Scriam in primul articol pe aceasta tema ca Decizia Curtii Constitutionale (CCR) nr. 1557 din 18 noiembrie 2009 interzice asumarea raspunderii Guvernului pe Legea Educatiei Nationale (LEN).
Intre timp au aparut mai multe reactii care vin sa lamureasca pozitia actorilor principali in aceasta controversata problema.
Pozitia premierului
Premierul Emil Boc a declarat urmatoarele: „Vreau sa raspund criticii ca nu ar fi posibila angajarea raspunderii din cauza unei decizii a Curtii Constitutionale. Acea decizie facea referire ca nu ar fi existat o dezbatere pe marginea acestei legi si era prea importanta ca sa fie promovata prin angajarea raspunderii. Acum aceasta critica a disparut datorita faptului ca atat in societatea civila, cat si in Camera Deputatilor au fost dezbateri timp de patru luni". In opinia premierului, "partea de dezbateri asupra Legii educatiei nationale a fost acoperita astfel incat angajarea raspunderii nu ar avea nicio problema". Premierul Boc da si un ultimatum: daca in 7-10 zile Comisia de Invatamant din Senat nu finalizeaza dezbaterile, guvernul isi va asuma raspunderea pe LEN.
Numai ca decizia Curtii spune in mod explicit: „Asa fiind, Curtea considera ca ocolirea procedurii de examinare si dezbatere a proiectului de lege, atat in cadrul comisiilor de specialitate, cat si in plenul FIECAREI (s.n.) Camere a Parlamentului, potrivit competentelor stabilite de art. 75 din Constitutie si recurgerea la angajarea raspunderii asupra unui proiect de lege nu-si gasesc o motivare in sensul celor aratate."
Mai direct spus, CCR obliga Parlamentul sa dezbata LEN in fiecare din cele doua camere ale sale, asa ca sustinerea premierului este contrazisa de CCR. Nu exista nicio indoiala ca in lupta acerba dintre putere si opozitie se va folosi orice glont, inclusiv sesizarea CCR pentru nerespectarea deciziilor sale.
Sa aiba premierul Emil Boc asigurari de la CCR asupra faptului ca legea va trece de controlul Curtii? Greu de spus.
Pozitia lui Mihail Hardau
Mai interesanta mi se pare pozitia presedintelui Comisiei de Invatamant a Senatului, Mihail Hardau, membru PD-L, exprimata intr-un comunicat de presa, pozitie care contravine flagrant deciziei forului conducator al PD-L:
“lideri (PD-L) care au o sursa unilaterala si preferentiala de informare, si anume Ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, sursa facila si interesata in orientarea unui anumit tip de discurs. „Resping orice acuzare de politizare sau de tergiversare a lucrarilor Comisiei la acest proiect de lege”, „Comisia din Senat se confrunta cu un text incoerent sub aspectul obiectivelor trasate in Pactul National si presarat cu contradictii de fond”. „Consider ca un termen de 7-10 zile pentru finalizarea raportului Comisiei la proiectul Legii educatiei nationale este insuficient si ineficient conducand voit la asumarea raspunderii Guvernului. Posibila sau nu din punct de vedere Constitutional, asumarea raspunderii din partea Guvernului pe o lege cu caracter organic de importanta fundamentala este nu doar o eroare, dar si o fortare a actului legislativ in conditiile in care se doreste ca Senatul sa voteze, fara o minima analiza prealabila, varianta proiectului de lege aprobata in Camera Deputatilor, varianta inoperabila pentru sistemul national de invatamant. Pretextul blocajului legii serveste eliminarii actului legislativ si rolului Senatului ca si Camera decizionala”. „Ca Presedinte al Comisiei pentru invatamant, sunt convins ca dezbaterea pe marginea proiectului de lege este necesara si utila si nu inteleg ratiunea unei asumari guvernamentale in conditiile in care la nivelul Comisiei s-a stabilit finalizarea raportului la lege in luna noiembrie 2010, termen comunicat Premierului si Presedintelui tarii deopotriva.
In ambele cazuri, este necesara elaborarea unei legislatii secundare, iar intrarea in vigoare a legii este posibila numai la 01 septembrie 2011. Nu numai ca asumarea nu este necesara, dar ea nu schimba cu nimic data intrarii sale in vigoare. Unde este urgenta acestui demers?”
Exista o logica in argumentarea lui Mihail Hardau, mai ales ca forma LEN rezultata de la Camera Deputatilor are destule lacune si hibe, pe care o sa le prezint in continuare. Daca exista posibilitatea ca dintr-o lege de asemenea importanta, 80% buna, sa facem una 95% buna sau foarte buna, aceasta sansa nu trebuie ratata.
Interesanta este si regula „consensului”, impusa de Mihail Hardau, in conditiile in care opozitia are majoritatea de 6 la 5. Sa vedem, in final, la ce fel de „pace” au cazut membrii comisiei, care apara interesele educatiei sau pe ale profitorilor ei.
Membrii Comisiei de Invatamant a Senatului nu pot explica de ce au sacrificat LEN, asteptata de 4 milioane de elevi si studenti, fara sa socotim cadrele didactice si parintii, pentru a-si petrece concediul in liniste si pace, in lunile iulie si august. Nu merita educatia din Romania un sacrificiu de doua luni? Probabil acum legea era gata de trimis plenului Senatului.
Pe de alta parte, nu putem sa nu luam in considerare si o alta ipoteza. Exista posibilitatea ca actualul guvern sa pice la motiunea de cenzura, sa se creeze o alta majoritate parlamentara, noul guvern sa retraga, ca initiator, actualul proiect al LEN si totul sa fie luat de la capat. Adica noul ministru sa doreasca o alta lege a educatiei, dupa chipul si asemanarea sa. Este constient Mihail Hardau, de un astfel de risc? Caz in care, toate prevederile actualului proiect, referitoare la descentralizare, depolitizare, asanare a viciilor vietii universitare sa dispara si ca in mitul lui Sisif sa luam totul de la zero. Pentru a cata oara nici nu mai stim. Poate aceasta sa fie motivatia premierului Emil Boc cand a dat un ultimatum Comisiei de Invatamant a Senatului.
Iata prevederi proaste ale LEN, asteptate a fi corectate de Senat.
Prevederi ce trebuie corectate
• Astfel, la art. 82 se mentine prevederea aberanta:
“(5) Salarizarea personalului didactic si a celui didactic auxiliar din unitatile de stat se face si in functie de performantele profesionale, conform legii”
Mi-am exprimat de la inceput consternarea asupra acelui “si” din textul legii. Adica salarizarea se face, in principal, pentru alte criterii decat performanta profesionala iar, ca o concesie nedorita, dar care sa dea bine la “vitrina”, apare “si” in functie de performanta profesionala.
• (3) Consiliul de administratie este organul de conducere al unitatii de invatamant si este format, in invatamantul public, din: 50% membri cadre didactice alese de catre personalul didactic al scolii, 50% reprezentanti ai parintilor si ai
Consiliului Local, in procente egale de cate 25% fiecare, alesi de catre consiliul reprezentativ al parintilor, respectiv autoritatile administratiei publice locale si care nu pot fi cadre didactice in unitatea scolara respectiva. Directorul este membru de drept al consiliului de administratie.. »
Se observa ca profesorii impreuna cu directorul scolii au majoritatea in Consliliul de Administratie, deci vor avea cuvantul final. Nu parintii, nu administratia locala. Problema este ce interese vor fi mai bine aparate in felul acesta, ale beneficiarilor sau ale salariatilor ? De exemplu, in cazul alocarii unor fonduri, intre salarii si mijloace de invatamant absolut necesare unui proces instructiv de calitate, care va fi decizia unui Consiliu astfel format? Raspunsul e clar.
Din informatii de presa se pare ca articolul cu pricina a fost modificat de comisia de la Senat, astfel incat profesorii nu mai au majoritatea in Consiliul de Administratie.
Tot din informatii „pe surse” am aflat ca a fost reintrodusa scoala profesionala ca alternativa la studiile liceale, un lucru bun, care va readuce la alte standarde formarea profesionala pentru piata muncii.
• La art. 120 se prevede:
“b) situatiile de conflicte de interese si incompatibilitati, incluzand prevederea ca in aceeasi facultate nu pot ocupa simultan functii de conducere, la oricare nivel, soti, afini si rude pana la gradul III, inclusiv;
Autor: Deputat PDL Marius Spinu
c) in invatamantul superior particular si confesional situatiile de conflict de interese si incompatibilitati se stabilesc prin Carta universitara;”
Autor: Deputat PSD+PC Cristian Sorin Dumitrescu
Prevederea din lege a redus nivelul interdictiei, de la universitate, la facultate. Adica, daca la facultati diferite ale aceleiasi universitati, decanii sunt membri aceleiasi familii, totul e in regula! De asemeni, prevederea nu interzice situatia in care un conducator de universitate are rude in randul personalului didactic, fara functii de conducere.
Cum nepotismul este una din pricipalele plagi ale invatamantului nostru superior, legea nu rezolva nici pe departe aceasta problema. Incaodata interesele clientelare au invins.
De asemeni, in invatamantul superior privat nu sunt interzise relatiile de rudenie, chiar intre conducatori, in ciuda deciziei CCR conform careia nu trebuie sa existe diferente de tratament legislativ intre universitatile de stat si cele private. Sa fie de vina influentele rectorilor din invatamantul privat asupra membrilor comisiei?
• Art. 195. ”7) Durata mandatului de rector este de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii conform prevederilor Cartei universitatii”
S-a mentinut prevederea din proiectul initiatorilor, fara sa se prevada un numar maxim de mandate pentru rector, adica cel mult doua.
Daca se mentine actualul calendar si Comisia de Invatamant a Senatului trimite Raportul asupra proiectului LEN in luna noiembrie, este inca timp ca, in functie de textul rezultat din comisie, toti cei interesati sa faca observatii asupra formei finale, in speranta ca va fi corectata, in ultima clipa, de catre membrii Senatului.
Ce ar trebui sa contina LEN si nu contine inca.
1. Un cadru didactic universitar titular intr-o universitate publica nu poate cumula norme didactice sau de cercetare in alte Institutii de Cercetare finantate de la bugetul de stat.
2. Activităţile didactice care exced norma didactică proprie sunt remunerate în regim de plata cu ora, care nu poate depasi o norma didactica, cu aprobarea rectorului universitatii in care titularul detine functia de baza.
3. Durata mandatului de rector este de 4 ani, reînnoibil o singura data.
4. Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare de cercetare,
ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare. Numarul minim de membri ai unui departament este 35
5. CNATDCU stabileste situatiile de plagiat la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice. Deciziile sunt asumate de ministrul educatiei si se publica sub forma unor ordine de ministru.
6. In cazul titlurilor universitare si doctorale a caror validare prezinta suspiciuni, MECTS poate solicita unor organisme specializate europene revalidarea acestora
7. Membrii Consiliului de Administratie din unitatile scolare beneficiaza de indemnizatie de sedinta, prevazuta in bugetul de venituri si cheltuieli, conform legii.
8. Salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar se face de catre Consiliul de Administratie al unitatii scolare.
Salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar se face în funcţie de performanţele profesionale, masurate prin: progresul scolar al elevilor, satisfacerea cerintelor beneficiarilor, performante competitionale sau pentru incluziune scolara. Resursele pentru salarizarea personalului didactic sunt: bugetul central, bugetele locale sau judetene, venituri extrabugetare, din care se realizeaza salarizarea suplimentara celei prevazute in legea unica de salarizare.
9. Universitatile au obligatia ca toate posturile scoase la concurs sa fie postate pe pagina web a universitatilor, insotite de programa aferata concursului, cu cel putin doua luni inainte de concurs.
In concluzie este bine ca lucrarile Comisiei din Senat sa continuie pana la dezbaterea tuturor articolelor, cu conditia sa repare erorile existente in varianta primita de la Camera Deputatilor. Daca insa actioneaza in sensul prezervarii intereselor profitorilor educatiei si nu a beneficiarilor ei, vom fi primii care sa denuntam aceste manevre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu