordinea sa, a închiriat „întâmplător” fiicei, fiului, fostului soţ şi fratelui ei, spaţii generoase ale statului, a angajat pe copilul soţului, fără ca domnia sa să aibă vreun amestec! Adică, ne ia şi de proşti!
UPDATE. Presedintelui Consiliului Judetean (CJ) Neamt, Pruteanu Vasile (PDL), este acuzat ca, in calitate de presedinte de CJ, ar fi derulat afaceri cu o firma administrata de fiica sa.
Cu toate acestea, PDL susţine că e mai puţin parte a bordelului politic. Din păcate pentru ei, aici nu funcţionează jumătăţile de măsură. Eşti sau nu eşti. Tertium non datur.
Ce este de făcut?
Schimbarea clasei politice. Din temelii. Altă soluţie nu există. Pentru că nu este admisibil, într-o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu toate cele necesare pentru ca proprii cetăţeni să trăiască cel puţin decent, să ne trezim în faţa crizei complet descoperiţi, cu pantalonii în vine.
Ce-ar trebui să facă o nouă clasă politică?
• Să impună principii, valori şi caractere, în loc de hoţie, şpagă şi corupţie.
• Să dea afară politrucii clientelei din administraţie şi ministere, să pună în locul lor oameni competenţi.
• Să salarizeze bugetarii după performanţă şi rezultatele muncii, conform principiului: mai puţini salariaţi, mai multă muncă, salarii mai mari.
• Să nu mai umilească proprii cetăţeni cu tot felul de adeverinţe, certificate, aprobări, caziere, ştampile. În măsura în care sunt totuşi necesare, să fie obţinute on line, prin înlocuirea funcţionarilor cu computere, care nu greşesc, nu fură, nu cer şpagă.
• Să lichideze proprietăţile de stat, economice sau imobiliare, sursă de furturi şi clientelism politic.
• Să pună în contract direct beneficiarii si furnizorii din educaţie şi sănătate.
• Să ducă până la capăt descentralizarea, pentru ca fiecare comunitate să-şi construiască viaţa pe care şi-o doreşte, pe care o merită şi în care investeşte.
• Diminuarea aparatului bugetar până la nivelul de 800.000, cu care funcţionam, bine mersi, în 2004.
• Să sprijine mediul de afaceri privat, să acorde facilităţi investitorilor cu bani, tehnologie, management si pieţe, nu clientelei, pentru a consolida o producţie de bunuri şi servicii vandabile şi cu valoare adăugată mare, în special în agricultură şi turism.
• Să aloce un procent cât mai mare din buget investiţiilor din infrastructură, în special de transporturi, turism, informatică, mediul rural, educaţie, cercetare, sănătate.
• Să ţină cont de ce a votat poporul la referendum, parlament unicameral şi maximum 300 de parlamentari.
• Să redacteze o nouă constituţie, care să facă imposibilă apariţia, în viitor, a bordelului politic.
• Să impună regionalizarea României, care să spargă puterea baronilor locali, din primării şi Consilii Judeţene.
Şi multe altele.
Într-un cuvânt, să desfiinţeze bordelul politic şi să facă imposibilă apariţia în viitor a unor astfel de stabilimente. Să lase urmaşilor o Românie prosperă, mândră, demnă. Nu siluită şi batjocorită, datoare până peste cap.
Decizia este la alegatori.
Extrem de dur diagnosticul Monicăi Macovei. Şi totuşi, n-a fost dată afară din PDL. A fost acceptată, cu diagnostic cu tot.
Politica românească post decembristă seamănă cu un imens bordel. În care patronii sunt şefii de partide, proxeneţii sunt şefii mai mici şi tot activul de partid. Clienţii bordelului sunt regii asfaltului, alcoolului, ţigărilor, băieţii deştepţi din energie, din agricultură, din construcţii, sănătate, din mafia vămilor, fiscului, ministerelor, poliţiei, etc., etc.
Biletele de intrare în bordel sunt contractele cu statul, mai mari sau mai mici, funcţie de client. Semnate de şefii desemnaţi de partide, condiţionat de vărsarea către puşculiţele partidelor a unei cote importante. Restul, la proxeneţi.
Bine, dar cine este „prestatoarea” de servicii? România, cine altcineva. Formată din 20 de milioane de cetăţeni, sau câţi or mai fi rămas dupa exod. România este violată, siluită, sodomizată, batjocorită, cu perversiuni, tot tacâmul. Violată, pentru că n-a intrat de bună voie în acest joc. Au băgat-o politicienii, cu de-a sila.
De 21 de ani tot prestează. După Dinu Patriciu, doar în conturi elveţiene românii au depozitate 45 miliarde euro. Nu, nu profesori, pensionari, mărunţii funcţionari, lucrători în servicii, ţărani. Ceilalţi.
Adăugând alte 50 miliarde prin paradisuri fiscale, vreo 100 de miliarde în valori imobiliare, bijuterii, maşini, saltele, conturi la vedere sau mai ascunse, ajungem la frumuşica sumă de 200 miliarde euro, încasată din bugetele ţării şi moştenirea lăsată de comunişti. Din care ne-am ales cu doar 150 km de autostradă.
Acesta-i, pe scurt, bilanţul. Cu banii aceştia se puteau construi 20.000 de km de autostradă, sau doar 2000, iar de restul asfaltam uliţele satelor, aduceam apă curentă, canalizare, sisteme de irigaţii, infrastructură informatică, şcoli si spitale dotate corespunzător şi multe altele.
O situaţie specială are PDL, în tot acest scenariu. Este adevărat că a venit la conducerea bordelului în condiţii vitrege, la spartul târgului. Cu sabia crizei de-asupra capului. Cu preşedintele Basescu în coastă, cu DNA şi serviciile secrete cu ochii pe ei. Să facă ce trebuie. Au şi făcut, în mare parte. Au redus deficitele structurale, au pus ordine în multe zone ale funcţionării statului. Şi datorită unor miniştri inimoşi, de talia lui Funeriu.
Dar sa vină mesagerii săi să spună că ei sunt mai puţin parte a bordelului, e prea mult. Este ca şi cum o prostituată ar susţine că nu e în totalitate curvă, ci doar puţin!
Nu trece o săptămână fără spectacole DNA, cu actori PDL. Copilul de suflet al lui Emil Boc, Sorin Apostu, lua spagă şi de la amărâţii de pepenari ai lui Geoană. Despre care mentorul său spunea că speră să-şi dovedească nevinovăţia. Ca stâlp al statului, m-aş fi aşteptat să spere ca procurorii să-i dovedească vinovăţia!
Ion Gonţea, prefectul Braşovului, este cercetat de DNA într-un dosar disjuns din cel al Ionel Spătaru, fost şef al OPC Braşov şi el PDL-ist. Deocamdată doar în cercetări, dar ce caută un om trimis in judecată, încă din 2006, pentru fapte de corupţie, paznic la stâna Braşov? Dar Gheorghe Falcă, şef de departament şi propus de către Elena Udrea pentru funcţia de preşedinte al PDL? Trimis şi el în judecată acum patru ani, tot pentru corupţie. Dar Cristian Poteraş, primarul sectorului sase, şi el trimis in judecată, mai are susţinerea PDL? Dar Adriean Videanu, care a prelungit contractele băieţilor deştepţi din energie? Şi lista continuă mult şi bine.
Acum, mai nou, Daniela Andreescu, secretar general al guvernului Boc, ne demonstreaza cum funcţionează bordelul sub PDL. RA-APPS, aflat in subordinea sa, a închiriat „întâmplător” fiicei, fiului, fostului soţ şi fratelui ei, spaţii generoase ale statului, a angajat pe copilul soţului, fără ca domnia sa să aibă vreun amestec! Adică, ne ia şi de proşti!
UPDATE. Presedintelui Consiliului Judetean (CJ) Neamt, Pruteanu Vasile (PDL), este acuzat ca, in calitate de presedinte de CJ, ar fi derulat afaceri cu o firma administrata de fiica sa.
Cu toate acestea, PDL susţine că e mai puţin parte a bordelului politic. Din păcate pentru ei, aici nu funcţionează jumătăţile de măsură. Eşti sau nu eşti. Tertium non datur.
Ce este de făcut?
Schimbarea clasei politice. Din temelii. Altă soluţie nu există. Pentru că nu este admisibil, într-o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu toate cele necesare pentru ca proprii cetăţeni să trăiască cel puţin decent, să ne trezim în faţa crizei complet descoperiţi, cu pantalonii în vine.
Ce-ar trebui să facă o nouă clasă politică?
• Să impună principii, valori şi caractere, în loc de hoţie, şpagă şi corupţie.
• Să dea afară politrucii clientelei din administraţie şi ministere, să pună în locul lor oameni competenţi.
• Să salarizeze bugetarii după performanţă şi rezultatele muncii, conform principiului: mai puţini salariaţi, mai multă muncă, salarii mai mari.
• Să nu mai umilească proprii cetăţeni cu tot felul de adeverinţe, certificate, aprobări, caziere, ştampile. În măsura în care sunt totuşi necesare, să fie obţinute on line, prin înlocuirea funcţionarilor cu computere, care nu greşesc, nu fură, nu cer şpagă.
• Să lichideze proprietăţile de stat, economice sau imobiliare, sursă de furturi şi clientelism politic.
• Să pună în contract direct beneficiarii si furnizorii din educaţie şi sănătate.
• Să ducă până la capăt descentralizarea, pentru ca fiecare comunitate să-şi construiască viaţa pe care şi-o doreşte, pe care o merită şi în care investeşte.
• Diminuarea aparatului bugetar până la nivelul de 800.000, cu care funcţionam, bine mersi, în 2004.
• Să sprijine mediul de afaceri privat, să acorde facilităţi investitorilor cu bani, tehnologie, management si pieţe, nu clientelei, pentru a consolida o producţie de bunuri şi servicii vandabile şi cu valoare adăugată mare, în special în agricultură şi turism.
• Să aloce un procent cât mai mare din buget investiţiilor din infrastructură, în special de transporturi, turism, informatică, mediul rural, educaţie, cercetare, sănătate.
• Să ţină cont de ce a votat poporul la referendum, parlament unicameral şi maximum 300 de parlamentari.
• Să redacteze o nouă constituţie, care să facă imposibilă apariţia, în viitor, a bordelului politic.
• Să impună regionalizarea României, care să spargă puterea baronilor locali, din primării şi Consilii Judeţene.
Şi multe altele.
Într-un cuvânt, să desfiinţeze bordelul politic şi să facă imposibilă apariţia în viitor a unor astfel de stabilimente. Să lase urmaşilor o Românie prosperă, mândră, demnă. Nu siluită şi batjocorită, datoare până peste cap.
Decizia este la alegatori.
marți, 23 august 2011
Al doilea dus rece pentru USL
Este vorba de declaratia raspicata, de data asta, prin care presedintele Basescu a reconfirmat faptul ca USL nu poate spera sa dea automat premierul, chiar si in situatia in care obtine 51% din voturi, la viitoarele alegeri parlamentare.
Nu e prima data cand spune acest lucru, dar de data asta cu o voce grava, privire inghetata si determinare neobisnuita, de ma intreb daca n-a fost acesta principalul motiv al interventiei televizate de aseara. USL era oricum groggy, dupa alegerile partiale de duminica, incat o lovitura in plus nu putea decat sa-l faca sa-si piarda busola definitiv.
Dar iata ce a spus presedintele, in termeni categorici: „"Eu nu ma joc de-a constitutia. Articolul 103 se refera la partide care obtin 51%. Aliantele sunt variabile. Trebuie sa citeasca foarte bine articolul 103, sa inteleaga foarte bine ce s-a intamplat la aceste alegeri (din Baia Mare si Piatra Neamt) si sa decida in consecinta". "Daca ar fi vrut Constitutia sa includa si aliantele, scria acolo la 103: aliante, asociatii de bloc si orice alt ceva, tocmai pentru ca aliantele sunt variabile".
"Negocierile trebuiesc facute, daca USL va obtine 70 sau 30% pentru mine e egal. Daca in interiorul USL e un partid care va avea un 51% din membrii parlamentului nu voi mai chema niciun partid la consultari".
Fata de euforia ultimilor luni, cand USL se visa pe la 60-70% in intentiile de vot, realitatea rezultatelor alegerilor partiale de la Neamt si Maramures trebuie ca a dat frisoane membrilor celor doua partide. Dincolo de acuzele reciproce de cumparare de voturi, de sacose vs pepeni, ca opozitia nu are bani, ba mai e si datoare vanduta. Adica, tot efortul organizatoric al opozitiei, toata campania bazata pe dezastrul economic creat de actuala putere, pe taieri, amputari si recesiune, sa nu fi valorat nici cat o plasa cu ulei zahar si faina? Asa de putin?
Iar la Maramures, unde n-au prea fost momeli alimentare, doar 12% din total alegatori au votat USL, iar de prezentat, de convinsi ce sunt, doar 28% dintre alegatori.
Aceasta este realitatea dura careia trebuie sa-i faca fata acum „parintii” USL. Si in plus, avertismentul presedintelui Basescu, conform caruia, chiar in cazul obtinerii a 51% din voturi, tot nu vor da automat premierul, fara negocieri, repozitionari, tradari, mutari dintr-o tabara in alta, etc., ceeace am vazut foarte bine de 20 de ani.
Este o noua realitate politica, pe care staffurile celor doua partide care compun USL trebuie sa-i faca fata si s-o analizeze cu multa grija.
Trebuie mentionat ca multi oameni lucizi, cel putin din PNL, au anticipat blocajul la care s-a ajuns. Ludovic Orban, Tariceanu, Adriana Saftoiu, Vosganian, Stavarache, probabil si altii, s-au opus unei aliante impotriva naturii ideologice. Cum sa faci o constructie unind stanga cu dreapta. Poate in alte parti sa functioneze, democratia romaneasca este prea tanara ca sa inghita astfel de ciudatenii. Nucleul dur al PNL, hranit cu principii de dreapta, capitaliste, sa se pupe cu nucleul dur al PSD, hranit cu ajutoare sociale, cu ideile statului asistential, cu pomeni electorale, cu redistribuire de la cei care au la cei care stau? Clasa de mijloc, micii intreprinzatori, sa-si dea mana cu pomanagii lui Ponta? Doar mintile infierbantate a doi lideri fara experienta politica puteau imagina o asa combinatie.
Neagu Djuvara conversand la masa victoriei cu Marean Vanghelie, despre diplomatia mondiala, Balaceanu Stolnici cu Radu Mazare, frematand in ritmuri braziliene, Mircea Ionescu Quintus cu Ion Iliescu, despre inchisorile comuniste, Andrei Marga discutand filosofie cu Aura Vasile, sub ochii vigilenti ai celor doi sefi: Ponta si Antonescu. Va imaginati scena?
Imi poate cineva exemplifica tineri specialisti, ajunsi in ultimul timp in staffurile celor doua partide din USL? (Al treilea, PC, nu conteaza decat prin prisma trompetelor televizate ale „partenerului meu” Dan Voiculescu). Oare de ce nu se inghesuie nimeni?
Despre art. 103 din Constitutia Romaniei, interpretat diferit de unii si altii, si-a exprimat opiniile un specialist, Ioan Stanomir, intr-un articol pe Contributors.
Iata ce spune specialistul nostru in drept constitutional: „Al doilea scenariu, cel în care nu avem în camere majoritatea absolută a unui partid politic, acordă preşedintelui posibilitatea de a constitui, printr-o serie de consultări, o majoritate care să susţină un guvern stabil . În calitate de mediator, şeful de stat este chemat să acţioneze având în vedere imperativul atingerii unei formule politice credibile. El este investit, în acest context, cu mandatul de negociere cel mai extins.”
Ideea cu suspendarea presedintelui, de catre un parlament nou ales, cu parlamentari care abia s-au vazut cu sacii in caruta, dupa cheltuieli imense de campanie, care sa riste sa plece acasa dupa doua respingeri succesive a guvernelor propuse de presedinte, este ridicola. Mai ales ca, de data aceasta, Curtea Constitutionala nu mai are un cuvant consultativ, ca in 2007, ci unul cu drept de veto. Aceasta in cazul extrem de improbabil in care USL chiar ar castiga mai mult de 50% din voturi si nici un parlamentar, nou ales, nu ar fi dispus sa-si asculte, mai degraba, propriile convingeri uninominale, decat ordinele venite de la partide.
Cam asa stau lucrurile in momentul de fata.
Sentimentul abandonarii principiilor liberale este acut resimtit de autenticii liberali, care se simt tradati de actuala conducere a PNL, ingenunchiata dictatorial de catre Crin Antonescu, cum frumos spune Mircea Marian in articolul „Trista-mi soarta de liberal fara cuib”.
Odata cu disparitia mirajului celor 60-70% din intentiile de vor, am putea asista la subtierea randurilor parlamentarilor si sustinatorilor USL. Fara perspectiva certa a unor ciolane grase in viitoarea guvernare, oportunisti de toate culorile vor emigra, in primul rand spre UNPR, lasand in ofsaid actuala opozitie.
Pe urma, sponsorii si donatorii se vor uita de doua ori in punga, inaintea de a scoate bani pentru USL. Cu ce vor cumpara voturi in 2012, tot cu pepeni? In octombrie, noiembrie, nici nu se mai gasesc ieftini, de Dabuleni. Cu ce bani viitoarele campanii, ca nici datoriile nu si le-au platit?
Cred ca a venit momentul unor clarificari. Mai ales pentru liberali. Schimbarea actualei conduceri devine mai mult decat necesara, candidati pe liste proprii, sub insemnele si principiile liberale, obtinerea unui scor cat mai bun in viitoarele alegeri, pozitie din care sa incline balanta viitoarei guvernari.
De ce ma preocupa asa de mult soarta liberalilor? Pentru ca sunt fost liberal, timp de zece ani, dat afara din partid, dar cu inima si mintea alaturi de principii de dreapta, singurele care pot scoate tara din crizele care au fost si va sa vina.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Tanarul Ponta are apucaturi de batran comunist
Te si minunezi cum de are in gene reactii de comunist imbatranit in rele. Se si lauda ca a fost pe baricade pentru izgonirea lui Ceausescu. Ca sa ce? Sa vina la putere un partid cu lideri care au exact aceleasi apucaturi cu Ceausescu?
Surse din PSD spun ca “In momentul in care PSD ar reveni la putere, toti judecatorii si procurorii care au anchetat, arestat sau trimis in judecata lideri sau simpli membri PSD ar urma sa fie dati afara din magistratura si chiar sa se aleaga cu dosare penale pentru abuz”. Nu si ceilalti, care au anchetat si judecat oameni de la alte partide!
Nici ca se putea o prostie mai mare. In primul rand ideea ca vor reveni la putere nu e deloc axiomatica. E adevarat ca de vreo opt ani stau pe tusa, dar nici aceasta abstinenta nu e asiguratorie pentru revenirea la putere.
Pe urma, mai suntem in anii 90, sa faca ce vrea partidul aflat la putere? Intre timp am intrat in UE, care ne monitorizeaza, exista CEDO, la care apeleaza tot mai multi romani. Exista monitorizarea pe justitie si orice abatere de la independenta justitiei este taxata zdravan de catre UE. Doar comunistii aveau parghiile si puterea sa se sterga cu justitia pe picioare. Victor Ponta si toata conducerea PSD viseaza sa faca la fel, daca si cand vor reveni le putere. Experimentul Bivolaru nu le-a fost suficient.
Mai spune Victor Ponta “doamna judecator Neacsa raspunde cu ceva? Judecatorii care isi bat joc de vietile unor oameni obisnuiti sunt prea multi atata timp cat o fac din ordin politic si nu li se intampla nimic.”
O gogomanie mai mare ca alta. Procurorul Victor Ponta n-a aflat ca judecatorii nu “raspund” in fata cuiva, cel mult in fata propriei constiinte. Ca asa e in statul de drept. Daca sunt corupti sau incalca flagrant legile statului ii trage la raspundere CSM, care tocmai ce i-a luat apararea respectivei judecatoare. Pentru modul cum emit sentinte nu au ce socoteala sa dea. Exista cai de atac ale sentintelor, pot fi contestate. Atat. Ca asa scrie in codurile de procedura. Cat despre ordine politice, nimeni n-a demonstrat ca in dosarul lui Nicolescu scrie : « ordin politic ». Acolo sunt acte, transcrieri de interceptari telefonice si ambientale, documente contabile. Stiind cu cine au de-a face, e greu de crezut ca procurorii DNA au riscat sa ajunga in instanta fara un dosar beton. Iar dna judecator Neacsa, alaturi de alte judecatoare si de executoarea care l-a evacuat pe Vadim sunt femeile care salveaza obrazul Romaniei. Si este de presupus coalizarea majoritatii judecatorilor si procurorilor impotriva agresiunii fatise promovate impotriva lor de PSD si liderii sai, in sensul ca nu vor inchide ochii la nici cea mai mica incalcare a legii. Asta au vrut, asta au!
Toti liderii PSD indeamna populatia Romaniei la revolte de strada, impotriva judecatorilor, a guvernului si, mai ales, a presedintelui Basescu. Sa demonstreze ca nu sunt de “mamaliga”. Sperand intr-un spectacol ieftin dirijat de televiziunile de stiri. Care, in ziua de 24 ianuarie titrau cu breaking news ca au loc “huiduieli in toata tara impotriva lui Basescu”. Cateva sute de huiduitori nemultumiti de situatia economica, de la Iasi si Focsani, s-au transformat prin intermediul tv-urilor mogulizate in toata tara! Liderii PSD nu inteleg ca istericalele si lamentatiile de la respectivele tv-uri nu mai impresioneaza pe nimeni, nici macar pe aceia care, intamplator, se mai uita la ele. A minti poporul cu televizorul nu mai este posibil astazi. Ca poporul are si alte surse de informatii.
Demonizarea lui Basescu. Aruncarea in carca lui Basescu a tuturor relelor din tara este iarasi o manevra fara sorti de izbanda. In primul rand stie si populatia ca Basescu nu poate teleghida judecatorii si procurorii fara sa lase urme ce pot fi speculate de securistii si comunistii inca aflati in functii. Cum comunica cu ei, prin semne? Din priviri? Si cand i-au arestat pe Gutau, Solomon, cand au cablat asistentii Monicai Ridzi, tot de la Basescu a venit ordinul? Dar Pasat, Cantaragiu, Banias si cati or mai fi? Parca conducerea PD-L a avut o atitudine mai decenta in aceste situatii.
Calculul este de doua ori gresit. Populatia este extrem de sensibila la operatiile anticoruptie si revenirea la un stat normal, in care fenomenele de sustragere a banului public sa fie tinute, cat de cat, sub control. Trezirea PSD la realitate va fi dura si amara. Cand vor constata ca, exceptand aparatul de partid, nu vor fi multi amatori de aventuri de astea, comandate de la centrul rosu. Nici nu invata din greseli. A mai vrut Ponta sa rastoarne guvernul votand in strada motiune de cenzura si nu i-a mers. Dar pricepe greu si uita repede. Cum va explica eventuala decizie a Curtii de Apel Pitesti de a mentine arestarea lui Nicolescu? Ca le-a dat ordine Basescu? Vor rade si curcile!
PNL si Crin Antonescu la rascruce. Aici e aici. Alianta pe cale sa se infaptuiasca are in fata un obstacol major. Nu-l vad pe Antonescu luand in brate coruptii PSD. Ca are destule probleme cu ai lui. Iar Antonescu o fi chiulangiu, dar n-a pus mana pe bani publici necuveniti. Nu a facut afaceri cu statul si, de fapt, niciun fel de afaceri. Sa-si puna acum reputatia la bataie intru apararea baronilor PSD corupti, ar fi ultima gafa pe care ar putea s-o comita. De care nu l-ar mai spala nici apa Iordanului. In functie de atitudinea PNL s-ar putea s-o lase mai moale si Victor Ponta.
In sfarsit, va conta decisiv atitutinea Comisiei Europene. Care nu poate tolera o imixtiune de o asemenea gravitate in treburile justitiei. Ma astept la o interventie dura si o punere la colt a PSD-ului, pentru acest amestec brutal si inacceptabil in treburile justitiei. Va declara Victor Ponta ca Basescu manipuleaza si organismele europene? Nu m-ar mira!
In concluzie, reactia virulenta si violenta a lui Victor Ponta si a PSD, impotriva organelor de justitie si cercetare penala, ii descalifica total. N-au inteles nimic din statul de drept. Inca se viseaza in statul in care “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine”. Si ameninta ca reveniti la putere vor reinvia acel stat.
Mai ramane un amanunt: vor si romanii sa se reintoarca in acel stat?
Vom vedea in zilele urmatoare.
Surse din PSD spun ca “In momentul in care PSD ar reveni la putere, toti judecatorii si procurorii care au anchetat, arestat sau trimis in judecata lideri sau simpli membri PSD ar urma sa fie dati afara din magistratura si chiar sa se aleaga cu dosare penale pentru abuz”. Nu si ceilalti, care au anchetat si judecat oameni de la alte partide!
Nici ca se putea o prostie mai mare. In primul rand ideea ca vor reveni la putere nu e deloc axiomatica. E adevarat ca de vreo opt ani stau pe tusa, dar nici aceasta abstinenta nu e asiguratorie pentru revenirea la putere.
Pe urma, mai suntem in anii 90, sa faca ce vrea partidul aflat la putere? Intre timp am intrat in UE, care ne monitorizeaza, exista CEDO, la care apeleaza tot mai multi romani. Exista monitorizarea pe justitie si orice abatere de la independenta justitiei este taxata zdravan de catre UE. Doar comunistii aveau parghiile si puterea sa se sterga cu justitia pe picioare. Victor Ponta si toata conducerea PSD viseaza sa faca la fel, daca si cand vor reveni le putere. Experimentul Bivolaru nu le-a fost suficient.
Mai spune Victor Ponta “doamna judecator Neacsa raspunde cu ceva? Judecatorii care isi bat joc de vietile unor oameni obisnuiti sunt prea multi atata timp cat o fac din ordin politic si nu li se intampla nimic.”
O gogomanie mai mare ca alta. Procurorul Victor Ponta n-a aflat ca judecatorii nu “raspund” in fata cuiva, cel mult in fata propriei constiinte. Ca asa e in statul de drept. Daca sunt corupti sau incalca flagrant legile statului ii trage la raspundere CSM, care tocmai ce i-a luat apararea respectivei judecatoare. Pentru modul cum emit sentinte nu au ce socoteala sa dea. Exista cai de atac ale sentintelor, pot fi contestate. Atat. Ca asa scrie in codurile de procedura. Cat despre ordine politice, nimeni n-a demonstrat ca in dosarul lui Nicolescu scrie : « ordin politic ». Acolo sunt acte, transcrieri de interceptari telefonice si ambientale, documente contabile. Stiind cu cine au de-a face, e greu de crezut ca procurorii DNA au riscat sa ajunga in instanta fara un dosar beton. Iar dna judecator Neacsa, alaturi de alte judecatoare si de executoarea care l-a evacuat pe Vadim sunt femeile care salveaza obrazul Romaniei. Si este de presupus coalizarea majoritatii judecatorilor si procurorilor impotriva agresiunii fatise promovate impotriva lor de PSD si liderii sai, in sensul ca nu vor inchide ochii la nici cea mai mica incalcare a legii. Asta au vrut, asta au!
Toti liderii PSD indeamna populatia Romaniei la revolte de strada, impotriva judecatorilor, a guvernului si, mai ales, a presedintelui Basescu. Sa demonstreze ca nu sunt de “mamaliga”. Sperand intr-un spectacol ieftin dirijat de televiziunile de stiri. Care, in ziua de 24 ianuarie titrau cu breaking news ca au loc “huiduieli in toata tara impotriva lui Basescu”. Cateva sute de huiduitori nemultumiti de situatia economica, de la Iasi si Focsani, s-au transformat prin intermediul tv-urilor mogulizate in toata tara! Liderii PSD nu inteleg ca istericalele si lamentatiile de la respectivele tv-uri nu mai impresioneaza pe nimeni, nici macar pe aceia care, intamplator, se mai uita la ele. A minti poporul cu televizorul nu mai este posibil astazi. Ca poporul are si alte surse de informatii.
Demonizarea lui Basescu. Aruncarea in carca lui Basescu a tuturor relelor din tara este iarasi o manevra fara sorti de izbanda. In primul rand stie si populatia ca Basescu nu poate teleghida judecatorii si procurorii fara sa lase urme ce pot fi speculate de securistii si comunistii inca aflati in functii. Cum comunica cu ei, prin semne? Din priviri? Si cand i-au arestat pe Gutau, Solomon, cand au cablat asistentii Monicai Ridzi, tot de la Basescu a venit ordinul? Dar Pasat, Cantaragiu, Banias si cati or mai fi? Parca conducerea PD-L a avut o atitudine mai decenta in aceste situatii.
Calculul este de doua ori gresit. Populatia este extrem de sensibila la operatiile anticoruptie si revenirea la un stat normal, in care fenomenele de sustragere a banului public sa fie tinute, cat de cat, sub control. Trezirea PSD la realitate va fi dura si amara. Cand vor constata ca, exceptand aparatul de partid, nu vor fi multi amatori de aventuri de astea, comandate de la centrul rosu. Nici nu invata din greseli. A mai vrut Ponta sa rastoarne guvernul votand in strada motiune de cenzura si nu i-a mers. Dar pricepe greu si uita repede. Cum va explica eventuala decizie a Curtii de Apel Pitesti de a mentine arestarea lui Nicolescu? Ca le-a dat ordine Basescu? Vor rade si curcile!
PNL si Crin Antonescu la rascruce. Aici e aici. Alianta pe cale sa se infaptuiasca are in fata un obstacol major. Nu-l vad pe Antonescu luand in brate coruptii PSD. Ca are destule probleme cu ai lui. Iar Antonescu o fi chiulangiu, dar n-a pus mana pe bani publici necuveniti. Nu a facut afaceri cu statul si, de fapt, niciun fel de afaceri. Sa-si puna acum reputatia la bataie intru apararea baronilor PSD corupti, ar fi ultima gafa pe care ar putea s-o comita. De care nu l-ar mai spala nici apa Iordanului. In functie de atitudinea PNL s-ar putea s-o lase mai moale si Victor Ponta.
In sfarsit, va conta decisiv atitutinea Comisiei Europene. Care nu poate tolera o imixtiune de o asemenea gravitate in treburile justitiei. Ma astept la o interventie dura si o punere la colt a PSD-ului, pentru acest amestec brutal si inacceptabil in treburile justitiei. Va declara Victor Ponta ca Basescu manipuleaza si organismele europene? Nu m-ar mira!
In concluzie, reactia virulenta si violenta a lui Victor Ponta si a PSD, impotriva organelor de justitie si cercetare penala, ii descalifica total. N-au inteles nimic din statul de drept. Inca se viseaza in statul in care “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine”. Si ameninta ca reveniti la putere vor reinvia acel stat.
Mai ramane un amanunt: vor si romanii sa se reintoarca in acel stat?
Vom vedea in zilele urmatoare.
luni, 17 ianuarie 2011
Un nou concept : contract de management de tara
N-o sa reiau toata teoria contractului social, incepand cu Rousseau, Hobbes, Locke, etc. Nu sunt politolog si nici nu cred ca paradigma aceasta mai functioneaza in secolul nostru.
In orice caz, ar trebui rafinata, adusa la nivelul de complexitate al vremurile noastre.
Mai adecvata mi se pare perspectiva de a privi partidele politice ca firme private de management de tara, pentru afacerile socio-economice, carora “actionarii”-electori, le incredinteaza “compania”-tara spre administrare si gestionare pentru un ciclu electoral. Sigur, o “companie”-tara inseamna mult mai mult decat “afaceri” sociale-economice.
Daca acceptam aceasta perspectiva trebuie avute in vedere mai multe probleme.
1. Cum selectam “firma” castigatoare? Aici e simplu. Prin alegeri libere, la termen sau anticipate, etapa prin care am trecut de multe ori. Mai grav este cand nu castiga o singura firma, ca incep sa se certe pe atributii si competente, pe veniturile din activitate si ne trezim cu un scandal cat casa. Exista insa procedurile constitutionale care rezolva aproape toate problemele care apar, Constitutia fiind ea insasi parte esentiala a acestui contract de management. In plus, am putea adopta principiul conform caruia “firma plasata prima la scrutin ia totul”, adica i se aloca managementul total, pentru a nu avea certuri si scandaluri perpetue in caz de coalitii de management.
2. Nu cred ca avem lamurite drepturile si obligatiile reciproce, existente in orice contract, tintele de atins, clauzele de reziliere si modul in care se face rezilierea, beneficiile partilor aflate in contract, etc. Aici suntem extrem de deficitari, nu avem cu totii clar in cap la ce sa ne asteptam de la managerii angajati. Iar partidele politice cu atat mai putin stiu ce obigatii au si ce tinte trebuie sa atinga. Sa ne dea la toti slujbe, mancare, locuinte, salarii? Dar noi, actionarii, ce obligatii avem? Sa muncim, sa ne cautam de lucru, in piata muncii autohtone sau, iata, europene ? Care sunt “drepturile noastre”?
3. Cine arbitreaza litigiile aparute intre actionari si firma de management? Curtea Constitutionala? Presedintia? Alte instante, poate internationale?
4. Imprejurarea ca managerii sunt simultan si actionari (minoritari) ai companiei ar trebuie sa simplifice lucrurile, interesele ar trebui sa fie comune. Daca prin stat intelegem “compania” plus managementul, n-ar trebuie sa existe divergente intre interesele actionarilor si ale firmei de management. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.
5. Printre clauzele (obiectivele) contractuale, la loc de frunte s-ar gasi:
• procentul din PIB adus la bugetul de stat
• echilibrele structurale de atins si mentinut
• procentul din buget destinat functionarii managementului
• procentul din buget destinat infrastructurii
• tinte de atins in evolutia PIB
• tinte de atins in gestionarea datoriei publice, etc.
6. Care ar fi rolul parlamentului in toata aceasta constructie? Acela de “Consiliu de Administratie” insarcinat de actionari sa le apere interesele in raport cu managementul. Membrii Consiliului de Administratie ar trebui alesi prin vot uninominal pur, fara legatura cu partidele, firme de management, ale caror actiuni trebuie sa le cenzureze. Sa ia decizii, dar in interiorul contractului de management, nu dupa cum li se nazare si nu doar pentru a apara interesele membrilor acestui consiliu. Cam asta face si acum, dar in lipsa unui contract clar se lupta cu executivul si cu presedintia, ca si cum ar apara interese divergente de ale celorlalte puteri din stat.
7. Cine ar elabora contractul de management? Specialisti din societatea civila, constituiti in echipe de lucru pe domenii, impreuna cu Banca Nationala, Academia Romana si institute de cercetare pe diferite domenii. Contractul ar fi supus unui referendum, cu ocazia alegerilor locale, de exemplu si ar constitui un model de urmat si pentru relatia primari-cetatenii unei comunitati. Partidele care se prezinta la “licitatie” (alegeri) isi asuma public contractul, clauzele si toate prevederile acestuia. Contractul este valabil patru ani si are mecanisme de modificare in cazuri de forta majora. La inceput este mai greu, dupa aceea se schimba doar tintele, de la un ciclu la altul.
8. Schite-caricaturi de contracte au existat si pana acum, programele electorale si/sau de guvernare ale partidelor. Contineau, insa, prevederi fanteziste, (n locuri de munca, cresteri uriase de salarii si pensii, etc.), numai bune sa ia mintile alegatorilor, sa-i induca in eroare. Fara termene si etape intermediare de control si, mai important, fara sanctiuni si clauze de reziliere a contractului, in caz de neatingere a tintelor.
9. Odata trecut prin referendum, toti cetatenii trebuie sa-l accepte si sa se supuna clauzelor din contract. Nu mai exista loc de proteste si de cereri referitoare la “drepturile noastre”, altele decat cele prevazute in contract. Societatea ar fi scutita de bulversari, amenintari si evenimente impredictibile, economia ar avea un cadru predictibil de dezvoltare, managerii ar sti la ce se inhama, actionarii ar avea perspectiva rezultatelor de final de contract.
Pana in prezent, desi ne-am ales managerii dintr-o paleta mai mult sau mai putin bogata si relevanta, odata ajunsi la conducere au facut ce-au vrut, tinand cont exclusiv de propriile interese. Nu de interesele actionarilor si ale companiei. Au vandut cam tot ce era prin companie si au bagat banii in “pomana contra voturi” iar, de cele mai multe ori, i-au furat pur si simplu. Au indatorat compania peste poate, pentru ca actionarii sa simta ca o duc bine. Au actionat corect in privinta aliantelor internationale (NATO si UE), dar beneficiile sunt micsorate de decizii eronate in plan intern.
Acestea sunt doar prime idei, lansate in dezbatere publica. Totul ar putea sa fie pura utopie iar randurile de mai sus o proza oarecare. Dar daca ideile vor prinde contur si prin contributia cititorilor, a altor specialisti, atunci vor avea alta pondere si incet, incet, am putea degaja un concept nou: contract de management de tara.
Toate contributiile mai importante vor fi gazduite pe site-ul www.proiectdetara.ro
In orice caz, ar trebui rafinata, adusa la nivelul de complexitate al vremurile noastre.
Mai adecvata mi se pare perspectiva de a privi partidele politice ca firme private de management de tara, pentru afacerile socio-economice, carora “actionarii”-electori, le incredinteaza “compania”-tara spre administrare si gestionare pentru un ciclu electoral. Sigur, o “companie”-tara inseamna mult mai mult decat “afaceri” sociale-economice.
Daca acceptam aceasta perspectiva trebuie avute in vedere mai multe probleme.
1. Cum selectam “firma” castigatoare? Aici e simplu. Prin alegeri libere, la termen sau anticipate, etapa prin care am trecut de multe ori. Mai grav este cand nu castiga o singura firma, ca incep sa se certe pe atributii si competente, pe veniturile din activitate si ne trezim cu un scandal cat casa. Exista insa procedurile constitutionale care rezolva aproape toate problemele care apar, Constitutia fiind ea insasi parte esentiala a acestui contract de management. In plus, am putea adopta principiul conform caruia “firma plasata prima la scrutin ia totul”, adica i se aloca managementul total, pentru a nu avea certuri si scandaluri perpetue in caz de coalitii de management.
2. Nu cred ca avem lamurite drepturile si obligatiile reciproce, existente in orice contract, tintele de atins, clauzele de reziliere si modul in care se face rezilierea, beneficiile partilor aflate in contract, etc. Aici suntem extrem de deficitari, nu avem cu totii clar in cap la ce sa ne asteptam de la managerii angajati. Iar partidele politice cu atat mai putin stiu ce obigatii au si ce tinte trebuie sa atinga. Sa ne dea la toti slujbe, mancare, locuinte, salarii? Dar noi, actionarii, ce obligatii avem? Sa muncim, sa ne cautam de lucru, in piata muncii autohtone sau, iata, europene ? Care sunt “drepturile noastre”?
3. Cine arbitreaza litigiile aparute intre actionari si firma de management? Curtea Constitutionala? Presedintia? Alte instante, poate internationale?
4. Imprejurarea ca managerii sunt simultan si actionari (minoritari) ai companiei ar trebuie sa simplifice lucrurile, interesele ar trebui sa fie comune. Daca prin stat intelegem “compania” plus managementul, n-ar trebuie sa existe divergente intre interesele actionarilor si ale firmei de management. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.
5. Printre clauzele (obiectivele) contractuale, la loc de frunte s-ar gasi:
• procentul din PIB adus la bugetul de stat
• echilibrele structurale de atins si mentinut
• procentul din buget destinat functionarii managementului
• procentul din buget destinat infrastructurii
• tinte de atins in evolutia PIB
• tinte de atins in gestionarea datoriei publice, etc.
6. Care ar fi rolul parlamentului in toata aceasta constructie? Acela de “Consiliu de Administratie” insarcinat de actionari sa le apere interesele in raport cu managementul. Membrii Consiliului de Administratie ar trebui alesi prin vot uninominal pur, fara legatura cu partidele, firme de management, ale caror actiuni trebuie sa le cenzureze. Sa ia decizii, dar in interiorul contractului de management, nu dupa cum li se nazare si nu doar pentru a apara interesele membrilor acestui consiliu. Cam asta face si acum, dar in lipsa unui contract clar se lupta cu executivul si cu presedintia, ca si cum ar apara interese divergente de ale celorlalte puteri din stat.
7. Cine ar elabora contractul de management? Specialisti din societatea civila, constituiti in echipe de lucru pe domenii, impreuna cu Banca Nationala, Academia Romana si institute de cercetare pe diferite domenii. Contractul ar fi supus unui referendum, cu ocazia alegerilor locale, de exemplu si ar constitui un model de urmat si pentru relatia primari-cetatenii unei comunitati. Partidele care se prezinta la “licitatie” (alegeri) isi asuma public contractul, clauzele si toate prevederile acestuia. Contractul este valabil patru ani si are mecanisme de modificare in cazuri de forta majora. La inceput este mai greu, dupa aceea se schimba doar tintele, de la un ciclu la altul.
8. Schite-caricaturi de contracte au existat si pana acum, programele electorale si/sau de guvernare ale partidelor. Contineau, insa, prevederi fanteziste, (n locuri de munca, cresteri uriase de salarii si pensii, etc.), numai bune sa ia mintile alegatorilor, sa-i induca in eroare. Fara termene si etape intermediare de control si, mai important, fara sanctiuni si clauze de reziliere a contractului, in caz de neatingere a tintelor.
9. Odata trecut prin referendum, toti cetatenii trebuie sa-l accepte si sa se supuna clauzelor din contract. Nu mai exista loc de proteste si de cereri referitoare la “drepturile noastre”, altele decat cele prevazute in contract. Societatea ar fi scutita de bulversari, amenintari si evenimente impredictibile, economia ar avea un cadru predictibil de dezvoltare, managerii ar sti la ce se inhama, actionarii ar avea perspectiva rezultatelor de final de contract.
Pana in prezent, desi ne-am ales managerii dintr-o paleta mai mult sau mai putin bogata si relevanta, odata ajunsi la conducere au facut ce-au vrut, tinand cont exclusiv de propriile interese. Nu de interesele actionarilor si ale companiei. Au vandut cam tot ce era prin companie si au bagat banii in “pomana contra voturi” iar, de cele mai multe ori, i-au furat pur si simplu. Au indatorat compania peste poate, pentru ca actionarii sa simta ca o duc bine. Au actionat corect in privinta aliantelor internationale (NATO si UE), dar beneficiile sunt micsorate de decizii eronate in plan intern.
Acestea sunt doar prime idei, lansate in dezbatere publica. Totul ar putea sa fie pura utopie iar randurile de mai sus o proza oarecare. Dar daca ideile vor prinde contur si prin contributia cititorilor, a altor specialisti, atunci vor avea alta pondere si incet, incet, am putea degaja un concept nou: contract de management de tara.
Toate contributiile mai importante vor fi gazduite pe site-ul www.proiectdetara.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)