Nimic nu s-a schimbat, in 25 de ani,
in conceptia sindicatelor din invatamant privind salarizarea.
Se aplica mai departe principiul pagubos: „muncesc sau nu muncesc,
acelasi salariu primesc”.
N-au reusit sa priceapa ca motorul motivarii
salariale, aplicat cu succes in sectorul privat, este singurul generator de
calitate si munca performanta.
Sindicatele au prins actuala putere la inghesuiala,
intre cele doua tururi de alegeri prezidentiale, si au semnat cu guvernul Ponta
un acord care prevede cresteri salariale ale personalului din educatie, fara
legatura cu performanta si rezultatele muncii fiecarui salariat. La gramada,
asa cum se facea si in comunism.
Lipsa unui sistem national standardizat, unitar la
nivel de tara, de evaluare a performantei si rezultatelor muncii salariatilor,
prin masurarea progresului scolar al elevilor, este pretextul oficial al refuzului
salarizarii dupa performanta.
Guvernele si sindicatele sunt de vina ca un astfel de
sistem n-a fost implementat pana in prezent, cu ajutorul aplicatiilor
informatice care au explodat in ultimul deceniu.
Este vorba de aplicarea informatizata a unor teste
grila, personalizate, cu itemi de control similari dar nu identici, din bazine
de itemi standardizate, unice la nivelul tarii.
Diferenta intre media statistica a testelor date la
sfarsit, respectiv inceput de an scolar, reprezinta progresul scolar al
elevilor unui profesor, unei clase, unei scoli, totul calculat de aplicatia
respectiva, fara interventia factorului uman.
Daca se poate in alte tari, se poate si la noi. Doar
ca educatia si salariatii care lucreaza aici au fost mentinuti in starea de
dependenta salariala de decidentii politici, pentru a raspunde manevrelor si
manipularilor electorale, cum se intampla si acum.
O astfel de pozitie a sindicatelor se dovedeste a fi
sinucigasa.
Cand elevii si familiile lor au priceput ca scoala
nu-i ajuta cu nimic la insertia in piata muncii, au inceput sa fuga de scoala.
Se inregistreaza un abandon scolar masiv, mai ales la trecerea de la clasa a
VIII-a la a IX-a, dar si pe parcursul liceului.
Si cum sa nu fie asa, daca in ultimii patru ani
330.000 de elevi au parcurs liceul degeaba. Fie nu s-au mai prezentat la
bacalaureat, fie s-au prezentat si au picat.
Fenomenul abandonului scolar se va accentua in
urmatorii ani, lasand mii de profesori fara catedre, deci fara salarii.
Aceasta este consecinta perversa a politicii nesabuite
a sindicatelor, care in loc sa militeze pentru modernizarea educatiei, fac tot
ce pot s-o distruga, prin cresterea abandonului scolar.
Consecintele le suportam cu totii, pentru ca educatia
si formarea profesionala stau la baza unei piete a muncii de calitate, pe care
se bazeaza o economie competitiva si atractiva, cu o productie de marfuri si
servicii vandabile si cu valoare adaugata mare.
Fara o astfel de economie, adio nivel de trai
comparabil cu cel din vest, inca zeci de ani de acum inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu