In mediile jurnalistice circula zvonuri insistente conform carora Emil Boc ar intentiona sa demisioneze dupa anul nou.
Care ar fi argumentele?
1. Misiune indeplinita. Odata cu trecerea importantului pachet de legi, conditie a ramanerii in acordul cu FMI, Boc poate raporta misiune indeplinita. Miscarile de strada au fost putine si neimportante, opozitia a pierdut absolut toate bataliile politice, inclusiv cele legate de sesizarea Curtii Constitutionale. Salvarea tarii de la “scufundarea ca o barca” este un titlu de glorie pe care si-l asuma, probabil pe buna dreptate, Emil Boc. Este greu de gasit un alt moment mai bun de retragere, cand poate raporta tarii si capitanului suprem : misiune indeplinita.
2. PD-L deconteaza costurile crizei. Toate semnalele arata ca n-a trecut criza. Cel putin nu in Romania. Chiar ignorand crizele mondiale, printre care criza datoriilor suverane este de departe cea mai grava, reluarea cresterii economiei romanesti se produce cu un decalaj de 6 luni-un an, sau chiar mai mult, fata de momentul in care tarile UE ies din criza. Dupa cum remarca multi analisti, 2011 este departe de a fi un an macar suportabil, din punct de vedere al veniturilor populatiei si nivelului de trai. Pana la declansarea campaniei si pregatirilor pentru alegerile locale mai sunt 12-14 luni, timp extrem de scurt pentru toate pregatirile umane si materiale. Este posibil ca evenimente ca acela legat de Adrian Sobaru sa escaladeze, sa devina mai dramatice, sa se sparga in capul lui Emil Boc si al PD-L. In plus, perspectiva de a fi sacul de box al opozitiei nu este de loc roza.
3. Reformarea PD-L. O misiune extrem de dificila. Pare sa fie viitorul proiect al lui Emil Boc. Lucrurile par sa se deterioreze grav in interiorul PD-L, pana la limita in care ar putea deveni incontrolabile. Recentele voturi in Parlament, in cazul Ridzi si CSM confirma aceste lucruri. La care se adauga critici virulente din partea unora precum Cristian Preda sau Monica Macovei. Nu exista un alt lider suficient de “curat” si respectat, care sa incerce sa duca partidul in proiectul « Alba ca Zapada ». Riscul de a inregistra in 2012 un esec rasunator este imens, iar timpul pana la viitorul Congres al PD-L curge inexorabil. Mai sunt doar cateva luni.
4. Presedintele Basescu nu vrea populism. Exista riscul major ca odata cu apropierea perioadei electorale partidele aflate la putere sa inceapa sa arunce cu bani in populatie, pentru a-si mari sansele electorale. Inceputul a fost facut. Marirea cu 15% a salariilor bugetare de la 1 ianuarie nu are nici o sustinere economica, este menita sa dea bine la bilantul de retragere a PD-L si premierului Boc. Nivelul de indatorare redus al Romaniei ar putea fi folosit pentru mituirea electorala a populatiei, nu pentru imprumuturi destinate infrastructurii.
5. Presedintele Basescu si Emil Boc au refuzat sa confirme continuitatea la guvernare pana in 2012. In mai multe randuri, ultimul marti seara la TVR, premierul a refuzat sa confirme ca actualul guvern va fi in functie pana in 2012. Iar presedintelui i-a scapat porumbelul cand a explicat ca au fost situatii in care “lui Boc ii venea sa-si ia campii”. Trebuie luat in considerare si uzajul fizic si moral al premierului Boc, care este de departe campion la incasat injuraturi, reprosuri si acuze. Unele nedrepte, pentru ca situatia mostenita de la guvernarea Tariceanu nu i-a dat nicio sansa.
6. Opozitia nu are de ce sa nu agreeze un astfel de aranjament. Pe asta si mizeaza Presedintele Basescu. In perioada preelectorala si electorala prezenta la butoanele bugetului de stat si ale bazinului de functii publice constituie un evident atu al puterii aflate la guvernare.
Si care ar fi alternativele?
Cum un alt premier provenind din PD-L nu prea exista, singura varianta ramane un guvern de tehnocrati, cu sustinerea parlamentara a actualei coalitii, cu un premier care sa accepte drumul trasat de Guvernul Boc si care sa incaseze toate nemultumirile populatiei in contextul economic dificil care se anunta. Nu exista riscul derapajelor la care ar fi tentat noul guvern, pentru ca actuala majoritate il poate demite oricand prin motiune de cenzura. Adica va juca cum zice actuala coalitie si va primi in plina figura reprosurile populatiei, in locul coalitiei. Nici ca se putea un aranjament mai bun.
Exista oameni dispusi la un astfel de sacrificiu? Probabil ca da. La ora cand scriu aceste randuri, daca scenariul se adevereste, jocurile sunt deja facute. Nu este stilul Presedintelui Basescu sa intre intr-o astfel de “lovitura”, fara sa aiba toate amanuntele puse la punct.
Va fi mai bine, va fi mai rau? Vom vedea.
vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Ce intelegem prin modernizarea Romaniei?
Exista o dezbatere publica, regasita in multe institutii media, despre ce ar trebui sa intelegem, specialisti sau simpli consumatori de productii media, prin sintagma
“modernizarea Romaniei”.
Multa lume isi da cu parerea, mai mult sau mai putin avizat, in domenii pe care le cunoaste sau nu le cunoaste.
Incerc sa fac un rezumat, o sinteza, din ce am reusit sa parcurg pana acum, considerand tema atat de importanta incat nicio contributie nu este de neglijat.
Propun cititorilor HotNews.ro sa contribuie sau macar sa semnaleze articole interesante cu acest subiect, pe care le vom aduna pe site-ul proaspat infiintat, www.proiectdetara.ro . Aici gasiti deja opinii pertinente ale unor specialisti de marca. Le adresez rugamintea sa contribuie in continuare cu articole avand aceasta tema.
Exista opinii, unele de la cel mai inalt nivel (Presedintele Basescu, de exemplu), din care rezulta ca nu este necesar un proiect de modernizare propriu Romaniei, ca este suficienta proiectia “Europa 2020” cu cele 7 initiative programatice (“O Uniune a inovării”, “Tineretul în mișcare”, “O agendă digitală pentru Europa”, “Folosirea eficientă a resurselor în Europa”, “O politică industrială pentru era globalizării”, “Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, “Platforma europeană împotriva sărăciei”). Nu sunt de aceeasi parere. Tarile UE au caracteristici aparte, puncte de pornire distincte, istorii diferite, unele cu traume adanci in mentalul colectiv, provocate de regimuri precum cel comunist sau nazist.
Asa stand lucrurile, un efort continuu de a ne proiecta viitorul pornind de la realitatile noastre, nu ale altora, este o intreprindere cat se poate de intemeiata si justificata. Avand in vedere si crizele in curs sau pe cale sa izbucneasca.
Care ar fi principalele repere ale unui astfel de proiect ?
1. Reprofesionalizarea Romaniei
Tema este extrem de importanta, exista si un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) avand exact acest subiect.
Importanta reprofesionalizarii Romaniei rezulta din faptul ca in ultimii 20 de ani, “logica” electorala, ca parte a logicii politice, a impus in administratia centrala si locala sponsori de partid, politruci, lipitori de afise, un popa director la Caile Ferate si iata, un ultim exemplu, o experta in antiterorism ca directoare la ... Biblioteca Centrala Universitara.
Se amana, deloc dezinteresat, decizia legislativa cuprinzand lista de functii ce se ocupa politic la fiecare schimbare de regim. Restul posturilor se ocupa prin concurs, nefraudat, presa si societatea civila avand acces la toate etapele de organizare si derulare a concursurilor.
Specialistii de prim rang refuza posturi intr-o administratie dominata de politruci. Iata exemplul lui Mircea Miclea, seful Comisiei Prezidentiale care a elaborat strategia pentru educatie. Domnia sa refuza cu obstinatie postul de ministru al educatiei in guverne politice, pentru ca isi respecta principiile, pentru ca nu vrea sa “stea cu fata la partid”, in loc sa promoveze interesele sistemului de invatamant.
Este si motivul pentru care cred in continuare ca este nevoie de un guvern de tehnocrati pentru urmatorii 2 ani, printre altele pentru a curata administratia centrala si locala de politruci si oameni de partid.
Cei 150 de specialisti, scoliti in strainatate pe banii Guvernului Romaniei, nu si-au gasit loc in administratia publica. Si nu exista vreun plan de readucere in tara a elitelor care au plecat aiurea, sa-si valorifice talentele. Este chiar asa de greu de a gasi modalitati de atragere, prin prime de instalare consistente, functii si responsabilitati inalte in stat, cu salarii pe masura competentei, pentru a inlocui politrucii si sponsorii de partid?
Conform prof. Dr. Florin Colceag, in lucrarea Modelul de Tara, urmatoarele etape sunt esentiale:
-atragerea creierelor experimentate in programele curente sau viitoare
-deschiderea si consolidarea retelelor de expertiza
-transferul de bune practici interne sau internationale
-promovarea valorilor profesionale curente sau a valorilor culturale
-crearea de aliante profesionale
-formarea si consolidarea sistemului de invatare pe tot parcursul vietii conform cu normele UE
2. Infrastructura Romaniei
De precizat ca este vorba de infrastructura de transporturi, informationala, institutionala, educationala, sanitara, agrara, etc. Adica de un subproiect al Proiectului de Tara, care sa etapizeze, proiecteze, sa prevada resursele pentru 20-30 de ani de eforturi sustinute in aceasta directie.
Ce-am facut in ultimii 21 de ani? Am directionat fondurile din privatizare spre “statul social”, in fapt momeala partidelor de stanga, pentru a castiga voturi si alegeri, pentru a avea apoi acces la bugetul de stat si bazinul de functii publice. Ne-am ales din vanzarea activelor economiei comuniste cu 150 km de autostrada iar acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a plati pensii si salarii, acordate nu din productivitatea economiei ci doar din considerente electorale.
Suntem in continuare o tara de mana a doua, care nu prea conteaza in ochii bogatilor lumii. Nu avem drumuri asfaltate, scoli cu toalete civilizate, spitale curate. Nu intamplator statele “nesociale”, bogate, au inlocuit functionarii cu calculatoare. La noi este de cateva ori mai importanta aceasta inlocuire: computerele nu cer salarii, nu gresesc, nu mint, nu cer spaga, n-au sindicate care sa ameninte guvernul. Suntem inca in situatia, la 30 de ani de la infiintarea internetului, sa obtinem adeverinte de cazier juridic sau fiscal stand la coada la ghisee, ignorati de functionari care-si savureaza cafeaua de dimineata. Nu mai vorbesc de corvoada la care ne supune statul cand e vorba sa-i platim taxele si impozitele.
O parte importanta a acestui proiect ar fi stabilirea prin lege a proportiei din bugetul de stat destinata investitiilor in infrastructura, cheltuielilor cu salarii, cu bunuri si servicii. De asemeni, proceduri transparente de atribuire a contractelor de tot felul, la care sa aiba acces presa si societatea civila.
3. O noua paradigma economica.
Economia cu piete globalizate nu mai asculta de guverne. Asa ca este utopic sa pretindem guvernelor, oricare ar fi ele, masuri de “relansare economica”.
Tot ce poate face un guvern, daca are bani, sa actioneze prin parghii fiscale, in sensul reducerii fiscalitatii si investitii in infrastructura. Ca nu poate sa dea ordine multinationalelor si bancilor care sunt dirijate de banci “mama”, aflate in afara tarii.
O politica inteligenta, coerenta si consecventa ar duce investitiile in cateva “nise”, asa cum Olanda s-a specializat in flori, Belgia in bere si ciocolata, etc.
Exista, cred, un consens ca trei ar fi zonele de interes in care ne-am putea dirija investitiile: ecoagricultura, turismul si industria de IT.
Milioanele de hectare de teren agricol, partial necultivat, cu un bazin de forta de munca de 2-3 milioane de oameni, care fac agricultura de subzistenta in rural, asteapta investitii romanesti si straine pentru a redeveni ce am fost odata: granarul Europei. In loc sa hranim pe altii, importam 70% din mancare, dezechilibrand balantele de plati. Statul trebuie sa investeasca in infrastructura, sosele si ulite asfaltate, sisteme de irigatii pe principiul caderii gravitationale, viabilizarea comunelor mari cu gaze, asfalt, apa curenta, canalizare.
Turismul si industria de IT nu fac decat sa exploateze oportunitatile naturale si inteligenta cu care ne-a daruit natura. Statul le poate doar sprijini prin investitii in sosele asfaltate spre obiectivele turistice, facilitati pentru campusuri de creativitate si inovatie.
Accesarea fondurilor europene este o solutie la indemana tuturor, nu in primul rand a Guvernului, cum ne place sa aruncam cu vinovatii in stanga si in dreapta. De ce nu fac administratiile locale, institutiile publice proiecte care sa fie si eligibile? Pentru ca se tem de controalele foarte dure ale institutiilor europene ? Pentru ca nu stiu sa scrie proiecte ? Atunci sa nu se planga si sa stea cu mana intinsa la guvern.
4. Reproiectarea sistemelor de educatie si formare profesionala.
Dincolo de faptul ca productivitatea si atractivitatea economiei depind esentialmente de calitatea sistemelor de educatie si formare, miza este mult mai mare: refacerea infrastructurii mentale a unei natiuni traumatizate de experiente istorice nefericite.
Am pierdut cultul muncii si al lucrului bine facut, (ma iluzionez ca le-am avut candva), am pierdut sentimentul de solidaritate sociala, de respect al valorilor, in schimb ne-am “manelizat” cultura, educatia, civilizatia strazii.
Ne-am transformat invatamantul in “fabrici de diplome” pe care, in curand, nimeni nu le va lua in seama. Nu mai dam economiei muncitori specialisti, calificati, pentru ca parintii isi doresc pentru odrasle o viata de “boier”, la birou, conducand o firma, ceva, ca destul au tras ei la saiba. Structura sistemului educational a fost conceputa astfel incat majoritatea, daca se poate toti tinerii, sa ajunga sa cotizeze la universitati, spre indestularea baronilor si clanurilor universitare.
Legea Educatiei angajata de Guvern face un prim pas necesar de asanare si curatare a structurilor educationale. Daca nu este validata de Curtea Constitutionala se va intoarce in Senat, care va proceda cum a facut-o cu CSM-ul: la vremuri noi, tot ei: Lidia Barbulescu, Lupascu &co.
Investitia in capitalul uman, in educatie, cercetare, inovare este cea mai rentabila investitie. Cu o conditie. Sa se reformeze mai intai aceste sisteme, sa nu dispara banii investiti ca apa in nisip. Sa avem mecanisme de evaluare si audit, de raportare post finantare, astfel incat responsabilii de cheltuirea fondurile investite sa dea socoteala pana la ultimul leu cheltuit. Abia dupa aceea vor merita sa primeasca fonduri mari de investitii.
Tot din lucrarea prof. Dr. Florin Colceag citata anterior, etapele importante sunt:
-cercetare aplicata, modele de sustinere a acesteia si de utilizare a rezultatelor
-platforme de colaborare de tip cerere-oferta pe noi tehnologii sau solutii manageriale
- programe de aplicare a inventicii ce corespunde la nevoi curente sau viitoare
-venture capital sau angel capital care sprijina dezvoltarea de linii de productie sau crearea de prototipuri
-punerea pe piata a produselor
-capitalul de start-up a unor initiative
5. Reproiectarea arhitecturii institutionale
Este vorba de reproiectarea Constitutiei Romaniei, pentru a da o mai mare flexibilitate, functionalitate si potential de dezvoltare proprii sistemelor mari ale tarii.
Un exemplu curajos. De ce nu s-ar retrage statul din postura de intermediar financiar incompetent si furacios, intre furnizorii de servicii educationale si sanitare si beneficiarii acestora, lasandu-i in contract direct. Pentru functionarea unei minime solidaritati, statul acorda in continuare un minimum de finantare, pentru aceste sisteme, prin vouchere cu destinatie precisa, burse sociale, in rest fiind problema furnizorilor si beneficiarilor sa-si stabileasca relatia contractuala.
Sau in materie de salarizare bugetara. De ce sa stabileasca statul salarii unitare prin care salarizeaza functii, nu performante, un anacronism ramas de la comunisti si sa nu faca alocari globale a fondurilor de salarii, dupa criterii transparente, sa lase managerilor si Consiliilor de Aministratie sa aplice principiul capitalist sanatos, care exista si in sistemul privat: mai putini salariati, mai multa, munca, salarii mai mari. Sunt doar doua exemple, exista multe altele.
Problema justitiei este doar partial rezolvata, anume in domeniul de activitate al procuraturii si DNA. Ramane sa vedem cum se poate eficientiza si curata de coruptie partea care tine de judecatori. Cum se poate tranforma CSM-ul in ceeace se asteapta de fapt de la el. Un jandarm necrutator al activitatii justitiei, nu un bunic intelegator care sa ascunda sub pres prostiile si hotiile nepotilor.
Etapele, in viziunea Prof. Dr. Florin Colceag:
-politici publice din societatea civila
-managementul crizelor
-programe structurale, raspuns la fonduri externe si cereri de fonduri pe directii locale de program
-mecanisme de interventie
-transparentizarea deciziilor
-optimizarea relatiilor de coparticipare si rentabilizarea actiunilor sau produselor optinute
6. Avem si motive de optimism?
Da, nu putine, ilustrate aici. Sistemul bancar stabil, gradul redus de indatorare al tarii, gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar (nu am avut demonstratii cu morti si raniti ca in Grecia), romanii care lucreaza afara, activitatea procuraturii (DNA, DIICOT), somajul de 8% este sub media europeana de 10% si departe de cel al Spaniei de 21%, din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine, societatea civila si presa, Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie pentru a preveni derapaje in deficitele structurale, productii record in agricultura (9 milioane de tone porumb), politicile si legislatia comunitara, valabile, volens-nolens si in Romania.
Concluzii.
Un subiect important este cine trebuie sa accelereze procesul de modernizare a Romaniei. Trebuie sa asteptam sa se formeze o masa critica in randul cetatenilor constienti de necesitatea modernizarii natiunii noastre? Este rezonabila aceasta asteptare?
Sau e preferabila, ca de atatea alte ori si locuri in istorie, o modernizare cu “sabia”, realizata de vizionari, de “dictatori luminati”, care sa nu astepte masa critica ci sa traga dupa ei popoarele, care mai tarziu le vor multumi pentru asta? Exemplul polonezului Leszek Balcerovicz este concludent. Aproape ca a fost gonit cu pietre pe strazi, iar dupa 10 ani i s-a ridicat statuie.
Si alte intrebari. Face actualul regim si Presedintele Basescu ceeace trebuie pentru modernizarea Romaniei? O sa le multumim candva, ca ne-au pus pe sine, chiar daca acum ii hulim?
Poate opozitia sa faca mai mult decat face actualul regim? De ce ar trebui s-o credem? Pe ce se bazeaza, ca din programele si ideile prezentate deja nu reiese nimic. Protectie sociala din ce venituri, cu ce pret, al sacrificarii infrastructurii si viitorului tarii?
Este corect si moral sa lasam viitoarelor generatii sa plateasca traiul nostru actual, bun sau prost, pentru ca ni-l asiguram doar prin imprumuturi foarte mari?
Este rezonabil ca partidele politice sa lase locul, pentru un timp, specialistilor si profesionistilor, in functiile din esaloanele inferioare? Sa-si rezerve doar functiile de ministri si secretari se stat, asa cum se propune de multa vreme? Cine le poate convinge de aceasta necesitate absoluta?
Este, cum spuneam mai sus, un guvern temporar de tehnocrati, o solutie pentru depolitizarea structurilor administratiei centrale si locale?
Intrebari, intrebari. Cum raspundem si cum ne raportam la ele?
Sper sa starnesc o dezbatere, ca in alte ocazii in trecut, din care sa aflam macar o parte din raspunsuri.
E facil si nerealist sa plasam toata vina pe actualul regim, ca nu pocneste de inteligenta astfel incat sa transforme economia in bici, intr-un an sau doi. Daca ar fi fost posibil ar fi facut-o altii, necondusi de Boc si Basescu.
Sunt multe alte idei, dar spatiul unui articol este limitat. Mai multe idei, propuneri, studii, pe www.proiectdetara.ro
“modernizarea Romaniei”.
Multa lume isi da cu parerea, mai mult sau mai putin avizat, in domenii pe care le cunoaste sau nu le cunoaste.
Incerc sa fac un rezumat, o sinteza, din ce am reusit sa parcurg pana acum, considerand tema atat de importanta incat nicio contributie nu este de neglijat.
Propun cititorilor HotNews.ro sa contribuie sau macar sa semnaleze articole interesante cu acest subiect, pe care le vom aduna pe site-ul proaspat infiintat, www.proiectdetara.ro . Aici gasiti deja opinii pertinente ale unor specialisti de marca. Le adresez rugamintea sa contribuie in continuare cu articole avand aceasta tema.
Exista opinii, unele de la cel mai inalt nivel (Presedintele Basescu, de exemplu), din care rezulta ca nu este necesar un proiect de modernizare propriu Romaniei, ca este suficienta proiectia “Europa 2020” cu cele 7 initiative programatice (“O Uniune a inovării”, “Tineretul în mișcare”, “O agendă digitală pentru Europa”, “Folosirea eficientă a resurselor în Europa”, “O politică industrială pentru era globalizării”, “Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, “Platforma europeană împotriva sărăciei”). Nu sunt de aceeasi parere. Tarile UE au caracteristici aparte, puncte de pornire distincte, istorii diferite, unele cu traume adanci in mentalul colectiv, provocate de regimuri precum cel comunist sau nazist.
Asa stand lucrurile, un efort continuu de a ne proiecta viitorul pornind de la realitatile noastre, nu ale altora, este o intreprindere cat se poate de intemeiata si justificata. Avand in vedere si crizele in curs sau pe cale sa izbucneasca.
Care ar fi principalele repere ale unui astfel de proiect ?
1. Reprofesionalizarea Romaniei
Tema este extrem de importanta, exista si un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) avand exact acest subiect.
Importanta reprofesionalizarii Romaniei rezulta din faptul ca in ultimii 20 de ani, “logica” electorala, ca parte a logicii politice, a impus in administratia centrala si locala sponsori de partid, politruci, lipitori de afise, un popa director la Caile Ferate si iata, un ultim exemplu, o experta in antiterorism ca directoare la ... Biblioteca Centrala Universitara.
Se amana, deloc dezinteresat, decizia legislativa cuprinzand lista de functii ce se ocupa politic la fiecare schimbare de regim. Restul posturilor se ocupa prin concurs, nefraudat, presa si societatea civila avand acces la toate etapele de organizare si derulare a concursurilor.
Specialistii de prim rang refuza posturi intr-o administratie dominata de politruci. Iata exemplul lui Mircea Miclea, seful Comisiei Prezidentiale care a elaborat strategia pentru educatie. Domnia sa refuza cu obstinatie postul de ministru al educatiei in guverne politice, pentru ca isi respecta principiile, pentru ca nu vrea sa “stea cu fata la partid”, in loc sa promoveze interesele sistemului de invatamant.
Este si motivul pentru care cred in continuare ca este nevoie de un guvern de tehnocrati pentru urmatorii 2 ani, printre altele pentru a curata administratia centrala si locala de politruci si oameni de partid.
Cei 150 de specialisti, scoliti in strainatate pe banii Guvernului Romaniei, nu si-au gasit loc in administratia publica. Si nu exista vreun plan de readucere in tara a elitelor care au plecat aiurea, sa-si valorifice talentele. Este chiar asa de greu de a gasi modalitati de atragere, prin prime de instalare consistente, functii si responsabilitati inalte in stat, cu salarii pe masura competentei, pentru a inlocui politrucii si sponsorii de partid?
Conform prof. Dr. Florin Colceag, in lucrarea Modelul de Tara, urmatoarele etape sunt esentiale:
-atragerea creierelor experimentate in programele curente sau viitoare
-deschiderea si consolidarea retelelor de expertiza
-transferul de bune practici interne sau internationale
-promovarea valorilor profesionale curente sau a valorilor culturale
-crearea de aliante profesionale
-formarea si consolidarea sistemului de invatare pe tot parcursul vietii conform cu normele UE
2. Infrastructura Romaniei
De precizat ca este vorba de infrastructura de transporturi, informationala, institutionala, educationala, sanitara, agrara, etc. Adica de un subproiect al Proiectului de Tara, care sa etapizeze, proiecteze, sa prevada resursele pentru 20-30 de ani de eforturi sustinute in aceasta directie.
Ce-am facut in ultimii 21 de ani? Am directionat fondurile din privatizare spre “statul social”, in fapt momeala partidelor de stanga, pentru a castiga voturi si alegeri, pentru a avea apoi acces la bugetul de stat si bazinul de functii publice. Ne-am ales din vanzarea activelor economiei comuniste cu 150 km de autostrada iar acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a plati pensii si salarii, acordate nu din productivitatea economiei ci doar din considerente electorale.
Suntem in continuare o tara de mana a doua, care nu prea conteaza in ochii bogatilor lumii. Nu avem drumuri asfaltate, scoli cu toalete civilizate, spitale curate. Nu intamplator statele “nesociale”, bogate, au inlocuit functionarii cu calculatoare. La noi este de cateva ori mai importanta aceasta inlocuire: computerele nu cer salarii, nu gresesc, nu mint, nu cer spaga, n-au sindicate care sa ameninte guvernul. Suntem inca in situatia, la 30 de ani de la infiintarea internetului, sa obtinem adeverinte de cazier juridic sau fiscal stand la coada la ghisee, ignorati de functionari care-si savureaza cafeaua de dimineata. Nu mai vorbesc de corvoada la care ne supune statul cand e vorba sa-i platim taxele si impozitele.
O parte importanta a acestui proiect ar fi stabilirea prin lege a proportiei din bugetul de stat destinata investitiilor in infrastructura, cheltuielilor cu salarii, cu bunuri si servicii. De asemeni, proceduri transparente de atribuire a contractelor de tot felul, la care sa aiba acces presa si societatea civila.
3. O noua paradigma economica.
Economia cu piete globalizate nu mai asculta de guverne. Asa ca este utopic sa pretindem guvernelor, oricare ar fi ele, masuri de “relansare economica”.
Tot ce poate face un guvern, daca are bani, sa actioneze prin parghii fiscale, in sensul reducerii fiscalitatii si investitii in infrastructura. Ca nu poate sa dea ordine multinationalelor si bancilor care sunt dirijate de banci “mama”, aflate in afara tarii.
O politica inteligenta, coerenta si consecventa ar duce investitiile in cateva “nise”, asa cum Olanda s-a specializat in flori, Belgia in bere si ciocolata, etc.
Exista, cred, un consens ca trei ar fi zonele de interes in care ne-am putea dirija investitiile: ecoagricultura, turismul si industria de IT.
Milioanele de hectare de teren agricol, partial necultivat, cu un bazin de forta de munca de 2-3 milioane de oameni, care fac agricultura de subzistenta in rural, asteapta investitii romanesti si straine pentru a redeveni ce am fost odata: granarul Europei. In loc sa hranim pe altii, importam 70% din mancare, dezechilibrand balantele de plati. Statul trebuie sa investeasca in infrastructura, sosele si ulite asfaltate, sisteme de irigatii pe principiul caderii gravitationale, viabilizarea comunelor mari cu gaze, asfalt, apa curenta, canalizare.
Turismul si industria de IT nu fac decat sa exploateze oportunitatile naturale si inteligenta cu care ne-a daruit natura. Statul le poate doar sprijini prin investitii in sosele asfaltate spre obiectivele turistice, facilitati pentru campusuri de creativitate si inovatie.
Accesarea fondurilor europene este o solutie la indemana tuturor, nu in primul rand a Guvernului, cum ne place sa aruncam cu vinovatii in stanga si in dreapta. De ce nu fac administratiile locale, institutiile publice proiecte care sa fie si eligibile? Pentru ca se tem de controalele foarte dure ale institutiilor europene ? Pentru ca nu stiu sa scrie proiecte ? Atunci sa nu se planga si sa stea cu mana intinsa la guvern.
4. Reproiectarea sistemelor de educatie si formare profesionala.
Dincolo de faptul ca productivitatea si atractivitatea economiei depind esentialmente de calitatea sistemelor de educatie si formare, miza este mult mai mare: refacerea infrastructurii mentale a unei natiuni traumatizate de experiente istorice nefericite.
Am pierdut cultul muncii si al lucrului bine facut, (ma iluzionez ca le-am avut candva), am pierdut sentimentul de solidaritate sociala, de respect al valorilor, in schimb ne-am “manelizat” cultura, educatia, civilizatia strazii.
Ne-am transformat invatamantul in “fabrici de diplome” pe care, in curand, nimeni nu le va lua in seama. Nu mai dam economiei muncitori specialisti, calificati, pentru ca parintii isi doresc pentru odrasle o viata de “boier”, la birou, conducand o firma, ceva, ca destul au tras ei la saiba. Structura sistemului educational a fost conceputa astfel incat majoritatea, daca se poate toti tinerii, sa ajunga sa cotizeze la universitati, spre indestularea baronilor si clanurilor universitare.
Legea Educatiei angajata de Guvern face un prim pas necesar de asanare si curatare a structurilor educationale. Daca nu este validata de Curtea Constitutionala se va intoarce in Senat, care va proceda cum a facut-o cu CSM-ul: la vremuri noi, tot ei: Lidia Barbulescu, Lupascu &co.
Investitia in capitalul uman, in educatie, cercetare, inovare este cea mai rentabila investitie. Cu o conditie. Sa se reformeze mai intai aceste sisteme, sa nu dispara banii investiti ca apa in nisip. Sa avem mecanisme de evaluare si audit, de raportare post finantare, astfel incat responsabilii de cheltuirea fondurile investite sa dea socoteala pana la ultimul leu cheltuit. Abia dupa aceea vor merita sa primeasca fonduri mari de investitii.
Tot din lucrarea prof. Dr. Florin Colceag citata anterior, etapele importante sunt:
-cercetare aplicata, modele de sustinere a acesteia si de utilizare a rezultatelor
-platforme de colaborare de tip cerere-oferta pe noi tehnologii sau solutii manageriale
- programe de aplicare a inventicii ce corespunde la nevoi curente sau viitoare
-venture capital sau angel capital care sprijina dezvoltarea de linii de productie sau crearea de prototipuri
-punerea pe piata a produselor
-capitalul de start-up a unor initiative
5. Reproiectarea arhitecturii institutionale
Este vorba de reproiectarea Constitutiei Romaniei, pentru a da o mai mare flexibilitate, functionalitate si potential de dezvoltare proprii sistemelor mari ale tarii.
Un exemplu curajos. De ce nu s-ar retrage statul din postura de intermediar financiar incompetent si furacios, intre furnizorii de servicii educationale si sanitare si beneficiarii acestora, lasandu-i in contract direct. Pentru functionarea unei minime solidaritati, statul acorda in continuare un minimum de finantare, pentru aceste sisteme, prin vouchere cu destinatie precisa, burse sociale, in rest fiind problema furnizorilor si beneficiarilor sa-si stabileasca relatia contractuala.
Sau in materie de salarizare bugetara. De ce sa stabileasca statul salarii unitare prin care salarizeaza functii, nu performante, un anacronism ramas de la comunisti si sa nu faca alocari globale a fondurilor de salarii, dupa criterii transparente, sa lase managerilor si Consiliilor de Aministratie sa aplice principiul capitalist sanatos, care exista si in sistemul privat: mai putini salariati, mai multa, munca, salarii mai mari. Sunt doar doua exemple, exista multe altele.
Problema justitiei este doar partial rezolvata, anume in domeniul de activitate al procuraturii si DNA. Ramane sa vedem cum se poate eficientiza si curata de coruptie partea care tine de judecatori. Cum se poate tranforma CSM-ul in ceeace se asteapta de fapt de la el. Un jandarm necrutator al activitatii justitiei, nu un bunic intelegator care sa ascunda sub pres prostiile si hotiile nepotilor.
Etapele, in viziunea Prof. Dr. Florin Colceag:
-politici publice din societatea civila
-managementul crizelor
-programe structurale, raspuns la fonduri externe si cereri de fonduri pe directii locale de program
-mecanisme de interventie
-transparentizarea deciziilor
-optimizarea relatiilor de coparticipare si rentabilizarea actiunilor sau produselor optinute
6. Avem si motive de optimism?
Da, nu putine, ilustrate aici. Sistemul bancar stabil, gradul redus de indatorare al tarii, gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar (nu am avut demonstratii cu morti si raniti ca in Grecia), romanii care lucreaza afara, activitatea procuraturii (DNA, DIICOT), somajul de 8% este sub media europeana de 10% si departe de cel al Spaniei de 21%, din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine, societatea civila si presa, Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie pentru a preveni derapaje in deficitele structurale, productii record in agricultura (9 milioane de tone porumb), politicile si legislatia comunitara, valabile, volens-nolens si in Romania.
Concluzii.
Un subiect important este cine trebuie sa accelereze procesul de modernizare a Romaniei. Trebuie sa asteptam sa se formeze o masa critica in randul cetatenilor constienti de necesitatea modernizarii natiunii noastre? Este rezonabila aceasta asteptare?
Sau e preferabila, ca de atatea alte ori si locuri in istorie, o modernizare cu “sabia”, realizata de vizionari, de “dictatori luminati”, care sa nu astepte masa critica ci sa traga dupa ei popoarele, care mai tarziu le vor multumi pentru asta? Exemplul polonezului Leszek Balcerovicz este concludent. Aproape ca a fost gonit cu pietre pe strazi, iar dupa 10 ani i s-a ridicat statuie.
Si alte intrebari. Face actualul regim si Presedintele Basescu ceeace trebuie pentru modernizarea Romaniei? O sa le multumim candva, ca ne-au pus pe sine, chiar daca acum ii hulim?
Poate opozitia sa faca mai mult decat face actualul regim? De ce ar trebui s-o credem? Pe ce se bazeaza, ca din programele si ideile prezentate deja nu reiese nimic. Protectie sociala din ce venituri, cu ce pret, al sacrificarii infrastructurii si viitorului tarii?
Este corect si moral sa lasam viitoarelor generatii sa plateasca traiul nostru actual, bun sau prost, pentru ca ni-l asiguram doar prin imprumuturi foarte mari?
Este rezonabil ca partidele politice sa lase locul, pentru un timp, specialistilor si profesionistilor, in functiile din esaloanele inferioare? Sa-si rezerve doar functiile de ministri si secretari se stat, asa cum se propune de multa vreme? Cine le poate convinge de aceasta necesitate absoluta?
Este, cum spuneam mai sus, un guvern temporar de tehnocrati, o solutie pentru depolitizarea structurilor administratiei centrale si locale?
Intrebari, intrebari. Cum raspundem si cum ne raportam la ele?
Sper sa starnesc o dezbatere, ca in alte ocazii in trecut, din care sa aflam macar o parte din raspunsuri.
E facil si nerealist sa plasam toata vina pe actualul regim, ca nu pocneste de inteligenta astfel incat sa transforme economia in bici, intr-un an sau doi. Daca ar fi fost posibil ar fi facut-o altii, necondusi de Boc si Basescu.
Sunt multe alte idei, dar spatiul unui articol este limitat. Mai multe idei, propuneri, studii, pe www.proiectdetara.ro
Esti portocaliu?
Este intrebarea-acuza care ma plesneste cel mai des. Nu mai pot dormi noaptea de cosmaruri portocalii. Am dat de pomana tot ce aveam portocaliu prin garderoba: camasi, cravate, pulovere. Sa nu fiu “recunoscut” pe strada si luat la suturi.
O parte dintre comentatorii articolelor mele ma iau la sigur. “Esti vandut lui Basescu si Boc”. “Te-ai dat cu aia”. “Astepti un ciolan si de-aia latri p-acilea”. “Cu cat te platesc?”
Astea sunt comentariile civilizate, pe celelalte, cu injuraturi, nu le pot reproduce, unele nici n-au fost admise de moderator.
N-am iesit din paradigma « de ce parte esti » Tii cu Iliescu sau cu taranistii ? Cu Nastase sau cu liberalii ? Cu Tariceanu sau cu Basescu ? Cu potocaliii sau cu opozitia ?
Tot timpul trebuie sa fii intr-o tabara. Din doua. Macar la fotbal sunt mai multe echipe.
Nu sunt dom’le portocaliu. Sunt doar roman. Am fost candva liberal dar m-au dat afara. Ca spuneam ce gandeam, altceva decat politica oficiala. Acum n-au de unde sa ma dea afara.
Am propria apreciere asupra ce inseamna salvarea Romaniei din groapa in care am intrat, din prostie. Cred ca nu exista alternativa la actualele masuri de austeritate, care sa aduca cheltuielile la nivelul veniturilor. Cred ca expertii internationali care se ocupa de noi au dreptate. Ce interes ar avea Uniunea Europeana sa intram in faliment? Iar FMI are acelasi interes cu noi: sa nu cheltuim mai mult decat producem, sa putem da imprumuturile inapoi.
Nu vreau ca nepotii si copiii mei sa plateasca zeci de ani de acum inainte datoriile pe care le-am facut noi. Si nici ca tara sa stea fara autostrazi inca 50 de ani.
Nu cred ca Guvernul trebuie sa fie responsabil pentru soarta fiecarui cetatean, chiar si pentru aceia care stau cu burta la soare si nu vor sa munceasca. Sau vor slujbe de birou. Cand jumatate din suprafata agricola a tarii sta parloaga. Si e suficient sa plantezi un bob si rodeste o suta.
Am mostenit de la comunisti ce e mai rau: credinta ca altii sunt responsabili pentru soarta noastra si a familiei. Nu capul familiei si consoarta. Avem acum o piata a muncii imensa, aceea a Uniunii Europene, de care au si profitat 3 milioane de romani. Au si ajutat tara prin sumele trimise acasa. Asa au facut dupa razboi turcii, italienii, iugoslavii.
Nu cred ca Guvernul poate lua masuri de relansare economica. Asta se intampla in economia comunista, planificata prin CSP (Comitetul de Stat al Planificarii). In economia cu piete globalizate, multinationalele si bancile cu “mame” in strainatate nu asculta de guverne, sunt dependente de starea economiei mondiale. Guvernul are doar doua parghii, mari si late: fiscalitatea si investitiile in infrastructura. Daca ar avea bani. Dar nu are, ca-i da pe ajutoare sociale si salarii bugetare. Ca suntem un stat social, dar cu pantalonii rupti in fund.
Spania are somaj de 21% si nu este condusa de Boc si Basescu. Si e urmatoarea pe lista tarilor cu mari probleme in privinta datoriei suverane, dupa Grecia si Irlanda. Si sunt atatea alte tari, cu productii importante de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare, care totusi strang cureaua.
O vina are si Guvernul Boc. Nu asigura solidaritatea si echitatea. Adica, daca e de suferit, sa suferim cu totii la fel. Si clientela si sponsorii partidului. Aici nu are nici o scuza.
Vad ziaristi economisti care le stiu pe toate. Ce-ar face ei la o adica. Daca ar fi ministri de finante. In doi timpi si trei miscari ar rezolva criza. Ar da bani la populatie cu gramada, sa creasca consumul si s-ar rezolva totul. Care bani, de unde i-ar lua? Aici se asterne tacerea. Americanii tiparesc dolari si exista semne de revenire a crizei si la ei. Noi ce sa tiparim? Ca ne-am invatat minte ce inseamna inflatie de 300%.
Daca si actualul guvern mergea pe politica iresponsabila a liberalilor, sa functionam fara FMI si cu deficite oricat de mari, la cat de “subtire” este economia noastra, ajungeam urgent in situatia Greciei sau chiar mai rau.
Cei care stau si tipa dupa ajutor ar face bine sa caute de lucru in spatiul acesta imens. Nu e usor, dar e oricum mai productiv decat sa stai sa blestemi portocaliii si regimul Basescu- Boc. Oricum nu ies bani din blesteme.
Si n-am inteles un lucru. Toata discutia publica se poarta ca si cum Guvernul ar avea banii necesari, ascunsi pe undeva prin pesteri, dar de-ai dracului ce sunt nu vor sa-i imparta la populatie. Toate comentariile de la anumite tv-uri asta spun. Nu vor sa dea sau nu sunt in stare sa faca rost de bani. Daca am veni noi la guvernare, zice opozitia, in cateva luni ar incepe sa curga din cer lapte si miere pe capetele romanilor. Vom avea grija de cei saraci. Eternul cantec de sirena. Cat de naiv poti fi sa crezi asa ceva? Ei de unde ar lua banii necesari? Din vraji?
In concluzie, nu sunt nici portocaliu, nici rosu, nici albastru.
Sunt doar roman.
Iar pentru comentatori. Nu va obositi cu acuzele portocalii. Nu ma impresioneaza.
O parte dintre comentatorii articolelor mele ma iau la sigur. “Esti vandut lui Basescu si Boc”. “Te-ai dat cu aia”. “Astepti un ciolan si de-aia latri p-acilea”. “Cu cat te platesc?”
Astea sunt comentariile civilizate, pe celelalte, cu injuraturi, nu le pot reproduce, unele nici n-au fost admise de moderator.
N-am iesit din paradigma « de ce parte esti » Tii cu Iliescu sau cu taranistii ? Cu Nastase sau cu liberalii ? Cu Tariceanu sau cu Basescu ? Cu potocaliii sau cu opozitia ?
Tot timpul trebuie sa fii intr-o tabara. Din doua. Macar la fotbal sunt mai multe echipe.
Nu sunt dom’le portocaliu. Sunt doar roman. Am fost candva liberal dar m-au dat afara. Ca spuneam ce gandeam, altceva decat politica oficiala. Acum n-au de unde sa ma dea afara.
Am propria apreciere asupra ce inseamna salvarea Romaniei din groapa in care am intrat, din prostie. Cred ca nu exista alternativa la actualele masuri de austeritate, care sa aduca cheltuielile la nivelul veniturilor. Cred ca expertii internationali care se ocupa de noi au dreptate. Ce interes ar avea Uniunea Europeana sa intram in faliment? Iar FMI are acelasi interes cu noi: sa nu cheltuim mai mult decat producem, sa putem da imprumuturile inapoi.
Nu vreau ca nepotii si copiii mei sa plateasca zeci de ani de acum inainte datoriile pe care le-am facut noi. Si nici ca tara sa stea fara autostrazi inca 50 de ani.
Nu cred ca Guvernul trebuie sa fie responsabil pentru soarta fiecarui cetatean, chiar si pentru aceia care stau cu burta la soare si nu vor sa munceasca. Sau vor slujbe de birou. Cand jumatate din suprafata agricola a tarii sta parloaga. Si e suficient sa plantezi un bob si rodeste o suta.
Am mostenit de la comunisti ce e mai rau: credinta ca altii sunt responsabili pentru soarta noastra si a familiei. Nu capul familiei si consoarta. Avem acum o piata a muncii imensa, aceea a Uniunii Europene, de care au si profitat 3 milioane de romani. Au si ajutat tara prin sumele trimise acasa. Asa au facut dupa razboi turcii, italienii, iugoslavii.
Nu cred ca Guvernul poate lua masuri de relansare economica. Asta se intampla in economia comunista, planificata prin CSP (Comitetul de Stat al Planificarii). In economia cu piete globalizate, multinationalele si bancile cu “mame” in strainatate nu asculta de guverne, sunt dependente de starea economiei mondiale. Guvernul are doar doua parghii, mari si late: fiscalitatea si investitiile in infrastructura. Daca ar avea bani. Dar nu are, ca-i da pe ajutoare sociale si salarii bugetare. Ca suntem un stat social, dar cu pantalonii rupti in fund.
Spania are somaj de 21% si nu este condusa de Boc si Basescu. Si e urmatoarea pe lista tarilor cu mari probleme in privinta datoriei suverane, dupa Grecia si Irlanda. Si sunt atatea alte tari, cu productii importante de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare, care totusi strang cureaua.
O vina are si Guvernul Boc. Nu asigura solidaritatea si echitatea. Adica, daca e de suferit, sa suferim cu totii la fel. Si clientela si sponsorii partidului. Aici nu are nici o scuza.
Vad ziaristi economisti care le stiu pe toate. Ce-ar face ei la o adica. Daca ar fi ministri de finante. In doi timpi si trei miscari ar rezolva criza. Ar da bani la populatie cu gramada, sa creasca consumul si s-ar rezolva totul. Care bani, de unde i-ar lua? Aici se asterne tacerea. Americanii tiparesc dolari si exista semne de revenire a crizei si la ei. Noi ce sa tiparim? Ca ne-am invatat minte ce inseamna inflatie de 300%.
Daca si actualul guvern mergea pe politica iresponsabila a liberalilor, sa functionam fara FMI si cu deficite oricat de mari, la cat de “subtire” este economia noastra, ajungeam urgent in situatia Greciei sau chiar mai rau.
Cei care stau si tipa dupa ajutor ar face bine sa caute de lucru in spatiul acesta imens. Nu e usor, dar e oricum mai productiv decat sa stai sa blestemi portocaliii si regimul Basescu- Boc. Oricum nu ies bani din blesteme.
Si n-am inteles un lucru. Toata discutia publica se poarta ca si cum Guvernul ar avea banii necesari, ascunsi pe undeva prin pesteri, dar de-ai dracului ce sunt nu vor sa-i imparta la populatie. Toate comentariile de la anumite tv-uri asta spun. Nu vor sa dea sau nu sunt in stare sa faca rost de bani. Daca am veni noi la guvernare, zice opozitia, in cateva luni ar incepe sa curga din cer lapte si miere pe capetele romanilor. Vom avea grija de cei saraci. Eternul cantec de sirena. Cat de naiv poti fi sa crezi asa ceva? Ei de unde ar lua banii necesari? Din vraji?
In concluzie, nu sunt nici portocaliu, nici rosu, nici albastru.
Sunt doar roman.
Iar pentru comentatori. Nu va obositi cu acuzele portocalii. Nu ma impresioneaza.
vineri, 17 decembrie 2010
DECLARATIE-APEL ADRESATA JUDECATORILOR CURTII CONSTITUTIONALE A ROMANIEI
Deciziile anterioare luate de CCR in privinta Legii Educatiei Nationale sunt corecte si normale intr-o tara normala.
Din pacate nu traim intr-o tara normala.
Parlamentul si parlamentarii, parte dintre acestia rectori si profesori universitari, dupa 21 de ani de cand conduc tara si invatamantul romanesc ne-au condus la urmatoarele rezultate:
• Au transformat universitatile romanesti in fabrici de diplome.
• Clanuri universitare conduc universitatile ca pe propriile feude, la adapostul autonomiei universitare.
• Baronii universitari castiga averi si salarii bugetare uriase speculand naivitatea studentilor si fraudand fondurile publice.
• Clasamentele internationale ne plaseaza constant pe ultimul loc intre tarile Uniunii Europene.
• Productivitatea si atractivitatea economiei romanesti sunt afectate de precaritatea sistemelor de educatie si formare profesionala.
• Toate alocarile bugetare, inclusiv pentru cercetare, se cheltuiesc fara ca cineva sa dea socoteala asupra rezultatelor acestor cheltuieli.
Proiectul Legii Educatiei Nationale angajat de Guvernul Romaniei incearca sa puna ordine in aceasta stare de lucruri deplorabila si intolerabila.
Prin opozitie, Proiectul de Lege elaborat de Comisia de Invatamant a Senatului, sub conducerea rectorului Ecaterina Andronescu, are urmatoarele prevederi:
• Profesorii universitari raman in functie pana la plecarea naturala.
• Rectorii sunt alesi de aceleasi gasti care conduc acum universitatile.
• Se mentin cumulurile de functii si salarii, inclusiv cu demnitati publice, care au dus si duc la fraudarea bugetului de stat si pervertirea legislatiei in sensul servirii intereselor ilegitime ale profitorilor educatiei.
• Managerii pot indeplini functii de conducere in partide politice, fapt ce transforma depolitizarea intr-o lozinca incarcata de o demagogie ordinara.
• Nepotismul, plagiatul, refuzul de a angaja tineri si alte tare ale invatamantului superior, raman in continuare nepedepsite.
Pe scurt, varianta Andronescu a Legii Educatiei Nationale este conceputa pentru a conserva puterea, privilegiile si banii baronilor universitari, la adapostul unei autonomii universitare nedublata de responsabilitate publica.
In aceste conditii, dupa 20 de ani de incremenire in modelul descris mai sus, este momentul sa se ofere o sansa de reformare si modernizare a sistemelor noastre de educatie si formare profesionala, pentru a parasi pozitiile rusinoase pe care le ocupam in clasamentele internationale.
Doar in acest context special, va solicitam, doamnelor si domnilor Judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei, sa validati forma Legii Educatiei Nationale angajata de Guvernul Romaniei.
Dati o sansa acestei tari!
1.1. Prof. Stefan VLASTON, Presedintele Asociatiei EDU CER
2. Avocat Ana BIRCHALL, dr. in drept, Yale Law School
3. Prof. Univ. Dr. Gigel MILITARU, Universitatea din Bucuresti, membru fondator EDU CER
4. Prof. Univ. Dr. Corina IONESCU, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
5. Cercetator Principal Corneliu SARBU, membru EDU CER
6. Prof. Univ. Dr. Bogdan MURGESCU, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Istorie
7. Sef lucrari dr. Ioan TANTAU, Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Biologie si Geologie.
8. Prof univ dr Liviu Drugus, Universitatea George Bacovia din Bacau, membru fondator EDU-CER, vicepresedinte al International Society for Intercommunicating of New Ideas, Boston, USA
9. Conf. dr. Costel SARBU, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
Din pacate nu traim intr-o tara normala.
Parlamentul si parlamentarii, parte dintre acestia rectori si profesori universitari, dupa 21 de ani de cand conduc tara si invatamantul romanesc ne-au condus la urmatoarele rezultate:
• Au transformat universitatile romanesti in fabrici de diplome.
• Clanuri universitare conduc universitatile ca pe propriile feude, la adapostul autonomiei universitare.
• Baronii universitari castiga averi si salarii bugetare uriase speculand naivitatea studentilor si fraudand fondurile publice.
• Clasamentele internationale ne plaseaza constant pe ultimul loc intre tarile Uniunii Europene.
• Productivitatea si atractivitatea economiei romanesti sunt afectate de precaritatea sistemelor de educatie si formare profesionala.
• Toate alocarile bugetare, inclusiv pentru cercetare, se cheltuiesc fara ca cineva sa dea socoteala asupra rezultatelor acestor cheltuieli.
Proiectul Legii Educatiei Nationale angajat de Guvernul Romaniei incearca sa puna ordine in aceasta stare de lucruri deplorabila si intolerabila.
Prin opozitie, Proiectul de Lege elaborat de Comisia de Invatamant a Senatului, sub conducerea rectorului Ecaterina Andronescu, are urmatoarele prevederi:
• Profesorii universitari raman in functie pana la plecarea naturala.
• Rectorii sunt alesi de aceleasi gasti care conduc acum universitatile.
• Se mentin cumulurile de functii si salarii, inclusiv cu demnitati publice, care au dus si duc la fraudarea bugetului de stat si pervertirea legislatiei in sensul servirii intereselor ilegitime ale profitorilor educatiei.
• Managerii pot indeplini functii de conducere in partide politice, fapt ce transforma depolitizarea intr-o lozinca incarcata de o demagogie ordinara.
• Nepotismul, plagiatul, refuzul de a angaja tineri si alte tare ale invatamantului superior, raman in continuare nepedepsite.
Pe scurt, varianta Andronescu a Legii Educatiei Nationale este conceputa pentru a conserva puterea, privilegiile si banii baronilor universitari, la adapostul unei autonomii universitare nedublata de responsabilitate publica.
In aceste conditii, dupa 20 de ani de incremenire in modelul descris mai sus, este momentul sa se ofere o sansa de reformare si modernizare a sistemelor noastre de educatie si formare profesionala, pentru a parasi pozitiile rusinoase pe care le ocupam in clasamentele internationale.
Doar in acest context special, va solicitam, doamnelor si domnilor Judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei, sa validati forma Legii Educatiei Nationale angajata de Guvernul Romaniei.
Dati o sansa acestei tari!
1.1. Prof. Stefan VLASTON, Presedintele Asociatiei EDU CER
2. Avocat Ana BIRCHALL, dr. in drept, Yale Law School
3. Prof. Univ. Dr. Gigel MILITARU, Universitatea din Bucuresti, membru fondator EDU CER
4. Prof. Univ. Dr. Corina IONESCU, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
5. Cercetator Principal Corneliu SARBU, membru EDU CER
6. Prof. Univ. Dr. Bogdan MURGESCU, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Istorie
7. Sef lucrari dr. Ioan TANTAU, Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Biologie si Geologie.
8. Prof univ dr Liviu Drugus, Universitatea George Bacovia din Bacau, membru fondator EDU-CER, vicepresedinte al International Society for Intercommunicating of New Ideas, Boston, USA
9. Conf. dr. Costel SARBU, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Opozitia noastra autista, suparacioasa si increzuta
Inteleg tot mai putin scopurile si mesajele opozitiei noastre. In comparatie cu legislaturile trecute este tot mai in afara jocului democratic. Isi propune si solicita lucruri pe care nu le intelege, nu are variante alternative de guvernare, doreste doar sa marcheze puncte electorale exploatand situatia economica nenorocita in care ne aflam, suferintele unei parti a populatiei. Fapt ce poate fi usor caracterizat drept cinism politic. Si se face ca uita ce a lasat in urma guvernareaTariceanu.
Prima obsesie: evacuarea Presedintelui Basescu
Nu este de inteles cum sefi de partide ce se considera democrate isi doresc “gonirea” presedintelui in functie, la un an dupa ce a fost ales prin vot popular. Si nu in conditiile mentionate in Constitutie (“În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie”). Nu se mai asteapta savarsirea acelor fapte grave, necesar a fi calificate astfel inclusiv de Curtea Constitutionala. Ci oricum, numai sa plece. Curat democratie, coana Opozitie!
Iata cateva declaratii.
Crin Antonescu: “Iar aceasta solutie globala e suspendarea presedintelui, care e o amenintare la sanatatea acestei tari". “observam o doza de sadism incepand cu momentul anuntului taierilor”.
Victor Ponta: "Domnul Traian Băsescu este cel care a instituit minciuna ca politică de stat. Este ultimul din cei peste douăzeci de milioane de români care are dreptul să vorbească despre minciună sau despre presupusele minciuni ale altora".
“Eu am senzaţia că Băsescu va pleca de la Cotroceni cu elicopterul ca în 1989. Nu-l văd făcând alt lucru” . “Traian Băsescu este un om corupt, un hoţ şi are o comportare tipică de securist". “Atunci, era mincinos, acum este iresponsabil".
Singurul responsabil pentru situatia economica in care ne aflam este considerat presedintele Basescu, care, nu-i asa, conduce tara de 6 ani. Ceeace este o tampenie, care face parte din arsenalul de intoxicari a populatiei. Ce decizii economice poate lua un presedinte al Romaniei, oricare ar fi el? Niciuna. Poate doar sa influenteze Guvernul si Parlamentul. Daca poate, ca pe Tariceanu nu l-a influentat de loc. Au fost la cutite aproape tot timpul.
A, ca a oprit privatizarile prin CSAT, in 2005, asta da motiv de suparare, pot sa inteleg. Dupa ce privatizaseram majoritatea activelor economiei comuniste si ne-am ales cu 150 km de autostrada.
A doua obsesie: Guvernul Boc trebuie sa plece
Lupta politica, lupta politica, dar totul are o limita. (Victor Pona se lupta tot timpul, parca ar fi la razboi). Adica nu guvernarea Tariceanu e de vina, ca ne-a lasat cu pantalonii jos in fata crizei, ci pompierul Boc, ca nu mai poate stinge incendiul.
Guvernul Nastase, care n-a trecut de cuvantul specialistului Mihai Tanasescu, a lasat la plecare 800.000 de bugetari si un deficit bugetar de 1,5% din PIB. Guvernarea Tariceanu, sustinuta si santajata de PSD, (mai ales dupa 2007), a lasat 1.400.000 de bugetari si o gaura de 5,5% din PIB, dupa o crestere economica de 8%. Plus dinamitarea si aruncarea in balarii a echilibrelor structurale. Plus arierate de 1,5 miliarde euro. Asta da performanta economica, realizata de inginerul Tariceanu, secundat de poetul si muzicianul Vosganian. Pe ce v-ati bazat domnilor? Pe banii de la ultimele privatizari (BCR), banii trimisi de capsunari, exporturi si pe fluxurile financiare avand drept obiect speculatiile imobiliare. Iar pentru absorbtia fondurilor europene n-au fost in stare, timp de doi ani, 2007-2008, sa acrediteze la Comisia Europeana unitatile de management ale proiectelor cu finantare europeana.
Cum cele 4 surse de finantare au incetat la sfarsitul lui 2008, odata cu criza mondiala, a incetat si “bunastarea” anilor 2005-2008, care nu s-a bazat pe o productie masiva de bunuri si servicii vandabile, cum au tari serioase ca Germania, Japonia, Anglia. Si chiar si ele au fost obligate sa ia masuri de economisire si eficientizare.
Si atunci, care este vina guvernului Boc? In 2009, cu jumatate de guvern PSD, a fost blocat sa ia masurile care se cuveneau. Ne amintim doar scandalul pe codul educatiei mosit de Andronescu. Si “lupta” contra evaziunii si criminalitatii economice dusa de Dan Nica la interne, de ajunsese si Marian Vanghelie sa aiba acces la dosarele secrete ale DGIPI.
Opozitia sustine ca sunt bani, nu trebuiau taiati de la populatie, dar ii fura clientela PD-L.
In primul rand tot acest repros cuprinde si o anumita invidie, ca nu sunt ei la furat. In al doilea rand, se fura bineinteles si acum. Numai ca nu prea mai e ce sa se fure. Se fura masiv de la contractele cu infrastructura, ori acum statul n-a mai platit nici facturile restante, ca n-are de unde. Se fura cu milioane sau zeci de milioane de euro si ne imprumutam, datorita prostiei guvernarii Tariceanu, cu 10 miliarde de euro pe an, pentru a plati pensiile si salariile. E o diferenta de trei ordine de marime. Nu in posetele si pantofii Elenei Udrea sta sursa banilor pentru pensii si salarii. Chiar daca Elena Udrea, Emil Boc, tot guvernul si toti PD-L-istii ar merge numai in tenisi si tot nu s-ar rezolva problema banilor de pensii si salarii!
Si atunci, de ce sa plece guvernul Boc, ca face ce trebuie pentru repararea echilibrelor structurale demolate de Tariceanu? Are si guvernarea Boc multe pacate, le-am enumerat in alte articole. In primul rand pacatul originar, PD-L e construit tot in paradigma: dai banu’ la partid, primesti contracte cu statul si functii publice.
Dar ce ne promite opozitia?
Oferta opozitiei
In absenta resurselor conjuncturale de care a beneficiat guvernarea Tariceanu, PNL ne propune, prin vocea presedintelui Antonescu, o guvernare fara asistenta FMI, cu micsorarea fiscalitatii, (”sa lasam banii la oameni si la firme”), un stat minimal dar si cu protectie sociala. Adica, n-ai bani de pensii si salarii, dar micsorezi fiscalitatea! Nu se poate decat daca functionezi cu deficite uriase, ca grecii si irlandezii, si ajungi tot ca ei. Ca nu exista un Dumnezeu al datoriilor, sa te ierte de ele cum te iarta de pacate. Si poate ne dau afara si din UE ca depasim deficitele prevazute in acordul de aderare!
Are PNL in programul sau, (are si guvern, dar sta la umbra, la racoare, nu s-a mai auzit nimic de el), o rezolvarea a deficitului structural al fondului de pensii. Fiecarui salariat i se pune pe un card contributia la fondul de pensii si nu se atinge nimeni de acesti bani pana ajunge omul la pensie. Fenomenal de simplu! Dar pana atunci de unde platim pensiile aflate acum in plata? Asta se numeste autism economic.
Despre oferta PSD, numai de bine. In afara impozitarii progresive si a redistribuirii saraciei (ca bogatie ioc), adica sa ia de cei care au, sa dea la cei care stau, nu mai stiu nimic altceva. Decat ca tot pleaca unii si altii. Au plecat Cristian Diaconescu, Valeriu Steriu si Marian Sarbu, specialisti valorosi. Se pregateste Mircea Geoana cu alta serie de parlamentari, nu ca ar fi o paguba, dar nu vad cum sa mai faca o opozitie unita, cu, nu-i asa, transfugi, tradatori de neam si de partid. Daca tradatorii si PC fac o “uniune consensuala” cu liberalii, ce face PSD? Ca nu mai are loc in pat!
Dar raman Iliescu, Nastase, Ponta, Vanghelie, Aura Vasile. La trecutu-ti mare, mandru viitor!
In concluzie, exista o diferenta si discrepanta vecine cu nesimtirea si nerusinarea intre pretentiile si actiunile opozitiei in Parlament si in spatiul public si oferta sa autista, in spatele careia se afla o singura dorinta, sincera de data asta: sa-si aduca clientela la guvernare, la mierea bugetara si bazinul de functii publice, ca de prea mult post pleaca spre alte zari, la alte partide.
Prima obsesie: evacuarea Presedintelui Basescu
Nu este de inteles cum sefi de partide ce se considera democrate isi doresc “gonirea” presedintelui in functie, la un an dupa ce a fost ales prin vot popular. Si nu in conditiile mentionate in Constitutie (“În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie”). Nu se mai asteapta savarsirea acelor fapte grave, necesar a fi calificate astfel inclusiv de Curtea Constitutionala. Ci oricum, numai sa plece. Curat democratie, coana Opozitie!
Iata cateva declaratii.
Crin Antonescu: “Iar aceasta solutie globala e suspendarea presedintelui, care e o amenintare la sanatatea acestei tari". “observam o doza de sadism incepand cu momentul anuntului taierilor”.
Victor Ponta: "Domnul Traian Băsescu este cel care a instituit minciuna ca politică de stat. Este ultimul din cei peste douăzeci de milioane de români care are dreptul să vorbească despre minciună sau despre presupusele minciuni ale altora".
“Eu am senzaţia că Băsescu va pleca de la Cotroceni cu elicopterul ca în 1989. Nu-l văd făcând alt lucru” . “Traian Băsescu este un om corupt, un hoţ şi are o comportare tipică de securist". “Atunci, era mincinos, acum este iresponsabil".
Singurul responsabil pentru situatia economica in care ne aflam este considerat presedintele Basescu, care, nu-i asa, conduce tara de 6 ani. Ceeace este o tampenie, care face parte din arsenalul de intoxicari a populatiei. Ce decizii economice poate lua un presedinte al Romaniei, oricare ar fi el? Niciuna. Poate doar sa influenteze Guvernul si Parlamentul. Daca poate, ca pe Tariceanu nu l-a influentat de loc. Au fost la cutite aproape tot timpul.
A, ca a oprit privatizarile prin CSAT, in 2005, asta da motiv de suparare, pot sa inteleg. Dupa ce privatizaseram majoritatea activelor economiei comuniste si ne-am ales cu 150 km de autostrada.
A doua obsesie: Guvernul Boc trebuie sa plece
Lupta politica, lupta politica, dar totul are o limita. (Victor Pona se lupta tot timpul, parca ar fi la razboi). Adica nu guvernarea Tariceanu e de vina, ca ne-a lasat cu pantalonii jos in fata crizei, ci pompierul Boc, ca nu mai poate stinge incendiul.
Guvernul Nastase, care n-a trecut de cuvantul specialistului Mihai Tanasescu, a lasat la plecare 800.000 de bugetari si un deficit bugetar de 1,5% din PIB. Guvernarea Tariceanu, sustinuta si santajata de PSD, (mai ales dupa 2007), a lasat 1.400.000 de bugetari si o gaura de 5,5% din PIB, dupa o crestere economica de 8%. Plus dinamitarea si aruncarea in balarii a echilibrelor structurale. Plus arierate de 1,5 miliarde euro. Asta da performanta economica, realizata de inginerul Tariceanu, secundat de poetul si muzicianul Vosganian. Pe ce v-ati bazat domnilor? Pe banii de la ultimele privatizari (BCR), banii trimisi de capsunari, exporturi si pe fluxurile financiare avand drept obiect speculatiile imobiliare. Iar pentru absorbtia fondurilor europene n-au fost in stare, timp de doi ani, 2007-2008, sa acrediteze la Comisia Europeana unitatile de management ale proiectelor cu finantare europeana.
Cum cele 4 surse de finantare au incetat la sfarsitul lui 2008, odata cu criza mondiala, a incetat si “bunastarea” anilor 2005-2008, care nu s-a bazat pe o productie masiva de bunuri si servicii vandabile, cum au tari serioase ca Germania, Japonia, Anglia. Si chiar si ele au fost obligate sa ia masuri de economisire si eficientizare.
Si atunci, care este vina guvernului Boc? In 2009, cu jumatate de guvern PSD, a fost blocat sa ia masurile care se cuveneau. Ne amintim doar scandalul pe codul educatiei mosit de Andronescu. Si “lupta” contra evaziunii si criminalitatii economice dusa de Dan Nica la interne, de ajunsese si Marian Vanghelie sa aiba acces la dosarele secrete ale DGIPI.
Opozitia sustine ca sunt bani, nu trebuiau taiati de la populatie, dar ii fura clientela PD-L.
In primul rand tot acest repros cuprinde si o anumita invidie, ca nu sunt ei la furat. In al doilea rand, se fura bineinteles si acum. Numai ca nu prea mai e ce sa se fure. Se fura masiv de la contractele cu infrastructura, ori acum statul n-a mai platit nici facturile restante, ca n-are de unde. Se fura cu milioane sau zeci de milioane de euro si ne imprumutam, datorita prostiei guvernarii Tariceanu, cu 10 miliarde de euro pe an, pentru a plati pensiile si salariile. E o diferenta de trei ordine de marime. Nu in posetele si pantofii Elenei Udrea sta sursa banilor pentru pensii si salarii. Chiar daca Elena Udrea, Emil Boc, tot guvernul si toti PD-L-istii ar merge numai in tenisi si tot nu s-ar rezolva problema banilor de pensii si salarii!
Si atunci, de ce sa plece guvernul Boc, ca face ce trebuie pentru repararea echilibrelor structurale demolate de Tariceanu? Are si guvernarea Boc multe pacate, le-am enumerat in alte articole. In primul rand pacatul originar, PD-L e construit tot in paradigma: dai banu’ la partid, primesti contracte cu statul si functii publice.
Dar ce ne promite opozitia?
Oferta opozitiei
In absenta resurselor conjuncturale de care a beneficiat guvernarea Tariceanu, PNL ne propune, prin vocea presedintelui Antonescu, o guvernare fara asistenta FMI, cu micsorarea fiscalitatii, (”sa lasam banii la oameni si la firme”), un stat minimal dar si cu protectie sociala. Adica, n-ai bani de pensii si salarii, dar micsorezi fiscalitatea! Nu se poate decat daca functionezi cu deficite uriase, ca grecii si irlandezii, si ajungi tot ca ei. Ca nu exista un Dumnezeu al datoriilor, sa te ierte de ele cum te iarta de pacate. Si poate ne dau afara si din UE ca depasim deficitele prevazute in acordul de aderare!
Are PNL in programul sau, (are si guvern, dar sta la umbra, la racoare, nu s-a mai auzit nimic de el), o rezolvarea a deficitului structural al fondului de pensii. Fiecarui salariat i se pune pe un card contributia la fondul de pensii si nu se atinge nimeni de acesti bani pana ajunge omul la pensie. Fenomenal de simplu! Dar pana atunci de unde platim pensiile aflate acum in plata? Asta se numeste autism economic.
Despre oferta PSD, numai de bine. In afara impozitarii progresive si a redistribuirii saraciei (ca bogatie ioc), adica sa ia de cei care au, sa dea la cei care stau, nu mai stiu nimic altceva. Decat ca tot pleaca unii si altii. Au plecat Cristian Diaconescu, Valeriu Steriu si Marian Sarbu, specialisti valorosi. Se pregateste Mircea Geoana cu alta serie de parlamentari, nu ca ar fi o paguba, dar nu vad cum sa mai faca o opozitie unita, cu, nu-i asa, transfugi, tradatori de neam si de partid. Daca tradatorii si PC fac o “uniune consensuala” cu liberalii, ce face PSD? Ca nu mai are loc in pat!
Dar raman Iliescu, Nastase, Ponta, Vanghelie, Aura Vasile. La trecutu-ti mare, mandru viitor!
In concluzie, exista o diferenta si discrepanta vecine cu nesimtirea si nerusinarea intre pretentiile si actiunile opozitiei in Parlament si in spatiul public si oferta sa autista, in spatele careia se afla o singura dorinta, sincera de data asta: sa-si aduca clientela la guvernare, la mierea bugetara si bazinul de functii publice, ca de prea mult post pleaca spre alte zari, la alte partide.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Absenta unui nou Curriculum scolar a devenit intolerabila
Se implinesc in curand 2 ani de cand avem o noua putere politica si un an cu noul ministru al educatiei, Daniel Funeriu.
In societatea civila au fost multe discutii pe aceasta tema, eu insumi am scris cateva articole, dintre care acesta a starnit 300 de comentarii si 11.000 de accesari, dovada a interesului masiv in opinia publica pentru aceasta tema.
In tot acest timp nu s-a reusit elaborarea unui nou Curriculum scolar, adecvat contextului economic si social actual, cerintelor pietei muncii, intrarii in Uniunea Europeana, politicilor educationale din UE, intereselor locale si regionale de dezvoltare. In 2009, din initiativa ministrului Andronescu, s-a adaugat o coloana la continuturile din programele scolare, in care s-au improvizat niste competente derivate din continuturi, cand de fapt procesul este exact invers!
Absenta Legii Educatiei nu reprezinta un impediment major, deoarece principiile constructiei curriculare, descentralizarea acestuia in proportie de 20-30% la nivelul scolii si 25% la nivelul profesorului nu sunt contestate in discutiile din Parlament.
Abia in toamna acestui an, (de ce asa tarziu?), ministrul Funeriu a infiintat o Comisie pentru elaborarea noului Curriculum condusa de Firuta Tacea, cu o componenta necunoscuta, fara un site de prezentare, o adresa de primit propuneri, observatii, discutii. Nu se stie ce lucreaza acesti oameni, ce-au facut in 4 luni de la infiintare. Se verifica astfel zicerea inteleapta: cand vrei sa ingropi o problema, faci o comisie.
Explicatia ministrului Funeriu, “ma grabesc dar nu ma pripesc”, nu este acceptabila. Perioada ramasa pana la inceperea anului scolar viitor nu mai este suficienta pentru lansarea, formarea profesorilor, pentru noi manuale si auxiliare curriculare, astfel incat nici dupa 21 de ani de la schimbarea de regim nu vom avea un nou Curriculum scolar.
Ministerul Educatiei are resurse umane si mai ales financiare deosebite, un Institut de Stiinte ale Educatiei care nu se stie pentru ce ia salarii, daca de 20 de ani n-a fost capabil sa elaboreze un nou Curriculum scolar, astfel incat elevii invata dupa aceleasi tipare, discipline si continuturi anterioare anului 1990.
Si nici nu era cine stie ce sarcina dificila. Exista sisteme educationale si de formare profesionale de succes in Finlanda, Danemarca, Japonia, Singapore si multe altele, unele in foste tari comuniste, Slovenia, Polonia, care puteau fi luate de exemplu pentru construirea noului Curriculum. Nu trebuie sa inventam noi roata.
Daca resursele umane ale Ministerului Educatiei nu sunt capabile sa duca la bun sfarsit aceasta munca, se putea apela la specialistii din societatea civila sau/si din alte tari, pentru ca lipsa de calitate si competitivitate a educatiei vine de aici, in primul rand: din absenta unui Curriculum scolar adecvat realitatilor in care traim. Iar lipsa unor sisteme de educatie si formare profesionala performante are impact negativ asupra productivitatii economiei si atractivitatii ei in ochii investitorilor straini. Care fac studii in piata muncii, inainte de a investi miliarde sau sute de milioane de euro in Romania.
Promovarea unei noi Legi a Educatiei este un factor secundar. Un nou Curriculum poate fi promovat prin Ordin de Ministru, iar principiile constructiei sunt date inca de acum 3 ani in documentele Comisiei Miclea si acceptate de fortele politice.
De fapt, care sunt etapele de parcurs?
Mai intai partea de principii. In afara adecvarii la noile realitati economice, sociale si politice, principiile trebuie sa includa cei patru piloni ai educatiei, pe care noi ii ignoram: a invata sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna. Educatia noastra tine cont doar de primul pilon, a invata sa stii.
Tot la principii trebuie mentionate cele 4 arii componente ale noului Curriculum: teoretica-conceptuala, aplicativa, interdiciplinara, de generare a competentelor de formare continua.
Curriculumul are astazi o singura varianta, anume aceea maximalista. Ca si cum toti elevi trebuie sa fie buni la 12-16 discipline. Ceeace este o aberatie. Curriculumul ar trebui sa aiba trei variante, pentru fiecare disciplina: minima, medie si de aprofundare si fiecare invata cat poate si cat ii place la o anumita disciplina.
In sfarsit, calitatile unui Curriculum modern sunt: flexibilitatea, adecvarea la piata muncii si particularitatile de varsta, atractivitatea, accesibilitatea, digitalizarea, evaluarea adaptata la competentele asteptate, deschiderea spre educatia informala si nonformala, etc.
Urmeaza apoi etapa stabilirii-listarii competentelor. Pe etape de scolarizare si pe materii de studii. Adica, sa raspundem clar si fara echivoc ce dorim sa stie si sa faca absolventii unui ciclu de invatamant. Aceasta etapa este fundatia pe care se construiesc apoi programele scolare. Cate ceva s-a realizat si in anii trecuti, dar sporadic, fara coerenta disciplinara pe orizontala si verticala.
De precizat ca mult invocatele competente inseamna: continuturi, abilitati-aptitudini-capacitati si atitudini. Nu doar cunostinte teoretice si conceptuale, cuprinse in “continuturi”, asa cum este astazi. Circa 20-25% din cohorta de elevi reusesc sa treaca singuri de la cunostinte la competente, dar restul?
Scoala generala, gimnaziala, mai ales daca se va extinde pana la 16 ani, 10 clase cu clasa pregatitoare, ar urma sa fie perioada achizitiei unei culturi generale in sens actual, adica formata din competente de comunicare, inclusiv in limbi straine, in matematica si stiinte, in informatica, tehnologie, comportament social, educatie pentru viata si mediul inconjurator, sensibilitate artistica.
Liceul, 16-19/20 ani, ar urma sa fie o etapa de preprofesionalizare, care ar permite absolventilor sa intre in piata muncii, romanesti sau europene, in conditii de salarizare decente.
Scoala profesionala, reintrodusa in Legea Educatiei, dupa lungi si grele negocieri, ar urma sa dea economiei muncitorii calificati, de care are atata nevoie. Lungi si grele negocieri pentru ca interesul celor care au condus educatia era ca majoritatea, daca se poate chiar toti elevii, sa ajunga sa cotizeze la universitatile de stat sau particulare, pentru indestularea materiala a universitarilor.
Modularizarea continuturilor, desi hulita de unii, poate ajuta sa ne apropiem de idealul educational: un traseu individual de invatare pentru fiecare elev. Adica, un exemplu: de ce sa invete elevul in liceu toata fizica, cand ar putea invata doar acele module care ii vor folosi in specializarea pentru care se pregateste.
Exemplul american: din 32 de discipline liceale, elevii isi aleg cate 6 discipline anual, in functie de specializarea urmata.
La gimnaziu este necesara introducerea unor discipline integratoare, (educatie pentru societate, stiintele mediului, stiintele vietii), astfel incat numarul disciplinelor si inclusiv a orelor petrecute la scoala sa scada considerabil.
Nu este acceptabil sa nu fim in stare, in 20 de ani, sa concepem un Curriculum adecvat contextului in care traim si este intolerabil ca actuala putere si actualul ministru sa nu fie in stare sa se achite de aceasta prima sarcina, astfel incat si anul scolar urmator va incepe cu acelasi Curriculum prafuit, mostenit din epoca comunista.
In societatea civila au fost multe discutii pe aceasta tema, eu insumi am scris cateva articole, dintre care acesta a starnit 300 de comentarii si 11.000 de accesari, dovada a interesului masiv in opinia publica pentru aceasta tema.
In tot acest timp nu s-a reusit elaborarea unui nou Curriculum scolar, adecvat contextului economic si social actual, cerintelor pietei muncii, intrarii in Uniunea Europeana, politicilor educationale din UE, intereselor locale si regionale de dezvoltare. In 2009, din initiativa ministrului Andronescu, s-a adaugat o coloana la continuturile din programele scolare, in care s-au improvizat niste competente derivate din continuturi, cand de fapt procesul este exact invers!
Absenta Legii Educatiei nu reprezinta un impediment major, deoarece principiile constructiei curriculare, descentralizarea acestuia in proportie de 20-30% la nivelul scolii si 25% la nivelul profesorului nu sunt contestate in discutiile din Parlament.
Abia in toamna acestui an, (de ce asa tarziu?), ministrul Funeriu a infiintat o Comisie pentru elaborarea noului Curriculum condusa de Firuta Tacea, cu o componenta necunoscuta, fara un site de prezentare, o adresa de primit propuneri, observatii, discutii. Nu se stie ce lucreaza acesti oameni, ce-au facut in 4 luni de la infiintare. Se verifica astfel zicerea inteleapta: cand vrei sa ingropi o problema, faci o comisie.
Explicatia ministrului Funeriu, “ma grabesc dar nu ma pripesc”, nu este acceptabila. Perioada ramasa pana la inceperea anului scolar viitor nu mai este suficienta pentru lansarea, formarea profesorilor, pentru noi manuale si auxiliare curriculare, astfel incat nici dupa 21 de ani de la schimbarea de regim nu vom avea un nou Curriculum scolar.
Ministerul Educatiei are resurse umane si mai ales financiare deosebite, un Institut de Stiinte ale Educatiei care nu se stie pentru ce ia salarii, daca de 20 de ani n-a fost capabil sa elaboreze un nou Curriculum scolar, astfel incat elevii invata dupa aceleasi tipare, discipline si continuturi anterioare anului 1990.
Si nici nu era cine stie ce sarcina dificila. Exista sisteme educationale si de formare profesionale de succes in Finlanda, Danemarca, Japonia, Singapore si multe altele, unele in foste tari comuniste, Slovenia, Polonia, care puteau fi luate de exemplu pentru construirea noului Curriculum. Nu trebuie sa inventam noi roata.
Daca resursele umane ale Ministerului Educatiei nu sunt capabile sa duca la bun sfarsit aceasta munca, se putea apela la specialistii din societatea civila sau/si din alte tari, pentru ca lipsa de calitate si competitivitate a educatiei vine de aici, in primul rand: din absenta unui Curriculum scolar adecvat realitatilor in care traim. Iar lipsa unor sisteme de educatie si formare profesionala performante are impact negativ asupra productivitatii economiei si atractivitatii ei in ochii investitorilor straini. Care fac studii in piata muncii, inainte de a investi miliarde sau sute de milioane de euro in Romania.
Promovarea unei noi Legi a Educatiei este un factor secundar. Un nou Curriculum poate fi promovat prin Ordin de Ministru, iar principiile constructiei sunt date inca de acum 3 ani in documentele Comisiei Miclea si acceptate de fortele politice.
De fapt, care sunt etapele de parcurs?
Mai intai partea de principii. In afara adecvarii la noile realitati economice, sociale si politice, principiile trebuie sa includa cei patru piloni ai educatiei, pe care noi ii ignoram: a invata sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna. Educatia noastra tine cont doar de primul pilon, a invata sa stii.
Tot la principii trebuie mentionate cele 4 arii componente ale noului Curriculum: teoretica-conceptuala, aplicativa, interdiciplinara, de generare a competentelor de formare continua.
Curriculumul are astazi o singura varianta, anume aceea maximalista. Ca si cum toti elevi trebuie sa fie buni la 12-16 discipline. Ceeace este o aberatie. Curriculumul ar trebui sa aiba trei variante, pentru fiecare disciplina: minima, medie si de aprofundare si fiecare invata cat poate si cat ii place la o anumita disciplina.
In sfarsit, calitatile unui Curriculum modern sunt: flexibilitatea, adecvarea la piata muncii si particularitatile de varsta, atractivitatea, accesibilitatea, digitalizarea, evaluarea adaptata la competentele asteptate, deschiderea spre educatia informala si nonformala, etc.
Urmeaza apoi etapa stabilirii-listarii competentelor. Pe etape de scolarizare si pe materii de studii. Adica, sa raspundem clar si fara echivoc ce dorim sa stie si sa faca absolventii unui ciclu de invatamant. Aceasta etapa este fundatia pe care se construiesc apoi programele scolare. Cate ceva s-a realizat si in anii trecuti, dar sporadic, fara coerenta disciplinara pe orizontala si verticala.
De precizat ca mult invocatele competente inseamna: continuturi, abilitati-aptitudini-capacitati si atitudini. Nu doar cunostinte teoretice si conceptuale, cuprinse in “continuturi”, asa cum este astazi. Circa 20-25% din cohorta de elevi reusesc sa treaca singuri de la cunostinte la competente, dar restul?
Scoala generala, gimnaziala, mai ales daca se va extinde pana la 16 ani, 10 clase cu clasa pregatitoare, ar urma sa fie perioada achizitiei unei culturi generale in sens actual, adica formata din competente de comunicare, inclusiv in limbi straine, in matematica si stiinte, in informatica, tehnologie, comportament social, educatie pentru viata si mediul inconjurator, sensibilitate artistica.
Liceul, 16-19/20 ani, ar urma sa fie o etapa de preprofesionalizare, care ar permite absolventilor sa intre in piata muncii, romanesti sau europene, in conditii de salarizare decente.
Scoala profesionala, reintrodusa in Legea Educatiei, dupa lungi si grele negocieri, ar urma sa dea economiei muncitorii calificati, de care are atata nevoie. Lungi si grele negocieri pentru ca interesul celor care au condus educatia era ca majoritatea, daca se poate chiar toti elevii, sa ajunga sa cotizeze la universitatile de stat sau particulare, pentru indestularea materiala a universitarilor.
Modularizarea continuturilor, desi hulita de unii, poate ajuta sa ne apropiem de idealul educational: un traseu individual de invatare pentru fiecare elev. Adica, un exemplu: de ce sa invete elevul in liceu toata fizica, cand ar putea invata doar acele module care ii vor folosi in specializarea pentru care se pregateste.
Exemplul american: din 32 de discipline liceale, elevii isi aleg cate 6 discipline anual, in functie de specializarea urmata.
La gimnaziu este necesara introducerea unor discipline integratoare, (educatie pentru societate, stiintele mediului, stiintele vietii), astfel incat numarul disciplinelor si inclusiv a orelor petrecute la scoala sa scada considerabil.
Nu este acceptabil sa nu fim in stare, in 20 de ani, sa concepem un Curriculum adecvat contextului in care traim si este intolerabil ca actuala putere si actualul ministru sa nu fie in stare sa se achite de aceasta prima sarcina, astfel incat si anul scolar urmator va incepe cu acelasi Curriculum prafuit, mostenit din epoca comunista.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)