Motto: „Toţi fură. Şi PDL. Vă imaginaţi că Emil Boc nu ştie?” (Monica Macovei)
Extrem de dur diagnosticul Monicăi Macovei. Şi totuşi, n-a fost dată afară din PDL. A fost acceptată, cu diagnostic cu tot.
Politica românească post decembristă seamănă cu un imens bordel. În care patronii sunt şefii de partide, proxeneţii sunt şefii mai mici şi tot activul de partid. Clienţii bordelului sunt regii asfaltului, alcoolului, ţigărilor, băieţii deştepţi din energie, din agricultură, din construcţii, sănătate, din mafia vămilor, fiscului, ministerelor, poliţiei, etc., etc.
Biletele de intrare în bordel sunt contractele cu statul, mai mari sau mai mici, funcţie de client. Semnate de şefii desemnaţi de partide, condiţionat de vărsarea către puşculiţele partidelor a unei cote importante. Restul, la proxeneţi.
Bine, dar cine este „prestatoarea” de servicii? România, cine altcineva. Formată din 20 de milioane de cetăţeni, sau câţi or mai fi rămas dupa exod. România este violată, siluită, sodomizată, batjocorită, cu perversiuni, tot tacâmul. Violată, pentru că n-a intrat de bună voie în acest joc. Au băgat-o politicienii, cu de-a sila.
De 21 de ani tot prestează. După Dinu Patriciu, doar în conturi elveţiene românii au depozitate 45 miliarde euro. Nu, nu profesori, pensionari, mărunţii funcţionari, lucrători în servicii, ţărani. Ceilalţi.
Adăugând alte 50 miliarde prin paradisuri fiscale, vreo 100 de miliarde în valori imobiliare, bijuterii, maşini, saltele, conturi la vedere sau mai ascunse, ajungem la frumuşica sumă de 200 miliarde euro, încasată din bugetele ţării şi moştenirea lăsată de comunişti. Din care ne-am ales cu doar 150 km de autostradă.
Acesta-i, pe scurt, bilanţul. Cu banii aceştia se puteau construi 20.000 de km de autostradă, sau doar 2000, iar de restul asfaltam uliţele satelor, aduceam apă curentă, canalizare, sisteme de irigaţii, infrastructură informatică, şcoli si spitale dotate corespunzător şi multe altele.
O situaţie specială are PDL, în tot acest scenariu. Este adevărat că a venit la conducerea bordelului în condiţii vitrege, la spartul târgului. Cu sabia crizei de-asupra capului. Cu preşedintele Basescu în coastă, cu DNA şi serviciile secrete cu ochii pe ei. Să facă ce trebuie. Au şi făcut, în mare parte. Au redus deficitele structurale, au pus ordine în multe zone ale funcţionării statului. Şi datorită unor miniştri inimoşi, de talia lui Funeriu.
Dar sa vină mesagerii săi să spună că ei sunt mai puţin parte a bordelului, e prea mult. Este ca şi cum o prostituată ar susţine că nu e în totalitate curvă, ci doar puţin!
Nu trece o săptămână fără spectacole DNA, cu actori PDL. Copilul de suflet al lui Emil Boc, Sorin Apostu, lua spagă şi de la amărâţii de pepenari ai lui Geoană. Despre care mentorul său spunea că speră să-şi dovedească nevinovăţia. Ca stâlp al statului, m-aş fi aşteptat să spere ca procurorii să-i dovedească vinovăţia!
Ion Gonţea, prefectul Braşovului, este cercetat de DNA într-un dosar disjuns din cel al Ionel Spătaru, fost şef al OPC Braşov şi el PDL-ist. Deocamdată doar în cercetări, dar ce caută un om trimis in judecată, încă din 2006, pentru fapte de corupţie, paznic la stâna Braşov? Dar Gheorghe Falcă, şef de departament şi propus de către Elena Udrea pentru funcţia de preşedinte al PDL? Trimis şi el în judecată acum patru ani, tot pentru corupţie. Dar Cristian Poteraş, primarul sectorului sase, şi el trimis in judecată, mai are susţinerea PDL? Dar Adriean Videanu, care a prelungit contractele băieţilor deştepţi din energie? Şi lista continuă mult şi bine.
Acum, mai nou, Daniela Andreescu, secretar general al guvernului Boc, ne demonstreaza cum funcţionează bordelul sub PDL. RA-APPS, aflat in subordinea sa, a închiriat „întâmplător” fiicei, fiului, fostului soţ şi fratelui ei, spaţii generoase ale statului, a angajat pe copilul soţului, fără ca domnia sa să aibă vreun amestec! Adică, ne ia şi de proşti!
UPDATE. Presedintelui Consiliului Judetean (CJ) Neamt, Pruteanu Vasile (PDL), este acuzat ca, in calitate de presedinte de CJ, ar fi derulat afaceri cu o firma administrata de fiica sa.
Cu toate acestea, PDL susţine că e mai puţin parte a bordelului politic. Din păcate pentru ei, aici nu funcţionează jumătăţile de măsură. Eşti sau nu eşti. Tertium non datur.
Ce este de făcut?
Schimbarea clasei politice. Din temelii. Altă soluţie nu există. Pentru că nu este admisibil, într-o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu toate cele necesare pentru ca proprii cetăţeni să trăiască cel puţin decent, să ne trezim în faţa crizei complet descoperiţi, cu pantalonii în vine.
Ce-ar trebui să facă o nouă clasă politică?
• Să impună principii, valori şi caractere, în loc de hoţie, şpagă şi corupţie.
• Să dea afară politrucii clientelei din administraţie şi ministere, să pună în locul lor oameni competenţi.
• Să salarizeze bugetarii după performanţă şi rezultatele muncii, conform principiului: mai puţini salariaţi, mai multă muncă, salarii mai mari.
• Să nu mai umilească proprii cetăţeni cu tot felul de adeverinţe, certificate, aprobări, caziere, ştampile. În măsura în care sunt totuşi necesare, să fie obţinute on line, prin înlocuirea funcţionarilor cu computere, care nu greşesc, nu fură, nu cer şpagă.
• Să lichideze proprietăţile de stat, economice sau imobiliare, sursă de furturi şi clientelism politic.
• Să pună în contract direct beneficiarii si furnizorii din educaţie şi sănătate.
• Să ducă până la capăt descentralizarea, pentru ca fiecare comunitate să-şi construiască viaţa pe care şi-o doreşte, pe care o merită şi în care investeşte.
• Diminuarea aparatului bugetar până la nivelul de 800.000, cu care funcţionam, bine mersi, în 2004.
• Să sprijine mediul de afaceri privat, să acorde facilităţi investitorilor cu bani, tehnologie, management si pieţe, nu clientelei, pentru a consolida o producţie de bunuri şi servicii vandabile şi cu valoare adăugată mare, în special în agricultură şi turism.
• Să aloce un procent cât mai mare din buget investiţiilor din infrastructură, în special de transporturi, turism, informatică, mediul rural, educaţie, cercetare, sănătate.
• Să ţină cont de ce a votat poporul la referendum, parlament unicameral şi maximum 300 de parlamentari.
• Să redacteze o nouă constituţie, care să facă imposibilă apariţia, în viitor, a bordelului politic.
• Să impună regionalizarea României, care să spargă puterea baronilor locali, din primării şi Consilii Judeţene.
Şi multe altele.
Într-un cuvânt, să desfiinţeze bordelul politic şi să facă imposibilă apariţia în viitor a unor astfel de stabilimente. Să lase urmaşilor o Românie prosperă, mândră, demnă. Nu siluită şi batjocorită, datoare până peste cap.
Decizia este la alegatori.
vineri, 25 noiembrie 2011
marți, 23 august 2011
Al doilea dus rece pentru USL
Este vorba de declaratia raspicata, de data asta, prin care presedintele Basescu a reconfirmat faptul ca USL nu poate spera sa dea automat premierul, chiar si in situatia in care obtine 51% din voturi, la viitoarele alegeri parlamentare.
Nu e prima data cand spune acest lucru, dar de data asta cu o voce grava, privire inghetata si determinare neobisnuita, de ma intreb daca n-a fost acesta principalul motiv al interventiei televizate de aseara. USL era oricum groggy, dupa alegerile partiale de duminica, incat o lovitura in plus nu putea decat sa-l faca sa-si piarda busola definitiv.
Dar iata ce a spus presedintele, in termeni categorici: „"Eu nu ma joc de-a constitutia. Articolul 103 se refera la partide care obtin 51%. Aliantele sunt variabile. Trebuie sa citeasca foarte bine articolul 103, sa inteleaga foarte bine ce s-a intamplat la aceste alegeri (din Baia Mare si Piatra Neamt) si sa decida in consecinta". "Daca ar fi vrut Constitutia sa includa si aliantele, scria acolo la 103: aliante, asociatii de bloc si orice alt ceva, tocmai pentru ca aliantele sunt variabile".
"Negocierile trebuiesc facute, daca USL va obtine 70 sau 30% pentru mine e egal. Daca in interiorul USL e un partid care va avea un 51% din membrii parlamentului nu voi mai chema niciun partid la consultari".
Fata de euforia ultimilor luni, cand USL se visa pe la 60-70% in intentiile de vot, realitatea rezultatelor alegerilor partiale de la Neamt si Maramures trebuie ca a dat frisoane membrilor celor doua partide. Dincolo de acuzele reciproce de cumparare de voturi, de sacose vs pepeni, ca opozitia nu are bani, ba mai e si datoare vanduta. Adica, tot efortul organizatoric al opozitiei, toata campania bazata pe dezastrul economic creat de actuala putere, pe taieri, amputari si recesiune, sa nu fi valorat nici cat o plasa cu ulei zahar si faina? Asa de putin?
Iar la Maramures, unde n-au prea fost momeli alimentare, doar 12% din total alegatori au votat USL, iar de prezentat, de convinsi ce sunt, doar 28% dintre alegatori.
Aceasta este realitatea dura careia trebuie sa-i faca fata acum „parintii” USL. Si in plus, avertismentul presedintelui Basescu, conform caruia, chiar in cazul obtinerii a 51% din voturi, tot nu vor da automat premierul, fara negocieri, repozitionari, tradari, mutari dintr-o tabara in alta, etc., ceeace am vazut foarte bine de 20 de ani.
Este o noua realitate politica, pe care staffurile celor doua partide care compun USL trebuie sa-i faca fata si s-o analizeze cu multa grija.
Trebuie mentionat ca multi oameni lucizi, cel putin din PNL, au anticipat blocajul la care s-a ajuns. Ludovic Orban, Tariceanu, Adriana Saftoiu, Vosganian, Stavarache, probabil si altii, s-au opus unei aliante impotriva naturii ideologice. Cum sa faci o constructie unind stanga cu dreapta. Poate in alte parti sa functioneze, democratia romaneasca este prea tanara ca sa inghita astfel de ciudatenii. Nucleul dur al PNL, hranit cu principii de dreapta, capitaliste, sa se pupe cu nucleul dur al PSD, hranit cu ajutoare sociale, cu ideile statului asistential, cu pomeni electorale, cu redistribuire de la cei care au la cei care stau? Clasa de mijloc, micii intreprinzatori, sa-si dea mana cu pomanagii lui Ponta? Doar mintile infierbantate a doi lideri fara experienta politica puteau imagina o asa combinatie.
Neagu Djuvara conversand la masa victoriei cu Marean Vanghelie, despre diplomatia mondiala, Balaceanu Stolnici cu Radu Mazare, frematand in ritmuri braziliene, Mircea Ionescu Quintus cu Ion Iliescu, despre inchisorile comuniste, Andrei Marga discutand filosofie cu Aura Vasile, sub ochii vigilenti ai celor doi sefi: Ponta si Antonescu. Va imaginati scena?
Imi poate cineva exemplifica tineri specialisti, ajunsi in ultimul timp in staffurile celor doua partide din USL? (Al treilea, PC, nu conteaza decat prin prisma trompetelor televizate ale „partenerului meu” Dan Voiculescu). Oare de ce nu se inghesuie nimeni?
Despre art. 103 din Constitutia Romaniei, interpretat diferit de unii si altii, si-a exprimat opiniile un specialist, Ioan Stanomir, intr-un articol pe Contributors.
Iata ce spune specialistul nostru in drept constitutional: „Al doilea scenariu, cel în care nu avem în camere majoritatea absolută a unui partid politic, acordă preşedintelui posibilitatea de a constitui, printr-o serie de consultări, o majoritate care să susţină un guvern stabil . În calitate de mediator, şeful de stat este chemat să acţioneze având în vedere imperativul atingerii unei formule politice credibile. El este investit, în acest context, cu mandatul de negociere cel mai extins.”
Ideea cu suspendarea presedintelui, de catre un parlament nou ales, cu parlamentari care abia s-au vazut cu sacii in caruta, dupa cheltuieli imense de campanie, care sa riste sa plece acasa dupa doua respingeri succesive a guvernelor propuse de presedinte, este ridicola. Mai ales ca, de data aceasta, Curtea Constitutionala nu mai are un cuvant consultativ, ca in 2007, ci unul cu drept de veto. Aceasta in cazul extrem de improbabil in care USL chiar ar castiga mai mult de 50% din voturi si nici un parlamentar, nou ales, nu ar fi dispus sa-si asculte, mai degraba, propriile convingeri uninominale, decat ordinele venite de la partide.
Cam asa stau lucrurile in momentul de fata.
Sentimentul abandonarii principiilor liberale este acut resimtit de autenticii liberali, care se simt tradati de actuala conducere a PNL, ingenunchiata dictatorial de catre Crin Antonescu, cum frumos spune Mircea Marian in articolul „Trista-mi soarta de liberal fara cuib”.
Odata cu disparitia mirajului celor 60-70% din intentiile de vor, am putea asista la subtierea randurilor parlamentarilor si sustinatorilor USL. Fara perspectiva certa a unor ciolane grase in viitoarea guvernare, oportunisti de toate culorile vor emigra, in primul rand spre UNPR, lasand in ofsaid actuala opozitie.
Pe urma, sponsorii si donatorii se vor uita de doua ori in punga, inaintea de a scoate bani pentru USL. Cu ce vor cumpara voturi in 2012, tot cu pepeni? In octombrie, noiembrie, nici nu se mai gasesc ieftini, de Dabuleni. Cu ce bani viitoarele campanii, ca nici datoriile nu si le-au platit?
Cred ca a venit momentul unor clarificari. Mai ales pentru liberali. Schimbarea actualei conduceri devine mai mult decat necesara, candidati pe liste proprii, sub insemnele si principiile liberale, obtinerea unui scor cat mai bun in viitoarele alegeri, pozitie din care sa incline balanta viitoarei guvernari.
De ce ma preocupa asa de mult soarta liberalilor? Pentru ca sunt fost liberal, timp de zece ani, dat afara din partid, dar cu inima si mintea alaturi de principii de dreapta, singurele care pot scoate tara din crizele care au fost si va sa vina.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Tanarul Ponta are apucaturi de batran comunist
Te si minunezi cum de are in gene reactii de comunist imbatranit in rele. Se si lauda ca a fost pe baricade pentru izgonirea lui Ceausescu. Ca sa ce? Sa vina la putere un partid cu lideri care au exact aceleasi apucaturi cu Ceausescu?
Surse din PSD spun ca “In momentul in care PSD ar reveni la putere, toti judecatorii si procurorii care au anchetat, arestat sau trimis in judecata lideri sau simpli membri PSD ar urma sa fie dati afara din magistratura si chiar sa se aleaga cu dosare penale pentru abuz”. Nu si ceilalti, care au anchetat si judecat oameni de la alte partide!
Nici ca se putea o prostie mai mare. In primul rand ideea ca vor reveni la putere nu e deloc axiomatica. E adevarat ca de vreo opt ani stau pe tusa, dar nici aceasta abstinenta nu e asiguratorie pentru revenirea la putere.
Pe urma, mai suntem in anii 90, sa faca ce vrea partidul aflat la putere? Intre timp am intrat in UE, care ne monitorizeaza, exista CEDO, la care apeleaza tot mai multi romani. Exista monitorizarea pe justitie si orice abatere de la independenta justitiei este taxata zdravan de catre UE. Doar comunistii aveau parghiile si puterea sa se sterga cu justitia pe picioare. Victor Ponta si toata conducerea PSD viseaza sa faca la fel, daca si cand vor reveni le putere. Experimentul Bivolaru nu le-a fost suficient.
Mai spune Victor Ponta “doamna judecator Neacsa raspunde cu ceva? Judecatorii care isi bat joc de vietile unor oameni obisnuiti sunt prea multi atata timp cat o fac din ordin politic si nu li se intampla nimic.”
O gogomanie mai mare ca alta. Procurorul Victor Ponta n-a aflat ca judecatorii nu “raspund” in fata cuiva, cel mult in fata propriei constiinte. Ca asa e in statul de drept. Daca sunt corupti sau incalca flagrant legile statului ii trage la raspundere CSM, care tocmai ce i-a luat apararea respectivei judecatoare. Pentru modul cum emit sentinte nu au ce socoteala sa dea. Exista cai de atac ale sentintelor, pot fi contestate. Atat. Ca asa scrie in codurile de procedura. Cat despre ordine politice, nimeni n-a demonstrat ca in dosarul lui Nicolescu scrie : « ordin politic ». Acolo sunt acte, transcrieri de interceptari telefonice si ambientale, documente contabile. Stiind cu cine au de-a face, e greu de crezut ca procurorii DNA au riscat sa ajunga in instanta fara un dosar beton. Iar dna judecator Neacsa, alaturi de alte judecatoare si de executoarea care l-a evacuat pe Vadim sunt femeile care salveaza obrazul Romaniei. Si este de presupus coalizarea majoritatii judecatorilor si procurorilor impotriva agresiunii fatise promovate impotriva lor de PSD si liderii sai, in sensul ca nu vor inchide ochii la nici cea mai mica incalcare a legii. Asta au vrut, asta au!
Toti liderii PSD indeamna populatia Romaniei la revolte de strada, impotriva judecatorilor, a guvernului si, mai ales, a presedintelui Basescu. Sa demonstreze ca nu sunt de “mamaliga”. Sperand intr-un spectacol ieftin dirijat de televiziunile de stiri. Care, in ziua de 24 ianuarie titrau cu breaking news ca au loc “huiduieli in toata tara impotriva lui Basescu”. Cateva sute de huiduitori nemultumiti de situatia economica, de la Iasi si Focsani, s-au transformat prin intermediul tv-urilor mogulizate in toata tara! Liderii PSD nu inteleg ca istericalele si lamentatiile de la respectivele tv-uri nu mai impresioneaza pe nimeni, nici macar pe aceia care, intamplator, se mai uita la ele. A minti poporul cu televizorul nu mai este posibil astazi. Ca poporul are si alte surse de informatii.
Demonizarea lui Basescu. Aruncarea in carca lui Basescu a tuturor relelor din tara este iarasi o manevra fara sorti de izbanda. In primul rand stie si populatia ca Basescu nu poate teleghida judecatorii si procurorii fara sa lase urme ce pot fi speculate de securistii si comunistii inca aflati in functii. Cum comunica cu ei, prin semne? Din priviri? Si cand i-au arestat pe Gutau, Solomon, cand au cablat asistentii Monicai Ridzi, tot de la Basescu a venit ordinul? Dar Pasat, Cantaragiu, Banias si cati or mai fi? Parca conducerea PD-L a avut o atitudine mai decenta in aceste situatii.
Calculul este de doua ori gresit. Populatia este extrem de sensibila la operatiile anticoruptie si revenirea la un stat normal, in care fenomenele de sustragere a banului public sa fie tinute, cat de cat, sub control. Trezirea PSD la realitate va fi dura si amara. Cand vor constata ca, exceptand aparatul de partid, nu vor fi multi amatori de aventuri de astea, comandate de la centrul rosu. Nici nu invata din greseli. A mai vrut Ponta sa rastoarne guvernul votand in strada motiune de cenzura si nu i-a mers. Dar pricepe greu si uita repede. Cum va explica eventuala decizie a Curtii de Apel Pitesti de a mentine arestarea lui Nicolescu? Ca le-a dat ordine Basescu? Vor rade si curcile!
PNL si Crin Antonescu la rascruce. Aici e aici. Alianta pe cale sa se infaptuiasca are in fata un obstacol major. Nu-l vad pe Antonescu luand in brate coruptii PSD. Ca are destule probleme cu ai lui. Iar Antonescu o fi chiulangiu, dar n-a pus mana pe bani publici necuveniti. Nu a facut afaceri cu statul si, de fapt, niciun fel de afaceri. Sa-si puna acum reputatia la bataie intru apararea baronilor PSD corupti, ar fi ultima gafa pe care ar putea s-o comita. De care nu l-ar mai spala nici apa Iordanului. In functie de atitudinea PNL s-ar putea s-o lase mai moale si Victor Ponta.
In sfarsit, va conta decisiv atitutinea Comisiei Europene. Care nu poate tolera o imixtiune de o asemenea gravitate in treburile justitiei. Ma astept la o interventie dura si o punere la colt a PSD-ului, pentru acest amestec brutal si inacceptabil in treburile justitiei. Va declara Victor Ponta ca Basescu manipuleaza si organismele europene? Nu m-ar mira!
In concluzie, reactia virulenta si violenta a lui Victor Ponta si a PSD, impotriva organelor de justitie si cercetare penala, ii descalifica total. N-au inteles nimic din statul de drept. Inca se viseaza in statul in care “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine”. Si ameninta ca reveniti la putere vor reinvia acel stat.
Mai ramane un amanunt: vor si romanii sa se reintoarca in acel stat?
Vom vedea in zilele urmatoare.
Surse din PSD spun ca “In momentul in care PSD ar reveni la putere, toti judecatorii si procurorii care au anchetat, arestat sau trimis in judecata lideri sau simpli membri PSD ar urma sa fie dati afara din magistratura si chiar sa se aleaga cu dosare penale pentru abuz”. Nu si ceilalti, care au anchetat si judecat oameni de la alte partide!
Nici ca se putea o prostie mai mare. In primul rand ideea ca vor reveni la putere nu e deloc axiomatica. E adevarat ca de vreo opt ani stau pe tusa, dar nici aceasta abstinenta nu e asiguratorie pentru revenirea la putere.
Pe urma, mai suntem in anii 90, sa faca ce vrea partidul aflat la putere? Intre timp am intrat in UE, care ne monitorizeaza, exista CEDO, la care apeleaza tot mai multi romani. Exista monitorizarea pe justitie si orice abatere de la independenta justitiei este taxata zdravan de catre UE. Doar comunistii aveau parghiile si puterea sa se sterga cu justitia pe picioare. Victor Ponta si toata conducerea PSD viseaza sa faca la fel, daca si cand vor reveni le putere. Experimentul Bivolaru nu le-a fost suficient.
Mai spune Victor Ponta “doamna judecator Neacsa raspunde cu ceva? Judecatorii care isi bat joc de vietile unor oameni obisnuiti sunt prea multi atata timp cat o fac din ordin politic si nu li se intampla nimic.”
O gogomanie mai mare ca alta. Procurorul Victor Ponta n-a aflat ca judecatorii nu “raspund” in fata cuiva, cel mult in fata propriei constiinte. Ca asa e in statul de drept. Daca sunt corupti sau incalca flagrant legile statului ii trage la raspundere CSM, care tocmai ce i-a luat apararea respectivei judecatoare. Pentru modul cum emit sentinte nu au ce socoteala sa dea. Exista cai de atac ale sentintelor, pot fi contestate. Atat. Ca asa scrie in codurile de procedura. Cat despre ordine politice, nimeni n-a demonstrat ca in dosarul lui Nicolescu scrie : « ordin politic ». Acolo sunt acte, transcrieri de interceptari telefonice si ambientale, documente contabile. Stiind cu cine au de-a face, e greu de crezut ca procurorii DNA au riscat sa ajunga in instanta fara un dosar beton. Iar dna judecator Neacsa, alaturi de alte judecatoare si de executoarea care l-a evacuat pe Vadim sunt femeile care salveaza obrazul Romaniei. Si este de presupus coalizarea majoritatii judecatorilor si procurorilor impotriva agresiunii fatise promovate impotriva lor de PSD si liderii sai, in sensul ca nu vor inchide ochii la nici cea mai mica incalcare a legii. Asta au vrut, asta au!
Toti liderii PSD indeamna populatia Romaniei la revolte de strada, impotriva judecatorilor, a guvernului si, mai ales, a presedintelui Basescu. Sa demonstreze ca nu sunt de “mamaliga”. Sperand intr-un spectacol ieftin dirijat de televiziunile de stiri. Care, in ziua de 24 ianuarie titrau cu breaking news ca au loc “huiduieli in toata tara impotriva lui Basescu”. Cateva sute de huiduitori nemultumiti de situatia economica, de la Iasi si Focsani, s-au transformat prin intermediul tv-urilor mogulizate in toata tara! Liderii PSD nu inteleg ca istericalele si lamentatiile de la respectivele tv-uri nu mai impresioneaza pe nimeni, nici macar pe aceia care, intamplator, se mai uita la ele. A minti poporul cu televizorul nu mai este posibil astazi. Ca poporul are si alte surse de informatii.
Demonizarea lui Basescu. Aruncarea in carca lui Basescu a tuturor relelor din tara este iarasi o manevra fara sorti de izbanda. In primul rand stie si populatia ca Basescu nu poate teleghida judecatorii si procurorii fara sa lase urme ce pot fi speculate de securistii si comunistii inca aflati in functii. Cum comunica cu ei, prin semne? Din priviri? Si cand i-au arestat pe Gutau, Solomon, cand au cablat asistentii Monicai Ridzi, tot de la Basescu a venit ordinul? Dar Pasat, Cantaragiu, Banias si cati or mai fi? Parca conducerea PD-L a avut o atitudine mai decenta in aceste situatii.
Calculul este de doua ori gresit. Populatia este extrem de sensibila la operatiile anticoruptie si revenirea la un stat normal, in care fenomenele de sustragere a banului public sa fie tinute, cat de cat, sub control. Trezirea PSD la realitate va fi dura si amara. Cand vor constata ca, exceptand aparatul de partid, nu vor fi multi amatori de aventuri de astea, comandate de la centrul rosu. Nici nu invata din greseli. A mai vrut Ponta sa rastoarne guvernul votand in strada motiune de cenzura si nu i-a mers. Dar pricepe greu si uita repede. Cum va explica eventuala decizie a Curtii de Apel Pitesti de a mentine arestarea lui Nicolescu? Ca le-a dat ordine Basescu? Vor rade si curcile!
PNL si Crin Antonescu la rascruce. Aici e aici. Alianta pe cale sa se infaptuiasca are in fata un obstacol major. Nu-l vad pe Antonescu luand in brate coruptii PSD. Ca are destule probleme cu ai lui. Iar Antonescu o fi chiulangiu, dar n-a pus mana pe bani publici necuveniti. Nu a facut afaceri cu statul si, de fapt, niciun fel de afaceri. Sa-si puna acum reputatia la bataie intru apararea baronilor PSD corupti, ar fi ultima gafa pe care ar putea s-o comita. De care nu l-ar mai spala nici apa Iordanului. In functie de atitudinea PNL s-ar putea s-o lase mai moale si Victor Ponta.
In sfarsit, va conta decisiv atitutinea Comisiei Europene. Care nu poate tolera o imixtiune de o asemenea gravitate in treburile justitiei. Ma astept la o interventie dura si o punere la colt a PSD-ului, pentru acest amestec brutal si inacceptabil in treburile justitiei. Va declara Victor Ponta ca Basescu manipuleaza si organismele europene? Nu m-ar mira!
In concluzie, reactia virulenta si violenta a lui Victor Ponta si a PSD, impotriva organelor de justitie si cercetare penala, ii descalifica total. N-au inteles nimic din statul de drept. Inca se viseaza in statul in care “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine”. Si ameninta ca reveniti la putere vor reinvia acel stat.
Mai ramane un amanunt: vor si romanii sa se reintoarca in acel stat?
Vom vedea in zilele urmatoare.
luni, 17 ianuarie 2011
Un nou concept : contract de management de tara
N-o sa reiau toata teoria contractului social, incepand cu Rousseau, Hobbes, Locke, etc. Nu sunt politolog si nici nu cred ca paradigma aceasta mai functioneaza in secolul nostru.
In orice caz, ar trebui rafinata, adusa la nivelul de complexitate al vremurile noastre.
Mai adecvata mi se pare perspectiva de a privi partidele politice ca firme private de management de tara, pentru afacerile socio-economice, carora “actionarii”-electori, le incredinteaza “compania”-tara spre administrare si gestionare pentru un ciclu electoral. Sigur, o “companie”-tara inseamna mult mai mult decat “afaceri” sociale-economice.
Daca acceptam aceasta perspectiva trebuie avute in vedere mai multe probleme.
1. Cum selectam “firma” castigatoare? Aici e simplu. Prin alegeri libere, la termen sau anticipate, etapa prin care am trecut de multe ori. Mai grav este cand nu castiga o singura firma, ca incep sa se certe pe atributii si competente, pe veniturile din activitate si ne trezim cu un scandal cat casa. Exista insa procedurile constitutionale care rezolva aproape toate problemele care apar, Constitutia fiind ea insasi parte esentiala a acestui contract de management. In plus, am putea adopta principiul conform caruia “firma plasata prima la scrutin ia totul”, adica i se aloca managementul total, pentru a nu avea certuri si scandaluri perpetue in caz de coalitii de management.
2. Nu cred ca avem lamurite drepturile si obligatiile reciproce, existente in orice contract, tintele de atins, clauzele de reziliere si modul in care se face rezilierea, beneficiile partilor aflate in contract, etc. Aici suntem extrem de deficitari, nu avem cu totii clar in cap la ce sa ne asteptam de la managerii angajati. Iar partidele politice cu atat mai putin stiu ce obigatii au si ce tinte trebuie sa atinga. Sa ne dea la toti slujbe, mancare, locuinte, salarii? Dar noi, actionarii, ce obligatii avem? Sa muncim, sa ne cautam de lucru, in piata muncii autohtone sau, iata, europene ? Care sunt “drepturile noastre”?
3. Cine arbitreaza litigiile aparute intre actionari si firma de management? Curtea Constitutionala? Presedintia? Alte instante, poate internationale?
4. Imprejurarea ca managerii sunt simultan si actionari (minoritari) ai companiei ar trebuie sa simplifice lucrurile, interesele ar trebui sa fie comune. Daca prin stat intelegem “compania” plus managementul, n-ar trebuie sa existe divergente intre interesele actionarilor si ale firmei de management. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.
5. Printre clauzele (obiectivele) contractuale, la loc de frunte s-ar gasi:
• procentul din PIB adus la bugetul de stat
• echilibrele structurale de atins si mentinut
• procentul din buget destinat functionarii managementului
• procentul din buget destinat infrastructurii
• tinte de atins in evolutia PIB
• tinte de atins in gestionarea datoriei publice, etc.
6. Care ar fi rolul parlamentului in toata aceasta constructie? Acela de “Consiliu de Administratie” insarcinat de actionari sa le apere interesele in raport cu managementul. Membrii Consiliului de Administratie ar trebui alesi prin vot uninominal pur, fara legatura cu partidele, firme de management, ale caror actiuni trebuie sa le cenzureze. Sa ia decizii, dar in interiorul contractului de management, nu dupa cum li se nazare si nu doar pentru a apara interesele membrilor acestui consiliu. Cam asta face si acum, dar in lipsa unui contract clar se lupta cu executivul si cu presedintia, ca si cum ar apara interese divergente de ale celorlalte puteri din stat.
7. Cine ar elabora contractul de management? Specialisti din societatea civila, constituiti in echipe de lucru pe domenii, impreuna cu Banca Nationala, Academia Romana si institute de cercetare pe diferite domenii. Contractul ar fi supus unui referendum, cu ocazia alegerilor locale, de exemplu si ar constitui un model de urmat si pentru relatia primari-cetatenii unei comunitati. Partidele care se prezinta la “licitatie” (alegeri) isi asuma public contractul, clauzele si toate prevederile acestuia. Contractul este valabil patru ani si are mecanisme de modificare in cazuri de forta majora. La inceput este mai greu, dupa aceea se schimba doar tintele, de la un ciclu la altul.
8. Schite-caricaturi de contracte au existat si pana acum, programele electorale si/sau de guvernare ale partidelor. Contineau, insa, prevederi fanteziste, (n locuri de munca, cresteri uriase de salarii si pensii, etc.), numai bune sa ia mintile alegatorilor, sa-i induca in eroare. Fara termene si etape intermediare de control si, mai important, fara sanctiuni si clauze de reziliere a contractului, in caz de neatingere a tintelor.
9. Odata trecut prin referendum, toti cetatenii trebuie sa-l accepte si sa se supuna clauzelor din contract. Nu mai exista loc de proteste si de cereri referitoare la “drepturile noastre”, altele decat cele prevazute in contract. Societatea ar fi scutita de bulversari, amenintari si evenimente impredictibile, economia ar avea un cadru predictibil de dezvoltare, managerii ar sti la ce se inhama, actionarii ar avea perspectiva rezultatelor de final de contract.
Pana in prezent, desi ne-am ales managerii dintr-o paleta mai mult sau mai putin bogata si relevanta, odata ajunsi la conducere au facut ce-au vrut, tinand cont exclusiv de propriile interese. Nu de interesele actionarilor si ale companiei. Au vandut cam tot ce era prin companie si au bagat banii in “pomana contra voturi” iar, de cele mai multe ori, i-au furat pur si simplu. Au indatorat compania peste poate, pentru ca actionarii sa simta ca o duc bine. Au actionat corect in privinta aliantelor internationale (NATO si UE), dar beneficiile sunt micsorate de decizii eronate in plan intern.
Acestea sunt doar prime idei, lansate in dezbatere publica. Totul ar putea sa fie pura utopie iar randurile de mai sus o proza oarecare. Dar daca ideile vor prinde contur si prin contributia cititorilor, a altor specialisti, atunci vor avea alta pondere si incet, incet, am putea degaja un concept nou: contract de management de tara.
Toate contributiile mai importante vor fi gazduite pe site-ul www.proiectdetara.ro
In orice caz, ar trebui rafinata, adusa la nivelul de complexitate al vremurile noastre.
Mai adecvata mi se pare perspectiva de a privi partidele politice ca firme private de management de tara, pentru afacerile socio-economice, carora “actionarii”-electori, le incredinteaza “compania”-tara spre administrare si gestionare pentru un ciclu electoral. Sigur, o “companie”-tara inseamna mult mai mult decat “afaceri” sociale-economice.
Daca acceptam aceasta perspectiva trebuie avute in vedere mai multe probleme.
1. Cum selectam “firma” castigatoare? Aici e simplu. Prin alegeri libere, la termen sau anticipate, etapa prin care am trecut de multe ori. Mai grav este cand nu castiga o singura firma, ca incep sa se certe pe atributii si competente, pe veniturile din activitate si ne trezim cu un scandal cat casa. Exista insa procedurile constitutionale care rezolva aproape toate problemele care apar, Constitutia fiind ea insasi parte esentiala a acestui contract de management. In plus, am putea adopta principiul conform caruia “firma plasata prima la scrutin ia totul”, adica i se aloca managementul total, pentru a nu avea certuri si scandaluri perpetue in caz de coalitii de management.
2. Nu cred ca avem lamurite drepturile si obligatiile reciproce, existente in orice contract, tintele de atins, clauzele de reziliere si modul in care se face rezilierea, beneficiile partilor aflate in contract, etc. Aici suntem extrem de deficitari, nu avem cu totii clar in cap la ce sa ne asteptam de la managerii angajati. Iar partidele politice cu atat mai putin stiu ce obigatii au si ce tinte trebuie sa atinga. Sa ne dea la toti slujbe, mancare, locuinte, salarii? Dar noi, actionarii, ce obligatii avem? Sa muncim, sa ne cautam de lucru, in piata muncii autohtone sau, iata, europene ? Care sunt “drepturile noastre”?
3. Cine arbitreaza litigiile aparute intre actionari si firma de management? Curtea Constitutionala? Presedintia? Alte instante, poate internationale?
4. Imprejurarea ca managerii sunt simultan si actionari (minoritari) ai companiei ar trebuie sa simplifice lucrurile, interesele ar trebui sa fie comune. Daca prin stat intelegem “compania” plus managementul, n-ar trebuie sa existe divergente intre interesele actionarilor si ale firmei de management. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.
5. Printre clauzele (obiectivele) contractuale, la loc de frunte s-ar gasi:
• procentul din PIB adus la bugetul de stat
• echilibrele structurale de atins si mentinut
• procentul din buget destinat functionarii managementului
• procentul din buget destinat infrastructurii
• tinte de atins in evolutia PIB
• tinte de atins in gestionarea datoriei publice, etc.
6. Care ar fi rolul parlamentului in toata aceasta constructie? Acela de “Consiliu de Administratie” insarcinat de actionari sa le apere interesele in raport cu managementul. Membrii Consiliului de Administratie ar trebui alesi prin vot uninominal pur, fara legatura cu partidele, firme de management, ale caror actiuni trebuie sa le cenzureze. Sa ia decizii, dar in interiorul contractului de management, nu dupa cum li se nazare si nu doar pentru a apara interesele membrilor acestui consiliu. Cam asta face si acum, dar in lipsa unui contract clar se lupta cu executivul si cu presedintia, ca si cum ar apara interese divergente de ale celorlalte puteri din stat.
7. Cine ar elabora contractul de management? Specialisti din societatea civila, constituiti in echipe de lucru pe domenii, impreuna cu Banca Nationala, Academia Romana si institute de cercetare pe diferite domenii. Contractul ar fi supus unui referendum, cu ocazia alegerilor locale, de exemplu si ar constitui un model de urmat si pentru relatia primari-cetatenii unei comunitati. Partidele care se prezinta la “licitatie” (alegeri) isi asuma public contractul, clauzele si toate prevederile acestuia. Contractul este valabil patru ani si are mecanisme de modificare in cazuri de forta majora. La inceput este mai greu, dupa aceea se schimba doar tintele, de la un ciclu la altul.
8. Schite-caricaturi de contracte au existat si pana acum, programele electorale si/sau de guvernare ale partidelor. Contineau, insa, prevederi fanteziste, (n locuri de munca, cresteri uriase de salarii si pensii, etc.), numai bune sa ia mintile alegatorilor, sa-i induca in eroare. Fara termene si etape intermediare de control si, mai important, fara sanctiuni si clauze de reziliere a contractului, in caz de neatingere a tintelor.
9. Odata trecut prin referendum, toti cetatenii trebuie sa-l accepte si sa se supuna clauzelor din contract. Nu mai exista loc de proteste si de cereri referitoare la “drepturile noastre”, altele decat cele prevazute in contract. Societatea ar fi scutita de bulversari, amenintari si evenimente impredictibile, economia ar avea un cadru predictibil de dezvoltare, managerii ar sti la ce se inhama, actionarii ar avea perspectiva rezultatelor de final de contract.
Pana in prezent, desi ne-am ales managerii dintr-o paleta mai mult sau mai putin bogata si relevanta, odata ajunsi la conducere au facut ce-au vrut, tinand cont exclusiv de propriile interese. Nu de interesele actionarilor si ale companiei. Au vandut cam tot ce era prin companie si au bagat banii in “pomana contra voturi” iar, de cele mai multe ori, i-au furat pur si simplu. Au indatorat compania peste poate, pentru ca actionarii sa simta ca o duc bine. Au actionat corect in privinta aliantelor internationale (NATO si UE), dar beneficiile sunt micsorate de decizii eronate in plan intern.
Acestea sunt doar prime idei, lansate in dezbatere publica. Totul ar putea sa fie pura utopie iar randurile de mai sus o proza oarecare. Dar daca ideile vor prinde contur si prin contributia cititorilor, a altor specialisti, atunci vor avea alta pondere si incet, incet, am putea degaja un concept nou: contract de management de tara.
Toate contributiile mai importante vor fi gazduite pe site-ul www.proiectdetara.ro
vineri, 31 decembrie 2010
Pleaca Boc dupa Anul Nou?
In mediile jurnalistice circula zvonuri insistente conform carora Emil Boc ar intentiona sa demisioneze dupa anul nou.
Care ar fi argumentele?
1. Misiune indeplinita. Odata cu trecerea importantului pachet de legi, conditie a ramanerii in acordul cu FMI, Boc poate raporta misiune indeplinita. Miscarile de strada au fost putine si neimportante, opozitia a pierdut absolut toate bataliile politice, inclusiv cele legate de sesizarea Curtii Constitutionale. Salvarea tarii de la “scufundarea ca o barca” este un titlu de glorie pe care si-l asuma, probabil pe buna dreptate, Emil Boc. Este greu de gasit un alt moment mai bun de retragere, cand poate raporta tarii si capitanului suprem : misiune indeplinita.
2. PD-L deconteaza costurile crizei. Toate semnalele arata ca n-a trecut criza. Cel putin nu in Romania. Chiar ignorand crizele mondiale, printre care criza datoriilor suverane este de departe cea mai grava, reluarea cresterii economiei romanesti se produce cu un decalaj de 6 luni-un an, sau chiar mai mult, fata de momentul in care tarile UE ies din criza. Dupa cum remarca multi analisti, 2011 este departe de a fi un an macar suportabil, din punct de vedere al veniturilor populatiei si nivelului de trai. Pana la declansarea campaniei si pregatirilor pentru alegerile locale mai sunt 12-14 luni, timp extrem de scurt pentru toate pregatirile umane si materiale. Este posibil ca evenimente ca acela legat de Adrian Sobaru sa escaladeze, sa devina mai dramatice, sa se sparga in capul lui Emil Boc si al PD-L. In plus, perspectiva de a fi sacul de box al opozitiei nu este de loc roza.
3. Reformarea PD-L. O misiune extrem de dificila. Pare sa fie viitorul proiect al lui Emil Boc. Lucrurile par sa se deterioreze grav in interiorul PD-L, pana la limita in care ar putea deveni incontrolabile. Recentele voturi in Parlament, in cazul Ridzi si CSM confirma aceste lucruri. La care se adauga critici virulente din partea unora precum Cristian Preda sau Monica Macovei. Nu exista un alt lider suficient de “curat” si respectat, care sa incerce sa duca partidul in proiectul « Alba ca Zapada ». Riscul de a inregistra in 2012 un esec rasunator este imens, iar timpul pana la viitorul Congres al PD-L curge inexorabil. Mai sunt doar cateva luni.
4. Presedintele Basescu nu vrea populism. Exista riscul major ca odata cu apropierea perioadei electorale partidele aflate la putere sa inceapa sa arunce cu bani in populatie, pentru a-si mari sansele electorale. Inceputul a fost facut. Marirea cu 15% a salariilor bugetare de la 1 ianuarie nu are nici o sustinere economica, este menita sa dea bine la bilantul de retragere a PD-L si premierului Boc. Nivelul de indatorare redus al Romaniei ar putea fi folosit pentru mituirea electorala a populatiei, nu pentru imprumuturi destinate infrastructurii.
5. Presedintele Basescu si Emil Boc au refuzat sa confirme continuitatea la guvernare pana in 2012. In mai multe randuri, ultimul marti seara la TVR, premierul a refuzat sa confirme ca actualul guvern va fi in functie pana in 2012. Iar presedintelui i-a scapat porumbelul cand a explicat ca au fost situatii in care “lui Boc ii venea sa-si ia campii”. Trebuie luat in considerare si uzajul fizic si moral al premierului Boc, care este de departe campion la incasat injuraturi, reprosuri si acuze. Unele nedrepte, pentru ca situatia mostenita de la guvernarea Tariceanu nu i-a dat nicio sansa.
6. Opozitia nu are de ce sa nu agreeze un astfel de aranjament. Pe asta si mizeaza Presedintele Basescu. In perioada preelectorala si electorala prezenta la butoanele bugetului de stat si ale bazinului de functii publice constituie un evident atu al puterii aflate la guvernare.
Si care ar fi alternativele?
Cum un alt premier provenind din PD-L nu prea exista, singura varianta ramane un guvern de tehnocrati, cu sustinerea parlamentara a actualei coalitii, cu un premier care sa accepte drumul trasat de Guvernul Boc si care sa incaseze toate nemultumirile populatiei in contextul economic dificil care se anunta. Nu exista riscul derapajelor la care ar fi tentat noul guvern, pentru ca actuala majoritate il poate demite oricand prin motiune de cenzura. Adica va juca cum zice actuala coalitie si va primi in plina figura reprosurile populatiei, in locul coalitiei. Nici ca se putea un aranjament mai bun.
Exista oameni dispusi la un astfel de sacrificiu? Probabil ca da. La ora cand scriu aceste randuri, daca scenariul se adevereste, jocurile sunt deja facute. Nu este stilul Presedintelui Basescu sa intre intr-o astfel de “lovitura”, fara sa aiba toate amanuntele puse la punct.
Va fi mai bine, va fi mai rau? Vom vedea.
Care ar fi argumentele?
1. Misiune indeplinita. Odata cu trecerea importantului pachet de legi, conditie a ramanerii in acordul cu FMI, Boc poate raporta misiune indeplinita. Miscarile de strada au fost putine si neimportante, opozitia a pierdut absolut toate bataliile politice, inclusiv cele legate de sesizarea Curtii Constitutionale. Salvarea tarii de la “scufundarea ca o barca” este un titlu de glorie pe care si-l asuma, probabil pe buna dreptate, Emil Boc. Este greu de gasit un alt moment mai bun de retragere, cand poate raporta tarii si capitanului suprem : misiune indeplinita.
2. PD-L deconteaza costurile crizei. Toate semnalele arata ca n-a trecut criza. Cel putin nu in Romania. Chiar ignorand crizele mondiale, printre care criza datoriilor suverane este de departe cea mai grava, reluarea cresterii economiei romanesti se produce cu un decalaj de 6 luni-un an, sau chiar mai mult, fata de momentul in care tarile UE ies din criza. Dupa cum remarca multi analisti, 2011 este departe de a fi un an macar suportabil, din punct de vedere al veniturilor populatiei si nivelului de trai. Pana la declansarea campaniei si pregatirilor pentru alegerile locale mai sunt 12-14 luni, timp extrem de scurt pentru toate pregatirile umane si materiale. Este posibil ca evenimente ca acela legat de Adrian Sobaru sa escaladeze, sa devina mai dramatice, sa se sparga in capul lui Emil Boc si al PD-L. In plus, perspectiva de a fi sacul de box al opozitiei nu este de loc roza.
3. Reformarea PD-L. O misiune extrem de dificila. Pare sa fie viitorul proiect al lui Emil Boc. Lucrurile par sa se deterioreze grav in interiorul PD-L, pana la limita in care ar putea deveni incontrolabile. Recentele voturi in Parlament, in cazul Ridzi si CSM confirma aceste lucruri. La care se adauga critici virulente din partea unora precum Cristian Preda sau Monica Macovei. Nu exista un alt lider suficient de “curat” si respectat, care sa incerce sa duca partidul in proiectul « Alba ca Zapada ». Riscul de a inregistra in 2012 un esec rasunator este imens, iar timpul pana la viitorul Congres al PD-L curge inexorabil. Mai sunt doar cateva luni.
4. Presedintele Basescu nu vrea populism. Exista riscul major ca odata cu apropierea perioadei electorale partidele aflate la putere sa inceapa sa arunce cu bani in populatie, pentru a-si mari sansele electorale. Inceputul a fost facut. Marirea cu 15% a salariilor bugetare de la 1 ianuarie nu are nici o sustinere economica, este menita sa dea bine la bilantul de retragere a PD-L si premierului Boc. Nivelul de indatorare redus al Romaniei ar putea fi folosit pentru mituirea electorala a populatiei, nu pentru imprumuturi destinate infrastructurii.
5. Presedintele Basescu si Emil Boc au refuzat sa confirme continuitatea la guvernare pana in 2012. In mai multe randuri, ultimul marti seara la TVR, premierul a refuzat sa confirme ca actualul guvern va fi in functie pana in 2012. Iar presedintelui i-a scapat porumbelul cand a explicat ca au fost situatii in care “lui Boc ii venea sa-si ia campii”. Trebuie luat in considerare si uzajul fizic si moral al premierului Boc, care este de departe campion la incasat injuraturi, reprosuri si acuze. Unele nedrepte, pentru ca situatia mostenita de la guvernarea Tariceanu nu i-a dat nicio sansa.
6. Opozitia nu are de ce sa nu agreeze un astfel de aranjament. Pe asta si mizeaza Presedintele Basescu. In perioada preelectorala si electorala prezenta la butoanele bugetului de stat si ale bazinului de functii publice constituie un evident atu al puterii aflate la guvernare.
Si care ar fi alternativele?
Cum un alt premier provenind din PD-L nu prea exista, singura varianta ramane un guvern de tehnocrati, cu sustinerea parlamentara a actualei coalitii, cu un premier care sa accepte drumul trasat de Guvernul Boc si care sa incaseze toate nemultumirile populatiei in contextul economic dificil care se anunta. Nu exista riscul derapajelor la care ar fi tentat noul guvern, pentru ca actuala majoritate il poate demite oricand prin motiune de cenzura. Adica va juca cum zice actuala coalitie si va primi in plina figura reprosurile populatiei, in locul coalitiei. Nici ca se putea un aranjament mai bun.
Exista oameni dispusi la un astfel de sacrificiu? Probabil ca da. La ora cand scriu aceste randuri, daca scenariul se adevereste, jocurile sunt deja facute. Nu este stilul Presedintelui Basescu sa intre intr-o astfel de “lovitura”, fara sa aiba toate amanuntele puse la punct.
Va fi mai bine, va fi mai rau? Vom vedea.
vineri, 24 decembrie 2010
Ce intelegem prin modernizarea Romaniei?
Exista o dezbatere publica, regasita in multe institutii media, despre ce ar trebui sa intelegem, specialisti sau simpli consumatori de productii media, prin sintagma
“modernizarea Romaniei”.
Multa lume isi da cu parerea, mai mult sau mai putin avizat, in domenii pe care le cunoaste sau nu le cunoaste.
Incerc sa fac un rezumat, o sinteza, din ce am reusit sa parcurg pana acum, considerand tema atat de importanta incat nicio contributie nu este de neglijat.
Propun cititorilor HotNews.ro sa contribuie sau macar sa semnaleze articole interesante cu acest subiect, pe care le vom aduna pe site-ul proaspat infiintat, www.proiectdetara.ro . Aici gasiti deja opinii pertinente ale unor specialisti de marca. Le adresez rugamintea sa contribuie in continuare cu articole avand aceasta tema.
Exista opinii, unele de la cel mai inalt nivel (Presedintele Basescu, de exemplu), din care rezulta ca nu este necesar un proiect de modernizare propriu Romaniei, ca este suficienta proiectia “Europa 2020” cu cele 7 initiative programatice (“O Uniune a inovării”, “Tineretul în mișcare”, “O agendă digitală pentru Europa”, “Folosirea eficientă a resurselor în Europa”, “O politică industrială pentru era globalizării”, “Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, “Platforma europeană împotriva sărăciei”). Nu sunt de aceeasi parere. Tarile UE au caracteristici aparte, puncte de pornire distincte, istorii diferite, unele cu traume adanci in mentalul colectiv, provocate de regimuri precum cel comunist sau nazist.
Asa stand lucrurile, un efort continuu de a ne proiecta viitorul pornind de la realitatile noastre, nu ale altora, este o intreprindere cat se poate de intemeiata si justificata. Avand in vedere si crizele in curs sau pe cale sa izbucneasca.
Care ar fi principalele repere ale unui astfel de proiect ?
1. Reprofesionalizarea Romaniei
Tema este extrem de importanta, exista si un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) avand exact acest subiect.
Importanta reprofesionalizarii Romaniei rezulta din faptul ca in ultimii 20 de ani, “logica” electorala, ca parte a logicii politice, a impus in administratia centrala si locala sponsori de partid, politruci, lipitori de afise, un popa director la Caile Ferate si iata, un ultim exemplu, o experta in antiterorism ca directoare la ... Biblioteca Centrala Universitara.
Se amana, deloc dezinteresat, decizia legislativa cuprinzand lista de functii ce se ocupa politic la fiecare schimbare de regim. Restul posturilor se ocupa prin concurs, nefraudat, presa si societatea civila avand acces la toate etapele de organizare si derulare a concursurilor.
Specialistii de prim rang refuza posturi intr-o administratie dominata de politruci. Iata exemplul lui Mircea Miclea, seful Comisiei Prezidentiale care a elaborat strategia pentru educatie. Domnia sa refuza cu obstinatie postul de ministru al educatiei in guverne politice, pentru ca isi respecta principiile, pentru ca nu vrea sa “stea cu fata la partid”, in loc sa promoveze interesele sistemului de invatamant.
Este si motivul pentru care cred in continuare ca este nevoie de un guvern de tehnocrati pentru urmatorii 2 ani, printre altele pentru a curata administratia centrala si locala de politruci si oameni de partid.
Cei 150 de specialisti, scoliti in strainatate pe banii Guvernului Romaniei, nu si-au gasit loc in administratia publica. Si nu exista vreun plan de readucere in tara a elitelor care au plecat aiurea, sa-si valorifice talentele. Este chiar asa de greu de a gasi modalitati de atragere, prin prime de instalare consistente, functii si responsabilitati inalte in stat, cu salarii pe masura competentei, pentru a inlocui politrucii si sponsorii de partid?
Conform prof. Dr. Florin Colceag, in lucrarea Modelul de Tara, urmatoarele etape sunt esentiale:
-atragerea creierelor experimentate in programele curente sau viitoare
-deschiderea si consolidarea retelelor de expertiza
-transferul de bune practici interne sau internationale
-promovarea valorilor profesionale curente sau a valorilor culturale
-crearea de aliante profesionale
-formarea si consolidarea sistemului de invatare pe tot parcursul vietii conform cu normele UE
2. Infrastructura Romaniei
De precizat ca este vorba de infrastructura de transporturi, informationala, institutionala, educationala, sanitara, agrara, etc. Adica de un subproiect al Proiectului de Tara, care sa etapizeze, proiecteze, sa prevada resursele pentru 20-30 de ani de eforturi sustinute in aceasta directie.
Ce-am facut in ultimii 21 de ani? Am directionat fondurile din privatizare spre “statul social”, in fapt momeala partidelor de stanga, pentru a castiga voturi si alegeri, pentru a avea apoi acces la bugetul de stat si bazinul de functii publice. Ne-am ales din vanzarea activelor economiei comuniste cu 150 km de autostrada iar acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a plati pensii si salarii, acordate nu din productivitatea economiei ci doar din considerente electorale.
Suntem in continuare o tara de mana a doua, care nu prea conteaza in ochii bogatilor lumii. Nu avem drumuri asfaltate, scoli cu toalete civilizate, spitale curate. Nu intamplator statele “nesociale”, bogate, au inlocuit functionarii cu calculatoare. La noi este de cateva ori mai importanta aceasta inlocuire: computerele nu cer salarii, nu gresesc, nu mint, nu cer spaga, n-au sindicate care sa ameninte guvernul. Suntem inca in situatia, la 30 de ani de la infiintarea internetului, sa obtinem adeverinte de cazier juridic sau fiscal stand la coada la ghisee, ignorati de functionari care-si savureaza cafeaua de dimineata. Nu mai vorbesc de corvoada la care ne supune statul cand e vorba sa-i platim taxele si impozitele.
O parte importanta a acestui proiect ar fi stabilirea prin lege a proportiei din bugetul de stat destinata investitiilor in infrastructura, cheltuielilor cu salarii, cu bunuri si servicii. De asemeni, proceduri transparente de atribuire a contractelor de tot felul, la care sa aiba acces presa si societatea civila.
3. O noua paradigma economica.
Economia cu piete globalizate nu mai asculta de guverne. Asa ca este utopic sa pretindem guvernelor, oricare ar fi ele, masuri de “relansare economica”.
Tot ce poate face un guvern, daca are bani, sa actioneze prin parghii fiscale, in sensul reducerii fiscalitatii si investitii in infrastructura. Ca nu poate sa dea ordine multinationalelor si bancilor care sunt dirijate de banci “mama”, aflate in afara tarii.
O politica inteligenta, coerenta si consecventa ar duce investitiile in cateva “nise”, asa cum Olanda s-a specializat in flori, Belgia in bere si ciocolata, etc.
Exista, cred, un consens ca trei ar fi zonele de interes in care ne-am putea dirija investitiile: ecoagricultura, turismul si industria de IT.
Milioanele de hectare de teren agricol, partial necultivat, cu un bazin de forta de munca de 2-3 milioane de oameni, care fac agricultura de subzistenta in rural, asteapta investitii romanesti si straine pentru a redeveni ce am fost odata: granarul Europei. In loc sa hranim pe altii, importam 70% din mancare, dezechilibrand balantele de plati. Statul trebuie sa investeasca in infrastructura, sosele si ulite asfaltate, sisteme de irigatii pe principiul caderii gravitationale, viabilizarea comunelor mari cu gaze, asfalt, apa curenta, canalizare.
Turismul si industria de IT nu fac decat sa exploateze oportunitatile naturale si inteligenta cu care ne-a daruit natura. Statul le poate doar sprijini prin investitii in sosele asfaltate spre obiectivele turistice, facilitati pentru campusuri de creativitate si inovatie.
Accesarea fondurilor europene este o solutie la indemana tuturor, nu in primul rand a Guvernului, cum ne place sa aruncam cu vinovatii in stanga si in dreapta. De ce nu fac administratiile locale, institutiile publice proiecte care sa fie si eligibile? Pentru ca se tem de controalele foarte dure ale institutiilor europene ? Pentru ca nu stiu sa scrie proiecte ? Atunci sa nu se planga si sa stea cu mana intinsa la guvern.
4. Reproiectarea sistemelor de educatie si formare profesionala.
Dincolo de faptul ca productivitatea si atractivitatea economiei depind esentialmente de calitatea sistemelor de educatie si formare, miza este mult mai mare: refacerea infrastructurii mentale a unei natiuni traumatizate de experiente istorice nefericite.
Am pierdut cultul muncii si al lucrului bine facut, (ma iluzionez ca le-am avut candva), am pierdut sentimentul de solidaritate sociala, de respect al valorilor, in schimb ne-am “manelizat” cultura, educatia, civilizatia strazii.
Ne-am transformat invatamantul in “fabrici de diplome” pe care, in curand, nimeni nu le va lua in seama. Nu mai dam economiei muncitori specialisti, calificati, pentru ca parintii isi doresc pentru odrasle o viata de “boier”, la birou, conducand o firma, ceva, ca destul au tras ei la saiba. Structura sistemului educational a fost conceputa astfel incat majoritatea, daca se poate toti tinerii, sa ajunga sa cotizeze la universitati, spre indestularea baronilor si clanurilor universitare.
Legea Educatiei angajata de Guvern face un prim pas necesar de asanare si curatare a structurilor educationale. Daca nu este validata de Curtea Constitutionala se va intoarce in Senat, care va proceda cum a facut-o cu CSM-ul: la vremuri noi, tot ei: Lidia Barbulescu, Lupascu &co.
Investitia in capitalul uman, in educatie, cercetare, inovare este cea mai rentabila investitie. Cu o conditie. Sa se reformeze mai intai aceste sisteme, sa nu dispara banii investiti ca apa in nisip. Sa avem mecanisme de evaluare si audit, de raportare post finantare, astfel incat responsabilii de cheltuirea fondurile investite sa dea socoteala pana la ultimul leu cheltuit. Abia dupa aceea vor merita sa primeasca fonduri mari de investitii.
Tot din lucrarea prof. Dr. Florin Colceag citata anterior, etapele importante sunt:
-cercetare aplicata, modele de sustinere a acesteia si de utilizare a rezultatelor
-platforme de colaborare de tip cerere-oferta pe noi tehnologii sau solutii manageriale
- programe de aplicare a inventicii ce corespunde la nevoi curente sau viitoare
-venture capital sau angel capital care sprijina dezvoltarea de linii de productie sau crearea de prototipuri
-punerea pe piata a produselor
-capitalul de start-up a unor initiative
5. Reproiectarea arhitecturii institutionale
Este vorba de reproiectarea Constitutiei Romaniei, pentru a da o mai mare flexibilitate, functionalitate si potential de dezvoltare proprii sistemelor mari ale tarii.
Un exemplu curajos. De ce nu s-ar retrage statul din postura de intermediar financiar incompetent si furacios, intre furnizorii de servicii educationale si sanitare si beneficiarii acestora, lasandu-i in contract direct. Pentru functionarea unei minime solidaritati, statul acorda in continuare un minimum de finantare, pentru aceste sisteme, prin vouchere cu destinatie precisa, burse sociale, in rest fiind problema furnizorilor si beneficiarilor sa-si stabileasca relatia contractuala.
Sau in materie de salarizare bugetara. De ce sa stabileasca statul salarii unitare prin care salarizeaza functii, nu performante, un anacronism ramas de la comunisti si sa nu faca alocari globale a fondurilor de salarii, dupa criterii transparente, sa lase managerilor si Consiliilor de Aministratie sa aplice principiul capitalist sanatos, care exista si in sistemul privat: mai putini salariati, mai multa, munca, salarii mai mari. Sunt doar doua exemple, exista multe altele.
Problema justitiei este doar partial rezolvata, anume in domeniul de activitate al procuraturii si DNA. Ramane sa vedem cum se poate eficientiza si curata de coruptie partea care tine de judecatori. Cum se poate tranforma CSM-ul in ceeace se asteapta de fapt de la el. Un jandarm necrutator al activitatii justitiei, nu un bunic intelegator care sa ascunda sub pres prostiile si hotiile nepotilor.
Etapele, in viziunea Prof. Dr. Florin Colceag:
-politici publice din societatea civila
-managementul crizelor
-programe structurale, raspuns la fonduri externe si cereri de fonduri pe directii locale de program
-mecanisme de interventie
-transparentizarea deciziilor
-optimizarea relatiilor de coparticipare si rentabilizarea actiunilor sau produselor optinute
6. Avem si motive de optimism?
Da, nu putine, ilustrate aici. Sistemul bancar stabil, gradul redus de indatorare al tarii, gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar (nu am avut demonstratii cu morti si raniti ca in Grecia), romanii care lucreaza afara, activitatea procuraturii (DNA, DIICOT), somajul de 8% este sub media europeana de 10% si departe de cel al Spaniei de 21%, din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine, societatea civila si presa, Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie pentru a preveni derapaje in deficitele structurale, productii record in agricultura (9 milioane de tone porumb), politicile si legislatia comunitara, valabile, volens-nolens si in Romania.
Concluzii.
Un subiect important este cine trebuie sa accelereze procesul de modernizare a Romaniei. Trebuie sa asteptam sa se formeze o masa critica in randul cetatenilor constienti de necesitatea modernizarii natiunii noastre? Este rezonabila aceasta asteptare?
Sau e preferabila, ca de atatea alte ori si locuri in istorie, o modernizare cu “sabia”, realizata de vizionari, de “dictatori luminati”, care sa nu astepte masa critica ci sa traga dupa ei popoarele, care mai tarziu le vor multumi pentru asta? Exemplul polonezului Leszek Balcerovicz este concludent. Aproape ca a fost gonit cu pietre pe strazi, iar dupa 10 ani i s-a ridicat statuie.
Si alte intrebari. Face actualul regim si Presedintele Basescu ceeace trebuie pentru modernizarea Romaniei? O sa le multumim candva, ca ne-au pus pe sine, chiar daca acum ii hulim?
Poate opozitia sa faca mai mult decat face actualul regim? De ce ar trebui s-o credem? Pe ce se bazeaza, ca din programele si ideile prezentate deja nu reiese nimic. Protectie sociala din ce venituri, cu ce pret, al sacrificarii infrastructurii si viitorului tarii?
Este corect si moral sa lasam viitoarelor generatii sa plateasca traiul nostru actual, bun sau prost, pentru ca ni-l asiguram doar prin imprumuturi foarte mari?
Este rezonabil ca partidele politice sa lase locul, pentru un timp, specialistilor si profesionistilor, in functiile din esaloanele inferioare? Sa-si rezerve doar functiile de ministri si secretari se stat, asa cum se propune de multa vreme? Cine le poate convinge de aceasta necesitate absoluta?
Este, cum spuneam mai sus, un guvern temporar de tehnocrati, o solutie pentru depolitizarea structurilor administratiei centrale si locale?
Intrebari, intrebari. Cum raspundem si cum ne raportam la ele?
Sper sa starnesc o dezbatere, ca in alte ocazii in trecut, din care sa aflam macar o parte din raspunsuri.
E facil si nerealist sa plasam toata vina pe actualul regim, ca nu pocneste de inteligenta astfel incat sa transforme economia in bici, intr-un an sau doi. Daca ar fi fost posibil ar fi facut-o altii, necondusi de Boc si Basescu.
Sunt multe alte idei, dar spatiul unui articol este limitat. Mai multe idei, propuneri, studii, pe www.proiectdetara.ro
“modernizarea Romaniei”.
Multa lume isi da cu parerea, mai mult sau mai putin avizat, in domenii pe care le cunoaste sau nu le cunoaste.
Incerc sa fac un rezumat, o sinteza, din ce am reusit sa parcurg pana acum, considerand tema atat de importanta incat nicio contributie nu este de neglijat.
Propun cititorilor HotNews.ro sa contribuie sau macar sa semnaleze articole interesante cu acest subiect, pe care le vom aduna pe site-ul proaspat infiintat, www.proiectdetara.ro . Aici gasiti deja opinii pertinente ale unor specialisti de marca. Le adresez rugamintea sa contribuie in continuare cu articole avand aceasta tema.
Exista opinii, unele de la cel mai inalt nivel (Presedintele Basescu, de exemplu), din care rezulta ca nu este necesar un proiect de modernizare propriu Romaniei, ca este suficienta proiectia “Europa 2020” cu cele 7 initiative programatice (“O Uniune a inovării”, “Tineretul în mișcare”, “O agendă digitală pentru Europa”, “Folosirea eficientă a resurselor în Europa”, “O politică industrială pentru era globalizării”, “Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, “Platforma europeană împotriva sărăciei”). Nu sunt de aceeasi parere. Tarile UE au caracteristici aparte, puncte de pornire distincte, istorii diferite, unele cu traume adanci in mentalul colectiv, provocate de regimuri precum cel comunist sau nazist.
Asa stand lucrurile, un efort continuu de a ne proiecta viitorul pornind de la realitatile noastre, nu ale altora, este o intreprindere cat se poate de intemeiata si justificata. Avand in vedere si crizele in curs sau pe cale sa izbucneasca.
Care ar fi principalele repere ale unui astfel de proiect ?
1. Reprofesionalizarea Romaniei
Tema este extrem de importanta, exista si un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) avand exact acest subiect.
Importanta reprofesionalizarii Romaniei rezulta din faptul ca in ultimii 20 de ani, “logica” electorala, ca parte a logicii politice, a impus in administratia centrala si locala sponsori de partid, politruci, lipitori de afise, un popa director la Caile Ferate si iata, un ultim exemplu, o experta in antiterorism ca directoare la ... Biblioteca Centrala Universitara.
Se amana, deloc dezinteresat, decizia legislativa cuprinzand lista de functii ce se ocupa politic la fiecare schimbare de regim. Restul posturilor se ocupa prin concurs, nefraudat, presa si societatea civila avand acces la toate etapele de organizare si derulare a concursurilor.
Specialistii de prim rang refuza posturi intr-o administratie dominata de politruci. Iata exemplul lui Mircea Miclea, seful Comisiei Prezidentiale care a elaborat strategia pentru educatie. Domnia sa refuza cu obstinatie postul de ministru al educatiei in guverne politice, pentru ca isi respecta principiile, pentru ca nu vrea sa “stea cu fata la partid”, in loc sa promoveze interesele sistemului de invatamant.
Este si motivul pentru care cred in continuare ca este nevoie de un guvern de tehnocrati pentru urmatorii 2 ani, printre altele pentru a curata administratia centrala si locala de politruci si oameni de partid.
Cei 150 de specialisti, scoliti in strainatate pe banii Guvernului Romaniei, nu si-au gasit loc in administratia publica. Si nu exista vreun plan de readucere in tara a elitelor care au plecat aiurea, sa-si valorifice talentele. Este chiar asa de greu de a gasi modalitati de atragere, prin prime de instalare consistente, functii si responsabilitati inalte in stat, cu salarii pe masura competentei, pentru a inlocui politrucii si sponsorii de partid?
Conform prof. Dr. Florin Colceag, in lucrarea Modelul de Tara, urmatoarele etape sunt esentiale:
-atragerea creierelor experimentate in programele curente sau viitoare
-deschiderea si consolidarea retelelor de expertiza
-transferul de bune practici interne sau internationale
-promovarea valorilor profesionale curente sau a valorilor culturale
-crearea de aliante profesionale
-formarea si consolidarea sistemului de invatare pe tot parcursul vietii conform cu normele UE
2. Infrastructura Romaniei
De precizat ca este vorba de infrastructura de transporturi, informationala, institutionala, educationala, sanitara, agrara, etc. Adica de un subproiect al Proiectului de Tara, care sa etapizeze, proiecteze, sa prevada resursele pentru 20-30 de ani de eforturi sustinute in aceasta directie.
Ce-am facut in ultimii 21 de ani? Am directionat fondurile din privatizare spre “statul social”, in fapt momeala partidelor de stanga, pentru a castiga voturi si alegeri, pentru a avea apoi acces la bugetul de stat si bazinul de functii publice. Ne-am ales din vanzarea activelor economiei comuniste cu 150 km de autostrada iar acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a plati pensii si salarii, acordate nu din productivitatea economiei ci doar din considerente electorale.
Suntem in continuare o tara de mana a doua, care nu prea conteaza in ochii bogatilor lumii. Nu avem drumuri asfaltate, scoli cu toalete civilizate, spitale curate. Nu intamplator statele “nesociale”, bogate, au inlocuit functionarii cu calculatoare. La noi este de cateva ori mai importanta aceasta inlocuire: computerele nu cer salarii, nu gresesc, nu mint, nu cer spaga, n-au sindicate care sa ameninte guvernul. Suntem inca in situatia, la 30 de ani de la infiintarea internetului, sa obtinem adeverinte de cazier juridic sau fiscal stand la coada la ghisee, ignorati de functionari care-si savureaza cafeaua de dimineata. Nu mai vorbesc de corvoada la care ne supune statul cand e vorba sa-i platim taxele si impozitele.
O parte importanta a acestui proiect ar fi stabilirea prin lege a proportiei din bugetul de stat destinata investitiilor in infrastructura, cheltuielilor cu salarii, cu bunuri si servicii. De asemeni, proceduri transparente de atribuire a contractelor de tot felul, la care sa aiba acces presa si societatea civila.
3. O noua paradigma economica.
Economia cu piete globalizate nu mai asculta de guverne. Asa ca este utopic sa pretindem guvernelor, oricare ar fi ele, masuri de “relansare economica”.
Tot ce poate face un guvern, daca are bani, sa actioneze prin parghii fiscale, in sensul reducerii fiscalitatii si investitii in infrastructura. Ca nu poate sa dea ordine multinationalelor si bancilor care sunt dirijate de banci “mama”, aflate in afara tarii.
O politica inteligenta, coerenta si consecventa ar duce investitiile in cateva “nise”, asa cum Olanda s-a specializat in flori, Belgia in bere si ciocolata, etc.
Exista, cred, un consens ca trei ar fi zonele de interes in care ne-am putea dirija investitiile: ecoagricultura, turismul si industria de IT.
Milioanele de hectare de teren agricol, partial necultivat, cu un bazin de forta de munca de 2-3 milioane de oameni, care fac agricultura de subzistenta in rural, asteapta investitii romanesti si straine pentru a redeveni ce am fost odata: granarul Europei. In loc sa hranim pe altii, importam 70% din mancare, dezechilibrand balantele de plati. Statul trebuie sa investeasca in infrastructura, sosele si ulite asfaltate, sisteme de irigatii pe principiul caderii gravitationale, viabilizarea comunelor mari cu gaze, asfalt, apa curenta, canalizare.
Turismul si industria de IT nu fac decat sa exploateze oportunitatile naturale si inteligenta cu care ne-a daruit natura. Statul le poate doar sprijini prin investitii in sosele asfaltate spre obiectivele turistice, facilitati pentru campusuri de creativitate si inovatie.
Accesarea fondurilor europene este o solutie la indemana tuturor, nu in primul rand a Guvernului, cum ne place sa aruncam cu vinovatii in stanga si in dreapta. De ce nu fac administratiile locale, institutiile publice proiecte care sa fie si eligibile? Pentru ca se tem de controalele foarte dure ale institutiilor europene ? Pentru ca nu stiu sa scrie proiecte ? Atunci sa nu se planga si sa stea cu mana intinsa la guvern.
4. Reproiectarea sistemelor de educatie si formare profesionala.
Dincolo de faptul ca productivitatea si atractivitatea economiei depind esentialmente de calitatea sistemelor de educatie si formare, miza este mult mai mare: refacerea infrastructurii mentale a unei natiuni traumatizate de experiente istorice nefericite.
Am pierdut cultul muncii si al lucrului bine facut, (ma iluzionez ca le-am avut candva), am pierdut sentimentul de solidaritate sociala, de respect al valorilor, in schimb ne-am “manelizat” cultura, educatia, civilizatia strazii.
Ne-am transformat invatamantul in “fabrici de diplome” pe care, in curand, nimeni nu le va lua in seama. Nu mai dam economiei muncitori specialisti, calificati, pentru ca parintii isi doresc pentru odrasle o viata de “boier”, la birou, conducand o firma, ceva, ca destul au tras ei la saiba. Structura sistemului educational a fost conceputa astfel incat majoritatea, daca se poate toti tinerii, sa ajunga sa cotizeze la universitati, spre indestularea baronilor si clanurilor universitare.
Legea Educatiei angajata de Guvern face un prim pas necesar de asanare si curatare a structurilor educationale. Daca nu este validata de Curtea Constitutionala se va intoarce in Senat, care va proceda cum a facut-o cu CSM-ul: la vremuri noi, tot ei: Lidia Barbulescu, Lupascu &co.
Investitia in capitalul uman, in educatie, cercetare, inovare este cea mai rentabila investitie. Cu o conditie. Sa se reformeze mai intai aceste sisteme, sa nu dispara banii investiti ca apa in nisip. Sa avem mecanisme de evaluare si audit, de raportare post finantare, astfel incat responsabilii de cheltuirea fondurile investite sa dea socoteala pana la ultimul leu cheltuit. Abia dupa aceea vor merita sa primeasca fonduri mari de investitii.
Tot din lucrarea prof. Dr. Florin Colceag citata anterior, etapele importante sunt:
-cercetare aplicata, modele de sustinere a acesteia si de utilizare a rezultatelor
-platforme de colaborare de tip cerere-oferta pe noi tehnologii sau solutii manageriale
- programe de aplicare a inventicii ce corespunde la nevoi curente sau viitoare
-venture capital sau angel capital care sprijina dezvoltarea de linii de productie sau crearea de prototipuri
-punerea pe piata a produselor
-capitalul de start-up a unor initiative
5. Reproiectarea arhitecturii institutionale
Este vorba de reproiectarea Constitutiei Romaniei, pentru a da o mai mare flexibilitate, functionalitate si potential de dezvoltare proprii sistemelor mari ale tarii.
Un exemplu curajos. De ce nu s-ar retrage statul din postura de intermediar financiar incompetent si furacios, intre furnizorii de servicii educationale si sanitare si beneficiarii acestora, lasandu-i in contract direct. Pentru functionarea unei minime solidaritati, statul acorda in continuare un minimum de finantare, pentru aceste sisteme, prin vouchere cu destinatie precisa, burse sociale, in rest fiind problema furnizorilor si beneficiarilor sa-si stabileasca relatia contractuala.
Sau in materie de salarizare bugetara. De ce sa stabileasca statul salarii unitare prin care salarizeaza functii, nu performante, un anacronism ramas de la comunisti si sa nu faca alocari globale a fondurilor de salarii, dupa criterii transparente, sa lase managerilor si Consiliilor de Aministratie sa aplice principiul capitalist sanatos, care exista si in sistemul privat: mai putini salariati, mai multa, munca, salarii mai mari. Sunt doar doua exemple, exista multe altele.
Problema justitiei este doar partial rezolvata, anume in domeniul de activitate al procuraturii si DNA. Ramane sa vedem cum se poate eficientiza si curata de coruptie partea care tine de judecatori. Cum se poate tranforma CSM-ul in ceeace se asteapta de fapt de la el. Un jandarm necrutator al activitatii justitiei, nu un bunic intelegator care sa ascunda sub pres prostiile si hotiile nepotilor.
Etapele, in viziunea Prof. Dr. Florin Colceag:
-politici publice din societatea civila
-managementul crizelor
-programe structurale, raspuns la fonduri externe si cereri de fonduri pe directii locale de program
-mecanisme de interventie
-transparentizarea deciziilor
-optimizarea relatiilor de coparticipare si rentabilizarea actiunilor sau produselor optinute
6. Avem si motive de optimism?
Da, nu putine, ilustrate aici. Sistemul bancar stabil, gradul redus de indatorare al tarii, gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar (nu am avut demonstratii cu morti si raniti ca in Grecia), romanii care lucreaza afara, activitatea procuraturii (DNA, DIICOT), somajul de 8% este sub media europeana de 10% si departe de cel al Spaniei de 21%, din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine, societatea civila si presa, Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie pentru a preveni derapaje in deficitele structurale, productii record in agricultura (9 milioane de tone porumb), politicile si legislatia comunitara, valabile, volens-nolens si in Romania.
Concluzii.
Un subiect important este cine trebuie sa accelereze procesul de modernizare a Romaniei. Trebuie sa asteptam sa se formeze o masa critica in randul cetatenilor constienti de necesitatea modernizarii natiunii noastre? Este rezonabila aceasta asteptare?
Sau e preferabila, ca de atatea alte ori si locuri in istorie, o modernizare cu “sabia”, realizata de vizionari, de “dictatori luminati”, care sa nu astepte masa critica ci sa traga dupa ei popoarele, care mai tarziu le vor multumi pentru asta? Exemplul polonezului Leszek Balcerovicz este concludent. Aproape ca a fost gonit cu pietre pe strazi, iar dupa 10 ani i s-a ridicat statuie.
Si alte intrebari. Face actualul regim si Presedintele Basescu ceeace trebuie pentru modernizarea Romaniei? O sa le multumim candva, ca ne-au pus pe sine, chiar daca acum ii hulim?
Poate opozitia sa faca mai mult decat face actualul regim? De ce ar trebui s-o credem? Pe ce se bazeaza, ca din programele si ideile prezentate deja nu reiese nimic. Protectie sociala din ce venituri, cu ce pret, al sacrificarii infrastructurii si viitorului tarii?
Este corect si moral sa lasam viitoarelor generatii sa plateasca traiul nostru actual, bun sau prost, pentru ca ni-l asiguram doar prin imprumuturi foarte mari?
Este rezonabil ca partidele politice sa lase locul, pentru un timp, specialistilor si profesionistilor, in functiile din esaloanele inferioare? Sa-si rezerve doar functiile de ministri si secretari se stat, asa cum se propune de multa vreme? Cine le poate convinge de aceasta necesitate absoluta?
Este, cum spuneam mai sus, un guvern temporar de tehnocrati, o solutie pentru depolitizarea structurilor administratiei centrale si locale?
Intrebari, intrebari. Cum raspundem si cum ne raportam la ele?
Sper sa starnesc o dezbatere, ca in alte ocazii in trecut, din care sa aflam macar o parte din raspunsuri.
E facil si nerealist sa plasam toata vina pe actualul regim, ca nu pocneste de inteligenta astfel incat sa transforme economia in bici, intr-un an sau doi. Daca ar fi fost posibil ar fi facut-o altii, necondusi de Boc si Basescu.
Sunt multe alte idei, dar spatiul unui articol este limitat. Mai multe idei, propuneri, studii, pe www.proiectdetara.ro
Esti portocaliu?
Este intrebarea-acuza care ma plesneste cel mai des. Nu mai pot dormi noaptea de cosmaruri portocalii. Am dat de pomana tot ce aveam portocaliu prin garderoba: camasi, cravate, pulovere. Sa nu fiu “recunoscut” pe strada si luat la suturi.
O parte dintre comentatorii articolelor mele ma iau la sigur. “Esti vandut lui Basescu si Boc”. “Te-ai dat cu aia”. “Astepti un ciolan si de-aia latri p-acilea”. “Cu cat te platesc?”
Astea sunt comentariile civilizate, pe celelalte, cu injuraturi, nu le pot reproduce, unele nici n-au fost admise de moderator.
N-am iesit din paradigma « de ce parte esti » Tii cu Iliescu sau cu taranistii ? Cu Nastase sau cu liberalii ? Cu Tariceanu sau cu Basescu ? Cu potocaliii sau cu opozitia ?
Tot timpul trebuie sa fii intr-o tabara. Din doua. Macar la fotbal sunt mai multe echipe.
Nu sunt dom’le portocaliu. Sunt doar roman. Am fost candva liberal dar m-au dat afara. Ca spuneam ce gandeam, altceva decat politica oficiala. Acum n-au de unde sa ma dea afara.
Am propria apreciere asupra ce inseamna salvarea Romaniei din groapa in care am intrat, din prostie. Cred ca nu exista alternativa la actualele masuri de austeritate, care sa aduca cheltuielile la nivelul veniturilor. Cred ca expertii internationali care se ocupa de noi au dreptate. Ce interes ar avea Uniunea Europeana sa intram in faliment? Iar FMI are acelasi interes cu noi: sa nu cheltuim mai mult decat producem, sa putem da imprumuturile inapoi.
Nu vreau ca nepotii si copiii mei sa plateasca zeci de ani de acum inainte datoriile pe care le-am facut noi. Si nici ca tara sa stea fara autostrazi inca 50 de ani.
Nu cred ca Guvernul trebuie sa fie responsabil pentru soarta fiecarui cetatean, chiar si pentru aceia care stau cu burta la soare si nu vor sa munceasca. Sau vor slujbe de birou. Cand jumatate din suprafata agricola a tarii sta parloaga. Si e suficient sa plantezi un bob si rodeste o suta.
Am mostenit de la comunisti ce e mai rau: credinta ca altii sunt responsabili pentru soarta noastra si a familiei. Nu capul familiei si consoarta. Avem acum o piata a muncii imensa, aceea a Uniunii Europene, de care au si profitat 3 milioane de romani. Au si ajutat tara prin sumele trimise acasa. Asa au facut dupa razboi turcii, italienii, iugoslavii.
Nu cred ca Guvernul poate lua masuri de relansare economica. Asta se intampla in economia comunista, planificata prin CSP (Comitetul de Stat al Planificarii). In economia cu piete globalizate, multinationalele si bancile cu “mame” in strainatate nu asculta de guverne, sunt dependente de starea economiei mondiale. Guvernul are doar doua parghii, mari si late: fiscalitatea si investitiile in infrastructura. Daca ar avea bani. Dar nu are, ca-i da pe ajutoare sociale si salarii bugetare. Ca suntem un stat social, dar cu pantalonii rupti in fund.
Spania are somaj de 21% si nu este condusa de Boc si Basescu. Si e urmatoarea pe lista tarilor cu mari probleme in privinta datoriei suverane, dupa Grecia si Irlanda. Si sunt atatea alte tari, cu productii importante de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare, care totusi strang cureaua.
O vina are si Guvernul Boc. Nu asigura solidaritatea si echitatea. Adica, daca e de suferit, sa suferim cu totii la fel. Si clientela si sponsorii partidului. Aici nu are nici o scuza.
Vad ziaristi economisti care le stiu pe toate. Ce-ar face ei la o adica. Daca ar fi ministri de finante. In doi timpi si trei miscari ar rezolva criza. Ar da bani la populatie cu gramada, sa creasca consumul si s-ar rezolva totul. Care bani, de unde i-ar lua? Aici se asterne tacerea. Americanii tiparesc dolari si exista semne de revenire a crizei si la ei. Noi ce sa tiparim? Ca ne-am invatat minte ce inseamna inflatie de 300%.
Daca si actualul guvern mergea pe politica iresponsabila a liberalilor, sa functionam fara FMI si cu deficite oricat de mari, la cat de “subtire” este economia noastra, ajungeam urgent in situatia Greciei sau chiar mai rau.
Cei care stau si tipa dupa ajutor ar face bine sa caute de lucru in spatiul acesta imens. Nu e usor, dar e oricum mai productiv decat sa stai sa blestemi portocaliii si regimul Basescu- Boc. Oricum nu ies bani din blesteme.
Si n-am inteles un lucru. Toata discutia publica se poarta ca si cum Guvernul ar avea banii necesari, ascunsi pe undeva prin pesteri, dar de-ai dracului ce sunt nu vor sa-i imparta la populatie. Toate comentariile de la anumite tv-uri asta spun. Nu vor sa dea sau nu sunt in stare sa faca rost de bani. Daca am veni noi la guvernare, zice opozitia, in cateva luni ar incepe sa curga din cer lapte si miere pe capetele romanilor. Vom avea grija de cei saraci. Eternul cantec de sirena. Cat de naiv poti fi sa crezi asa ceva? Ei de unde ar lua banii necesari? Din vraji?
In concluzie, nu sunt nici portocaliu, nici rosu, nici albastru.
Sunt doar roman.
Iar pentru comentatori. Nu va obositi cu acuzele portocalii. Nu ma impresioneaza.
O parte dintre comentatorii articolelor mele ma iau la sigur. “Esti vandut lui Basescu si Boc”. “Te-ai dat cu aia”. “Astepti un ciolan si de-aia latri p-acilea”. “Cu cat te platesc?”
Astea sunt comentariile civilizate, pe celelalte, cu injuraturi, nu le pot reproduce, unele nici n-au fost admise de moderator.
N-am iesit din paradigma « de ce parte esti » Tii cu Iliescu sau cu taranistii ? Cu Nastase sau cu liberalii ? Cu Tariceanu sau cu Basescu ? Cu potocaliii sau cu opozitia ?
Tot timpul trebuie sa fii intr-o tabara. Din doua. Macar la fotbal sunt mai multe echipe.
Nu sunt dom’le portocaliu. Sunt doar roman. Am fost candva liberal dar m-au dat afara. Ca spuneam ce gandeam, altceva decat politica oficiala. Acum n-au de unde sa ma dea afara.
Am propria apreciere asupra ce inseamna salvarea Romaniei din groapa in care am intrat, din prostie. Cred ca nu exista alternativa la actualele masuri de austeritate, care sa aduca cheltuielile la nivelul veniturilor. Cred ca expertii internationali care se ocupa de noi au dreptate. Ce interes ar avea Uniunea Europeana sa intram in faliment? Iar FMI are acelasi interes cu noi: sa nu cheltuim mai mult decat producem, sa putem da imprumuturile inapoi.
Nu vreau ca nepotii si copiii mei sa plateasca zeci de ani de acum inainte datoriile pe care le-am facut noi. Si nici ca tara sa stea fara autostrazi inca 50 de ani.
Nu cred ca Guvernul trebuie sa fie responsabil pentru soarta fiecarui cetatean, chiar si pentru aceia care stau cu burta la soare si nu vor sa munceasca. Sau vor slujbe de birou. Cand jumatate din suprafata agricola a tarii sta parloaga. Si e suficient sa plantezi un bob si rodeste o suta.
Am mostenit de la comunisti ce e mai rau: credinta ca altii sunt responsabili pentru soarta noastra si a familiei. Nu capul familiei si consoarta. Avem acum o piata a muncii imensa, aceea a Uniunii Europene, de care au si profitat 3 milioane de romani. Au si ajutat tara prin sumele trimise acasa. Asa au facut dupa razboi turcii, italienii, iugoslavii.
Nu cred ca Guvernul poate lua masuri de relansare economica. Asta se intampla in economia comunista, planificata prin CSP (Comitetul de Stat al Planificarii). In economia cu piete globalizate, multinationalele si bancile cu “mame” in strainatate nu asculta de guverne, sunt dependente de starea economiei mondiale. Guvernul are doar doua parghii, mari si late: fiscalitatea si investitiile in infrastructura. Daca ar avea bani. Dar nu are, ca-i da pe ajutoare sociale si salarii bugetare. Ca suntem un stat social, dar cu pantalonii rupti in fund.
Spania are somaj de 21% si nu este condusa de Boc si Basescu. Si e urmatoarea pe lista tarilor cu mari probleme in privinta datoriei suverane, dupa Grecia si Irlanda. Si sunt atatea alte tari, cu productii importante de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare, care totusi strang cureaua.
O vina are si Guvernul Boc. Nu asigura solidaritatea si echitatea. Adica, daca e de suferit, sa suferim cu totii la fel. Si clientela si sponsorii partidului. Aici nu are nici o scuza.
Vad ziaristi economisti care le stiu pe toate. Ce-ar face ei la o adica. Daca ar fi ministri de finante. In doi timpi si trei miscari ar rezolva criza. Ar da bani la populatie cu gramada, sa creasca consumul si s-ar rezolva totul. Care bani, de unde i-ar lua? Aici se asterne tacerea. Americanii tiparesc dolari si exista semne de revenire a crizei si la ei. Noi ce sa tiparim? Ca ne-am invatat minte ce inseamna inflatie de 300%.
Daca si actualul guvern mergea pe politica iresponsabila a liberalilor, sa functionam fara FMI si cu deficite oricat de mari, la cat de “subtire” este economia noastra, ajungeam urgent in situatia Greciei sau chiar mai rau.
Cei care stau si tipa dupa ajutor ar face bine sa caute de lucru in spatiul acesta imens. Nu e usor, dar e oricum mai productiv decat sa stai sa blestemi portocaliii si regimul Basescu- Boc. Oricum nu ies bani din blesteme.
Si n-am inteles un lucru. Toata discutia publica se poarta ca si cum Guvernul ar avea banii necesari, ascunsi pe undeva prin pesteri, dar de-ai dracului ce sunt nu vor sa-i imparta la populatie. Toate comentariile de la anumite tv-uri asta spun. Nu vor sa dea sau nu sunt in stare sa faca rost de bani. Daca am veni noi la guvernare, zice opozitia, in cateva luni ar incepe sa curga din cer lapte si miere pe capetele romanilor. Vom avea grija de cei saraci. Eternul cantec de sirena. Cat de naiv poti fi sa crezi asa ceva? Ei de unde ar lua banii necesari? Din vraji?
In concluzie, nu sunt nici portocaliu, nici rosu, nici albastru.
Sunt doar roman.
Iar pentru comentatori. Nu va obositi cu acuzele portocalii. Nu ma impresioneaza.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)