Ce inseamna un stat modern, functional? (I+ II)

Motto: „un stat este puternic nu prin cata putere detine ci prin cata putere cedeaza”. (filosofie liberala)

„Avem guvernarea dar nu avem toata puterea” (Victor Ponta)

Bomba Oltchim, apropierea alegerilor parlamentare, contextul economic mondial, globalizarea, ne obliga sa regandim concepte fundamentale, printre care acela de stat modern, functional.

Criza datoriilor suverane ale statelor si volumul derivativelor financiare (ingineriile financiare care produc resurse financiare virtuale, care nu exista in realitate), ajuns la de 11 ori PIB-ul mondial, expunerea reciproca a sistemelor bancare, au adus lumea pe marginea prapastiei. Se cauta solutii cu infrigurare, care nu se intrevad la orizont, dovada a profunzimii si gravitatii crizei in care am intrat de buna voie.

Faptul de a nu fi specialist in materie, (doar observator atent al scenei publice), iti da si detasarea necesara sa imaginezi concepte nelegate, neaparat, de teorii savante.

Exista state echilibrate, prudente, care traiesc fara datorii, se intind exact cat le tine plapuma, (Finlanda, Danemarca, Canada, Norvegia) si state iresponsabile, inconstiente, care s-au „sinucis” economic, prin acumularea de datorii pe care, sperau ele, nu le vor plati vreodata. (Grecia, Spania, Portugalia, Italia)

Unde se afla Romania?

Prin intamplarile istorice Romania este inca subindatorata, raportat la standardele europene. Dar pe un trend de indatorare, fara centura de siguranta a zonei euro, care o duce direct in prapastie, daca merge mai departe pe acest drum.

Iresponsabilitatea si inconstienta politicienilor romani au facut ca Romania sa se apropie periculos de mult de pragul in care nu se mai poate imprumuta la costuri decente, si doar acordul preventiv cu troica FMI-BM-UE ne mai da acces la pietele internationale de credit, aflate si ele in fibrilatii.

Si totusi, ce inseamna un stat modern, functional, democratic?

Separarea politicului de institutiile statului. 

Inca din copilaria statului roman, post comunist, politica romaneasca a inteles prost democratia, separarea puterilor in stat. Politicienii vor nu doar guvernarea ci toata puterea (Victor Ponta). Adica sa captureze si incalece toate institutiile statului. Ce s-a intamplat vara aceasta cu atacul asupra statului de drept, cu pulverizarea institutiilor chemate sa constate plagiatul lui Victor Ponta, este mai mult decat edificator.

Politicul, partidele, sunt organizatii formate din experti, care genereaza o viziune, un proiect de tara, pe care-l propun alegatorilor. Proiectul castigator este pus in opera de catre Guvern si Parlament. Nu inseamna insa ca separarea puterilor in stat, „check and balances”, sa fie incalcate. Justitia, parchetele, presa, trebuie sa ramana independente, sa se controleze si echilibreze reciproc. Numirile politice trebuie sa se rezume la ministri si secretari de stat. Atat. Restul functiilor de  decizie ar trebui sa se faca prin concursuri de competente, publice si transparente, comisiile fiind compuse din profesionisti apolitici.

Ce-a facut regimul Ponta-Antonescu? A schimbat toti inspectorii scolari generali si 5000 de directori de scoli, din clientela de partid, flamanda, flamanda, dupa 8 ani de post. A semnat 500 de numiri la conducerea deconcentratelor, in loc sa organizeze concurs de competente pentru ocuparea  posturilor, asa cum si prevede Legea Educatiei Nationale. Dar ce mai conteaza inca o lege incalcata!

Ministrii educatiei din guvernul Ponta au pulverizat institutiile care se ocupau de plagiate, aflate in pixul ministrului, pentru a-l scapa pe Victor Ponta de acuzatia de plagiat, dar nu și cele de la Universitatea din Bucuresti, neaflata in subordinea ministrului. N-au avut  efect insa, pentru cineva cu obrazul gros.

Statul nu trebuie sa fie proprietar de mijloace de productie

Ce se intampla acum la Oltchim este simptomatic, un caz de manual. Statul nu este in stare sa managerizeze agenti economici, din mai multe motive. Numeste manageri politici, incapabili profesional, nu reduce personalul din ratiuni electorale si de imagine si, mai presus de orice, lasa intreprinderea resectiva sa fie capusata, ce zic, vampirizata, de sponsorii de partid, care-i sug toata substanta economica pana ajunge un cadavru economic. E suficient sa comparam Dacia Pitesti si Sidex  Galati, privatizate, cu Oltchim, CFR Marfa, Tarom, Combinatul Siderurgic Calarasi (care macar a murit la vreme), Compania Nationala a Huilei, etc. Primele 5 companii de stat au datorii de circa 1% din PIB.

Tot atatea bombe sociale care fasaie sub scaunele guvernantilor, de orice culoare. Necunoscut este doar momentul exploziei.

Un exemplu de manual este TVR. Fara a avea nevoie de piete de desfacere, de achizitii de materii prime, de tehnologii sofisticate, a ajuns la o datorie de 120 milioane euro. Din cauza managementului de stat si a numarului imens de salariati: 3400, cand alte tv-uri se descurca cu 5-600 de angajati.

Daca USL va castiga alegerile, va trebui sa-si probeze propria neputinta in a gestiona aceste intreprinderi, gauri negre ale economiei, care sug din bugetul de stat, si asa amarat, in loc sa contribuie la el. Sa spuna sutelor de mii de salariati pe care-i va trimite in somaj, cum e cu grija fata de oameni, fata de soarta lor. Abia astept sa-i vad cu zeci de mii de manifestanti sub ferestrele Guvernului. Radeau si acuzau Guvernul Emil Boc ca a fost prudent si auster, inclusiv prin taieri de venituri. Sa demonstreze USL ca se poate si altfel. Merita „sansa” aceasta.

Statul sa se intinda cat il tine plapuma

Este irational ca un stat sa cheltuie cu propria functionare mai  mult decat produce. In speranta ca urmasii ne vor plati datoriile, nu i-a intrebat nimeni daca sunt de acord.

Din ce incaseaza, un stat ar trebui sa puna de o parte un procent consistent, 30%, de exemplu,    pentru dezvoltare, pentru infrastructura de tot felul, sa iesim din  paradigma de ev mediu, a wc-ului in fundul curtii.

Statul creeaza cadrul legislativ si normativ al derularii competitiei economice. Si din acest motiv nu are voie sa fie si jucator in piata, pentru ca nu poti fi judecator si legiuitor in acelasi timp.

Intre a omori, prin taxe si impozite, mediul de afaceri privat-gaina care face oua de aur, si a-si micsora propriile cheltuieli de functionare, alegerea este simpla. Altfel exista riscul sa fuga gainile la vecini si statul inconstient ramane fara niciun ou.

Acest cadru normativ trebuie sa fie suficient de stimulativ si atractiv pentru a permite dezvoltarea unei productii de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare, fara de care nu contam in comertul mondial.

Exista ministere, agentii, directii judetene, care nu-si justifica existenta. Singura logica a existentei acestor institutii este sa contribuie la bazinul de functii publice destinate clientelelor politice din tot spectrul.  Redimensionarea aparatului bugetar este obligatorie, asa cum functionam in 2004 cu 850.000 de bugetari este posibil acum sa il reducem la un numar si mai mic, avand in vedere explozia aplicatiilor informatice. Computerele nu gresesc, nu fura si nu cer spaga, institutii intregi pot fi inlocuite cu aplicatii informatice.

Statul este responsabil de legalitatea si calitatea serviciilor si bunurilor aflate in piata

Prin mecanismele pe care le construieste, statul este tinut raspunzator in fata cetatenilor, pentru calitatea acestor bunuri si servicii.

Atunci cand statul insusi e furnizor de servicii (educationale, medicale, etc.), nu mai are cine sa le controleze, niciun furnizor nu e nebun sa-si dea cu firma in cap.

Acesta este motivul pentru care statul trebuie sa renunte la a furniza populatiei astfel de servicii, exemplul educatiei si serviciilor medicale, de foarte slaba calitate, fiind un argument suficient de puternic. Fara putinta de a schimba  ceva in bine. Aceste servicii ar trebui privatizate, pastrandu-se doar un segment de astfel de servicii  publice, pentru a rezolva situatiile familiilor si cetatenilor care au nevoie de ajutoare sociale.

Functia de solidaritatea sociala

Exista cetateni care prin nastere, sau prin intamplari dramarice ale vietii, au nevoie de ajutor pentru a se intretine, pentru a-si conserva sanatatea si viata.

Excesele intamplate in ultimii ani cu ajutoarele sociale demonstreaza ca trebuie schimbat modul de constatare si acordare, spre institutii neutre, nu de stat, fara amestec politic, aflate doar sub controlul legii.

Pentru asigurarea accesului echitabil la educatie si servicii medicale, cei aflati in nevoie pot fi ajutati cu vouchere dedicate, in perioade d etimp limitate, pentru a li se asigura aceste servicii. Acordarea acestor ajutoare s-ar face tot de catre institutii dedicate, neutre, apolitice.

Ce inseamna un stat modern, functional? (II)

Descentralizare, subsidiaritate

Experienta altor state ne spune ca decizia este eficienta atunci cand este luata de cei pe care ii afecteaza. De aici logica descentralizarii.

Fiecare comunitate, mai mare mai mica, trebuie sa aiba soarta pe care si-o doreste, pe care o merita si in care investeste.

Daca se perpetueaza transferurile de la bugetul central al statului nu se vor declansa niciodata energiile latente ale membrilor comunitatii. In directia producerii de venituri si al controlului riguros al celor existente.

Trebuie odata si odata sa separam clar responsabilitatile si resursele financiare intre administratia centrala si cea locala.  Sa stie fiecare comunitate pe ce bani se bazeaza. Si sa se uneasca mai multe intr-una singura, daca nu le ajung banii.

Iar lucrararile mai mari de infrastructura raman in grija Consiliilor Judetene (Regionale) sau a bugetului central al statului.

Scoala, spitalul, politia, trebuie sa fie in subordinea primariilor, ele cunosc cel mai bine nevoile de dezvoltare locale si regionale, nevoilor membrilor comunitatii.

In Polonia scolilor au dreptul sa-si construiasca identitatea educationala, isi decid singure curriculumul, nu exista un cadru curricular national, un bun exemplu de subsidiaritate maxima.

In Romania, Legea Educatiei Nationale prevede multa descentralizare, angajarea profesorilor de catre scoli, selectarea directorilor prin comisii de concurs decise de Consiliile de Administratie, dar nu se aplica. N-ar fi prima lege ignorata.

Cheltuirea discretionara a resurselor financiare de catre primari ramane problema dificila, care se poate rezolva prin transparentizarea totala a cheltuirii acestor fonduri, decisa prin lege, prin posibilitatea revocarii primarului de catre o majoritate simpla a cetatenilor, de trecerea la licitatii electronice obligatorii, etc.  Specialistii gasesc solutii, daca sunt pusi si platiti sa le gaseasca, unele rezultand din standarde de cost, de procedura si de calitate.

Reducerea numarului primariilor este obligatorie, raman doar acele primarii care deservesc peste 7.000 (10.000?) de locuitori, standarde existente in tari evoluate din UE.

Schimbarea modului de salarizare a bugetarilor

Salarizarea „unitara” a fost o mare eroare, ofranda a dusa comunismului. Cum nici bugetarii nu sunt „unitari”, asa cum nu sunt nici alti salariati, sistemul a condus la aplicare principiului capitalist, altfel sanatos, obtinerea de foloase maxime cu eforturi minime. La stat muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti.

In plus, oameni extrem de capabili, dar fara grade si vechime nu vin in sistemul bugetar, in invatamant de pilda, pentru ca sunt platiti cu salarii de mizerie, chiar daca sunt foarte buni.

Lipsesc standardele obiective de evaluare a performantei si rezultatelor muncii. Educatia a fost si ramane locul in care nimeni nu da socoteala de nimic, nu exista acele mecanisme (progresul scolar al elevilor, de exemplu, masurat cu aplicatii informatice), care sa stea la baza evaluarii, salarizarii, avansarii in cariera a cadrelor didactice.

In lipsa acestor mecanisme standardizate de evaluare si masurare a perfomantei prestatiei unui salariat, banii alocati dispar ca apa in nisip.

Nu este nimic grav si periculos daca se aplica si in sistemul bugetar principiul sanatos din privat: „mai putini salariati, mai multa munca, salarii mai mari”.

Se poate ajunge aici daca alocarile bugetare sunt globale, dupa criterii transparente, numar de elevi, de bolnavi, de locuitori, de contribuabili, iar managementul, Consiliile de Administratie acorda salarii dupa performanta si rezultatele muncii, pastrand, eventual, un raport intre venitul maxim si cel minim.

Informatizarea masiva este de asemeni o solutie pentru reducerea costurilor cu salariile. Aceasta este principala cale de reducere a cheltuielilor de functionare a statului.

In absenta unor astfel de principii, sistemul bugetar va fi in continuare populat cu prea multi taietori de frunze la caini.

Proiectul de tara

Presedintele Basescu nu vede necesitatea unui proiect de tara, declarand ca proiectele UE sunt si ale noastre, fiind, in plus, finantate.

O fi, dar statele UE difera intre ele prin stadiul de dezvoltare de la care pleaca, zestrea de infrastructura si cultura, gradul de implicare cetateneasca, criterii care le diferentiaza. Nu toate beneficiaza la fel de avantajele apartenentei la UE, de aceea cred in continuare ca fiecare stat are nevoie de un proiect de tara, care sa cuprinda obiectivele specifice, altele comparativ cu acelea cuprinse in proiectele mari ale UE 2020, adaptate la contextul si specificitatea caracteristice Romaniei.

Un astfel de proiect, etapizat, ar fi sursa de inspiratie pentru bugete multi anuale, pentru prioritizarea proiectelor de infrastructura, pentru modul eficient si inteligent de a dirija resursele insuficiente oricum. Ar asigura continuitatea de la o guvernare la alta, sa nu mai asistam la spectacolul jalnic in care fiecare guvern nou venit matura tot ce a facut anteriorul.

La orizont se profileaza cedarea de suveranitate catre organisme europene, pentru realizarea uniunii fiscale, economice, politice. Pana unde este in interesul Romaniei sa se mearga cu o astfel de cedare? Sunt congruente interesele UE, pe termen mediu si lung, cu interesele Romaniei?

Este necesara o dezbatere sustinuta pe aceste teme, astfel incat momentul unei eventuale cedari de suveranitate sa nu ne gaseasca nepregatiti, ca de atatea alte ori in istoria mai recenta sau mai indepartata.

Rezervele strategice ale tarii

Este vorba de rezerve de aur, petrol, gaze, minerale, pamant arabil si multe altele. Care nu sunt numai ale noastre ci si ale urmasilor nostri. Cum le gestionam mai bine, nici sa zaca in pamant la infinit, nici sa le vindem pe doi lei, nici sa le epuizam rapid, pentru consum,  fara vreun  avantaj pentru urmasi.

Un precedent a si fost facut. Din faptul ca OMV extrage barilul de petrol autohton cu 16$, iar pe plan mondial costul este in medie 100$, a rezultat un profit pentru OMV de 750 milioane euro anul trecut, iar romanii platesc litrul de benzina aproape la acelasi pret cu ceilalti europeni. Este adevarat ca OMV-Petrom a facut investitii si a adus compania la standarde de functionare normale, fara de care era acum, posibil, in situatia Oltchim, dar totusi, exploatarea resursei proprii nu pare sa fi adus vreun avantaj pentru romani.

In cazul in care continua si se accelereaza vanzare suprafetelor de pamant arabil de foarte buna calitate, la preturi modice,  si in perspectiva crizei alimentare mondiale, proprietarii vor vinde produsele acestor terenuri cui da mai mult, adica nu romanilor. Iarasi avem o problema de utilizare a unei resurse naturale in folosul nostru, al romanilor.

Redeventele si procentul din afacere la exploatarea petrolului, aurului, cuprului, argintului, sunt si ele suparator de mici. Pentru ca asa au fost negociate, probabil contra comisioane serioase. Ce facem in continuare?

O discutie serioasa si extinsa in societate, inainte de a merge mai departe cu exploatarea acestor resurse este absolut necesara. Nu dupa ce acestea au fost instrainatate, atunci e prea tarziu.

Democratie si guvernare participative

Societatea romaneasca are o atitudine reactiva, se agita dupa ce evenimentele se produc, exemplul la indemana este tot Oltchim.

Guvernantii ar trebui sa inteleaga ca este in folosul lor si al actiunii unite, in aceeasi directie, a majoritatii membrilor societatii, daca ar pune pe masa discutiilor publice problemele grave, inainte de a-si gasi un final, de cele mai multe ori nefericit.

Populatia trebuie sa inteleaga si sa participe la luarea deciziilor, guvernantii au tot interesul sa se scuze, chiar daca iese prost, ca au consultat cetatenii si solutia degajata din consultari a fost aplicata.

Daca s-ar proceda asa, s-ar micsora numarul grevelor, demonstratiilor protestelor, oamenii ar intelege ca solutia adoptata a avut consensul majoritatii.

Trebuie introdusa in Constitutie posibilitatea revocarii unui parlamentar de catre cei care l-au trimis in parlament, in cazul in care alegatorii constata ca alesul lor nu le mai reprezinta interesele.

Sigur ca sunt multe alte capitole de discutat, dar rolul unui articol este sa deschida o dezbatere, nu sa o epuizeze.

M-as bucura daca si alti comentatori ar prelua subiectul si l-ar duce mai departe.

Guvernul Ponta impinge Romania spre dezastru

Stirile din ultimele zile ne dau fiori. Romania se apropie, incet dar sigur, de dezastru economic, de prapastia in care a cazut Grecia.
Contributia guvernului Ponta la aceasta perspectiva este esentiala: a ostilizat Uniunea Europeana si America prin actiunile de asta vara, a anulat toate investitiile generatoare de locuri de munca in favoarea pomenilor electorale, nu este in stare sa ia nicio masura pentru influentarea economiei in directia macrostabilizarii, cel putin.

1. Produsul Intern Brut a scăzut cu 0,5% în trimestrul al treilea al acestui an față de trimestrul anterior, potrivit datelor semnal comunicate de Institutul Național de Statistică.

Cum trimestrul al patrulea este, de obicei, foarte slab, si datorita conditiilor meteo, (asa s-a intamplat  anul trecut), este de asteptat sa incheiem anul cu o crestere economica zero, sau aproape de zero.
Este adevarat ca anul agricol 2011 a fost foarte bun, dar asa se intampla cand stai la mila lui Dumnezeu si nu ai un sistem de irigatii eficient. Guvernul Ponta a taiat toate investitiile, asa ca vom ramane la mila Domnului multa vreme de acum incolo.


2. Inflatia

“Inflaţia va creşte până la circa 5% la sfârşitul anului, ca urmare a efectelor nefavorabile ale secetei asupra preţurilor la alimente. Inflaţia medie anuală este estimată la 3,4% prevede raportul guvernamental”.
Prevederea este, probabil, optimista. Cum cosul alimentar are o pondere importanta in cheltuielile romanilor iar anul agricol a fost un dezastru, este de presupus ca preturile la produsele alimentare o iau razna in perioada urmatoare. La care se adauga costurile energiei consumate pentru incalzirea locuintelor, mai ales in cazul unei ierni grele. Posibile inzapeziri si blocari de drumuri vor face viata grea firmelor si IMM-urilor care functioneaza si iarna. Deficitele structurale, in primul rand la fondul de pensii, vor atarna greu in balanta socotelilor bugetare.


3.Uniunea Europeana a intrat, oficial, in recesiune.

Asa se intampla cand amani cu anii rezolvarea crizei datoriilor suverane, a datoriilor uriase ale Greciei, Spaniei, Italiei, Portugaliei, etc. Colac peste pupaza, Franta isi pierde increderea mediului de afaceri sub conducerea socialistului Hollande. Demonstratii uriase la Madrid si in alte capitale, impotriva recesiunii, pentru bunastare. De acord, dar pe banii cui bunastare?
Sa luam de la bogati, sa dam la saraci, zice Obama, proaspat castigator al unui nou mandat. Adica impozitare progresiva, visul de aur al socialistilor. Castigi mai mult, dai si la saraci. Si daca bogatii isi muta afacerile in paradisuri fiscale, in tarile in care nu exista impozitare progresiva, si care ii primesc cu bratele deschise? Grea problema, dincolo de aspectele legate de moralitatea si eficienta masurii.
Uniunea Europeana a suspendat un program in valoare de aproape 25 de milioane de euro care urmau sa ajute peste 5.000 de persoane ramase fara loc de munca din sapte tari UE, inclusiv Romania. Decizia a fost luata, joi, de Parlamentul European din cauza ca nu mai sunt bani pentru finantarea acestui program, anunta un comunicat al institutiei.


4. UE suspenda si presuspenda fondurile nerambursabile acordate Romaniei, dar necheltuite sau fraudate.

Ostilitatea UE fata de guvernul Ponta isi arata coltii. Mai mult, Herman Van Rompuy, presedintele Consiliului European propune  reducere sumele alocate politicii agricole comune si fondurilor de coeziune in bugetul UE pe 2014-2020 si modificarea criteriilor de alocare a acestor fonduri, fapt de natura a dezavantaja masiv Romania.  Reactia premierului Victor Ponta: Romania sa foloseasca dreptul de veto. O reactie de tip capra raioasa care tine coada sus. Si se impiedica UE de Romania, care nici nu este in zona euro? Exista discutii in care zona euro va avea buget si finantare separate de celelalte tari. Adica Europa cu doua viteze, cu tari de mana a doua.
Daca, in loc sa se ocupe de suspendarea presedintelui,  guvernul Ponta ar fi luat masura externalizarii managementului si auditarii cheltuirii fondurilor europene, cum corect propune acum, alta ar fi fost situatia si increderea Comisiei Europene in capacitatea Romaniei de a absorbi in mod corect acesti bani. Dar unde nu e minte, nu sunt bani.
Fostul si viitorul raport MCV pun la zid actuala guvernare, pun sub semnul intrebarii indeplinirea criteriilor politice de la Copenhaga, astfel incat raporturile Romaniei cu UE se pot deteriora in continuare. Iar cei care platesc factura sunt romanii, nu politicienii, ei au ce pune pe masa.


5. FMI nu este de acord cu pomenile electorale ale guvernului Ponta

Mai mult, FMI cere finalizarea masurilor promise in acordul care se incheie in martie, in sanatate si educatie, oprirea cheltuirii frauduloase a resurselor bugetare, formarea profesionala pentru meserii cerute pe piata muncii. In sase luni nu s-a intreprins nimic, mai mult, Ecaterina Andronescu a ignorat masurile luate de Funeriu in domeniul invatamantului profesional.
De finalizarea masurilor convenite depinde incheierea unui nou acord, in lipsa caruia costurile imprumuturilor Romaniei urca la cer.


6. Secretara lui Liviu Dragnea in varsta de 23 de ani candideaza pentru un post de deputat la Turnu Magurele

Asa intelege USL sa aduca oameni de valoare in Parlament. Si nu este singurul caz, parintii isi aduc odraslele, politicienii amantele sau secretarele. Parlamentul devine tot mai mult o afacere de familie si de alcov a USL. Calitatea oamenilor si scandalul candidaturilor, protectia parlamentarilor corupti si incompatibili  in Parlament, lasa putine speranta in privinta calitatii si calificarilor viitorilor parlamentari ai USL.


7. Lipsa specialistilor USL

Cum Florin Georgescu nu ramane intr-un viitor guvern USL, ma intreb cine va fi viitorul ministru de finante. Vosganian, pianistul si poetul? Tot Chitoiu la economie?
Epopeea numirii unui ministru la educatie, asta vara, arata lipsa specialistilor USL. Cu un politruc desavarsit, dar incult, precum Liviu Pop, cu Puiu Hasotti care are treaba cu cultura cum ar avea cu agricultura, cu Ecaterina Andronescu devenita intre timp incompatibila prin deciziile instantelor, care ar fi componenta viitorului guvern? Si cine premier, Victor Ponta, caruia i se inchid in nas usile cabinetelor guvernamentale din UE, din cauza plagiatului si a atacului la fundamentele statului de drept?
In concluzie, evolutia Romaniei din ultimele luni arata oricarui cetatean de buna credinta ca ne indreptam spre prapastia in care se afla Grecia, fara a beneficia de perfuziile financiare presupuse de apartenenta la zona euro.

Scrisoare deschisa de la un „jegos” catre Victor Ponta

Domnule Prim Ministru Victor Ponta,

Am citit in presa ca m-ati facut „jegos”! Radu Moraru, moderatorul emisiunii Nasul, relateaza astfel declaratia  dv. (aici):

«Nici nu aș da mâna cu tine, când ai toți invitații ăia jegoși cu care stați la masă și mă înjurați pe mine»

Cum si eu am fost in repetate randuri invitat la emisiunea lui Radu Moraru inteleg ca si eu sunt „jegos”, adica, dupa cum scrie in DEX, „mânjit, murdar, nespălat, slinos, soios”.

Cum n-am avut niciodata ocazia sa stam alaturi, nu inteleg cum de v-ati facut o asemenea impresie despre mine. Va jur ca fac dusuri regulat, iar eu nu spun acelasi lucru despre dv. Din bun simt si respect pentru familia dv.

Dar ca sunteti un plagiator notoriu, sentinta data de Senatul Universitatii Bucuresti, asta da, spun mereu. Nu stiu care acuzatie e mai grava, mai ales ca a dv. n-a probat-o nimeni.

Si nu e prima oara cand o comiteti in ultimele zile.

Ma si simt onorat intr-o companie de astfel de „jegosi”: Mihai Răzvan Ungureanu, Daniel Hanning, Ion Cristoiu, Cătălin Tolontan,  Dan Tapalagă,  Sorin Orcan, Gelu Trandafir,  Ioana Avădanei (de la Centrul de jurnalism Independent),  Robert Turcescu,  Andreea Pora,  Adriana Săftoiu, Cristian Troncotă, Andrei Pippidi, Alina Mungiu Pippidi, Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu, Alex Ștefănescu, Vartan Arachelian, Radu Carp, Dan Grigore, Doru Mărieș, Florin Tudose,  Ana Blandiana, Vasile Blaga, Theodor Baconski , Adrian Videanu,  Sulfina Barbu,   Sever Voinescu, Daniel Funeriu, Cristian Diaconescu,  Radu F.Alexandru

Ditamai premierul Romaniei a juns sa-si insulte adversarii folosind imprecatii de mahala. Iata un alt exemplu.

Ati spus   la România TV, că aveti o părere execrabilă despre consilierii prezidenţiali Sebastian Lăzăroiu şi Daniel Funeriu. Mai mult, îi consideratri pe aceștia “două personaje sinistre şi dubioase”.

Pot sa inteleg invidia fata de Daniel Funeriu, posesorul unui doctorat condus de un laureat Nobel, cu stagii de pregatire si functionare in Franta, Germania, Anglia, Japonia, America. Victor Ponta, posesor unui doctorat plagiat in mod ordinar, nu-i ajungeti nici la degetul mic. 

Dar ditamai premierul Romaniei sa califice in acesti termeni un om cu astfel de calificari, doar din frustrare si invidie, nu este acceptabil. Pentru ca se uita la el  milioane de elevi si studenti. Ce parere si-or fi facand?

Acestea sunt doar ultimele doua declaratii care va descalifica, dintr-un lung sir pe care le voi strange, la un moment dat, intr-un volum „omagial”.

Nu stiu ce calitati speciale va autoatribuiti, care sa va califice pentru pozitia pe care o aveti. Dar din punct de vedere al unei purtari civilizate, al celor sapte ani de acasa, al comportamentului unui om care pretinde ca are studii superioare, sigur nu va calificati. Veti fi, posibil, apreciat in Ferentari  si alte cartiere care nu tin la eticheta. 

De oameni adevarati, de caracter, sigur sunteti dispretuit.

 P.S. Sotia mea vrea sa-i cereti scuze pentru afirmatia ca locuieste impreuna cu un „jegos”!

Nu demonizati guvernarea Boc!

N-am fost si nu sunt membru PDL. Sunt membru fondator al Noii Republici si membru in conducerea sa. Am criticat in multe articole guvernarea Boc, pe presedintele Basescu, atunci cand mi s-a parut ca exista motive pentru asta.

Am vazut in multe comentarii la articolele mele ca evaluarea guvernarii Boc este facuta maniheic, cel mai adesea ca fiind catastrofala.

S-au facut multe greseli, unde nu se fac, dar sa vedem contextul, evolutia, rezultatele.

Contextul

In ianuarie 2009 lumea se trezea zguduita de revenirea unei crize fara precedent, neanticipata de nimic si de nimeni, nici de FMI, UE, BM, ce sa mai vorbim de ai nostri. Se prabusea boom-ul imobiliar, incepand din America, criza datoriilor suverane ajunge la apogeu, un Caritas gigantic care scartaie din toate incheieturile, derivativele finaciare ajung la de 11 ori PIB-ul mondial, se tiparesc bani cu vagoanele, in special dolari si euro.

Tariceanu, ametit de duduiala economiei romanesti, nebazate pe o productie de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare, ci pe speculatiile imobiliare, banii capsunarilor si ultimele „perle” ale economiei comuniste (BCR), dupa ce ca aproape a dublat pensiile si salariile bugetare, mai lasa si un deficit de 5,5%, arierate 2 miliarde euro, si alte dezechilibre structurale grave: fondul de pensii, de sanatate, de somaj, etc. Ghiuleaua o reprezinta insa pensiile si salariile duduite, care trebuie platite luna de luna.

Germania, cat este ea de Germanie, n-a indraznit sa mareasca salariile cu mai mult de 21% in 10 ani. Asta asa, pentru comparatie.

Urmeaza anul 2009, o guvernare nefericita impreuna cu PSD si cu alegeri prezidentiale la sfarsit de an, in care adevarul crizei economice devine cosmar, ce conduce la taierile din mai 2010. 

Este adevarat ca romanii si-au dorit o viata ca in vest, dupa ce s-au si dedulcit la masini, vile, excursii, aparate electronice performante, computere, telefoane, etc. Intrebarea este de unde veneau resursele, pentru a lua credite si a face cumparaturi?

Concluzia amara a fost ca aceste resurse nu prea mai existau, dupa duduiala din 2006-2008, bazata pe cele trei surse conjuncturale mentionate. 

In aceste conditii, taierile din mai 2010 au aparut, nu doar in mintea lui Basescu, cum se repeta obsedant, ci in mintea coalitiei de guvernare de atunci, a guvernatorului Isarescu, a troicii FMI-UE-BM, ca singura solutie pentru evitarea intrarii Romaniei in colaps economic major.

Sigur ca n-a picat bine populatiei, dar nici nu s-a revoltat pe strazi, cum fac grecii. Dovada ca majoritatea a inteles ca altfel primejdiile erau si mai mari.

 A, ca in buna traditie  romaneasca s-au cautat tapii ispasitori si presedintele Basescu a cazut de acar Paun, cu largul sprijin al antenelor, este partea doua. Pe care unii o inteleg, altii se prefac ca nu, iar o ultima parte se lasa imbrobodita pana la inconstienta de tv-urile manipulatoare, motivate de interese de gasca.

Putea guvernul Boc sa ia masuri economice care sa duca la bunastare?

Nu, pentru ca nu guvernele conduc economiile capitaliste si cu piete globalizate. Nu sunt proprietare de fabrici performante, de mijloace de productie, de instrumente (CSP, Consiliul de Stat al Planificarii) care sa-i permita acest lucru, ca in comunism.  Pot doar sa influenteze economiile, prin fiscalitate redusa, investitii, stipendii, concesionari de active si alte masuri de atragere a investitorilor. Dar pentru asta iti trebuie bani, pe care tocmai ce am aratat ca nu-i avea.

Banii vin la buget dintr-o activitate economica bazata pe productie de bunuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare, care se bazeaza si ea pe bani, tehnologii moderne, management performant si piete de desfacere. Avea si are Romania asa ceva? Nici gand, abia iesita din CAER, fara traditii tehnologice, cu o agricultura facuta praf dupa distrugerea si furtul sistemelor de irigatii, cu o educatie si formare profesionala  la pamant, cu sanatatea si administratia blocate in coruptie si clientelism. 

Putea un guvern sa faca dintr-o astfel de economie bici, care sa mai si pocneasca? Poate doar cu miracolele de la Maglavit.

Economia occidentala nu primeste produse de calibrul batranei Dacii, iar materia prima, neprelucrata, fara valoare adaugata, are preturi mici.

Iar traditia tehnologica a economiei occidentale  poate fi egalata doar in zeci de ani, poate mai multi.

Dupa unii analisti, productia Romaniei ajunge doar pentru  viata decenta a 6-7 milioane de locuitori. Restul, din imprumuturi. Pana cand? Si de unde, cand creditorii internationalio sufla si in iaurt?

Independenta justitiei

In aceste conditii, pentru a reduce cancerul coruptiei, guvernul Boc si presedintele Basescu au asigurat independenta justitiei, Monica Macovei, Daniel Morar si Codruta Kovesi desavarsind  acest, aparent, nesperat obiectiv al modernizarii. Circa 16 demnitari de rang inalt de la PDL , ministri, deputati, senatori, sefi de agentii si inalte institutii, primari, chiar si un premier au fost anchetati si unii si au facut sau fac puscarie. Nimeni nu poate nega acest merit al guvernarii Boc. Serviciile au trecut si ele la ascultarea si urmarirea infractorilor si coruptilor, dupa ce coruptia a fost plasata de CSAT printre amenintarile la securitatea nationala. 

Guvernarea Boc a redus buna parte din salariile si pensiile „nesimtite”, a redus la jumatate numarul de agentii, numarul de taxe si impozite. N-a reusit cu evaziunea fiscala.

A impus Legea Educatiei Nationale, dand o directie corecta refacerii educatiei si formarii profesionale, Legea Pensiilor, Codurile din justitie, Mica Reforma a Justitiei, Codul Muncii. A gresit cu salarizarea „unitara” a bugetarilor, care este un concept comunist. A redus cu 200.000 numarul bugetarilor, si multe altele, aducand la relativa stabilitate echilibrele structurale.

Fapt apreciat peste hotare, de oficialii europeni, inclusiv de Martin Schultz zilele trecute, de FMI, UE, BM, prin vocile autorizate ale Angelei Merkel, Barroso, si altii. Atat de bine incat au zadarnicit, alaturi de Departamentul de Stat american demiterea presedintelui Basescu de asta vara. In plus, prin participarea  unui mare numar de demnitari de prim rang la Congresul PPE de la Bucuresti, spre deosebire de socialisti care au ocolit Bucurestiul, sa nu se faca de rusine de prezenta lui Ponta.

Emil Boc aproape s-a sinucis politic, pentru a face ce trebuie pentru tara. Clujenii au spus altceva, si l-au ales primar in iunie. Emil Boc si-a facut datoria, Emil Boc poate sa plece de la guvernare.

Sunt multe acuzele si criticile  care pot fi aduse guvernarii Boc, existente si in articolele mele precedente.  Cea mai grava ca trebuia sa reduca cheltuielile de functionare a statului pana la nivelul castigurilor, atat cat il tinea plapuma. Nu mai mult. 

Dar de aici pana a-i demoniza guvernarea, dupa ce a fost, probabil, cel mai injurat premier de dupa 90, e o distanta mult prea lunga. 

Daca premierii  si guvernele ar putea aduce lapte si miere pentru cetateni, de ce nu se intampla asta in Spania, Grecia, Italia, Portugalia, atatea alte tari? Sunt toti premierii tampiti si noi, romanii, trebuia sa-i avem pe aia desteptii? Sa fim seriosi. 

Diferenta fata de state precum Germania, Danemarca, Finlanda, Suedia, e data de munca asidua si calificata a cetatenilor, de onestitatea, profesionalismul  si sacrificiul politicienilor, de spiritul antreprenorial, de corectitudine in achitarea taxelor si impozitelor, de constiinta ca dincolo de interesele personale exista si un interes comun, national, fara de care statul nu poate functiona. 

Cand vom ajunge si noi la o astfel de constiinta, ne va fi bine. Pana atunci, nu.

In concluzie, guvernarea Boc a lasat in urma o justitie independenta, o relatie foarte buna cu UE si FMI, a oprit economia din caderea libera in care o lasase Tariceanu, a inceput modernizarea unor sisteme sociale  importante, educatia, justitia, munca, pensiile, si altele. Restul e propaganda.