Citesc si recitesc siderat ce scrie in Constitutie:
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de
lege.
Asa
o fi, dar...
Este
situatia clasica din multe legi romanesti, inclusiv din Constitutie.
Dupa
ce se enunta prevederi implacabile, de
zici ca izvorasc din Sfanta Scriptura, urmeaza exceptiile. Multe, putine, explicite,
implicite, portite lasate de legiuitor intentionat, pentru utilizarea lor de catre initiati.
Iata
ce spune Legea Educatiei Nationale la art 9.
(3) Învăţământul de stat este
gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi programe de studii se
pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege.
Afirmi
ceva, dupa care negi imediat ce-ai spus.
Ca
si cum as spune eu, profesor de matematica: copii, 2+2 =4, dar nu intotdeauna,
mai exista si exceptii.
Cam
asa se intepreteaza in cercurile largi ale populatiei contradictiile din legi
si nerespectarea Constitutiei.
Daca
ne pretindem un stat de drept si acceptam separarea puterilor in stat si
independenta justitiei, atunci oamenii politici ar trebui sa aiba imunitate
doar pentru declaratii politice si votul dat in Parlament.
Asa
se si prevede in ARTICOLUL 72 din Constitutie:
(1)
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile
sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaţii şi senatorii pot fi
urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu
voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu
pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din
care fac parte, după ascultarea lor. .....
(3) În caz de infracţiune flagrantă,
deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul
justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi
a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei
pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Sa
zicem ca pentru expunerea mai mare la reclamatii si presiuni la care ar putea
fi supusi parlamentarii, la eventuale
erori ale parchetelor, prevederea cu arestarea si perchezitia se justifica. La
fel cu imunitatea presedintelui, care nu poate fi chemat la parchet zi de zi
doar pentru ca unora li se nazare sa-i faca reclamatii, iar unii procurori cu
inclinatii politice ascunse ar da curs reclamatiilor.
Ceeace
nu mai este de inteles, departe de textul constitutional, este prevederea din
Legea Raspunderii Ministeriale:
Art. 12
Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.
Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.
Aici
ne indepartam bine de tot de textul constitutional cu „nimeni nu e mai presus de lege”.
Pentru
ca nici Presedintele si nici Parlamentul nu au acces la probe in timpul
urmaririi penale, presupusa a fi secreta. Si nici nu au pregatirea juridica
necesara. Atunci, cum sa decida ei daca faptele unui ministru sunt,
sau nu, de natura a justifica inceperea
urmaririi penale?
Unde
mai este Constitutia („nimeni nu e mai presus de lege”), independenta
justitiei, separarea puterilor si statul de drept?
Ca
sa nu mai amintim de martea neagra, cand parlamentarii voiau sa se
scoata cu totul de sub sanctiunile Codului Penal.
Asta
s-a intamplat si marti, in cazul Daniel Chitoiu, ca si in cazurile precedente. Senatori si
deputati isi dau cu parerea in cazuri in care nici nu se pricep si nici n-au
acces la probe. Sunt habarnisti. Dar voteaza intr-o veselie sa acorde imunitate
colegilor sai.
Nu
pentru toti. Pentru deputatul „auto”, Gheorghe Coman, n-a functionat. Nu avea
legaturi cu cercurile sus puse, protejate, ale politicii.
Dupa
cercetarea procurorilor exista trei nivele de jurisdictie, in care zeci de judecatori
se apleaca asupra dosarului, evalueaza probele si decid. Sunt toti miopi, corupti, cumparati
de unii si de altii? Greu de crezut asa ceva, cand vedem ca procurori si
judecatori, inclusiv de la ICCJ iau drumul inchisorilor cand gresesc.
De bine de rau, justitia a capatat,
in cea mai mare parte, echilibru si justa masura. Este cel mai mare castig al
ultimilor ani.
Populatia,
electoratul, intelege si sanctioneaza astfel de apucaturi. Posibil chiar pe 25
mai.
Iar
cancelariile straine, de care depinde intrarea in spatiul Schengen si
credibilitatea Romaniei pe pietele finaciare externe, vor incrunta din
sprancene si ne vor trata ca societate inca inapoiata in ale statului de drept.
Grav
e ca platim noi, cetatenii, in timp ce parlamentarii se apara unii pe altii de
sanctiunea justitiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu