Magistratii, anticorpii unei societati bolnave

Ce se intampla in ograda justitiei poate fi citit in cel putin doua chei. 

Sunt comentatori care spun ca asistam la o lupta aproape de final, intre „varanii” tineri,  Ponta, Dragnea, Ghita, Teszari,  cu varanii batrani si uzati, condusi de Voiculescu, Vantu, Nastase, Geoana.

Si ca lupta e pe sfarsite, avand castigatori, cum e si „normal”, varanii tineri si inarmati cu inteligenta, arme sofisticate si, mai presus de orice, controlul justitiei si, mai ales al procurorilor.

Personal cred in alta teorie, mai optimista, conforma cu propria-mi viziune despre lume si societate.

Cand o societate este grav bolnava, de cele mai multe ori genereaza si anticorpii vindecarii, pentru ca nu poate accepta sa piara din cauza metastazelor.

Avem exemplul Italiei, cotropita si aproape terminata de coruptie si mafie. Ei bine, in apararea organismului social s-au ridicat magistratii, judecatori precum Giovanni Falcone, Paolo Borsellino, ucisi de mafie in atacuri cu bombe in 1992.

Lumea artistica a ajutat si ea, creand celebrul personaj Corrado Catani din serialul La Piovra, care a insufletit milioane de italieni sa ajute lupta anti mafie, o lupta pe viata si pe moarte.

Cel putin trei premieri italieni, Berlusconi, Craxi si Andreotti au avut de a face cu acesti magistrati, platind cu exil sau ani de inchisoare legaturile cu mafia. 

Lupta anticoruptie si antimafie a avut accente dramatice in Italia, soldandu-se cu sute, poate mii de vieti pierdute.

Recentele evenimente din Romania par a repeta scenariul italian.

In primul rand judecatori si procurori corupti, inclusiv de la Inalta Curte, au fost executati de colegi de-ai lor si de procurorii DNA.

Sa-i numim doar pe Florin Costiniu si Maria David, judecatori la Inalta Curte, condamnati definitiv, fie cu suspendare fie cu executare. Sa amintim de cele doua judecatoare spagare de la Tribunalul  Bucuresti, Antonela Costache și Viorica Dinu, care nu intelegeau ca „desi a venit USL la guvernare, pentru spaga te leaga”. Trimise si ele in arest preventiv de o colega de-a lor, de 34 ani. Posibil colega de cafea si impresii despre barbati. Dar n-a contat.

O suita lunga de condamnari, culminand cu aceea a fostului premier Adrian Nastase, ne-au demonstrat ca nimeni nu este imun in fata magistratilor, indiferent cati bani are sau ce pozitie in lumea politica ocupa.

Procurori si procurori sefi de la unele parchete au facut si ei cunostinta cu catusele colegilor lor, in sine o performanta de nevisat acum 10-15 ani.

Condamnarea si incarcerarea lui Gigi Becali a reprezentat iarasi un cutremur in societate, pentru ca se generase impresia ca sutele de milioane de euro si statutul politic reprezinta o pavaza peste care nu poate trece niciun magistrat.

Uite ca n-a fost asa, iar Becali are timp acum sa mediteze la insultele aduse procurorilor si judecatorilor, considerand ca ocupa in societate  o pozitie de semizeu.

Chiar si tentativa de eliminare din CSM a judecatorilor Ghica si Danilet, cu argumentul sindicatelor, abia disimulat, „v-am trimis acolo sa ne aparati, nu sa ne bagati in puscarii”, a fost blocata de Curtea Constitutionala si, mai nou, de Curtea de Apel Galati.

Bomboana pe coliva o reprezinta retinerea directorului trustului Intact, Sorin Alexandrescu, mana dreapta a familiei Voiculescu in imperiul media pe care-l foloseste pentru a-si atinge scopurile.

Lovitura data de procurori este dubla.

In primul rand aproape spulbera suspiciunea insinuata in publicul avizat, ca Victor Ponta, prin blatul acceptat de Basescu, a reusit sa incalece procuratura, cel putin Parchetul General, prin inscaunarea lui Tiberiu Nitu. NUP-ul obtinut in cazul plagiatului lui Ponta si inca alte doua NUP-uri, pareau sa confirme aceasta idee.

Presiunea uriasa din media, a societatii civile, avertizeaza Parchetul General sa nu se lase intimidat si tarat in astfel de jocuri. Asteptam acum solutionarea contestatiei la NUP-ul initial la plagiat, pentru a ne face o imagine mai clara.

Dar cea mai tare lovitura o reprezinta arestarea facuta chiar in inima musuroiului si camarilei lui Dan Voiculescu. Fara frica de urmari, cu un dosar beton, cum explica Mitica Dragomir, care tremura de frica, de parca vazuse un varan. 

Expresia si mimica lui Mitica Dragomir, fuga lui de la masina la usa DNA, pentru a-si feri fata congestionata de camerele tv-urilor, demonstreaza cel mai bine impactul psihologic in randul varanilor mai mici sau mai mari. Stiindu-se cu multe pacate pe cuget, Dragomir a scris la DNA tot ce stia, „ma durea si mana de cate am scris”. In speranta ca va fi tratat mai cu blandete.

Reactia virulenta pe propriul blog, ne arata un Dan Voiculescu ingrozit si paralizat de spaima, atat el cat si fiica sa apar in stenograme. Justitia va stabili daca si/sau cat de implicati sunt, dar asertiunea ca domnia sa si trustul Intact combat abuzurile procurorilor pare fara suport. Abuzurile, atatea cate sunt, sunt sanctioate tot de justitie, de CSM, de judecatori, carora trebuie sa se adreseze. Ca asa prevede separatia puterilor in stat.

Chiar litanii de ceasuri intregi de la antene nu mai starnesc entuziasmul si pasiunea de alta data. Populatia, inclusiv telespectatorii antenelor, incep sa inteleaga rolul justitiei, faptul ca procurorii DNA nu-i iarta nici pe colegii lor, atunci cand ii prind in flagrant. De ce i-ar ierta si scuti de pedeapasa pe oamenii lui Voiculescu?

Si pacaleala cu „justitia lui Basescu” nu mai tine. De ce l-ar asculta magistratii pe un om, care nu-i slarizeaza, nu-i avanseaza in cariera, nu-i muta acolo unde doresc si care, peste un an si ceva va parasi functia definitiv. 

Daca dosarele Dragnea, Fenechiu, Iordache si altii, merg pe traseul normal, atunci chiar ca putem rasufla usurati.

Asta nu inseamna neaparat condamnare. Dosarul cu transferurile din fotbal nu s-a lasat cu condamnari, si pentru motivul ca expertiza de specialitate fusese facuta de ANAF, parte in proces, deci nu independenta. Si a fost retrimis la rejudecare, desi toata lumea se astepta la solutia finala. 

Impactul psihologic este de asemeni urias. De la elevi la antreprenori, toti vad ca te poate chema Nastase,Becali, Voiculescu, cand procurorii au probe beton nu te poate salva nimeni. Asta inseamna ca se vor gandi de zece ori inainte de a face vreo magarie, si tremura ca varga cei cu schelete in dulap, schelete care zornaie de indata ce le caltini mai serios.

Suntem, asadar, la momentul in care sa constatam daca magistratii reprezinta anticorpii, capabili sa salveze organismul bolnav, societatea romaneasca. Bolnav de coruptie, de fraudarea si spolierea bugetelor si averii statului.

Si contextul european are rolul sau. Fara presiunea extraordinara a paznicilor statului de drept de la UE, probabil lovitura de stat de catifea ar fi reusit asta vara. 

Banii pe care Guvernul Romaniei ii cere de le Bruxelles, inclusiv prin acorduri cu institutiile creditoare, vin doar daca principiile democratiei si statului de drept sunt respectate in Romania. Daca nu sunt, sa se descurce Guvernul USL doar cu propriul buget, sa vedem daca poate.

Securitatea nationala ne este asigurata de NATO, adica in principal de SUA, alt jandarm care exercita o presiune importanta asupra oficialilor romani.

Ne ramane doar sa-i felicitam pe magistrati, sa-i asiguram ca intelegem si apreciem lupta lor, uneori dramatica, cu sistemul ticalosit din toate partidele, ca le tinem pumnii sa reuseasca si, candva, istoria va consemna aceste fapte  si eroii lor.

Ne lipseste un Balcerowicz

Fabuloasa sansa pentru Polonia de a-l avea pe Leszek Balcerowicz.

Si intelepciunea unui Parlament si popor care au inteles miza reformelor impuse de acesta in Polonia in anii 90.

Ca ministru de finante in guvernele poloneze postcomuniste, a reusit ce altii, romanii de exemplu, n-au reusit si nici nu se arata vreo sansa sa reuseasca:

-        A reformat si stabilizat ecoomia poloneza, la timp si rapid;

-        A reusit sa explice necesitatea reformelor si rezistenta intampinata a fost minima;

-        Privatizarea, dizolvarea marilor regii de stat, pentru a nu perpetua monopolul acestora, pentru ca inevitabil devin victimele politizarii;

-        A evitat un boom al creditelor, in calitate de guvernator al Bancii Centrale, adoptand o politica monetara dura, restrictiva;

-        Un milion de angajatii la stat au fost disponibilizati ca efect al noii legislatii introduse;

-        S-a introdus imediat falimentul intreprinderilor si institutiilor de stat;

-        Oricat de multi bani ar fi tipariti, acestia nu tin loc de reforme, nu exista cina gratis, spune Balcerowicz;

-        Orice forma de salvare poate creea hazard moral, deoarece slabeste motivatia pentru implementarea reformelor care ar duce la evitarea rezultatelor negative pe viitor;

Se poate discuta mult pe teme economice. Cert este ca situatia economica a Poloniei de astazi valideaza actiunile si terapia de soc implementata de Balcerowicz. Polonia nu cere ajutor de la FMI, a absorbit 100% fondurile europene nerambursabile, polonezii au un nivel de trai stabil si superior romanilor.

Actuala majoritate USL are puterea politica covarsitoare, in Parlament si administratie, pentru a realiza ce a facut Balcerowicz in Polonia. 

Intrebarea este: are si dorinta si determinarea sa o faca?Iata ce spune Balcerowicz: intarzii schimbarile sau le faci in ritm lent si iti pastrezi popularitatea, dar in fata istoriei ti-o ingropi definitiv, sau faci ceea ce trebuie si iti pierzi popularitatea, dar in timp oamenii isi vor da seama ca ti-ai facut datoria.

Intelege Victor Ponta ce destin de politician tanar il asteapta, daca nu face ce a facut Balcerowicz in Polonia?

Din unele declaratii rezulta ca intelege cate ceva, cand spune ca este vremea deciziilor majore. Si ultimele masuri din companiile de stat le prezinta ca fiind inspirate de modelul polonez. 

Numai ca, dupa un an de guvernare, nu se vad acele decizii majore. Scandalul legat de „jos Basescu” i-a ocupat mai tot timpul, intelegand, intr-un final, ca nu poate fi esenta unui program de guvernare. Dar dupa cat timp?
Sigur, era mult mai simplu sa faci toate restructurarile si modernizarile necesare imediat in primii ani de post comunism. Erau mai usor de suportat, in entuziasmul popular generat de caderea comunismului. 

Acum este mult mai greu. Avantajul este ca stim ce ne asteapta daca nu le facem. E suficient sa ne uitam la Grecia, sa pricepem ca in final tot la sacrificii si reforma ajungem, dar cu cutitul la os. Si cu dureri infinit mai mari.

Victor Ponta se afla  intre populismul gretos practicat de socialisti, intre dorinta de a fura din banul public a partenerilor si propriilor baroni, nestingheriti de parchete si justitie, pe principiul dupa noi potopul, si dorinta de a lasa urme adanci in istoria Romaniei.  

Potopul il va duce in mod sigur pe Victor Ponta  la groapa de gunoi a istoriei. 

Intrebarea ar fi: asta isi doreste, la 40 de ani, un conducator ambitios, Victor Ponta?

„Democratie” marca USL: viitoarea Constitutie decisa de 2 milioane de voturi!

Mai precis, de 2,25 milioane de voturi. 

Conform legii trecuta prin parlament, referendumul de validare a viitoarei Constitutii are nevoie de un cvorum de 30% si de doar 25% voturi valide din numarul alegatorilor aflati pe listele electorale, din care majoritatea  sa spuna „Da”. Adica 2,25 milioane de voturi pentru modificarea Constitutiei, din cei aprox. 18 mil. de cetateni cu drept de vot, 1/8 din numarul total al cetatenilor cu drept de vot.

(art 12, alin 2: „cetatenii sunt chemati sa se pronunte cu „DA” sau „NU” asupra problemei supuse referendumului, decizand cu majoritatea voturilor valabil exprimate”).

Cum numarul voturilor valabil exprimate reprezinta 25% din numarul de alegatori aflati pe listele electorale, restul este aritmetica.

In nicio democratie nu se iau decizii cu 1/8 din voturile prezumate. Nici in parlament, nici in comisii, daramite cand e vorba de Constitutia tarii, de care depinde soarta a 18 milioane de oameni cu drept de vot. In Parlament, pentru votarea modificarilor la Constitutie sunt necesare 66% din voturi, iar la referendumul de aprobare 25% sa fie voturi valide! Iar 12,5% sa spuna „DA”!

La adapostul a 2 milioane de voturi, parte din ele fraudate sau cumparate, USL isi poate impune orice prevederi constitutionale. Presedintele sa fie un arbitru care sa fluiere a paguba, ca nu-l asculta nimeni, CSM sa treaca in subordinea Parlamentului, eventual serviciile de informatii sa dea raportul operational Parlamentului, Guvernul si Parlamentul decid cam totul, iar Justitia si Presedintele mai putin, trebuie sa asculte de Guvern si Parlament. Asta inseamna separarea puterilor in stat, checks and balances, in conceptia USL.

Unde este principiul simetriei, daca la adoptarea Constitutiei se prevede un cvorum de 50%+1, iar la modificare este suficient unul de 30%?

Sigur, e vorba de principii, care trebuie respectate. In fapt, se pot inregistra foarte bine mai mult de 2 milioane de voturi care sa spuna „NU” noii Constitutii. Depinde de cat de multe vor intelege cetatenii de ce-i asteapta din aceste modificari aduse legii fundamentale.

Dar modificarea legii referendumului contine si alte capcane, probabil nebanuite de catre initiatori, pentru ca legea se refera la toate tipurile de referendum.

Primarii si sefii de Consilii Judetene pot fi schimbati si ei cu votul a 1/8 dintre cetatenii cu drept de vot care i-au ales. 

Dupa un an sau mai mult, in mod sigur vor fi multi alesi de care cetatenii sa nu fie multumiti, nu numai in proportie de 1/8, dar chiar si mai mare. Sa vezi acum referendumuri de suspendare din functie a alesilor locali!

Ramane de vazut care va fi opinia CCR la aceasta modificare aberanta.

Constitutie, ARTICOLUL  2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

 

De aici nu se deduce deloc ca 2 milioane de cetateni au dreptul sa decida in numele a 18 milioane! 

Ramane de urmarit traseul acestei legi la CRR, apoi la promulgare la Presedintele Romaniei.

Separarea caracterelor in politica

Actualele bulversari, demiteri, plecari, executii politice, in principale partide politice, pot fi privite ca separarea caracterelor in politica?

„Cei care se aseamana se aduna”, spune un proverb. De ce n-ar fi valabil si in politica.

Cei care-si propun sa faca ceva pentru tara pleaca din partide puse doar pe capatuiala membrilor si a clientelei politice. 

Era necesar si acest moment al adevarului, de despartirea a apelor. Si, poate, un inceput de innoire a clasei politice.

Fiecare politician, ramas, plecat, demis, sa-si faca un examen de constiinta si sa prezinte concluzia.

Bunaoara, exclusii din PNL, unde erau cand partidul au abandonat complet politicile de dreapta si s-au cuplat cu stanga doar cu scopul de a ajunge la ciolanele guvernarii? Atunci au fost de acord cu politica lui Antonescu, dar acum nu? 

E suficient sa te uiti pe declaratiile de avere si de interese ale exclusilor pentru a  te lamuri de ce au tacut. 

Vlad Moisescu a fost multi ani trezorierul PNL, toate fluxurile de bani, toate sponsorizarile primite de partid au trecut prin mana sa. Sa nu-mi spuna cineva ca este curat ca lacrima, ca nici n-a auzit de bani negri cheltuiti in campanii. 

Dar vorba lui Victor Ponta, „sa nu fim ipocriti”. Sa ridice primii piatra ce-i care n-au utilizat bani negri!

Andrei Chiliman, primarul celui mai bogat sector din Bucuresti, tocmai ce a incheiat un contract de peste 550 de milioane de euro, atribuit pe o durată de 25 de ani companiei de salubritate ROMPREST, patronată de controversatul om de afaceri Florian Walter, apropiat de fostul ministru PSD Miron Mitrea. Rautaciosii spun ca printre actionarii directi  sau interpusi s-ar numara si fiul domniei sale. 25 de ani pentru un liberal care promoveaza libera concurenta, care putea spera ca in urmatorii ani ar fi gasit un prestator mai capabil si performant, nu se justifica. 

Tot dl Andrei Chiliman a atribuit şi celebrul contract în valoare de 120 de milioane de euro pentru întreţinerea spatiilor verzi, adica pentru panselute, ca de aici i se si trage porecla primarul „panseluta”. Te si intrebi ca mai fac celebrele ADP-uri, Administratiile Domeniului Public, care cu cateva zeci de salariati ar fi facut acelasi lucru, la preturi de 100 de ori mai mici. 

Dar probabil ca nu inteleg eu dreapta, daca cei doi corifei liberali sunt buni, iata, si pentru MRU care a si anuntat o „potrivire” de caracter si principii cu acestia. 

Mai simplu e la PDL. 

Intelectualii PDL se pregatesc sa paraseasca corabia, sau pleaca singuri, cum a facut recent Daniel Funeriu. Impreuna cu o parte dintre consilierii prezidentiali se actioneaza pentru constructia unui nou partid de dreapta, Miscarea Populara. 

Miscare, miscare, dar de ce pe timpul, masinile, benzina, SPP-ul statului, pe bani publici. Cand vrei sa intreprinzi o activitatea privata, cum este constructia unui partid, iti iei concediu, nu folosesti logistica statului pentru asta. Ca iar ne intoarcem la pacatul originar, al partidului-stat, care nu face deosebire intre banii publici si propriile fonduri. 

Ramane sa vedem ce vor face Sever Voinescu, Monica Macovei, Papahagi, Preda, Baconschi, cu sau fara doctorate la Paris, pleaca si ei la Miscarea Populara? Cu masinile proprii, ca nu sunt consilieri prezidentiali.

Altfel, ar fi foarte bine ca oamenii politici de caracter sa se stranga in aceeasi barca. Sau vapor. 

Doar ca trebuie exact vazut si precizat unde incepe si unde se termina caracterul.

 Daca ar fi sa pun pe doua coloane, politicieni de caracter si fara, mi-ar fi greu sa-i aleg pe cei posesori de asa insusire rarisima. Cativa.

Si nici nu e importanta parerea unui singur om. Ar fi bine ca masa larga de alegatori sa cantareasca partidele si politicienii din aceasta perspectiva. 

Sa speram ca vor avea pe cine alege la viitoarele evenimente electorale.