duminică, 19 septembrie 2010

Programul liberal “Pentru o noua economie”: teoria ca teoria, dar practica...

Recent mi-a cazut sub ochi programul liberal ce va fi lansat in curand. Suna bine. Nu asta-i problema. Problema este ca l-am citit avand in minte performanta guvernului liberal din 2005-2008, cand au avut premierul. Premier care, conform legii, are ultimul cuvant, chiar daca toti ministii n-ar fi de acord cu deciziile sale.

Nimic nu ma asigura ca o eventuala guvernare liberala, chiar cu ministri noi, scosi din cutie, cu premier Crin Antonescu, ar face altceva decat il preseaza propria clientela sau, mai grav, clientelele reunite ale PSD si PNL. Exact ca in 2007-2008, ca altfel n-ar fi stat la guvernare.

Speranta ca PNL va castiga majoritatea parlamentara la urmatoarele alegeri nu e impartasita nici macar de conducere, nu se bazeaza pe nimic. Asa incat, la ce buna toata aceasta regie, cu un guvern care sta la umbra, ca intr-o joaca de copii necopti?

Programul liberal debuteaza cu o critica dura a statului social:

„Iată că astăzi, în numele statului social şi al binelui public, aşa cum l-a definit acesta, după mai mult de douăzeci de ani de tranziţie am ajuns la punctul de plecare: în loc de a evolua prin paradigma dezvoltării, am involuat prin întoarcerea la combaterea sărăciei”.

„Impostura în care se află astăzi statul social este evidentă. Nu se poate redistribui prin politici publice sustenabile decât ceea ce o societate matură, dezvoltată creează prin acumulare de avuţie”.

„Starea de deficit în care se află societatea românească este o consecinţă a predilecţiei obsesive pentru statul social”

Afirmatii cat se poate de corecte. Dar ce a facut 4 ani guvernarea Tariceanu se incadreaza exact in reprosurile aduse statului social. Unde este economia care produce avutie? Aceea bazata pe banii din privatizari, de la capsunari si din speculatiile imobiliare? Ce e val ca valul trece. De unde resurse pentru plata pensiilor dublate si a salariilor marite in scopul cumpararii de voturi?

Ne asteptam la o motiune de cenzura si, eventual, la o coalitie de guvernare PSD-PNL, in cazul in care motiuna de cenzura promisa va trece. In ce model de stat? Social sau liberal? Lipsa raspunsului la aceasta intrebare esentiala arata gradul de duplicitate al ambelor partide. Nu m-ar mira sa aflam ca vor guverna intr-o varianta socialo-liberala!

Pe buna dreptate Programul PNL remarca:

”Predominanţa stării conflictuale faţă de cea de negociere constituie o ameninţare expresă la adresa democraţiei româneşti”.

Dar cine spunea ca umflatura PD-L trebuie sa dispara de pe esichierul politic, ca nu se poate negocia cu ei sau cu presedintele Basescu? Ca principala „obsesie” a PNL trebuie sa fie gonirea guvernului Boc si a PD-L de la guvernare? Suna, cumva, a negociere? Mie nu. Adica una zicem la tribuna si alta fumam in culise, vorba lui Arghezi.

Iata ce mai spune programul PNL:

„În situaţia în care deficitul bugetar depăşeşte nivelul investiţiilor, rezultă că, de fapt, statul se împrumută pentru a plăti salariile şi pensiile, ceea ce pune bugetul într-o situaţie de nesustenabilitate”.

Este exact ce spune si actualul guvern si presedintele Basescu. Ca nu-i normal sa ne imprumutam pentru a plati pensii si salarii. Atunci, de ce nu negociaza un program de dreapta cu PD-L, daca sustin aceleasi idei? Pentru ca una-i teoria si alta e practica. Asta se intampla in sistemul nostru politic caracterizat de duplicitate.

„Cel dintâi obiectiv al politicii bugetare este legat de reducerea, ca pondere în PIB, a cheltuielilor legate de funcţionarea administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile de personal”.

Acelasi obiectiv motiveaza si actiunile actualului guvern. Doar ca PNL tipa zilnic ca guvernul da oamenii afara, ca le scade salariile si, in consecinta, trebuie sa plece. Daca vine PNL la guvernare isi propune, declarativ cel putin, acelasi lucru! Care este diferenta? Nu mai da oameni afara? Nu mai reduce birocratia?

Cu sistemul de pensii se produce o jonglerie buna de adormit copiii de gradinita. Iata ce spune programul:

„Potrivit noii paradigme a statului liberal, asigurarea pensiei prin redistribuire va fi înlocuită cu asigurarea pensiei prin acumulare. Aceasta înseamnă că fiecare persoană devine titulară a contribuţiilor sale, acestea nu mai sunt distribuite de stat în cadrul bugetului de asigurări sociale, ci sunt acumulate în contul de asigurat al persoanei respective”.

Perfect, ideal, ramane doar o mica problema: de unde se platesc pensiile in viitorii 30-40 ani, daca nu se mai platesc la stat contributiile la fondul de pensii ci se acumuleaza in conturi personale, intangibile? Or fi uitat de chestia asta...

In privinta sistemului de invatamant:

„În ceea ce priveşte sistemul de învăţământ, în viziunea PNL, punctul de plecare nu poate fi altul decât prioritatea formării unei resurse umane competitive, nu doar prin consacrarea educaţiei timpurii ci, mai ales, prin educaţia permanentă.

Ce bine ar fi sa fie bine! Cam la asta se reduc programele de guvernare si nu ieri de azi. De 20 de ani. Sunt colectii de dorinte, de sloganuri electorale, de principii de ametit pe cei care risca sa le mai citeasca. Cati or mai avea curiozitatea.

In domeniul economic primul obiectiv este:

a. „Stoparea declinului economic şi reluarea creşterii economice, astfel încât la sfârşitul perioadei, potenţialul economic al României, exprimat prin evoluţia reală a Produsului Intern Brut, să-l depăşească pe cel al anului 2008;

Perfect, imi zic. Ia sa vedem cum se poate face. In afara de reducerea fiscalitatii si mentinerea cotei unice n-am gasit nimic altceva. Bine, bine si cu ce platim educatia, sanatatea si celelalte sectoare bugetare, daca reducem impozitele? Ca de reducerea evaziunii fiscale tot auzim de vreo 20 de ani. Si degeaba.

Mai apare un concept interesant: „bogatii cinstiti”. Hopa, imi zic, unde i-o fi gasit si pe astia? Probabil la PNL si PSD! Ca ceilalti sunt furaciosi si rai!

In privinta reducerii birocratiei programul PNL prevede:

„În ultimii 20 de ani, nici un guvern nu a avut curajul sau interesul de a da bătălia cu uriaşa birocraţie de stat, care a crescut mereu, hrănită din bugetul ţării, în defavoarea a ceea ce statul trebuie să ofere ca bunuri şi servicii publice”. „Obiectiv principal este transformarea statului birocratic, clientelar, costisitor şi ineficient într-un stat de drept suplu şi eficient prin descentralizare, debirocratizare şi dereglementare.”

Nici guvernul Tariceanu? A stat 4 ani la guvernare, si nu a facut nimic din toate astea, dupa cum spune textul. Si atunci, de unde garantia ca un alt guvern liberal va face ceva in directia asta?

Se aude ca sarirea de la functii ministeriale a greilor partidului a produs o revolta abia mascata in PNL. Spun cunoscatorii ca presedintele Antonescu si-ar cam fi dat foc la valiza. Va ameninta iarasi cu demisia, pana intr-o zi, cand s-ar putea sa-i fie acceptata sau chiar ceruta!

M-am interesat de capitolul referitor la educatie, care incepe astfel:

„După reforma demarată între anii 1996-2000 şi care a contribuit la negocierea cu succes a aderării României la Uniunea Europeană...”

E clar, mi-am zis, e scris de Andrei Marga. Citesc mai departe:

„Axul politicii educaţionale a PNL este garantarea demnităţii cadrului didactic. Valoarea şi demnitatea cadrului didactic pot deveni şi în România centrul de coagulare al unei reforme cuprinzătoare şi competente a educaţiei”

Toata lumea are ce are cu demnitatea cadrului didactic. Sa i-o dea, sa i-o garanteze, sa i-o asigure. Parca ar fi virginitatea unei domnisoare!

Sa dea atunci o lege prin care sa se statueze demnitatea asta. Daca ar tine doar de salarii, ar fi simplu. Nu sunt bani, asa incat vom fi nedemni inca multa vreme. Daca tine doar de „prostituarea” individuala, voluntara, atunci nu are nimeni ce sa-i faca cadrului didactic.

Dar nepotismul, plagiatele, cumulul de norme, de functii si de salarii din invatamantul superior? Dar fabricile de diplome, locurile codase pe care ne plasam constant in evaluari internationale, astea de a cui demnitate depind?

Dar doctoratele date cui are bani si influenta politica? Dar banii din cercetare despre care nu stie nimeni pe ce se duc? Dar cei 1200 de academicieni, platiti de la bugetul de stat pana de curand, in timp ce academia franceza are 40? Astea tin de demnitatea cuiva? Ca in rest, „vorbe goale ce din coada au sa sune”.

„Asigurarea egalităţii de şanse, Educaţia ca premisă a dezvoltării, O societate a învăţării, Funcţionarea pe principiul subsidiarităţii, Învăţământ centrat pe cel ce învaţă, Un sistem acordat la nevoile societăţii, Competitivitate prin cooperare internaţională, Educaţia europeană” etc.

Am auzit in fiecare campanie electorala obiectivele astea si tot acolo suntem.

M-as fi asteptat sa citesc despre invatarea pentru a stii, a face, a trai impreuna, a fi. Despre curricule interdisciplinare si aplicative, ce facem cu invatamantul tehnico-profesional, despre evaluarea calitatii educatiei de terta parte, despre modul de stopare a fenomenului „fabricilor de diplome”, despre abandonul si esecul scolar, mediul atractiv de invatare, despre salarizarea legata de performante si rezultatele muncii, despre lipsa de credibilitate a examenelor de absolvire. Cum evaluam rezultatele cercetarii, de ce iesim pe ultimul loc la evaluari internationale, cum scapam de politizarea si clientelismul din management, cum eficientizam cheltuielile, cum sa facem sa nu mai risipim banii la infrastructura si dotari, etc. Nimic din toate acestea.

Cum articolul a devenit prea lung, las placerea cititorilor sa comenteze mai departe aspecte din programul atasat.

Daca pana la Delegatia Permanenta a PNL programul ramane in aceasta forma, concluzia este una singura: pe langa multe lucruri interesante si posibil aplicabile, programul contine prea multa gargara si lozincarie, potrivita anilor 90, nu anului 2010.

Daca autorii programului n-au inteles ca nu mai pot pacali oamenii cu sloganuri electorale, nu merita sa fie luati in seama, nici acum nici la alegeri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu