Nu fac parte din comisia de redactare a Programului de Guvernare al ARD,
dar cunosc discutiile si propunerile care se fac/s-au facut
pentru redactarea sa.
Cum asteptarea este
mare, voi incerca sa anticipez la nivel de principii si filosofie acest
document important, mai ales ca in zecile de pagini risca sa se piarda exact
ideile importante, filosofia sa.
Am impresia ca s-a inteles la nivelul conducerii ARD momentul
de inflexiune in care ne aflam, intr-o lume lovita de multiple crize, in
cautarea solutiilor salvatoare. Mai multa sau mai putina integrare in UE, mai
multe sau mai putine ajutoare sociale, mai mult sau mai putin stat, competitivitate
economica-cum se obtine, intgritatea celor care se ocupa de treburile
statului-cum se impune, etc., etc.
Oricum si de ori unde
am privi lumea, un lucru e clar: popoarele din vestul Europei au reusit, de-a
lungul secolelor, sa-si construiasca un sistem economic-social-politic net
superior statelor din estul Europei, si chiar de pe multe alte continente,
astfel incat modelul lor de dezvoltare poate fi considerat, firesc, unul de
succes.
Intrarea Romaniei in UE poate fi benefica, s-a vazut asta si
in ultimii cinci ani. Beneficiem de piata muncii extinse, de investitii, de
paza a statului de drept si a democratiei, de modele de urmat in economie,
educatie, de transfer de tehnologii, bani, management, piete de desfacere,
exemplul stralucit fiind al industriei auto.
Ca tarele clasei politice romanesti impiedica modernizarea
tarii dupa modelul european, este iarasi adevarat. Din ce s-a intamplat pana in
prezent, din evolutia pozitiva a justitiei, din evenimentele de asta-vara, s-a
desprins, cred, ideea, ca nu suntem „sclavii” UE, ci parteneri mai piperniciti
care au de invatat si castigat de la o colaborare cu cei puternici, dezvoltati
si stabili.
Se discuta acum despre integrare economica, fiscala, bancara,
financiara, chiar bugetara si politica, in ultima instanta, de cedare de
suveranitate. Sunt alegeri importante de facut si de aceea trebuie discutate
intr-o dezbatere ampla.
Ce propune ARD?
1. Mai multa integritate. Concret,
exista planuri ca deja infiintata Comisie de integritate pentru selectia
candidatilor sa fie multiplicata si sa-si continuie activitatile in varii sfere
de activitate ale viitorului executiv,
administratiei centrale si locale. Disperarea populatiei si a electoratului
privind fraudarea bugetelor are temei in realitatea trecuta si a fost inteleasa
la justa importanta. Un avantaj este faptul ca justitia a evoluat mult, DNA si
parchetele actioneaza fara teama, si doar schimbarea managementului acestora de
catre o viitoare guvernare a USL ar putea sa le puna cu botul pe labe.
2. Reprofesionalizarea structurilor de
conducere, renuntarea la clientele si angajarea de manageri exclusiv pe
criterii meritocratice. Stiu ca suna utopic, dar cum falimentul statal,
exemplul Greciei, dau frisoane politicienilor constienti, alegerea este mai
usor de facut azi, comparativ cu zece ani in urma.
3. S-a inteles ca statul poate si
trebuie sa-si diminueze propriile cheltuieli de functionare, prin schimbarea
structurii institutiilor de conducere, ministere, agentii, segmente intregi ale
administratie pot fi inlocuite cu aplicatii informatice, cu computere, care nu fura, nu gresesc si nu
cer spaga. Explozia tehnologiilor informatice din ultimii ani permite acest
lucru. Poate nu din primul an, dar aceasta va fi o directie importanta a
disponibilizarii de resurse pentru dezvoltare, pentru investitiile atat de
necesare in infrastructura, educatie, sanatate, justitie, ordine publica.
4. Protejarea mediului de afaceri, prin
scaderea taxei unice la 12%, prin reducerea numarului de taxe si impozite,
reducerea taxarii muncii, etc., posibile daca se reduc simultan cheltuielile de
functionare ale statului. Este clar ca intr-o lume cu piete globalizate, antreprenorii,
gainile care fac oua de aur de pe urma carora traim cu totii, pot fugi acolo
unde le este mai bine, unde afacerea lor are sanse mai mari de reusita. Cine
intelege mai repede acest lucru si reuseste sa-i atraga, evita sfarsitul
tragic: falimentul societatii si natiunii.
5. Modernizarea sistemelor sociale
esentiale, educatia, formarea profesionala, serviciile de sanatate, prin
descentralizare si subsidiaritate. Cetatenii stiu ei mai bine decat statul ce
le trebuie, nu este nevoie de un intermediar financiar incompetent si pe
deasupra cam furacios.
6. Continuarea integrarii in structurile
UE, garantie a respectarii statului de drept, valorilor si principiilor
democratice. Riscurile intoarcerii la totalitarism exista chiar si acum, cum
s-a vazut in ultimele evenimente provocate de USL. Fara interventia UE am fi
plonjat acum intr-o dictatura originala, romaneasca. Ascunsa sub fraze
mestesugite, dar tot dictatura. Intr-o lume cu piete globalizate izolarea in
subdezvoltarea actuala a Romaniei ne-ar fi fatala.
7. Mentinerea sub control a echilibrelor
structurale, diminuarea multiplelor deficite care afecteaza economia si
societatea, preluarea solutiilor de succes din tari ale UE care au gasit
inaintea noastra rezolvari pentru reglarea acestor deficite.
8. Reducerea ajutoarelor sociale, doar
pentru acei concetateni care din motive medicale sau exceptionale nu-si pot asigura
singuri cele necesare traiului.
9. Modernizarea structurii administrative
a statului, separarea clara a responsabilitatilor si resurselor intre
administratia centrala si locala, cu scopul diminuarii cheltuielilor de functionare
a acestora.
10.Introducerea standardelor de cost, de
procedura si de calitate in toate sistemele bugetare, pentru a controla si
diminua cheltuielile, risipa, frauda.
Sigur, se poate obiecta ca nu e sigura vointa politica pentru
a aplica toate aceste politici publice. Asa este.
Diferenta fata de alte
cicluri electorale rezulta din faptul ca multe tari au luat foc de la
incompetenta manageriala a conducatorilor, foc care se apropie si de Romania,
si suntem la un bat distanta de a lua foc si noi.
Buna ziua
RăspundețiȘtergereVa trimit aici un comentariu referitor la postarea dumneavoastra "In ce lume traim".
V-as recomanda sa urmariti documentarul realizat de istoricul de la Harvard, Niall Ferguson, " The ascent of money"( dupa cartea cu acelasi nume). Mi se pare cea mai buna radiografie facuta lumii finantelor, fiind tratate teme precum: bumul imobiliar, derivatele, globalizarea, asigurarile, statul de tip welfare. Tot ceea ce s-a intamplat anii astia nu reprezinta ceva nou pentru istoria omenirii, ci doar o repetitie pentru ca nu am invatat din greseli.
http://www.youtube.com/watch?v=4Xx_5PuLIzc
http://www.youtube.com/watch?v=NZWJ7WPVD_c&feature=relmfu