vineri, 3 august 2012

Solicitarea CCR, misiune imposibila

Solicitarea CCR, motivul pentru care nu s-a pronuntat asupra referendumului, suna astfel: „Având în vedere datele contradictorii care au fost transmise Curţii Constituţionale în legătură cu numărul persoanelor aflate pe listele electorale permanente de către autorităţile publice implicate, Curtea Constituţională a solicitat Guvernului României ca, pâna la data de 31 august 2012, să transmită listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012”. Aceasta cerere este imposibil de indeplinit din motivele pe care le voi arata mai jos. Sa nu fi anticipat si judecatorii toate piedicile insurmontabile ce apar in realizarea acestei cereri? Ba bine ca nu. Dar nu acesta era scopul, aflarea numarului exact de alegatori, ci presiunile uriase politice exercitate asupra lor si carora au gasit de cuviinta sa le raspunda in acest mod. USL a cazut, pentru a cata oara, in propria capcana. Cand a transmis CCR ca nu e sigur pe listele existente, nu s-a asteptat sa primeasca o misiune imposibila. De care nu se va putea achita, facandu-se iarasi de ras. CCR a cerut un lucru cvasi-imposibil. In orice caz, nu intr-un timp asa de scurt. Cine si cu ce forte poate reconstitui, cu exacitate, persoanele cu drept de vot in data de 29 iulie? Asa ceva este aproape imposibil. Listele electorale au o dinamica de nestavalit. Alegatorii mor, fac 18 ani, pleaca in strainatate, le pierzi urma, dar ei exista, la o adica se pot prezenta la ambasada si sa-si ceara dreptul de a vota. Deci contribuie la cvorumul cerut de legea referendumului. Pentru acest motiv legea spune ca listele electorale se actualizeaza permanent, dar situatia de la 31 martie ramane batuta in cuie un an de zile, si reprezinta cadrul de referinta pentru toate procesele si actiunile in care este necesara. Pe aceasta situatie avea obligatia sa se pronunte CCR. Asa spune legea. N-a procedat asa cum era legal din cauza presiunilor politice carora nu le-au facut fata din lasitate. Cum va proceda guvernul? Isi trimite functionarii primariilor din poarta in poarta, desi acestia nu sunt subordonati guvernului, n-au astfel de atributii, si nu sunt obligati sa raspunda ordinelor venite de la guvern. Mai ales ca in luna august sunt de regula concediu si nu mai raspund la telefon. Dar sa trecem peste acest amanunt. Cati cetateni sunt la domiciliu in luna august? Nu mai multi de 50-55%, dupa cum arata statisticile, sunt plecati in concediu sau la tara la rude, asa ca nu are cine sa dea relatii in trei secunde, cum zice Ioan Rus. Dar „fotografia” din 10-15-20-25 august nu coincide cu aceea din 29 iulie. Cate persoane decedate in luna august erau in viata in 29 iulie? Dar cati tineri care au acum 18 ani, nu aveau aceasta varsta, de la care devin alegatori, in 29 iulie? Sunt calificati toti salariatii primariilor, mai ales in rural, sa tina cont de toate aceste amanunte? Se duc prin cimitire sa ceara relatii? Daca persoanele nu se afla la domiciliu, sunt valabile datele furnizate de vecini, prieten sau dusmani, sau pur si simplu nu cunosc situatia exacta a familiilor vecine? Cel mai complicat lucru este sa „inventariezi” persoanele plecate la munca in strainatate. Sau in concediu. In data de 29 iulie, nu in august. Si nu neaparat posesoare de pasaport, adica cele 480.000 de pasapoarte eliberate, ca in Europa te poti duce si doar cu buletinul de identitate. Si acestea trebuie adaugate la listele electorale, pentru ca au drept de vot, dar cine sa dea relatii despre ele, mai ales daca sunt plecate familii intregi? Dai crezare doar la ce spun vecinii si rudele? De unde stii ca nu mint? Se duc recenzorii prin Italia, Spania, Germania, dupa ele, sa le identifice? Nu le-ar pica rau o excursie pe banii statului, dar sunt circa trei milioane, cum sa le vizitezi in trei saptamani? Pentru a ilustra greutatile insurmontabile si dinamica listelor, persoanele care au murit in 29 iulie, pot fi trecute pe listele electorale, in ce conditii? Iata la ce probleme trebuie sa raspunda guvernul Ponta in zilele urmatoare. Si totul plecand de la o hartie, semnata de un secretar de stat de la MAI, prin care declara nesigure listele trimise CCR. La care judecatorii au zis: bine, atunci aduceti altele, mai sigure. Nu ma indoiesc ca, oricum ar fi reconstituite, listele vor fi oricum contestate de opozitie, de presa, de oamenii care inteleg ca un „minirecensamant” nu poate fi operat in trei saptamani. Cred ca Ioan Rus isi blesteama clipa cand a avut ideea nefericita de a-si renega propriul numar de alegatori, spus cu cateva zile inainte. In locul lui as incerca sa retrag de la CCR adresa buclucasa, care m-a bagat intr-o dandana si mai mare. Orice ar face si oricum ar face, guvernul Ponta va iesi si mai sifonat decat a intrat in afacerea listelor electorale. Ca sa nu mai vorbim de actiunea procurorilor care ar putea ajunge pana la unii baroni locali cu procente ametitoare de prezenta la vot, actiune declansata tot de cererea CCR, sa nu mai vorbim de prabusirea cursului de schimb si a pierderii credibilitatii in ochii partenerilor europeni, de haosul instalat in tara si recunoscut si de Victor Ponta. Ziua si gafa, aceasta e soarta guvernului Ponta. Dar de, fiecare guvern pe prostiile lui piere.

2 comentarii:

  1. misiunea imposibila a devenit in momentul in care a fost permisa o miscare imposibila: CCR nu avea dreptul sa ceara sau sa accepte vreun fel de informatie despre populatia electoare DUPA referendum; orice disputa trebuia solutionata inainte de referendum si inghetat numarul de electori. Normal ca acum pare ceva imposibil, a avut deja loc un eveniment-cauza nepermis. EDIT: cred ca acesta este punctul in care poate fi fortat legal CCR sa dea o rezolutie acum, fara referendumuri penibile

    RăspundețiȘtergere