De ce Papahagi? Pentru un altfel de partid, pentru o altfel de politică

Două momente importante marchează existenţa şi viitorul PMP. Analiza rezultatelor alegerilor din 25 mai şi Congresul din 7 iunie.

Rezultatul alegerilor

Mulţumitor sau nu, o certitudine există. Nu tot electoratul pro Băsescu a dat buzna la urne să susţină PMP, doar 6,21% din, probabil, 16-18%.

De ce s-a întâmplat aşa, în ciuda promovării şi îndemnurilor preşedintelui?

Pentru că PMP n-a fost perceput ca un „altfel de partid, care face o altfel de politică”.

Sigur, există explicaţia insuficienţei structurilor locale, importante în transmiterea mesajelor politice, nu pentru împărţirea „cadourilor” electorale. 

Dar chiar şi aşa, acolo unde s-a clasat bine în aprecierea alegătorilor, în Bucureşti, Constanta, Prahova şi alte oraşe, scorul a fost modest, la nivel de 10-12%, şi n-a reuşit să compenseze votul slab din rural.

Susţinerea şi promovarea adusă de preşedintele Băsescu a fost o condiţie necesară, nu şi suficientă.

Electoratul asistă de 24 de ani la apariţia şi funcţionarea partidelor în „păcatul originar”: dai bani la partid, primeşti contracte cu statul şi funcţii publice, din care îi scoţi înzecit, dai iarăşi bani la partid, într-o spirală toxică care ne-a dus unde suntem acum, o ţară a corupţiei şi hoţilor, cu suport politic, cu baroni, cu unele instituţii încălecate şi aservite partidelor politice.

PMP trebuia să demonstreze că este altfel, prin oameni, principii, valori, consistenţă doctrinară, filtre, mecanisme interne, proceduri, care să împiedice intrarea în partid sau în Fundaţia Mişcarea Populară a unor personaje ce nu prezentau garanţii de integritate. Exemplele Florin Popescu şi Gheorghe Ştefan, urmăriţi penal, sunt ilustrative şi, posibil, nu unice.

Sigur, există dilema: cum să faci campanie fără bani negri, doar cu bani curaţi? Din cotizaţii şi donaţii cinstite, fără condiţii, de la oameni oneşti care vor să contribuie la progresul ţării. O cale mai grea, dar singura „altfel”.

Ce înseamnă, de fapt, „un altfel de partid”?

Iată o grilă minimală

1. Transparenţa finanţării. Toate sursele de finanţare pe site, în timp real, simultan cu transparenţa financiar-contabila
2. Declaraţii de avere, de interese şi CV-uri pentru toate persoanele cu funcţii de conducere, la nivel local şi central, publicate anual pe site.
3. Cod de integritate sever, cu prevederi inclusiv împotriva finanţărilor “ascunse”.
4. Deciziile Comisiei Naţionale de Integritate şi Arbitraj sunt definitive şi nesupuse cenzurii conducerii politice (“separarea puterilor”)
5. Începerea urmăririi penale “în personam” declanşează automat suspendarea din partid şi retragerea sprijinului politic dacă e vorba de persoane în funcţii publice
6. Comisiile de Integritate şi Arbitraj pot fi sesizate de către orice persoană sau se pot auto sesiza
7. Comisiile de Integritate şi Arbitraj funcţionează pe principiul curţilor cu juri din America, pentru a evita presiunile şi influenţarea membrilor lor. “Juraţii” sunt selectaţi aleatoriu de calculator, dintr-un bazin de câteva mii de potenţial juri.
8. Specialiști remarcabili pe politici publice sectoriale, care sa traseze drumul de urmat pentru România, reuniți, eventual, in Fundația Mișcarea Populară.

Nu este târziu să fie introdusă în Statutul partidului în următoare perioadă, împreună cu un Cod de Integritate.

Mulţi au impresia că acest „altfel de partid” reprezintă o utopie, un ideal, inaplicabil în România.

Cred dimpotrivă, am suferit destul în lipsa acestui „ideal”, e momentul să tranşăm lucrurile, să facem o alegere decisivă, spre o paradigmă superioară funcţionării PDL, care a fost, la rândul său, pe o treaptă superioară modelului de politică dat de PSD.

În caz contrar, PMP va eşua în zona lui 6% din electorat, dacă acceptă să fie doar o „clonă” a PDL. Alegătorii vor vota originalul, nu clona. Scorul obţinut recent este un avertisment clar în acest sens.

Un preşedinte capabil să construiască şi să ducă PMP pe acest drum nou, nemaiîncercat în România, este Adrian Papahagi.

Ce-l recomandă?

·        O sinceritate şi francheţe remarcabile, dureroase uneori, dar necesare, vizibile în ieşirile publice şi deciziile luate. De asta are nevoie România, nu de cocoloşeli şi mângâieri pe creştet. Le practică cu mult succes şi preşedintele Băsescu.

·        O viziune clară asupra devenirii şi progresului umanităţii, dată de o vastă cultură filosofică şi politică.

·        Tinereţea şi faptul că este relativ nou intrat în politică, n-a făcut niciodată „pactul” cu diavolul politic, în cadrul „păcatului originar”.

·        Are clar în minte drumul de urmat pentru România, realizările perioadei Traian Băsescu trebuie continuate, riscurile revenirii la paradigma Năstase de guvernare, în cazul în care PSD câştiga preşedinţia.

·        Vede lupta politică pe „substanţă, cinste, patriotism, valori, principii, moralitate, nu gaunosenie, chiar amabalata mediatic”. Este exact ce aşteptăm şi nu vedem, de 24 de ani.

Papahagi înţelege că electoratul ţintă al PMP este format din oameni inteligenţi, culţi, antreprenori, pe care nu-i poţi duce cu panglici şi vrăjeli electorale. Este motivul pentru care au venit la vot şi au votat PMP doar 6,21% dintre electori. Restul n-au regăsit aceste cerinţe în campania dusă de PMP, si au considerat ca nu merita votul lor.

Soluţia reuşitei viitoare a PMP este ca alegerea conducerii să se facă pe moţiuni, Adrian Papahagi să se înconjoare de oameni cu care gândeşte rezonant, să câştige conducerea şi să ducă mai departe PMP pe acest drum.

Sigur, preşedintele Băsescu poate interveni cu sfaturi, până la un punct. Cum este un om politic remarcabil, nu se poate să nu vadă că aceasta e singura soluţie pentru că România să progreseze, sub conducerea unei drepte autentice, fără schelete în dulapuri, fără apucături moştenite din „păcatul originar”, cu oameni decişi şi implacabili, fără compromisuri,  precum Adrian Papahagi.

Nu ai de unde alege, aşa că alternative la Papahagi nu  prea sunt.