Violenta in scoli. Culegem ce semanam.

Agresiunea de joi, de la Craiova, careia i-a cazut victima un tanar elev de 17 ani, ne obliga sa evaluam fenomenul violentei in scoli, pe strada, pe stadioane, etc., sa-i cautam cauze si solutii.

O viata nu are pret, cu atat mai mult o viata tanara. Nu ne putem consola cu gandul ca astfel de evenimente se intampla peste tot, ca poate la noi procentele sunt mai mici decat la altii, ca s-au intamplat si in trecut dar nu erau mediatizate.

Traim intr-o amosfera ce usor poate fi caracterizata prin violenta de tot felul: violenta de limbaj in media si la nivelul politic, violenta in trafic, politisti atacati si agresati, filme care propaga violenta, parinti care-si bat si agreseaza copiii, traficul de carne vie, industria cersitului si prostitutiei si multe altele. Le stim dar ne aducem aminte de amploarea lor doar in situatii limita.

Violatori si criminali care sunt pusi in libertate de catre judecatori si recidiveaza la prima ocazie, justitia condamna un batran care a furat doi stiuleti sa manance dar pune in libertate persoane ce constituie un evident pericol public, iata spectacolul zilnic la care asistam siderati.

In cazul concret de la Craiova, culegem ce semanam in fiecare zi. Agresorul era cunoscut cu antecedente de violenta, avea probleme psihice, a fost exmatriculat sau mutat disciplinar. Societatea, organismele de stat specializate (si platite) din bani publici ar fi trebuit sa-l puna sub un control medical sever, sa-l interneze, daca era cazul, sub supraveghere stricta. Doar asa s-ar fi preintampinat tragedia de astazi.

In loc de aceasta ce-au facut? L-au aruncat in strada, la intamplare, prin exmatriculare. In strada, anturajul infractional si-a desavarsit opera. L-a impins la crima.

Scoala nu prea are ce face in astfel de cazuri patologice. Nu are specialisti si nici conditii de supraveghere si tratament. Faptul ca si-a ferit elevii de un posibil asasin nu e de condamnat. Dupa istoricul infractional al agresorului nu era de presupus ca scoala il putea ajuta sa revina pe calea cea buna.

Dar scoala si profesorii sai ar trebui sa faca mai mult cu tinerii inclinati spre violenta, sa faca si o educatie pentru societate, pentru asumarea valorilor ei. Prin discutii si exemple concrete. Alaturi de politie si jandarmerie ar trebui prelucrate saptamanal, la orele de dirigentie, cazurile cele mai dificile in care s-au gasit politia si jandarmeria.

In multe unitati scolare se produc astfel de evenimente educationale, dar sporadic si, mai ales, cand se intampla cazuri de felul celui de la Liceul Arghezi de la Craiova.

Media, ONG-urile, alte institutii ale statului pot face mult mai multe pentru identificarea, diagnosticarea, tratarea si vindecarea situatiilor patologice limita in care se afla la un moment dat oamenii, in particular tinerii. In ciuda unor eforturi sporadice, statul, care dispune de bani si institutii specializate, nu se achita nici pe departe de aceasta sarcina de maxima importanta.

O viata nu are pret.

Nu ne ramane decat sa plangem copilul care n-a apucat sa vada minunile vietii, familia care a fost aruncata in haul deznadejdei si sa ne promitem, cu totii, sa facem mai mult pentru ca astfel de evenimente sa nu se mai produca.